Rezultate din textul definițiilor
MÁSĂ2, mese, s. f. 1. Mobilă formată dintr-o placă dreptunghiulară, pătrată sau rotundă, sprijinită pe unul sau mai multe picioare și pe care se mănâncă, se scrie etc. ◊ Masă verde = a) masă2 (1), de obicei acoperită cu postav verde, la care se joacă jocuri de noroc; p. ext. joc de noroc; b) masă2 (1) în jurul căreia stau diplomații când duc tratative internaționale. Masă rotundă = dezbatere liberă pe o temă dată, la care sunt chemați să-și spună cuvântul specialiștii din domeniul respectiv (sau reprezentanți ai publicului larg). Sală de mese = încăpere în care se servește mâncarea într-o școală, într-o cazarmă, la o cantină, etc. Masă caldă = un fel de tejghea metalică încălzită pe care sunt expuse și menținute calde preparate alimentare, în localurile de alimentație publică. ◊ Loc. adv. Cu (sau pe) nepusă masă = pe neașteptate, pe nepregătite, deodată. ◊ Expr. Capul (sau fruntea) mesei = locul de cinste ocupat de unul dintre comeseni. A pune (sau a întinde, a așterne) masa = a aranja, a pregăti și a pune pe masă2 (1) toate cele necesare pentru a servi mâncarea. A strânge masa = a aduna de pe masă2 (1) mâncările rămase și farfuriile, tacâmurile etc. cu care s-a mâncat. A nu avea ce pune pe masă = a nu avea cu ce trăi, a fi sărac. Pune-te (sau întinde-te) masă, scoală-te (sau ridică-te) masă = a) se spune despre cei care duc o viață plină de desfătări, care trăiesc fără griji, care așteaptă totul de-a gata; b) se spune când ești obligat să servești mereu de mâncare. A întinde masă mare sau a ține masă întinsă = a primi invitați mulți, a oferi ospețe, banchete; p. ext. a se ține de petreceri. A pune (pe cineva) la masă cu tine = a trata (pe cineva) ca pe un prieten apropiat. ♦ (Cu sens colectiv) Persoanele care stau în jurul aceleiași mese2 (1) și mănâncă; mesenii. 2. Ceea ce se mănâncă; mâncare, bucate; p. ext. prânz, cină; ospăț, banchet. ◊ Înainte de masă = a) în partea zilei care precedă prânzul; b) în fiecare dimineață. După masă = a) în partea zilei care urmează după prânz; după-amiază; b) în fiecare după-amiază. ◊ Expr. A lua masa sau a sta (ori a ședea) la masă = a mânca de prânz sau de cină. A avea casă și masă = a avea ce-i trebuie pentru a trăi. A-i fi (cuiva) casa casă și masa masă = a duce o viață ordonată, fără necazuri. 3. Nume dat mai multor obiecte sau părți de obiecte care seamană cu o masă2 (1) și se folosesc în diverse scopuri practice. ◊ Masă de operație = obiect de metal pe care este întins un pacient în timpul intervenției chirurgicale. 4. Compus: (Bot.) masa-raiului = plantă erbacee cu flori roz-purpurii (Sedum carpaticum).Lat. mensa.

RESTAURÁNT, restaurante, s. n. Unitate de alimentație publică care prepară în bucătărie proprie mâncăruri și le desface contra cost, împreună cu băuturi, în săli de mese special amenajate; local în care se află o astfel de unitate. [Pr.: -sta-u-] – Din fr. restaurant.

ROTISERÍE, rotiserii, s. f. Mic local de alimentație publică în care se prepară și se servesc diverse sortimente de carne la rotisor. – Din fr. rôtisserie.

AUTOSERVÍRE f. Servire în magazine speciale sau în localuri de alimentație publică în care clientul se servește singur. [G.-D. autoservirii] /auto- + servire

CANTÍNĂ ~e f. Local de alimentație publică într-o întreprindere, instituție etc. ~ studențească. /<fr. cantine

CEAINĂRÍE ~i f. Local de alimentație publică unde se servește ceai. [Sil. ceai-nă-] /<rus. ceainağjia + suf. ~ărie

CHÉLNER ~i m. Lucrător însărcinat cu deservirea consumatorilor într-un local de alimentație publică; ospătar. /<germ. Kellner

CHÉLNERIȚĂ ~e f. Lucrătoare care deservește consumatorii într-un local de alimentație publică. [G.-D. chelneriței] /chelner + suf. ~iță

DEBARASÓR ~oáre (~óri, ~oáre) m. și f. Persoană care eliberează mesele (de tacâmurile folosite, de resturi alimentare etc.) într-un local de alimentație publică. /<fr. débarasseur

GARSÓN ~i m. Lucrător într-un local de alimentație publică, care servește consumatorii; ospătar; chelner. /<fr. garçon

OSPĂTÁR ~i m. 1) Lucrător însărcinat cu deservirea consumatorilor într-un local de alimentație publică; garson; chelner. 2) înv. Proprietar al unui birt; birtaș. /a (se) ospăta + suf. ~ar

OSPĂTĂRÍE ~i f. reg. Local de alimentație publică (mai modest decât cafeneaua). [G.-D. ospătăriei] /ospătar + suf. ~ie

PIZZERIE [pr.: pițeríe] ~i f. Local de alimentație publică unde se servește pizza. /<it. pizzeria

RESTAURÁNT ~e n. Local de alimentație publică de categorie superioară. [Sil. -sta-u-] /<fr. restaurant

ROTISERÍE ~i f. Local de alimentație publică unde se prepară și se servesc fripturi. /<fr. rôtisserie

RESTAURAȚIE s.f. (În gastronomie) Cuvânt recent, utilizat tot mai frecvent în literatura de specialitate în locul sintagmei alimentație publică, pentru domeniul de activitate cuprinzând producția culinară (pregătirea preparatelor culinare, de patiserie și de cofetărie) și desfacerea acestora, precum și a băuturilor (servirea pentru consumul pe loc sau livrarea la comandă, în afara localului), activitate desfăsurată în cadrul unor unități economice specializate. – Din fr. restauration.

CATERING s.n. Cuvânt recent, de origine engleză, care, atât în Marea Britanie, cât și în SUA, denumește activitatea de alimentație publică în toată complexitatea ei, fiind sinonim cu fr. restauration – restaurație; preluat în limba română cu sens restrâns, de livrare și servire de preparate culinare și băuturi sau de organizare de evenimente sociale (nunți, aniversări etc.) și de afaceri (bufete, cocteiluri etc.) în alte locuri (sedii de firme, instituții) decât restaurantele, de către unități specializate, la comanda unui client (persoană fizică sau juridică). – Din engl. catering.

AUTOSERVÍRE s.f. Acțiunea de a se autoservi. ♦ Procedeu de servire în magazine sau localuri de alimentație publică, potrivit căruia clienții se servesc singuri. ♦ Muncă depusă de preșcolari, elevi și studenți, prin care aceștia contribuie la asigurarea unor condiții igienice și estetice optime de trai în comun. [< autoservi, după engl. self-service].

AUTOSERVÍRE s. f. mod de servire în magazine, localuri de alimentație publică, prin care clienții se servesc singuri. (după rus. samoobshujivanie, engl. self-service)

ALIMENTÁȚIE, alimentații, s. f. Alimentare, nutriment. ◊ alimentație publică = rețea de întreprinderi comerciale pentru servirea populației cu mâncăruri și băuturi. ♦ Introducere în organism a substanțelor nutritive. – Din fr. alimentation.

ALIMENTÁȚIE s. f. alimentare (I); hrană, consum. ♦ ~ publică = rețea de întreprinderi comerciale pentru servirea populației cu produse alimentare. (< fr. alimentation)

ALIMENTÁȚIE ~i f. 1) Asigurare a organismului cu hrană; hrănire. ~ publică. 2) Aprovizionare cu energie și combustibil a unei mașini, necesare pentru funcționare. [G.-D. alimentației; Sil. -ți-e] /<fr. alimentation



Copyright (C) 2004-2020 DEX online (http://dexonline.ro)