Rezultate din textul definițiilor
DULGHER, dulgheri, s. m. Meserias care executa lemnaria unei case, a unei cladiri sau diverse alte constructii si elemente de constructie din lemn. – Din tc. dulger.

A TABLUI ~iesc tranz. (case si alte constructii) A acoperi cu tabla. /tabla + suf. ~ui

PARMACLAC, parmaclacuri, s. n. 1. constructie de lemn, de piatra etc. de forma unui perete sau a unui gard scund, folosita pentru a margini o alta constructie sau un element de constructie. 2. Gard, grilaj; (rar) fiecare dintre scandurile, barele etc. care formeaza un gard sau un grilaj. [Var.: parmalac s. n.] – Din tc. parmaklık.

ANACOLUT ~e n. Greseala de stil constand in intreruperea constructiei gramaticale incepute si continuarea frazei cu alta constructie. /<lat. anacoluthon, fr. anacoluthe

ANACOLUT s.n. Greseala de gramatica constand in intreruperea constructiei sintactice incepute si continuarea frazei cu alta constructie. [Pl. -te, (rar) -turi. / < fr. anacoluthe, cf. gr. anakolouthos – incoerent].

SUBSTRUCTURA s. f. 1. subimpartire a unei structuri. 2. constructie subterana situata sub o alta constructie. 3. (fiz.) structura a materiei din interiorul particulelor. (< fr., engl. substructure)

ANACOLUT, anacolute, s. n. (Greseala de gramatica constand in) intreruperea constructiei sintactice incepute si continuarea frazei cu alta constructie. – Fr. anacoluthe (lat. lit. anacoluthon).

SOLIDAR, -A, solidari, -e, adj. 1. Legat (de cineva sau de ceva) printr-o responsabilitate si un interes comun; unit. ♦ De care raspund in egala masura si impreuna mai multe persoane; spec. care leaga intre ei intr-un raport de obligatii mai multi creditori si un debitor sau mai multi debitori si un creditor. 2. Care este legat prin constructie de alta piesa sau de alt obiect, formand impreuna un tot unic. – Din fr. solidaire.

PLOMBA vb. I. tr. 1. A trata si a astupa cu o plomba un dinte sau o masea cariata. 2. A construi un imobil intre alte doua constructii in care urmeaza sa se incadreze. 3. A astupa gropile dintr-o imbracaminte rutiera. [< fr. plomber].

PLOMBA vb. tr. 1. a umple cu un material oarecare o cavitate patologica. 2. a construi un imobil intre alte doua constructii. 3. a astupa gropile dintr-o imbracaminte rutiera. (< fr. plomber)

PLOMBA s. f. 1. lucrare de astupat o carie dentara. ◊ amalgam, portelan etc. care se pune intr-un dinte, intr-o masea cariata. 2. constructie care completeaza spatiul gol dintre alte doua constructii. 3. umplere a unei gropi din asfalt. (< germ. Plombe)

ZID, ziduri, s. n. Element de constructie vertical sau putin inclinat, cu grosime (relativ) mica in raport cu celelalte dimensiuni, executat din caramizi, din blocuri de piatra etc., asezate ordonat unele peste altele (si legate printr-un liant), sau din beton, destinat sa limiteze, sa separe sau sa izoleze un spatiu ori sa sustina alte elemente de constructie, alcatuind un perete, o ingradire, o fortificatie etc. ◊ Loc. adv. Intre (cele patru) ziduri = in interiorul unei cladiri. ◊ Expr. A face zid imprejurul cuiva = a inconjura pe cineva din toate partile pentru a-l apara; a se solidariza cu cineva, a se uni in jurul cuiva in sustinerea unei cauze. ◊ Zid sonic = bariera imaginara referitoare la depasirea vitezei sunetului. – Din sl. zidu.

CONTAMINATIE s. f. 1. contaminare. 2. procedeu folosit de scriitorii latini constand in amestecarea subiectelor mai multor comedii grecesti pentru a alcatui una latineasca. 3. (lingv.) incrucisare intre doua limbi. ◊ modificare a formei unui cuvant sau a unei constructii gramaticale prin incrucisarea lor cu alte cuvinte ori constructii asemanatoare ca sens. ◊ influenta reciproca intre elemente folclorice. (< fr. contamination, lat. contaminatio)

ZID, ziduri, s. n. Element de constructie executat din caramizi, din blocuri de piatra, asezate ordonat unele peste altele (si legate printr-un liant) sau din beton, destinat sa limiteze, sa separe sau sa izoleze un spatiu ori sa sustina alte elemente de constructie, alcatuind un perete, o ingradire, o fortificatie etc. ◊ Loc. adv. Intre ziduri = in interiorul unei cladiri. ◊ Expr. A face zid imprejurul cuiva = a inconjura pe cineva din toate partile, pentru a-l apara; fig. a se solidariza cu cineva, a se uni in jurul cuiva. – Slav (v. sl. zidu).

CONTAMINARE (‹ fr., lat.) s. f. 1. Aciunea de a (se) contamina si rezultatul ei; infectare, molipsire, contagiune. ◊ C. radioactiva = patrundere a unei substante radioactive intr-un mediu sau intr-un organ viu (animal sau vegetal), consecutiva unei explozii nucleare sau accidentelor produse in instalatiile de utilizeaza asemenea substante. 2. Modificare a formei unui cuvint sau a unei constructii gramaticale sub influenta altor cuvinte sau constructii asemanatoare. 3. Imbinare a doua sau a mai multe texte sau fragmente de texte, din care rezulta o opera noua. Utilizata ca procedeu stilistic, in vederea obtinerii unor efecte comice. Apare si in unele specii folclorice (descintecele sint frecvent contaminate cu blesteme).

SARPANTA, sarpante, s. f. Schelet format din piese de lemn, de metal sau de beton armat, care sustine invelitoarea unui acoperis (sau un alt element al unei constructii) si permite realizarea formei acestuia. – Din fr. charpente.

CONTAMINATIE, contaminatii, s. f. Modificare a unui cuvant sau a unei constructii gramaticale prin incrucisarea lor cu alte cuvinte sau cu constructii asemanatoare ca sens. – Din fr. contamination, lat. contaminatio.

DREPTAR, dreptare, s. n. Rigla, echer sau orice alt instrument folosit (in constructii, in dulgherie etc.) pentru verificarea suprafetelor plane ori pentru trasarea drumurilor. – Drept + suf. -ar.

ABLATIV ~e n. Caz al declinarii in unele limbi, care exprima punctul de plecare, instrumentul, cauza sau alt complement circumstantial. ◊ ~ absolut constructie sintactica a limbii latine constand dintr-un participiu in ablativ si dintr-un substantiv sau pronume in acelasi caz. [Sil. a-bla-] /<lat. ablativus, fr. ablatif

CONSOLA ~e f. 1) arhit. Element de constructie cu un capat iesit in afara constructiei folosit pentru sustinerea altor elemente (balcoane, arcade etc.). 2) Polita sau masa mica rezemata de perete pe care se pune o statueta, un vas cu flori etc. /<fr. console

PINTEN2 ~i m. 1) Obiect de metal in forma de potcoava, prevazut cu o rotita, fixata de calcaiul incaltamintei unui calaret, cu ajutorul caruia se indeamna calul la mers. 2) Lovitura data cu un astfel de obiect. 3) Proeminenta pe o piesa, care serveste ca locas de articulatie sau pentru a limita cursa altei piese. 4) Element de constructie din beton executat la un baraj pentru a-i mari rezistenta. 5) Culme care iese in afara unui ansamblu deluros sau muntos. /<sl. pentinu

ABLATIV, ablative, s.n. Caz al declinarii in unele limbi, care exprima despartirea de un loc, punctul de plecare, instrumentul, cauza sau alta circumstanta. ◊ Ablativ absolut = constructie sintactica specifica limbii latine, alcatuita dintr-un substantiv (sau un pronume) si un participiu la cazul ablativ, avand rol de propozitie circumstantiala. – Din fr. ablatif, lat. ablativus.

ABLATIV, ablative, s. n. Caz al declinarii in unele limbi, care exprima despartirea de un loc, punctul de plecare, instrumentul, cauza sau alt complement circumstantial. ◊ Ablativ absolut = constructie sintactica specifica limbilor latina si greaca, alcatuita dintr-un substantiv (sau un pronume) si un participiu la cazul ablativ, avand rol de propozitie circumstantiala. – Din fr. ablatif, lat. ablativus.

IMPRUMUT, imprumuturi, s. n. 1. Faptul de a (se) imprumuta; (concr.) obiect sau suma de bani imprumutata. ◊ Loc. adj. De imprumut = care este imprumutat. ◊ Expr. A fi ca de imprumut sau aparea de imprumut = a nu i se potrivi cuiva. ◊ Loc. vb. A da (sau a lua) cu imprumut = a imprumuta (1). 2. Cuvant, constructie lexicala etc. luata din alta limba. Imprumut lingvistic.Lat. in promutuum.

PONTONIER, pontonieri, s. m. 1. Militar apartinand unor trupe de geniu specializate in constructia de pontoane si de alte lucrari necesare trecerii (unei armate) peste o apa. 2. (Rar) Persoana care face serviciul la un ponton. [Pr.: -ni-er] – Din fr. pontonnier.

RETICUL, reticule, s. n. (Fiz.) Ansamblu de linii incrucisate, de scari gradate sau de alte semne, care intra in constructia unor instrumente optice si are rolul de a permite vizarea unei directii, efectuarea unei masuratori etc. – Din fr. reticule, lat. reticulum.

CUPTOR ~oare n. 1) constructie pentru copt painea si alte produse de panificatie. 2) Cantitate de paine, de placinte etc. care se coc odata. 3) Parte de deasupra a acestei constructii, care se incalzeste. ◊ A sta (sau a dormi) pe ~ a fugi de lucru; a lenevi. A aduce nora pe ~ a se insura. 4) Despartitura de jos la masina de gatit, in care se coc prajituri sau alte preparate. 5) Instalatie industriala pentru topirea metalului sau pentru alte operatii tehnice. ◊ ~ de var instalatie unde se arde piatra de var; varnita. 6) fig. Caldura mare si dogoritoare; canicula. ◊ Luna lui ~ luna iulie. /<lat. coctorium

HIDROIZOLA, hidroizolez, vb. I. Tranz. A izola pentru a impiedica sau reduce infiltrarea sau orice alta actiune a apei asupra unei constructii. [Pr.: -dro-i-] – Hidro- + izola.

A ANCORA ~ez 1. intranz. 1) (despre persoane) A scufunda ancora pentru a opri nava din deplasare; a arunca ancora. 2) (despre nave sau corpuri plutitoare) A imobiliza cu ajutorul unei ancore. 3) fig. A ajunge definitiv (undeva). 2. tranz. (sisteme tehnice, elemente de constructie) A fixa de pamant (sau de alt sistem tehnic) un element de constructie. /Din ancora

A DISLOCA disloc tranz. 1) A face sa se disloce. 2) (trupe) A muta din locul de stationare. 3) lingv. (termeni ai unei constructii sintactice) A separa prin intercalarea altor elemente. 4) (nave) A repartiza in porturi sau in baze maritime speciale. /<fr. disloquer, lat. dislocare

SIENIT ~e n. Roca magmatica formata, mai ales, din feldspati alcalini si alte minerale, intrebuintata ca material de constructie. [Sil. -si-e-] /<fr. syenite

PLOMBA s.f. 1. Lucrare executata de un dentist pentru a astupa o carie dentara; amalgam, portelan etc. care se pune intr-un dinte sau intr-o masea cariata. 2. constructie inserata intr-un grup de alte cladiri (asemanatoare) de care este lipita si incadrata. [< germ. Plombe, cf. fr. plombage].

CAVOU, cavouri, s. n. constructie funerara (intr-un cimitir sau in alt loc de inmormantare) cu una sau mai multe cripte. – Din fr. caveau.

SASISM, sasisme, s. n. Particularitate, termen, constructie etc. proprie graiului sasilor imprumutata de alt grai si neadaptata la sistemul acestuia. – Sas1 + suf. -ism.

SLAVISM, slavisme, s. n. Cuvant, expresie, constructie imprumutate dintr-o limba slava de alta limba (si neasimilate). – Din fr. slavisme, germ. Slawismus.

MAI3 maiuri n. 1) Ciocan mare de lemn, folosit, mai ales, in dulgherie si rotarie. 2) Unealta manuala sau mecanica folosita in constructia drumurilor pentru indesarea pamantului sau a altor materiale de terasament. /<lat. malleus

A TRANSFORMA transform tranz. 1) A face sa se transforme; a schimba; a preface; a preschimba; a modifica; a converti. 2) (valori, functii, constructii sintactice etc.) A echivala cu un alt corespondent, schimband unele elemente si pastrand altele. [Sil. trans-for-] /<fr. transformer, lat. transformare

GERMANISM, germanisme, s. n. Cuvant, constructie etc. specifice limbii germane, imprumutate de o alta limba fara sa fie asimilate de aceasta. – Din fr. germanisme.

MAGHIARISM, maghiarisme, s. n. Termen, expresie, constructie proprie limbii maghiare, imprumutata (fara necesitate) de alta limba si fara a se fi adaptat la sistemul acesteia. – Maghiar + suf. -ism.

A ROSTUI ~iesc tranz. 1) A aseza conform unor cerinte de ordin practic. 2) (per-soane) A aranja intr-un post, intr-un loc bun. 3) rar A gasi la repezeala. 4) (urzeala) A face sa formeze un rost. 5) (rosturile unei con-structii) A astupa cu mortar sau cu un alt material (pentru a impiedica patrunderea apei). /rost + suf. ~ui

SUBINUNDARE s. f. fenomen care afecteaza terenurile agricole si alte obiective economice, cauzat de infiltrarea apei prin fundatia constructiilor hidrotehnice. (dupa fr. sous-inondation)

IDIOTISM, idiotisme, s. n. Expresie sau constructie caracteristica unei limbi, care nu poate fi tradusa in alta limba cuvant cu cuvant. [Pr.: -di-o-] – Din fr. idiotisme.

LOB1, lobi, s. m. 1. Diviziune anatomica si functionala a unui organ intern, de obicei despartita de rest prin cute adanci. ♦ Partea inferioara a urechii externe. 2. Diviziune, prelungire, excrescenta a unei frunze, a unei petale sau a unei sepale, separata de rest prin crestaturi adanci. 3. (Arhit.) Element de constructie in forma de arc de cerc, care, combinat cu alte elemente asemanatoare, formeaza un arc compus. – Din fr. lobe.

PREPELEAC ~eci m. 1) Par cu cracane scurte, infipt in pamant, pe care se pun, la tara, oalele ca sa se usuce sau de care se atarna diferite obiecte; olar. 2) constructie injghebata din prajini, pe care se intinde fanul (sau alt nutret) la uscat. /Orig. nec.

GALICISM, galicisme, s. n. Expresie sau constructie proprie limbii franceze si greu ori imposibil de tradus in alta limba. – Din fr. gallicisme.

PLACA, plachez, vb. I. Tranz. 1. A acoperi suprafata unui element de constructie, a unui obiect etc. cu un strat de material de alta natura, pentru a-l proteja, pentru a-i infrumuseta aspectul etc. 2. (La jocul de rugbi) A opri un jucator sa patrunda spre poarta adversa, imobilizandu-l cu mainile. 3. (Livr.) A parasi, a abandona. – Din fr. plaquer.

PLACAT2, -A, placati, -te, adj. 1. (Despre elemente de constructie, obiecte etc.) Care are suprafata acoperita cu un strat de alt material (de calitate superioara). 2. (Despre jucatorii de rugbi) Oprit (prin imobilizare cu mainile) sa patrunda spre poarta adversa. – V. placa.

RUSISM s.n. Termen, expresie sau constructie specifica limbii ruse, imprumutata fara a fi necesar de o alta limba. [Et. incerta].

DEFRISA, defrisez, vb. I. Tranz. A inlatura (prin taiere sau prin ardere) arborii si alte plante lemnoase spre a face un teren propriu pentru agricultura, pasunat, constructii etc. sau pentru a-l impaduri din nou; a despaduri. – Din fr. defricher.

COSAR1, cosare, s. n. Ingraditura de nuiele pentru adapostirea vacilor, a oilor etc. ♦ constructie cu pereti din impletitura de nuiele pentru pastrarea porumbului si a altor produse agricole; patul. – Din bg., scr. kosara.

SILOZ ~uri n. 1) constructie speciala destinata depozitarii si pastrarii indelungate a produselor agricole sau a altor materiale. 2) Depozit in forma de turn sau groapa, folosit pentru a mura nutret. 3) Nutret murat in astfel de depozit. /<it. silos, germ. Silo

IDIOTISM s.n. constructie, expresie proprie unei limbi, care nu se poate traduce intr-o alta limba decat printr-o perifraza. [Cf. lat. idiotismus, gr. idiotismos, fr. idiotisme].

IDIOTISM s. n. constructie, expresie proprie unei limbi, care nu se poate traduce intr-o alta limba decat printr-o perifraza. (< fr. idiotisme)

GARNISAJ s. n. Strat de material asezat pe suprafata unui obiect, a unei constructii etc. pentru a le proteja. ♦ Strat de maracini, de nuiele sau de alt material pus pe fundul sau pe peretii santurilor de scurgere ale unui torent pentru a impiedica eroziunile. – Din fr. garnissage.

EXTRACTOR, -OARE, extractori, -oare, adj. s. n. I. Adj. Care extrage sau ajuta la extragerea anumitor substante sau corpuri. II. S. n. 1. Aparat cu ajutorul caruia se efectueaza o extractie (2). ♦ Aparat cu care se extrage mierea din faguri. 2. Utilaj de constructii folosit pentru extragerea din pamant a pilotilor, in vederea reutilizarii lor la alte lucrari. 3. Dispozitiv al inchizatorului unei arme de foc, care extrage din teava tubul-cartus sau tubul proiectilului. – Din fr. extracteur.

PLUTA2, plute, s. f. 1. Specie de plop ale carui ramuri cresc aproape de la baza trunchiului, dand coroanei o forma de piramida lunga si ingusta; plutas2 (Populus pyramidalis). 2. Material gros, neted, poros, impermeabil, elastic si mai usor decat apa, obtinut din stratul exterior al scoartei unor specii de stejar si folosit pentru fabricarea dopurilor, a colacilor de salvare, ca material izolant, in constructia avioanelor etc., suber. ♦ (Rar) Dop fabricat din pluta2. ♦ Bucata de lemn sau de alt material usor care se leaga de sfoara unditei pentru a o face sa pluteasca la suprafata apei. ♦ Bucatica de lemn usor in care se infige fitilul candelei. – Din scr. plut.

CUPTOR, cuptoare, s. n. 1. constructie de caramida, de piatra, de metal sau de lut, pentru copt painea si alte produse de panificatie. ♦ Cantitate de paine, de placinte etc. care se poate coace o data. ♦ Platforma zidita in prelungirea vetrei si pe care se doarme la tara. ◊ Expr. A sta (sau a zacea) pe cuptor sau a se muta de pe vatra pe cuptor = a trandavi. A aduce (parintilor) nora pe cuptor = a se insura. ♦ Despartitura la masina de gatit, in care se coc prajituri, paine sau se rumenesc mancarurile. 2. constructie speciala de incalzire, constituita dintr-o camera cu pereti metalici captusiti cu material refractar in vederea supunerii unui material la tratamente termice, de topire sau la alte operatii tehnologice. ◊ Cuptor de caramizi = cantitate de caramizi brute (din argila) asezate in asa fel incat sa poata fi incalzite pana la incandescenta de un foc central inabusit. Cuptor de var = varnita. 3. Fig. Caldura mare; arsita. ◊ (Pop.; in sintagma) Luna lui cuptor = (luna) iulie. – Lat. *coctorium.

GABION ~oane n. Cos de nuiele sau de sarma, umplut cu pietris sau cu alt material rezistent la apa si folosit pentru a intari malurile apelor sau diferite constructii hidraulice. /<fr. gabion

PREFABRICAT1 ~e n. 1) Produs industrial aflat intr-o faza intermediara de prelucrare. 2) Element de constructie fabricat in prealabil intr-o intreprindere pentru a fi montat si asamblat cu alte elemente pe santier. /<fr. prefabrique

PLACA vb. I. tr. 1. A acoperi fetele unui element de constructie, ale mobilelor sau ale unui obiect metalic cu un strat de material de alta natura. 2. A opri un jucator la rugbi sa patrunda catre buturile adverse., imobilizandu-l cu mainile. 3. (Av.) A ateriza pe verticala. [< fr. plaquer].

CALCUL, (I) calcule, s. n., (II) calculi, s. m. I S. n. 1. Ansamblu de operatii matematice facute cu scopul de a gasi valoarea uneia sau a mai multor marimi; socoteala. ◊ (In sintagmele) Calcul grafic = (Mat.) rezolvare a unor probleme cu ajutorul unor constructii geometrice. ◊ Calcul logic = ansamblu de operatii prin care anumite expresii logice sunt derivate din alte expresii logice. 2. Plan, combinatie, proiect, apreciere, socoteala. II. S. m. (Med.) Concretiune de forma unei pietricele, rezultata din precipitarea sarurilor organice sau anorganice, care se formeaza in anumite organe interne; piatra. – Din fr. calcul, lat. calculus.

COPCA1, copci, s. f. 1. Sistem format din doua piese metalice (un carlig si un inel), folosit pentru prinderea a doua parti ale unei confectii. 2. Agrafa pentru invelitori in constructie. 3. Proeminenta in forma de limba a unei piese plate, care intra in orificiul unei alte piese plate, realizand imbinarea prin incopciere. [Var.: (reg.) copcie s. f.] – Din bg. kopce.

AVIATIE, aviatii, s. f. 1. Zbor cu ajutorul avioanelor sau al altor aeronave mai grele decat aerul; tehnica acestui zbor. ♦ Ramura a aeronauticii care se ocupa cu constructia si functionarea acestor aeronave. 2. Totalitatea avioanelor de care dispune o tara, o societate de transport etc. ◊ Aviatie sanitara = formatie sanitara dotata cu avioane in vederea acordarii asistentei medicale de urgenta; aviasan. ♦ Spec. Forta militara aeriana; diviziune a armatei care cuprinde aceasta forta. [Pr.: -vi-a-] – Din fr. aviation.

JUG, juguri, s. n. 1. Dispozitiv de lemn care se pune pe grumazul animalelor cornute care trag la car, la plug etc. sau, in unele tari, se fixeaza de coarnele lor. ◊ Expr. A trage la jug = a) a trage carul, caruta, plugul etc.; b) fig. (despre oameni) a munci din greu, peste puteri. ♦ Munca grea, neplacuta; robie, tiranie. 2. Jujeu. ♦ Colac de lemn imbracat in piele care se pune uneori la gatul cailor si prin care se trec hamurile. 3. Piesa in forma de cadru sau de inel, care serveste la sustinerea altor piese ale unei masini sau ale unei unelte. ♦ Grinda sau rigla de lemn folosita la constructia acoperisurilor. 4. Parte componenta a circuitului magnetic al unui aparat sau al unei masini electrice, care nu are infasurari electrice. – Lat. jugum.

PREFABRICAT, -A adj. Care serveste ca material pentru fabricarea unui produs industrial finit. // s.n. 1. Piesa aflata intr-o faza intermediara de prelucrare. 2. Element de constructie sau parte componenta a unui element de constructie, confectionat dinainte in fabrica sau in atelier pentru a fi numai montat sau ansamblat cu alte piese pe santier. [Cf. fr. prefabrique].

CEDA vb. I. tr. a abandona cuiva un bun, renuntand la dreptul de posesiune. ◊ a face o cesiune. II. intr. 1. a da cuiva dreptate; a-i recunoaste superioritatea. ◊ (sport) a se recunoaste invins, a inceta intrecerea. 2. (despre boli, dureri) a se ameliora, a scadea in intensitate. 3. (despre lucruri, elemente de constructie) a nu rezista la apasare, a se rupe. 4. (despre corpuri, medii) a transfera caldura unui alt corp sau mediu. (< fr. ceder, lat. cedere)

STAVILA, stavile, s. f. constructie mobila sau parte mobila a unei constructii, manevrata manual sau mecanic, servind pentru a regla nivelul apelor curgatoare sau pentru a indrepta spre alt fagas cursul unei ape; p. restr. fiecare dintre obloanele verticale mobile ale stavilarului, care, coborandu-se sau ridicandu-se, opresc apa sau ii dau drumul, dupa necesitate. ♦ Ingramadire de busteni, de crengi, de pamant etc. aduse de ape (la cotitura unui rau) si care ii impiedica cursul. ♦ P. gener. Piedica (materiala), bariera. ◊ Loc. adv. Fara stavila = intruna, necontenit; in mare cantitate, mult. ◊ Expr. A pune stavila gurii = a-si impune tacere, a se retine de a spune ceva. ♦ Fig. Opozitie, impotrivire; greutate, dificultate. [Pl. si: stavili] – Din sl. stavilo.

CARAMIDA (‹ ngr.) s. f. Material de constructie artificial, avind forma prismatica, obtinut dintr-o pasta de argila, nisip amestecate cu apa sau din alte materiale (beton, zgura de furnal etc.) prin presare, fasonare, uscare si, de regula, ardere; este folosita, in general, la executarea zidariilor. ♦ C. refractara = c. confectionata dintr-un material cu temperatura de topire foarte inalta, folosita la zidirea focarelor, a cuptoarelor metalurgice etc.; se produc c.r. silicoase (c. silica sau c. dinas), silico-aluminoase, corindonice, cromitice, megneziene etc.

CARAMIDA, caramizi, s. f. Material de constructie artificial, avand forma unei piese prismatice, obtinut dintr-un amestec de argila, nisip si apa sau din alte materiale (beton, zgura de furnal etc.), uscat la soare sau ars in cuptor. ◊ Caramida refractara = caramida confectionata dintr-un material cu temperatura de topire foarte inalta, folosita la zidirea focarelor cuptoarelor metalurgice. – Din ngr. keramidi.

GRECISM, grecisme, s. n. Cuvant, expresie sau constructie care au fost imprumutate din limba greaca, fara a fi fost asimilate. ♦ Influenta limbii (si culturii) grecesti asupra altei limbi (si culturi). – Din fr. grecisme.

SIENIT s. n. Roca eruptiva alcatuita din feldspati alcalini si alte minerale, a carei culoare este un amestec de rosu si verde si care se utilizeaza ca material de constructie. [Pr.: si-e-] – Din fr. syenite.

REDIMENSIONAT, -A, redimcnsionati, -te, adj. 1. (Despre constructii, masini etc.) Ale carui dimensiuni au fost recalculate. 2. (Fig.) Care a fost reevaluat, care a fost abordat din alta perspectiva. [Pr.: -si-o-] – V. redimensiona.

ELEMENT ~e n. 1) Parte componenta a unui intreg. ~ele unei lucrari. ◊ ~ de constructie piesa din ansamblul unei constructii. 2) chim. Substanta simpla care nu se mai poate descompune pe cale chimica, dar care poate intra in componenta altor substante. 3) Persoana care face parte dintr-o colectivitate. 4) la pl. Fenomen, forta a naturii. 5) rar Mediu in care traieste o fiinta. 6) Pila electrica; celula a unei pile electrice. 7) mai ales la pl. Principiu de baza al unei discipline, al unei stiinte; notiune fundamentala. /<fr. element, lat. elementum

SPARGATOR2 ~oare n. Instrument pentru spargerea unor materiale dure (sau a fructelor cu coaja). ~ de nuci. ◊ ~ de gheata nava de constructie speciala capabila sa-si croiasca drum prin campurile de gheata, lasand in urma un coridor de navigatie pentru alte vase. /a sparge + suf. ~ator

BETON s.n. Amestec de pietris, nisip, ciment (sau alt liant) si apa, care se transforma intr-o masa rezistenta prin intarire si este folosit ca material de constructie. [Pl. -onuri, -oane. / < fr. beton].

IDIOTISM ~e n. constructie, specifica unui idiom, al carei sens nu reiese din sensurile elementelor componente si care nu poate fi tradusa in alta limba cuvant cu cuvant; expresie idiomatica. [Sil. -di-o-] /<fr. idiotisme

CALCUL I. s.n. 1. ansamblu de operatii (aritmetice, algebrice etc.) urmarind stabilirea unor marimi. ◊ capitol al stiintelor matematice in care se foloseste un anumit tip de operatii. ◊ calcul grafic = rezolvare a unor probleme cu ajutorul unor constructii geometrice; calcul logic = operatie analoaga calculului matematic prin care, pe baza anumitor reguli, din anumite expresii logice sunt derivate alte expresii logice. 2. (pl.) planuri, combinatii, socoteli. II. s.m. formatie calcaroasa care afecteaza diferite organe animale (rinichi, vezica etc.). (< fr. calcul, lat. calculus)

DOC2, docuri, s. n. Bazin portuar (impreuna cu constructiile si instalatiile aferente), in care vapoarele sunt incarcate, descarcate sau reparate; ansamblu de constructii, de instalatii, de servicii tehnice si administrative care servesc un port; magazie intr-un port, in care se depoziteaza cerealele si alte marfuri. ◊ Doc plutitor = instalatie plutitoare servind la repararea navelor. – Din fr., engl. dock.

DEPOZIT ~e n. 1) Loc sau constructie special amenajata pentru pastrarea marfurilor, obiectelor de valoare, diferitelor materiale etc.; magazie. 2) Totalitate a materialelor, obiectelor etc. depuse pentru pastrare intr-o astfel de constructie. 3) Contract prin care o persoana se obliga in mod dezinteresat si gratuit sa pastreze pentru un timp oarecare un lucru al altei persoane. 4) geol. Strat de material sedimentar. /<lat. depositum

ECLUZA, ecluze, s. f. constructie hidrotehnica speciala, executata pe traseul unei cai navigabile, care permite trecerea navelor dintr-o portiune a traseului cu nivel de apa mai ridicat in alta portiune cu nivel de apa mai scazut si invers. ◊ Ecluza de salvare = camera metalica, de forma tronconica, montata pe corpul unui submarin, care permite iesirea echipajului in caz de naufragiu fara inundarea submarinului. – Din fr. ecuse.

TAPA, tape, s. f. Scobitura, taietura care se face la capatul lemnelor de constructie pentru a le putea imbina unele cu altele. ♦ Taietura care ramane in trunchiul unui copac cand taietorul loveste cu toporul o data piezis si alta data orizontal. – Et. nec.

BATARDOU s.n. Incinta din lemn, din otel sau din beton, construita sub apa, in care se pot executa sapaturi si alte lucrari la poduri etc. dupa scoaterea apei din ea. ♦ Dig provizoriu construit pentru a opri sau a abate apele unui rau in vederea efectuarii unor constructii in albia lui. [Pl. -uri. / < fr. batardeau].

SALAHOR, salahori, s. m. Muncitor necalificat, platit cu ziua, care lucreaza mai ales la constructii de case, de sosele etc., (in trecut) taran scutit de dari, pus de domnie la dispozitia Portii Otomane pentru repararea cetatilor turcesti, intretinerea drumurilor si pentru alte munci grele. [Var.: (pop.) salaor s. m.] – Din tc. salahor.

A CEDA ~ez 1. tranz. 1) (bunuri aflate in proprietatea cuiva) A da (benevol) din propria posesiune. ~ un teritoriu. ◊ ~ pozitia (sau pozitiile) a se retrage. 2) (marfuri, mai ales deficitare) A trece prin vanzare in posesia altei persoane; a abandona in schimbul unei despagubiri. 2. intranz. 1) A inceta de a mai opune rezistenta (fizica sau morala); a se recunoaste invins. ~ intr-o lupta. 2) (despre lucruri, constructii, piese etc.) A nu mai rezista la actiunea unor factori externi. Podul ~at. 3) (despre boli, dureri etc.) A scadea in intensitate. /<fr. ceder

SILOZ, silozuri, s. n. constructie de mari dimensiuni inzestrata cu instalatii speciale de uscare, de transport etc. care serveste la depozitarea si pastrarea pe termen lung a unor cantitati mari de produse agricole sau de alte materiale. ♦ Amenajare pentru insilozarea porumbului sau a altor plante destinate conservarii prin murare; loc, groapa, sant etc. unde se pune la macerat nutretul pentru vite; p. ext. depozit de furaje macerate. ♦ (Adjectival) Care este pus la macerat intr-o groapa, intr-un sant etc. special amenajate. Porumbul siloz. – Din it. silos, germ. Silo.

GALERIE s. f. 1. cavitate subterana, ingusta si alungita, sapata prin eroziune. ◊ canal sapat de animale in sol. ◊ excavatie miniera in forma de tunel, executata pentru a permite accesul la un zacamant. 2. canal de legatura intre doua puncte ale unei lucrari hidrotehnice. ◊ coridor ca element de legatura sau de promenada la o constructie. 3. conducta metalica, montata la motoarele cu ardere interna, care conduce amestecul carburant catre cilindri sau prin care sunt evacuate produsele rezultate din arderea combustibilului. 4. muzeu, sala unde sunt expuse sculpturi, picturi sau alte obiecte de arta. 5. magazin cu obiecte de arta; (p. ext.) magazin universal. 6. ultimul balcon (de sus) al salilor de spectacol. ◊ (fam.) spectatorii de la acest balcon; (p. ext.) publicul care se manifesta zgomotos la un meci, la un spectacol. 7. platforma mica la prora sau pupa unei nave. 8. bara de lemn sau metalica de care se atarna perdelele. 9. (fig.) sir, serie (de portrete literare). (< fr. galerie, it. galeria, germ. Galerie)

LATINISM s.n. 1. Cuvant, constructie imprumutate din latina; neologism de origine latina. 2. Tendinta a unor lingvisti romani din sec. XVIII-XIX de a da limbii romane un aspect cat mai apropiat de cel al limbii latine, excluzand cuvintele de alta origine; curentul latinist. [Cf. fr. latinisme].

ORGANIC, -A, organici, -ce, adj. 1. Care tine de structura, de esenta, de functiile unui organ sau ale unui organism; privitor la organe sau organisme vii. 2. Care are structura unui organism1, constituind un intreg diferentiat si in acelasi timp unitar; organizat, unitar, inseparabil. ♦ Care rezulta din organizarea, din constructia insasi a unui lucru; esential, launtric, intrinsec. ♦ Fundamental. ♦ (Si adv.; despre relatii, legaturi) Analog legaturii care uneste partile unui organism1; indisolubil. 3. (Despre substante, materii, etc.) Care este alcatuit din carbon si hidrogen, uneori si din alte elemente chimice (oxigen, azot, etc.). ◊ Chimie organica = ramura a chimiei care studiaza hidrocarburile si derivatii acestora. – Din lat. organicus, fr. organique

PROFIL s. n. 1. contur, aspect al fetei cuiva privita dintr-o parte. ◊ (fig.) aspect, portret. figura. 2. contur al unui lucru, al unei forme de relief etc. ◊ desen reprezentand o sectiune verticala a unui element de constructie, a scoartei terestre etc. 3. domeniu de specializare a unei intreprinderi, institutii etc. ◊ specialitate, specific. 4. piesa decorativa in relief servind la ornamentarea unei cladiri, la imbunatatirea acusticii unei sali etc. 5. produs laminat din otel ori din alte metale sau mase plastice, de diferite forme. (< fr. profil, germ. Profil)

SÃO JOSE DOS CAMPOS, oras in SE Braziliei (São Paulo), situat la poalele SV ale Sierrei da Mantiqueira si cele V ale Serrei do Mar, pe raul Paraibo do Sul, la 643 m alt., la 80 km NNE de São Paulo; 562,2 mii loc. (2003). Aeroport. Constr. de motoare Diesel. Ind. ceramicii, cauciucului, hartiei (cartoane), cosmeticii (sapunuri), textila (matase artificiala) si alim. (vin). Centru agricol; centru de studii aerospatiale si de constructii aeronautice. Oras din 1767. Cunoscut succesiv cu numele Vila Nova de São Jose, Vila de São Jose do sul si de São Jose do Paraiba.

DUNGA, dungi, s. f. 1. Linie vizibila pe un fond de alta culoare. ♦ Fasie, dara. ♦ Cuta, incretitura, zbarcitura a pielii (de pe obraz). 2. Muchie a unui lemn cioplit. ♦ Dunga pantalonului = muchie facuta cu fierul de calcat in lungul pantalonului, in fata si in spate. 3. Margine a unor obiecte sau a unor constructii. ♦ Spec. Marginea neascutita a unor instrumente taioase. 4. Parte laterala a unui lucru; latura, coasta. ◊ Loc. adv. In dunga = dintr-o parte, intr-o parte. ◊ Expr. (Fam.) A fi intr-o dunga = a fi nebun, ticnit. A trage clopotul intr-o dunga = a trage clopotul izbind limba de o singura parte a lui (pentru a vesti un deces, o alarma etc.) – Din sl. donga.

PRIMITIV ~a (~i, ~e) 1) Care tine de stadiile cele mai timpurii ale societatii umane; de la inceputul omenirii. Om ~. 2) (despre oameni) Care a ramas mult in urma in privinta nivelului de dezvoltare; necivilizat; salbatic. 3) Care se prezinta simplu de tot; elementar; rudimentar. constructie ~a. 4) fig. (despre oameni sau despre manifestarile lor) Care vadeste lipsa de educatie si de cultura; grosolan; necioplit. 5) Care a ramas asa cum a fost la inceput. Forma ~a. ◊ Cuvant ~ cuvant de la care, cu ajutorul afixelor, sunt formate alte cuvinte. Culori ~e culorile de baza ale spectrului solar. /<fr. primitif, lat. primitivus

COFRAJ (‹ fr.) s. n. Tipar de lemn sau metal utilizat la executarea elementelor de beton, beton armat sau de alte materiale pentru a li se da forma prevazuta in proiect si a le sustine pina la intarirea betonului. ◊ C. glisant = cofraj mobil echipat cu dispozitive sau instalatii (vinciuri) care permit deplasarea la un tronson vecin. Se foloseste in general la constructii inalte (silozuri, blocuri de locuinte).

LATINISM, (1) latinisme, s. n. 1. Cuvant, forma sau constructie sintactica imprumutate (fara necesitate) din limba latina (si neasimilate inca in limba care a facut imprumutul). 2. Curent aparut in lingvistica si in filologia romaneasca din sec. XIX, care, pentru a demonstra caracterul latin al limbii romane, a incercat sa elimine din ea cuvintele de alte origini si sa modifice astfel forma celor latine, incat sa le apropie cat mai mult de forma originara; a contribuit la generalizarea scrierii cu caractere latine si a adus noi argumente in sprijinul originii latine a limbii romane. – Din fr. latinisme. Cf. latin.

KARNAK, localitate din Egiptul antic, situata pe malul drept al Nilului, la NE de Luxor, in apropierea complexului de ruine al Tebei, care formeaza unul dintre cele mai importante si mai vechi situri arheologice din lume. Din constructia originara, ridicata in timpul dinastiei XII, nu s-a pastrat nimic. Ansamblul actual, care dateaza din timpul dinastiilor XVIII-XX, cuprinde si templul lui Amon (celebru pentru sala sa hipostila), construit in timpul faraonilor Amenhotep III si Tuthmosis I si extins ulterior de regina Hatshepsut si, mai ales, de Tuthmosis III. alte monumente: Templul lui Amenhotep, Templul lui Ramses III si Sanctuarul lui Osiris.

CUZCO (CUSCO), oras in Peru meridional, in M-tii Anzi, la 3.650 m alt.; 255,3 mii loc. (1988). Aeroport. Ind. textila si alim. Centru agricol si comercial. Vechea capitala a Imp. Inca. Universitate (1597). Catedrala (sec. 16-17), manastirea La Merced (sec. 17). Muzeu. Turism. Fundat probabil in sec. 11 de Manco Capac. Cucerit de spaniolul F. Pizzaro (1533). Grav afectat de un cutremur in 1950. Vestigiile orasului Inca (ruine ale templelor, fortarete, ziduri si palate) au fost acoperite de constructiile moderne sau distruse. Se remarca Templul Soarelui, partial acoperit de o manastire dominicana.

RUPESTRU, -A (‹ fr.; {s} lat. rupes „stanca”) adj. 1. (Despre plante) Care creste pe stanci. 2. (Despre constructii) Facut, realizat in stanca. 3. Arta r. = denumire data manifestarilor artistice (desen, pictura, sculptura etc.) realizate in stanci sau pe peretii pesterilor. Cele mai vechi manifestari de a.r. dateaza din Paleoliticul Superior si constau in picturi si gravuri executate pe peretii cavernelor de la Altamira (Spania), Lascaux (Franta), in care sunt reprezentate animale, scene de vanatoare sau de lupta, si in sculpturi de idoli feminini, exprimand cultul maternitatii. alte reprezentari r. celebre sunt cele de Tassili (Sahara) si din Australia.

TACIT (Publius Cornelius Tacitus) (c. 55-120), istoric si om politic roman. Scriitor rafinat, maestru al constructiei dramatice, a fost unul dintre cei mai straluciti reprezentanti ai istoriografiei romane. Dintre numeroasele sale lucrari, cele mai importante sunt „Istoriile” (in 12 carti) si „Analele” (in 8 carti, pastrate fragmentar), in care infatiseaza evenimentele din prima parte a Imperiului, de la moartea lui Augustus pana la caderea lui Nero si de la acesta pana la moartea lui Domitian (14-96) de pe pozitiile aristocratiei senatoriale, desi isi afirma de la bun inceput obiectivitatea, sustinand ca scrie „fara ura si partinire” (sine ira et studio). alte opere: „Despre viata si moravurile lui Iulius Agricola”, „Germania”, „Dialog despre oratori”.



Copyright (C) 2004-2020 DEX online (http://dexonline.ro)