Rezultate din textul definițiilor
bijbii (bijbii, bijbiit), vb.1. A bolborosi, a bombani. – 2. A furnica, a misuna, a forfoti. – 3. A cauta pe dibuite. – Var. bijbai, bojbai. Creatie expresiva, bazata pe o consonanta ce pare a indica ideea de balabaneala, cf. bilbii, fojgai, gilgii, mosmondi, it. bisbigliare, fr. bisbille, sp. bisbisar (REW 1350; Puscariu, Lr., 100). Der. bijbiiala, s. f. (bijbiire; la oi, ameteala); bijbiitor, adj. (care bijbiie, care merge bijbiind); bijbiitura, s. f. (mers sau cautare pe dibuite); bojbic, s. m. (bilbiit); bozgindi, vb. (a pipai), a carui alternanta consonantica o aminteste pe cea a lui mosmindi.

alternanta s. f. 1. insusirea de a alterna. ◊ procedeul de decorare prin utilizarea alternativa a doua motive, elemente. 2. (lingv.) schimbare a sunetelor unui cuvant sau a sunetelor cuvintelor apartinand unei familii. ♦ ~ vocalica = alternanta intre vocalele din tema unui cuvant; apofonie; ~ consonantica = alternanta prin consoane. (< fr. alternance)

alternanta ~e f. 1) Caracter alternativ. 2) lingv. Proces care consta din schimbarea regulata a unui sunet din tema unui cuvant in formele flexionare sau in familia unui cuvant. ~ vocalica. ~ consonantica. /<fr. alternance

alternanta (‹ fr. {i}) s. f. 1. Insusirea de a alterna. 2. (FIZ.) Totalitatea valorilor luate de o marime alternativa in decursul unei semiperioade cuprinse intre doua momente in care valoarea marimii este nula. 3. (GEOL.) Repetarea succesiva pe verticala a doua sau mai multe tipuri de roci sau formatiuni geologice, de grosimi apropiate, in coloana stratigrafica a unei regiuni. 4. (LINGV.) Schimbare regulata a unui sunet din tema prin altul, in flexiune sau in familia lexicala: poate fi consonantica (ex. schimbarea lui s in s: des-desi, a lui t in t: taiat-taiati) sau vocalica (ex. carte-carti); ablaut, apofonie. 5. (ARHIT.; ARTE PL.) Procedeu decorativ constind in repetarea regulata a doua motive (in arte decorative) sau a doua elemente (in arhitectura).



Copyright (C) 2004-2020 DEX online (http://dexonline.ro)