Rezultate din textul definițiilor
EXPLOZÍV, -Ă I. adj. 1. care poate exploda; care produce explozie; detonant. 2. care caracterizează explozia (5). ♦ consoană ~ă (și s. f.) = oclusivă. II. adj., s. m. f. (om cu temperament) violent. III. s. n. substanță, amestec de substanțe care prin încălzire, lovire sau frecare fac explozie. (< fr. explosif)

CARBÉNĂ, carbene, s. f. Compus organic care se găsește în asfalturi; amestec de substanțe de culoare neagră, casante, cu aspect de huilă, care, în cantitate de peste 1% degradează calitățile bitumului. – Din fr. carbènes.

GRANÚLĂ, granule, s. f. 1. Particulă solidă mică care intră în componența unui corp solid cu structură eterogenă sau care rezultă din sfărâmarea, tăierea etc. unui corp solid. 2. Pastilă conținând un amestec de substanțe medicamentoase încorporate într-o masă zaharoasă. – Din fr. granule.

MASTÍC, masticuri, s. n. 1. Material fluid sau vâscos alcătuit dintr-un amestec de substanțe minerale sau vegetale, care are proprietatea de a se întări în contact cu aerul și care servește la lipit, chituit, nivelat etc. ♦ Preparat vâscos obținut pe bază de colofoniu și întrebuințat pentru acoperirea rănilor pomilor fructiferi. 2. Suc rășinos aromatic extras din trunchiul și din ramurile unui arbust asiatic (Pistacia lentiscus), care servește la fabricarea masticii, la prepararea unor lacuri, ca fixator pentru parfumuri etc. – Din fr. mastic.

FONDÁNT, -Ă, fondanți, -te, adj., subst. 1. Adj. Care se moaie, care se topește ușor. 2. S. m. substanță sau amestec de substanțe care se adaugă la topirea unui amestec de materiale pentru a coborî punctul de topire al acestora sau pentru a separa impuritățile, formând cu acestea o zgură la suprafața topiturii. 3. S. f. Bomboană preparată dintr-o umplutură moale cu nucă, zahăr, diferite arome etc., acoperită cu o glazură asemănătoare cu șerbetul. ◊ (Adjectival) Bomboană fondantă. 4. S. m. Medicament care ajută la reducerea unei inflamații. – Din fr. fondant.

FRIGORÍFIC, -Ă, frigorifici, -ce, adj. Care ține frig, privitor la frig, care servește la producerea frigului. ◊ Agent frigorific = substanță sau amestec de substanțe care produce sau transportă frig. Instalație frigorifică = sistem tehnic alcătuit dintr-un agregat frigorigen, o încăpere răcită, o instalație de comandă și de control și dispozitive anexe, utilizat pentru răcire. – Din fr. frigorifique, lat. frigorificus.

ARGĂSÍ, argăsesc, vb. IV. Tranz. A prelucra pieile și blănurile cu un amestec de substanțe, pentru a le face trainice, impermeabile, flexibile; a cruși, a încruși, a tăbăci. – Din ngr. árgasa (aor. al lui argázo).

FIXATÓR, fixatori, s. m. substanță sau amestec de substanțe chimice cu care se face insensibil la lumină materialul fotografic expus și developat; fixativ. ♦ substanță care fixează vopseaua în structura fibrei textile sau a pieii. ♦ substanță care asigură conservarea unor structuri celulare în vederea studierii lor la microscop. – Din fr. fixateur.

LINOLÉUM, linoleumuri, s. n. Țesătură textilă pe care s-a aplicat un amestec de substanțe grase, plastifianți, coloranți etc. și care se întrebuințează în industrie ca izolant, în gospodărie pentru acoperit mese, dușumele etc. [Pr.: -le-um] – Din fr. linoléum.

EXTRÁCT, extracte, s. n. 1. (Ieșit din uz) Copie a unui act, scoasă dintr-un registru (de stare civilă). 2. substanță sau amestec de substanțe chimice preparat prin concentrarea până la un anumit grad a produselor extrase din diferite materii vegetale sau animale, proaspete sau uscate. – Din lat. extractus, germ. Extrakt.

EXPLOZÍV, -Ă, explozivi, -e, adj. s. n. 1. Adj. Care poate exploda, care produce explozie; explozibil (1), fulminant. ◊ Sunet (sau consoană) exploziv(ă) (și substantivat, f.) = consoană care produce, la deschiderea bruscă a canalului bucal, o explozie (5); sunet sau consoană ocluzivă. ♦ (Despre aparate, mașini etc.) Care acționează prin explozia unor substanțe speciale cu care este încărcat. ♦ Fig. Susceptibil de a declanșa consecințe grave. 2. S. n. substanță sau amestec de substanțe care, sub acțiunea căldurii sau a unui factor mecanic, are proprietatea de a se descompune brusc și violent, cu dezvoltare de căldură, lumină și gaze, provocând o creștere mare a presiunii la locul exploziei; explozibil (2). – Din fr. explosif.

EXCIPIÉNT, -Ă, excipienți, -te, adj., s. n. (substanță sau amestec de substanțe) care este inactiv față de organism și în care se încorporează diferite medicamente. [Pr.: -pi-ent] – Din fr. excipient.

AGITATÓR2 ~oáre n. Dispozitiv pentru omogenizarea unui amestec de substanțe. /<fr. agitateur

AZEOTROPÍSM n. Proprietatea unui amestec de substanțe lichide de a fierbe la o temperatură constantă și de a nu păstra proprietățile inițiale ale substanțelor, ceea ce împiedică separarea prin distilare. /<fr. azéotropisme

COMPÓST ~uri n. Îngrășământ obținut în urma fermentării unui amestec de substanțe organice de origine vegetală și animală, la care se adaugă și componente minerale. /<fr. compost

MASTÍC ~uri n. 1) Masă constituită dintr-un amestec de substanțe minerale și vegetale care se întărește în contact cu aerul (folosită la lipit, la chituit etc.). 2) Rășină aromatică de origine vegetală, provenită dintr-un arbore tropical (folosită la fabricarea lacurilor, chiturilor etc.). 3) Amestec conținând colofoniu, ceară și alte substanțe, folosit pentru a unge locurile de altoire și rănile copacilor. 4) Suc rășinos aromatic extras din trunchiul unui arbore tropical, care servește la fabricarea unor băuturi alcoolice, la prepararea unor lacuri, ca fixator pentru parfumuri etc. /<fr. mastic

ANTIENZÍMĂ s.f. substanță sau amestec de substanțe care împiedică activitatea unor enzime. V. antiferment. [Pron. -ti-en-. / cf. fr. antienzyme].

CROMATOGRÁMĂ s.f. (Chim.) Repartiția diferită a componenților unui amestec de substanțe în soluție, care se filtrează printr-un mediu poros. [< fr. chromatogramme].

AZEOTROPÍSM s.n. Proprietate a unui amestec de substanțe lichide de a nu păstra proprietățile individuale ale corpurilor care intră în compoziția sa; azeotropie. [< fr. azéotropisme].

DEZODORIZÁ vb. I. tr. A purifica un amestec de substanțe, înlăturând substanțele rău mirositoare. [< fr. désodoriser].

EXCIPIÉNT adj., s.n. (substanță sau amestec de substanțe) care este inactiv față de organism și în care se încorporează diferite medicamente. [Pron. -pi-ent. / < fr. excipient].

MASTÍC s.n. 1. Rășină de origine vegetală, provenită dintr-un arbore exotic. 2. Masă formată dintr-un amestec de substanțe minerale sau organice, care se întărește în contact cu aerul. 3. substanță pe bază de colofoniu, întrebuințată pentru ungerea rănilor la pomi. [< fr. mastic, cf. gr. mastiche].

DECAPÁNT, -Ă I. s. n. amestec de substanțe sau soluție pentru dizolvarea oxizilor ori a impurităților pe suprafețe metalice. II. adj. caustic și stimulant. (< fr. décapant)

ELECTROCROMATOGRAFÍE s. f. metodă de separare a unui amestec de substanțe sub acțiunea unui câmp electric. (< electro- + cromatografie)

FRACȚIÚNE s. f. 1. parte dintr-un întreg; fragment. 2. grupare politică organizată care se împotrivește liniei generale a partidului sau se desolidarizează într-o problemă anumită. ♦ ~ parlamentară = grup parlamentar compus din reprezentanții aceluiași partid. 3. lichid obținut prin fracționarea unui amestec de substanțe. (< fr. fraction, lat. fractio)

GAZ2 s. n. 1. fluid compresibil, cu o coeziune moleculară foarte mică. 2. substanță sau amestec de substanțe în stare gazoasă, drept combustibil. ◊ petrol lampant. 3. (pl.) emanații gazoase ale stomacului sau intestinelor. 4. (pl.) substanțe toxice, iritante, asfixiante etc. folosite în război. (< fr. gaz)

HÚMUS s. n. amestec de substanțe organice provenind din descompunerea parțială, de către microorganismele din sol, a resturilor vegetale și animale. (< fr., lat. humus, germ. Humus)

MASTÍC s. n. 1. rășină vegetală, provenită dintr-un arbore exotic. 2. amestec de substanțe minerale sau organice, care se întărește în contact cu aerul. 3. substanță pe bază de colofoniu, pentru ungerea rănilor la pomi. (< fr. mastic)

PROPERGÓL s. m. amestec de substanțe, capabil de reacții chimice puternic exoterme, combustibil pentru rachete. (< fr. propergol)

betél m., pl. (fr. bétel, d. ind. betie). Un fel de piper agățător. S.n. Un amestec de substanțe (în care foile de betel formează baza) pe care indieniĭ îl mestecă în gură. V. sacîz.

MIXTÚRĂ s.f. 1. (Liv.) amestecătură, amestec. 2. Medicament care constă dintr-un amestec de mai multe substanțe. 3. amestec alcătuit din mai multe substanțe, materiale, de obicei lichide sau granulare. ♦ (la pl.) Produse miniere naturale, constituite din mai multe minerale concrescute, care trebuie sfărâmate pentru separarea substanțelor utile. [Cf. fr. mixture, lat. mixtura].

DETERGÉNT, -Ă adj., s. m. (substanță, amestec) care servește ca agent de spălare și dezinfectare. (< fr. détergent)

HÚMUS s. n. amestec de substanțe organice amorfe aflat în sol, care îi condiționează fertilitatea și care este rezultat din transformarea materialului vegetal sub acțiunea microorganismelor. – Din fr., lat. humus, germ. Humus.

ARTIFÍCIU, artificii, s. n. 1. Procedeu (ingenios) folosit spre a împodobi sau a modifica realitatea; podoabă (inutilă). ◊ Artificiu de calcul = procedeu prin care se ajunge la rezolvarea unui calcul pe o cale mai scurtă și mai ingenioasă decât calea obișnuită. 2. (Mai ales la pl.) amestec de substanțe chimice (colorate) și de carburanți, folosit la semnalizări luminoase, în scop decorativ etc. ♦ Sârmă scurtă în vârful căreia se află amestecul de mai sus și care, aprins, arde cu o flacără decorativă vie, aruncând mici scântei. – Din fr. artifice, lat. artificium.

ARGĂSEÁLĂ, argăseli, s. f. 1. Argăsire. 2. (Concr.) amestec de substanțe cu care se argăsesc pieile și blănurile. – Argăsi + suf. -eală.

PROPERGÓL, propergoli, s. m. (Chim.) amestec de substanțe capabil de reacții chimice puternic exoterme, utilizat drept combustibil în motoarele rachetelor. – Din fr. propergol.

LIÁNT, lianți, s. m. 1. Material fluid sau adus în stare fluidă, care are proprietatea de a lega prin întărire bulgării sau granulele unui material solid cu care a fost amestecat; aglomerant. 2. substanță care servește la fixarea unui pigment pe fibra textilă. [Pr.: li-ant] – Din fr. liant.

MISCÍBIL, -Ă, miscibili, -e, adj. (Despre substanțe) Care poate forma (împreună cu altă substanță) un amestec omogen. – Din fr. miscible, lat. miscibilis.

MIXTÚRĂ, mixturi, s. f. 1. (Livr., depr.) amestec de elemente eterogene; amestecătură. 2. substanță, material, amestec etc. preparate prin amestecarea mai multor substanțe, materiale etc., de obicei lichide sau granulare. 3. (Muz.) Sunet deosebit obținut la orgă prin producerea simultană a unor timbruri diferite. – Din fr. mixture, lat. mixtura.

DECAPÁNT, decapante, s. n. amestec de substanțe chimice cu acțiune dizolvantă asupra oxizilor, grăsimilor etc., folosit la operația de decapare. – Din fr. décapant.

ARTIFÍCIU ~i n. 1) Mijloc ingenios de a modifica ceva. 2) la pl. amestec de substanțe chimice (colorate) și carburanți, folosit, prin aprindere, la semnalizare luminoasă sau în scopuri decorative. Foc de ~i. [Sil. -ciu] /<fr. artifice, lat. artificium

A DENATURÁ ~éz tranz. 1) (sub-stanțe, produse) A amesteca cu substanțe străine, modificându-i natura; a falsifica. 2) fig. (sensul unor cuvinte, conținutul unor idei etc.) A schimba în mod intenționat (mai ales în scopuri necinstite); a răstălmăci. /<fr. dénaturer

DUBEÁLĂ ~éli f. reg. 1) v. A DUBI. 2) amestec de substanțe pentru dubirea pieilor. [Sil. -bea-lă] /a dubi + suf. ~eală

A EPURÁ ~éz tranz. 1) (amestecuri, soluții, substanțe) A face pur prin eliminarea corpurilor străine. 2) (personalul unei întreprinderi) A reduce, dând afară. 3) (moravuri, limba, biblioteci etc.) A curăța de lucruri inutile sau dăunătoare. /<fr. épurer

HÚMUS ~uri n. amestec de substanțe organice amorfe din sol, rezultat din descompunerea materialului vegetal și animal, care asigură fertilitatea acestuia. Sol bogat în ~. /<lat., fr. humus, germ. Humus

JAVÉL s.n. Apă de javel = amestec de substanță pe baza clorurilor de potasiu folosit ca dezinfectant. [< fr. (eau de) Javel, cf. Javel – vechi sat de lângă Paris].

FUGÁSĂ s.f. 1. Mină constituită dintr-o încărcătură explozivă și o umplutură de materiale diferite, care se aruncă contra atacatorului. 2. Recipient încărcat cu substanțe toxice, amestec incendiar etc., care se folosește contra barajelor sau pentru incendierea diferitelor obiective. [< fr. fougasse].

HÚMUS s.n. amestec de substanțe organice amorfe, rezultat din descompunerea unor microorganisme, a unor ciuperci etc. [< lat. humus, cf. fr. humus, germ. Humus].

IMPÚR, -Ă adj. Care nu este pur; compus din substanțe diferite, amestecat. ♦ (Fig.) Murdar, corupt. [Cf. fr. impur, lat. impurus].

PROPERGÓL s.m. amestec de substanțe capabil de reacții chimice puternic exoterme, folosit drept combustibil pentru rachete. [< fr. propergol].

FUGÁSĂ s. f. 1. mină dintr-o încărcătură explozivă și o umplutură de materiale diferite, care se aruncă contra atacatorului. 2. recipient încărcat cu substanțe toxice, amestec incendiar etc., folosit pentru incendierea diferitelor obiective. (< fr. fougasse)

MISCÍBIL, -Ă adj. (despre substanțe) care poate forma, cu o altă substanță, un amestec omogen. (< fr. miscible)

ARGĂSEÁLĂ, argăseli, s. f. Operație prin care se argăsesc pieile. ♦ amestec de substanțe în care se argăsesc pieile. – Din argăsi + suf. -eală.

CARAMÉLĂ, caramele, s. f. Bomboană făcută din caramel amestecat cu diferite substanțe colorante și aromatice. [Var.: carameá s. f.] – Refăcut din caramele (pl. lui caramel < fr. caramel). Cf. it. caramella.

IMPÚR, -Ă, impuri, -e, adj. 1. Care nu este pur; murdar. ♦ Fig. Corupt, murdar. 2. (Chim.) amestecat cu altă substanță (nevaloroasă). – Din fr. impur, lat. impurus.

PÁSTĂ, paste, s. f. Materie densă cu aspect omogen, rezultată de obicei din măcinarea unor substanțe și din amestecul lor (cu un lichid) până la obținerea consistenței dorite. ◊ Pastă de dinți = preparat farmaceutic întrebuințat la spălarea dinților. Paste făinoase = produse alimentare, de diferite forme și dimensiuni, obținute prin uscarea unui aluat nedospit din făină de grâu. ♦ Culoare (folosită în pictură) de obicei preparată cu ulei. ♦ Lac de unghii cu aspect omogen. – Din ngr. pásta, germ. Pasta.

PLASTILÍNĂ, plastiline, s. f. Material plastic ușor maleabil, constituit dintr-un amestec de caolin, substanțe grase, rășini naturale sau sintetice, colorat cu diferiți pigmenți și folosit la mici lucrări de modelare. – Din germ. Plastilin.

SUDÁȚIE, sudații, s. f. 1. Provocare a unei transpirații excesive, prin mijloace terapeutice, în scopuri curative; p. gener. transpirație (abundentă). 2. Procedeu de separare a două sau mai multor substanțe dintr-un amestec, bazat pe diferența punctelor de topire. – Din fr. sudation, lat. sudatio.

DOZÁ vb. 1. a potrivi, a proporționa. (A ~ substanțele într-un amestec.) 2. a grada, a nuanța. (A-și ~ efectele.)

DOZÁRE s. 1. dozaj, potrivire, proporționare. (~ substanțelor într-un amestec.) 2. dozaj, gradare, nuanțare. (~ efectelor.)

A AGITÁ2 agít tranz. 1) A face să se agite. 2) (substanțe, lichide) A amesteca, clătinând vasul, pentru a dizolva. /<fr. agiter, lat. agitare

CROMATOGRAFÍE f. Metodă de separare a unor substanțe dintr-un amestec, bazată pe trecerea acestuia printr-un absorbant. /<fr. chromatographie

DISPÉRS ~să (~și, ~se): Sistem ~ amestec eterogen de substanțe dintre care cel puțin una este divizată în particule foarte mici. /<lat. dispersus

A DOSPÍ ~ésc intranz. 1) (despre aluat) A se transforma într-o masă afânată sub acțiunea drojdiilor sau a altor fermenți; a crește. 2) (despre substanțe lichide sau amestecuri) A fi în proces de transformare sub acțiunea fermenților; a fermenta; a fierbe. 3) fig. pop. fam. (despre persoane) A fi cuprins de somn; a dormi îndelungat. /<sb. dospeti

A FERMENTÁ pers. 3 ~eáză intranz. (despre unele substanțe lichide sau amestecuri) A fi în proces de transformare sub acțiunea fermenților; a fierbe; a dospi. /<fr. fermenter, lat. fermentare

A FIÉRBE fierb intranz. 1) (despre lichide) A se agita sub acțiunea căldurii; a clocoti. Apa fierbe. 2) (despre alimente) A fi în proces de trecere la starea comestibilă sub acțiunea temperaturii înalte. 3) (despre substanțe lichide sau amestecuri) A fi în proces de transformare sub acțiunea fermenților; a fermenta; a dospi. Mustul fierbe. 4) fig. (despre persoane) A fi cuprins de agitație; a se agita. 5) (despre spații) A se umple de zgomote; a vui; a clocoti; a răsuna. Valea fierbe. [Sil. fier-be] /<lat. fervere

CARAMÉLĂ s.f. Bomboană făcută din zahăr ars, amestecat cu diferite substanțe aromate. [Var. caramea s.f. / < fr. caramel].

CROMATOGRAFÍE s.f. Procedeu de separare a unor substanțe dintr-un amestec, filtrându-se printr-un absorbant. [Gen. -iei. / < fr. chromatographie].

DIZOLVÁ vb. I. tr., refl. 1. (Despre un corp, o substanță) A (se) amesteca, topi într-un lichid sau într-un gaz, obținând(u-se) o soluție omogenă, a (se) dispersa într-un lichid sau într-un gaz. 2. (Despre o societate, o adunare etc.) A (se) desființa, a-și înceta activitatea. [P.i. dizólv. / < lat., it. dissolvere].

FRACȚIONÁT, -Ă adj. Divizat în fracțiuni. ◊ (Chim.) Distilare fracționată = separare dintr-un amestec a lichidelor care au puncte de fierbere diferite, colectându-le separat după temperaturile lor de fierbere; cristalizare fracționată = separare a substanțelor dintr-un amestec, folosind diferența lor de solubilitate într-un dizolvant. [< fracționa].

MISCÍBIL, -Ă adj. (Despre substanțe) Care poate fi amestecat cu altă substanță. [Cf. fr. miscible].

șiclít, șiclítă, adj. (reg.) 1. (despre obiecte) murdar; năclăit (de murdărie). 2. (despre terenuri) mâlit, cu mâl. 3. (despre metale) coclit. 4. (despre lichide) amestecat cu o substanță murdară și unsuroasă.

FRACȚIONÁT, -Ă adj. divizat în fracțiuni. ♦ (chim.) distilare ~ă = separare dintr-un amestec a lichidelor care au puncte de fierbere diferite, colectându-le separat după temperaturile lor de fierbere; cristalizare ~ă = separare a substanțelor dintr-un amestec, folosind diferența lor de solubilitate într-un dizolvant. (< fracționa)

PLASTILÍNĂ s. f. material plastic, ușor de modelat, constituit dintr-un amestec de caolin, substanțe grase și rășini, colorat cu diferiți pigmenți. (< germ. Plastilin)

CARAMÉLĂ, caramele, s. f. Bomboană făcută din caramel amestecat cu diferite substanțe colorante și aromatice. [Var.: carameá s. f.] – Fr. caramel.

LEVIGÁ vb. I. tr. A antrena sub formă de suspensie într-un lichid un material aflat în formă de pulbere într-un amestec de mai multe substanțe. [< fr. léviger].

PLASTILÍNĂ s.f. amestec de caolin și substanțe grase, folosit ca material de modelaj plastic. [< germ. Plastilin].

ECHIMOLECULÁR, -Ă adj. (despre un amestec) alcătuit din diferite substanțe având același număr de molecule. (< fr. équimoléculaire)

MIXTÚRĂ s. f. 1. amestec de elemente eterogene. 2. amestec din mai multe substanțe, materiale lichide sau granulare. ◊ medicament dintr-un amestec de mai multe substanțe. ◊ (pl.) produse miniere naturale, din mai multe minerale concrescute, care trebuie sfărâmate pentru separarea substanțelor utile. 3. (muz.) registrație la orgă care constă din adăugarea la sunetul fundamental a câtorva armonice superioare. (< fr. mixture, lat. mixtura)

CEMENT (‹ fr.) s. n. 1. Agent folosit în operația de cementare; amestec de cementare. 2. (ANAT.) substanță dură care intră în structura dinților. ♦ C. intercelular = substanță care leagă celulele între ele. 3. (În stomatologie) substanță utilizată pentru obturarea spațiilor cariate. 4. (MED. VET.) Boală contagioasă provocată de un virus la purceii de 8-10 săptămîni.

ADÚCT s. n. amestec cristalin în care o substanță este înglobată în rețeaua cristalină a altei substanțe. – Din fr. adducte.

AGITÁ, agít, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) mișca repede încoace și încolo; a (se) clătina, a (se) zgudui; a (se) frământa. ♦ Tranz. A amesteca două sau mai multe substanțe prin clătinarea lor (într-un vas). 2. Refl. (Fam.) A se manifesta prin mișcări grăbite și dezordonate, sub impulsul unor enervări. 3. Tranz. și refl. Fig. A (se) frământa, a (se) zbuciuma. 4. Tranz. Fig. A ridica masele (la revoltă), a ațâța, a răzvrăti. – Din fr. agiter, lat. agitare.

amestecĂTÓR, amestecătoare, s. n. Aparat sau mașină care servește la amestecarea unor substanțe în scopul omogenizării lor. – amesteca + suf. -ător.

FUGÁSĂ, fugase, s. f. 1. Încărcătură mare de exploziv îngropată sub pământ sau instalată sub apă, în scopul nimicirii forței vii și a tehnicii de luptă a inamicului. 2. Recipient încărcat cu substanțe toxice de luptă, cu amestec incendiar etc., folosit pentru distrugerea diferitelor obiecte prin explozie. – Din fr. fougasse.

EPURÁ, epurez, vb. I Tranz. 1. A curăța un amestec, o soluție etc. de substanțele sau de corpurile nefolositoare sau dăunătoare. 2. Fig. A îndepărta elementele necorespunzătoare dintr-o instituție, întreprindere, organizație etc. – Din fr. épurer.

SPATÚLĂ, spatule, s. f. Mică unealtă în formă de lopățică, folosită în sculptură, farmacie etc. pentru a lua, a amesteca și a întinde diferite substanțe pulverulente sau vâscoase. [Acc. și: spátulă] – Din fr. spatule.

COMPOUNDÁT, -Ă, compoundați, -te,adj. (În sintagma) Grăsimi compoundate = substanțe grase formate dintr-un amestec omogenizat de mai multe sorturi de grăsimi, substitute ale unturii de porc. [Pr.: -paun-] – V. compounda.

amestecÁRE s. 1. combinare. (~ mai multor substanțe.) 2. v. mestecare. 3. v. corcire.

EXTRÁCT ~e n. substanță concentrată extrasă din diferite amestecuri vegetale sau animale. [Sil. ex-tract] /<lat. extractus, germ. Extrakt

MIXTÚRĂ ~i f. 1) Preparat farmaceutic lichid obținut prin amestecarea unor substanțe după o anumită corelație. 2) amestec bizar și întâmplător de elemente diferite. 3) amestec de materiale lichide sau granulare, folosit la prepararea unor mortare sau a betonului. /<fr. mixture, lat. mixtura

ADÚCT s.n. amestec cristalin în care o substanță este înglobată în rețeaua cristalină a altei substanțe. [< fr. adducte].

DISPÉRS, -Ă adj. (Chim.) Sistem dispers = amestec eterogen de mai multe substanțe, dintre care cel puțin una se găsește sub formă de particule foarte fine. [< lat. dispersus].

MISCIBILITÁTE s.f. Proprietate a două sau a mai multor substanțe de a forma un amestec omogen. [Cf. fr. miscibilité < lat. miscere – a amesteca].

ADÚCT s. n. amestec cristalin în care o substanță este înglobată în altă substanță. (< fr. adducte)

DISPÉRS, -Ă adj. obținut prin dispersare. ♦ (chim.) sistem ~ = amestec eterogen de mai multe substanțe, dintre care cel puțin una se găsește sub formă de particule foarte fine. (< lat. dispersus)

BITÚMEN (‹ germ., lat.) s. n. (GEOL.) substanță organică formată dintr-un amestec de hidrocarburi naturale rezultat din transformarea resturilor de organisme depuse pe fundul bazinelor saline sărace în oxigen. ♦ B. gazos = gaze naturale. ♦ B. lichid = petrol. ♦ B. solid = nume generic pentru asfalt, ozocherită, parafine naturale etc.

CERULÉU s. n. substanță minerală albastră, obținută dintr-un amestec de acizi de cobalt și staniu. – Din fr. céruléum.

PISTÍL1, pistiluri, s. n. 1. Organ femel de reproducere a plantelor fanerogame, format din ovar, stil și stigmat. 2. Piesă de sticlă, de porțelan etc. cu care se sfărâmă, se pulverizează, se amestecă sau se freacă în mojar substanțe chimice sau farmaceutice; pisălog. [Pl. și: pistile] – Din fr. pistil.

DOZÁ, dozéz, vb. I. Tranz. 1. A pune împreună, în proporții determinate, substanțele sau materialele care formează un amestec; p. ext. a distribui după o anumită măsură elementele care formează un tot. ♦ A determina proporția în care un element, o substanță sau un material intră, împreună cu altele, în compoziția unui tot. ♦ A determina cantitatea de substanță sau de material care produce un anumit efect într-un amestec. 2. Fig. A folosi ceva în proporții judicioase, bine echilibrate. – Din fr. doser.

CONDROÍDE s. n. pl. substanțe complexe, compuse din proteine în amestec cu polizaharide și care intră în structura cartilajelor. – Din fr. condroïde.

amestecÁ vb. 1. a combina. (~ mai multe substanțe.) 2. (prin Transilv. și Maram.) a sfeti. (~ cărțile de joc.) 3. v. mesteca. 4. v. corci. 5. v. încurca. 6. a se băga, a interveni, a se vârî. (Se ~ nechemat într-o discuție.)

CENTRIFÚGĂ s.f. Aparat pentru separarea cu ajutorul forței centrifuge a substanțelor cu densitate diferită dintr-un amestec. ♦ Instalație destinată antrenamentului astronauților, care simulează acțiunea accelerațiilor de lungă durată. [< fr. centrifuge, cf. lat. centrum – centru, fugere – a fugi].

DÓZĂ1 s.f. 1. Cantitate determinată dintr-o substanță, dintr-o radiație etc. care produce un anumit efect. ♦ Cantitate prescrisă dintr-un medicament pe care bolnavul trebuie s-o ia dintr-o dată. 2. Cantitate dintr-o substanță care intră în compunerea unui amestec. [Pl. -ze. / < fr. dose].

CANTITATÍV, -Ă adj. Referitor la cantitate, de cantitate. ◊ Analiză cantitativă = determinarea proporțiilor diferitelor părți dintr-un amestec sau a elementelor dintr-o substanță. [Cf. fr. quantitatif].

CONDROÍDE s.n.pl. substanțe complexe, compuse din proteine în amestec cu polizaharide, care intră în structura cartilajelor. [Pron. -dro-i-, sg. condroid. / < fr. condroïdes].

amestecá (améstec, amestecát), vb.1. A face un amestec. – 2. A strînge laolaltă. – 3. A avea acces carnal. 4. (Înv.) A calomnia, a face intrigi. – Mr. amisticare, ameastic. Lat. *ammĭxtĭcāre, de la mĭxtus (REW 5617; DAR; Pascu, I, 115; cf. Candrea-Dens., 1086). – Der. amestec, s. n. (reunire de lucruri diverse); amestecător, adj. (aparat care servește la a mesteca substanțe; intrigant, bîrfitor); amestecătură, s. f. (amestec, încurcătură); amestecuș, s. n. (amestec). Cf. mesteca.

DOZÁ vb. I. tr. A indica, a pune în anumite proporții substanțele din care se face un amestec; (p. ext.) a distribui într-un anumit fel elementele unui tot. [< fr. doser].

șlic, șlicuri, s.n. (reg.) 1. material granular obținut prin prepararea minereului pe cale umedă. 2. (înv.) amestec de apă cu particule de substanțe minerale în suspensie; șlam.

STEARÍNĂ s.f. substanță solidă, albă, constituită dintr-un amestec de acid stearic și acid palmitic. ♦ Nume dat în comerț acidului stearic. [< fr. stéarine].

CANTITATÍV, -Ă adj. referitor la cantitate. ♦ analiză ~ă = determinarea proporțiilor diferitelor părți dintr-un amestec sau a elementelor dintr-o substanță. (< fr. quantitatif)

COMPOZÍȚIE s. f. 1. totalitatea elementelor care alcătuiesc o unitate, o substanță, un corp etc.; structură. ◊ compus; amestec. 2. operă artistică, muzicală. ◊ mod de organizare a elementelor componente ale unei opere literare. 3. studiul regulilor de compunere a unei bucăți muzicale; arta de a compune muzică potrivit anumitor reguli. ◊ mod în care a fost compusă o bucată muzicală. 4. ordonare, dispunere a elementelor unei picturi, ale unui tablou. ◊ (fot.) aranjament artistic și rațional al unei imagini. ◊ gen de pictură care reprezintă personaje în acțiune. 5. tip de interpretare a unui rol de către un actor. 6. compunere (4). 7. aliaj de plumb cu cositor, pentru lipituri moi. 8. formă de tipar constituită din elementele ei componente. (< fr. composition, lat. compostio)

DÓZĂ1 s. f. 1. cantitate determinată dintr-o substanță, radiație etc. care produce un anumit efect. ◊ cantitate prescrisă dintr-un medicament pe care bolnavul trebuie s-o ia dintr-o dată. 2. cantitate dintr-o substanță care intră în compunerea unui amestec. (< fr. dose)

RACÉMIC s. n. substanță optic inactivă, formată dintr-un amestec echimolecular de antipozi optici. (< fr. racémique)

ȘLAM, s. n. amestec de apă cu particule fine de substanțe minerale în suspensie, provenind din instalațiile de prelucrare mecanică pe cale umedă a minereurilor sau a cărbunilor. – Din germ. Schlamm.

ANTIDETONÁNT, antidetonante, s. n. substanță chimică care se adaugă la un amestec carburant spre a-i micșora detonația. [Pl. și: (m.) antidetonanți] – Din fr. antidétonant.

MISCIBILITÁTE s. f. Proprietate a mai multor substanțe de a putea forma împreună un amestec omogen. – Din fr. miscibilité.

DISPÉRS, disperse, adj. n. (Chim.; în sintagma) Sistem dispers = amestec eterogen a două sau mai multor substanțe, dintre care cel puțin una este divizată în particule foarte mici. – Din lat. dispersus.

FONDÁNT ~ți m. substanță care grăbește topirea componenților dintr-un amestec sau servește la separarea impurităților din el. /<fr. fondant

INGREDIÉNT ~e n. substanță care se adaugă suplimentar într-un amestec (medicament, aliment etc.), pentru a-i conferi anumite calități. [Sil. in-gre-di-] /<fr. ingrédient, lat. ingrediens, ~ntis

LINOXÍNĂ f. Material obținut dintr-un amestec de ulei de in fiert cu substanțe sicative. /<fr. linoxyne

NITROCELULÓZĂ s.f. substanță obținută prin tratarea celulozei cu un amestec de acid azotic și acid sulfuric și întrebuințată ca exploziv; nitrat de celuloză. [< fr. nitrocellulose].

SEPARATÓR, -OÁRE adj. Care poate separa. // s.n. 1. Aparat sau mașină care separă o anumită substanță sau un anumit material dintr-un amestec. 2. Dispozitiv care închide sau deschide un circuit electric. [Cf. fr. séparateur, lat. separator].

ASFÁLT, asfalturi, s. n. 1. Rocă sedimentară, brună-neagră, formată prin bituminizarea unor substanțe organice sau prin oxidarea și polimerizarea petrolului. 2. amestec de bitum cu materiale minerale, întrebuințat mai ales la pavarea drumurilor. ♦ Drum, loc asfaltat. – Din fr. asphalte.

DOZÁJ, dozaje, s. n. 1. Dozare. 2. Proporția dintre diferitele substanțe sau materiale care intră în compoziția unui amestec. – Din fr. dosage.

SOLÚȚIE, soluții, s. f. 1. amestec omogen compus din două sau mai multe substanțe chimice (dintre care una este de obicei lichidă) dispersate la scară moleculară în diverse proporții. 2. Operație mintală care, analizând o pluralitate, o complexitate de elemente care se întrepătrund, rezolvă o dificultate, o problemă teoretică sau practică; ansamblul deciziilor și actelor care pot rezolva o dificultate; mod de a rezolva o dificultate, o problemă. ♦ Răspuns la o problemă. 3. (În sintagma) Soluție de continuitate = întrerupere a continuității; separare a părților care mai înainte erau legate între ele sau continue. [Var.: (înv.) soluțiúne s. f.] – Din fr. solution, lat. solutio, -onis.

PARAFÍNĂ, parafine, s. f. 1. substanță solidă, albă și translucidă, formată dintr-un amestec de hidrocarburi saturate obținute la distilarea țițeiului sau a cărbunilor și întrebuințată la fabricarea lumânărilor, la impregnarea hârtiei și a țesăturilor, ca materie primă în industria chimică etc. 2. (La pl.) Alcani. – Din fr. paraffine.

AMÉSTEC s. 1. combinație, (livr.) melanj, mixtură. (Un ~ de substanțe.) 2. v. imixtiune.

DOZÁJ ~e n. 1) v. A DOZA. 2) Proporție dintre cantitățile de substanțe sau de materiale care intră într-un amestec. /<fr. dosage

GRIZÚ n. substanță gazoasă, inflamabilă și explozibilă, constând dintr-un amestec natural de metan și alte hidrocarburi, care se formează, mai ales, în minele de cărbune. /<fr. grisou

SOLÚȚIE ~i f. 1) amestec omogen constituit din două sau mai multe substanțe. 2) Lichid care conține o substanță solidă dizolvată. 3) Mod de rezolvare a unei dificultăți, a unei probleme. 4) mat. Răspuns la o problemă. [G.-D. soluției; Sil. -ți-e] /<fr. solution, lat. solutio, ~onis

PERCOLÁRE s.f. 1. Operație de extragere a unei substanțe solubile, cu ajutorul unui solvent, dintr-un amestec sau dintr-o soluție de mai multe substanțe; percolație. 2. Străbatere a solului de sus în jos de către apa din precipitații împreună cu substanțele pe care le conține. [< percola, după fr. percolation].

SOLÚȚIE s.f. 1. amestec omogen format din două sau mai multe substanțe, dintre care una este de obicei lichidă. 2. Rezolvarea unei probleme; (p. ext.) rezultatul obținut. ♦ Fel de a dezlega o problemă, o dificultate; rezolvare. 3. Soluție de continuitate = întrerupere a continuității; separare a părților care mai înainte erau legate între ele sau continue. [Gen. -iei. / cf. fr. solution, lat. solutio].

STUC s.n. Mortar de ipsos amestecat cu praf de marmură, clei și diverse substanțe colorante, care prin uscare și lustruire devine asemănător marmurii. [Var. ștuc s.n. / cf. it. stucco, fr. stuc].

PERCOLÁRE s. f. 1. extragere a unei substanțe solubile, cu ajutorul unui solvent, dintr-un amestec sau dintr-o soluție de mai multe substanțe. 2. proces de străbatere a solului de sus în jos de către apa din precipitații împreună cu substanțele pe care le conține. (după fr. percolation)

amestecĂTÓR, amestecătoare, s. n. Dispozitiv mecanic pentru amestecarea unor substanțe, în scopul omogenizării lor. – V. malaxor. – Din amesteca + suf. -(ă)tor.

FLUIDIFIÁNT, fluidifiante, s. n. substanță care micșorează viscozitatea unui fluid cu care se amestecă; fluidizant. [Pr.: flu-i-di-fi-ant] – După fr. fluidifiant.

STUC ~uri n. amestec de ipsos cu praf de marmură, clei și substanțe minerale colorante, care, prin uscare și lustruire, capătă aspectul marmurii. /<fr. stuc, it. stucco, germ. Stuck

plămăditúră s.f. (înv.) 1. amestec de făină, apă și drojdie; plămadă, plămădeț, plămădeală. 2. substanță din care e format oul de albină; larvă dezvoltată de oul albinei.

CEÁRĂ s. f. 1. substanță plastică gălbuie produsă de albine și recoltată de om prin topirea fagurilor; substanță de origine minerală, vegetală sau animală, insolubilă în apă; ambele sunt folosite la fabricarea lumânărilor, în apretură și în multe alte ramuri ale industriei. ◊ Ceară de parchet = amestec de ceară sintetică cu parafină și cu alte substanțe. Ceară roșie = compoziție de gumă, lac și rășină, cu care se pecetluiesc scrisorile. 2. Cerumen. – Lat. cera.

FUZÉL m. amestec de alcooli superiori, întrebuințat ca dizolvant și la fabricarea substanțelor aromatizante și a parfumurilor. /<fr. fusel

A ODORIZÁ ~éz tranz. 1) tehn. (gaze combustibile inodore) A amesteca cu un odorizant. 2) (încăperi) A parfuma prin răspândirea unei substanțe aromate. /Din odorizant

PIGMÉNT s.m. 1. substanță care se găsește în celulele pielii și în unele țesuturi, cărora le dă o anumită culoare. ◊ Pigmenți biliari = pigmenți care sunt produși în organismul animal și se găsesc localizați în vezica biliară. 2. substanță colorantă, de obicei minerală, pulverizată, folosită ca vopsea în amestec cu un ulei sicativ. [< fr. pigment, cf. lat. pigmentum].

FLUIDIFIÁNT s.m. substanță care micșorează viscozitatea unui fluid vâscos cu care se amestecă; fluidizant. [Pron. flu-i-di--fi-ant. / < fr. fluidifiant].

CEÁRĂ s. f. 1. Produs natural (de origine animală, vegetală sau minerală) sau sintetic, plastic, insolubil în apă, care se înmoaie și se topește la temperaturi destul de joase și care are numeroase utilizări în industria farmaceutică, electronică, a hârtiei, cosmetică etc. ◊ Ceară de albine = ceară de culoare gălbuie, cu miros plăcut, caracteristic, produsă de albine, care se recoltează prin topirea fagurilor. Ceară de balenă = s********t, ulei de cașalot. Ceară de parchet = amestec de ceară sintetică cu parafină, cerezină, ceară vegetală și cu alte substanțe, care formează pe parchet o peliculă lucioasă, protectoare. Ceară roșie = amestec de colofoniu, șelac, ulei de terebentină și culori minerale, care, datorită proprietăților lui plastice la încălzire, este folosit la sigilarea scrisorilor, pachetelor, la închiderea ermetică a flacoanelor etc. Ceară montană = ceară minerală obținută din cărbunii bruni prin extracție cu solvenți. Ceară vegetală = strat care acoperă suprafața plantelor, mai ales a fructelor. 2. (Geol.; în sintagma) Ceară de pământ = ozocherită. 3. (Fiziol.) Cerumen. – Lat. cera.

CIOCOLÁTĂ s.f. 1. amestec solidificat de cacao și zahăr, uneori cu adaosuri de alte substanțe. 2. Băutură preparată din praf de ciocolată (1) dizolvat în lapte sau în apă. [Var. șocoladă, șocolată s.f. / < it. ciocolata, cf. fr. chocolat, germ. Schokolade, sp. chocolate < cuv. aztec].

SEPARATÓR, -OÁRE, separatori, -oare, adj., s. n. I. Adj. Care are calitatea de a separa. II. S. n. 1. Dispozitiv, aparat sau mașină care servește la curățarea unei substanțe de altele sau la separarea unuia sau mai multor componenți dintr-un amestec. Separator de țiței.Separator de lapte = aparat centrifugal folosit pentru separarea smântânii din lapte. 2. Aparat electric folosit pentru conectarea și deconectarea vizibilă a unui circuit electric, manevrabil numai dacă circuitul este întrerupt. – Din fr. séparateur, lat. separator.

A DOZÁ ~éz tranz. 1) (substanțe sau materiale) A potrivi într-o doză justă, pentru a forma un amestec. 2) (componentele unui tot) A distribui după o anumită doză. 3) (lucruri, vorbe, acțiuni) A folosi în doze judicioase. /<fr. doser

NITROGLICERINĂ s. f. substanță lichidă, uleioasă, gălbuie sau incoloră, foarte toxică, obținută prin tratarea glicerinei cu un amestec de acid azotic și acid sulfuric și întrebuințată la fabricarea dinamitei și, în doze mici, ca medicament în unele boli de inimă. – Din fr. nitroglycérine.

SUBLIMÁ vb. I. intr. 1. (Despre substanțe) A trece din stare solidă direct în stare gazoasă. 2. A curăța de orice amestec impur sau străin. 3. (Despre instincte, pasiuni) A transforma într-un sentiment superior; a ridica până la sublim. [< fr. sublimer].

ANTIDETONÁNT s.n. substanță care, amestecată cu benzină, micșorează viteza de propagare a arderii în masa unui amestec carburant. [Pl. -nte, (s.m.) -nți. / < fr. antidétonant].

ANTIDETONÁNT, Ă adj., s. n. / s. m. substanță care, adăugată în benzină, micșorează viteza de propagare a arderii în masa unui amestec carburant. (< fr. antidétonant)

ANTIDETONÁNT s. n. substanță care, amestecată cu benzină, micșorează viteza de propagare a arderii în masa unui amestec carburant. – Fr. antidétonant.

BITUMÁ, bitumez, vb. I. Tranz. 1. A amesteca cu bitum un material granular. 2. A face bitumajul unei șosele. ♦ A umple cu o substanță bituminoasă locurile dintre pavelele sau dalele de beton ale unei șosele. – Din fr. bitumer.

NAPÁLM s. n. substanță cu aspect gelatinos, compusă din săruri de aluminiu, din acizi grași etc., care, în amestec cu benzina, servește la fabricarea bombelor incendiare. – Din fr., engl. napalm.

NAPÁLM s.n. amestec de săruri de aluminiu și de acizi grași, care, adăugat în benzină, dă o substanță cu proprietăți incendiare, întrebuințată la fabricarea bombelor, aruncătoarelor de flăcări etc. [< engl., fr. napalm, cf. na(trium) palm(itat)].

SUBLIMÁ vb. I. intr. 1. (despre substanțe) a trece din stare solidă direct în stare de vapori. 2. a curăța de orice amestec impur sau străin. ◊ (psihan.) a deplasa energia izvorâtă din porniri instinctuale și egoiste spre atingerea unor scopuri altruiste și spirituale. II. refl., tr., intr. a (se) transpunse pe un plan superior, în sentimente superioare. ◊ (fig.) a (se) purifica, a se rafina. (< fr. sublimer, lat. sublimare)

BITUMÁ, bitumez, vb. I. Tranz. 1. A amesteca cu bitum un material granular. 2. A face bitumajul unei șosele. 3. A umple cu o substanță bituminoasă locurile dintre pavelele sau dalele de beton ale unei șosele. – Fr. bitumer.

CEÁRĂ f. 1) substanță amorfă, de culoare gălbuie, produsă de albine, care se obține prin topirea fagurilor. ◊ Galben ca ~a foarte palid. 2) substanță solidă de diferite origini (animală, vegetală, minerală sau sintetică) folosită în industria farmaceutică, electronică, cosmetică etc. Lumânare de ~. ◊ ~ de parchet amestec de ceară sintetică și parafină, folosit la lustruirea parchetului. ~ roșie amestec de colofoniu cu ulei de terebentină, folosit la aplicarea sigiliilor. ~ de pământ ceară minerală; ozocherită. 3) substanță ceroasă, care se formează în canalul extern al urechii; cerumen. [G.-D. cerii] /<lat. cera

EGALIZATÓR, -OÁRE adj. Care egalizează. // s.m. 1. amestec de rășină folosit în vopsitorie la netezirea și la obținerea unui luciu superior al peliculelor (2). ♦ substanță folosită pentru a ușura pătrunderea unui colorant în țesătură. 2. Dispozitiv care reglează presiunea într-o conductă. [Cf. fr. égaliseur].

DÓZĂ1, doze, s. f. (Adesea fig.) Cantitate determinată dintr-o substanță, dintr-un material etc. care produce un anumit efect sau care formează împreună cu altele un amestec, un tot. – Din fr. dose.

NITROCELULÓZĂ, nitroceluloze, s. f. substanță solidă inflamabilă, de culoare albă, cu aspect fibros, asemănătoare cu bumbacul, obținută prin tratarea celulozei cu un amestec de acid azotic și acid sulfuric, întrebuințată ca exploziv, la fabricarea celuloidului, a unor lacuri etc.; azotat de celuloză. – Din fr. nitrocellulose.

BUJÍE ~i f. 1) Dispozitiv al unui motor cu explozie, prevăzut cu doi electrozi, între care se produce scânteia electrică necesară pentru aprinderea amestecului carburant din cilindru. 2) Preparat farmaceutic în formă de cartuș, din unt de cacao, în care se încorporează substanța activă. [Art. bujia; G.-D. bujiei; Sil. -ji-e] /<fr. bougie

EXPLÓZIE s. f. 1. reacție fizico-chimică foarte rapidă, violentă, însoțită de degajare mare de energie, provocată de descompunerea unei substanțe explozive; detonație (2). ♦ ~ vulcanică = ieșire bruscă a lavei, a bombelor vulcanice și gazelor unui vulcan. 2. (impr.) ardere a amestecului de carburant și de aer din cilindrul unui motor cu ardere internă. 3. trecere bruscă a unui fenomen de la vechea lui calitate la una nouă, prin distrugerea calității vechi. 4. (fig.) izbucnire violentă a unui fenomen, a unui sentiment etc. ◊ creștere (bruscă) a unei populații, a cantității de informație etc. 5. a doua fază a articulării unei consoane oclusive, deschiderea bruscă a organului fonator și ieșirea aerului oprit de organe în actul imploziei. 6. (jaz) punctare foarte puternică executată la baterie. (< fr. explosion, lat. explosio)

TÁRTRU, tartruri, s. n. 1. amestec sedimentar depus pe fundul vaselor în care se păstrează vinul și care conține tartrat de potasiu și alte substanțe; tirighie. 2. (Și în sintagma tartru dentar) substanță calcaroasă de culoare gălbuie sau negricioasă, care se depune uneori pe coroana dinților; detritus. – Din fr. tartre.

AMÉSTEC ~uri n. 1) Complex format din lucruri diferite; amestecătură. 2) chim. Produs obținut prin amestecarea a două sau mai multe substanțe. 3) Intervenție (necerută sau forțată) în treburile altora. ◊ A nu avea nici un ~ a nu avea nici o legătură cu ceva sau cu cineva. /v. a amesteca

AMÉSTEC, amestecuri, s. n. 1. Reunire de lucruri diverse; complex format din elemente diferite. ♦ (Chim.) Produs obținut prin punerea laolaltă a mai multor substanțe. 2. Intervenție într-o afacere; participare (necerută sau forțată) la treburile sau relațiile altora. Toți întorseseră capetele, mirați de amestecul unui străin în conversația lor (REBREANU). ◊ Expr. A avea (vreun) amestec = a juca un rol într-o afacere, a avea legătură cu cineva sau ceva. ♦ (Înv. și arh.) Intrigă. – Postverbal al lui amesteca.

OLÉUM n. amestec de acid sulfuric concentrat și anhidridă sulfurică, sub formă de lichid greu, uleios, având diverse întrebuințări (la fabricarea coloranților, a substanțelor explozive, la rafinarea uleiurilor etc.). [Sil. -le-um] /<fr. oléum

BUJÍE s. f. 1. dispozitiv de producere a scânteii electrice pentru aprinderea amestecului carburant din cilindrii motoarelor cu ardere internă. 2. preparat farmaceutic, din unt de cacao, în formă de cartuș, în care se încorporează substanța activă. 3. tijă flexibilă sau rigidă, ca sondă în chirurgie. (< fr. bougie)

FUZÉL s. m. amestec de alcooli superiori, rezultat la fermentația alcoolică a proteinelor din cereale și din fructe, sub acțiunea drojdiei de bere, dizolvant la fabricarea substanțelor aromatice și a parfumurilor. (< fr., engl. fusel)

AMÉSTEC, amestecuri, s. n. 1. Reuniune de lucruri diverse; complex format din elemente diferite; amestecătură (1), combinație, mixtură. ♦ (Chim.) Produs obținut prin punerea laolaltă a mai multor substanțe care își păstrează proprietățile caracteristice. 2. amestecătură (2). 3. Intervenție într-o afacere; participare (necerută sau forțată) la treburile sau relațiile altora; ingerință. ◊ Expr. A (nu) avea (vreun) amestec = a (nu) avea un (vreun) rol într-o afacere, a (nu) avea (vreo) legătură cu cineva sau ceva. – Din amesteca (derivat regresiv).

TERMÍT ~uri n. amestec pulverulent de aluminiu și oxizi de metale care degajă la ardere o temperatură înaltă, folosit la producerea aliajelor de fier și în sudură, ca substanță incendiară. /<fr. thermite

FUZÉL s. m. amestec de alcooli superiori, rezultat din fermentația alcoolică a proteinelor din cereale și din fructe sub acțiunea drojdiei de bere și folosit ca dizolvant la fabricarea substanțelor aromatice și a parfumurilor. – Din fr. fusel.

FONDÁNT, -Ă I. adj. care se topește (în gură). ♦ bomboană ~ă (și s. f.) = bomboană cu fondant (II, 3). II. s. m. 1. aditiv care formează împreună cu altă substanță un compus cu punctul de topire inferior punctului de topire al componenților. 2. medicament care ajută la reducerea unei inflamații. 3. compoziție aromatică asemănătoare șerbetului, rezultată prin fierberea unui amestec de zahăr, apă și glucoză, ca umplutură pentru bomboane etc. (< fr. fondant)

A TURNÁ1 torn tranz. 1) (substanțe lichide, pulverulente, granuloase) A face să curgă prin răsturnarea unui recipient (în, pe sau peste ceva); a vărsa. ~ apă în pahar.~ ulei pe rană a alina durerea cuiva. ~ gaz în foc a ațâța și mai tare spiritele. ~ cu găleata (sau ca din găleată) a ploua torențial. 2) tehn. (obiecte) A obține, vărsând un amestec special într-un tipar. ~ o statuie de bronz. 3) fam. A compune la repezeală. ~ o scrisoare.~ la gogoși (sau verzi și uscate) a spune minciuni.4) fam.(persoane) A învinui de lucruri considerate reprobabile și ținute în taină, dându-le în vileag cu intenții rele (în fața unor persoane sau a unor organe oficiale); a denunța; a pârî; a declara. /<lat. tornare

CULOÁRE s. f. 1. senzație, impresie produsă asupra ochiului omenesc de radiațiile luminoase de diferite frecvențe; aspectul colorat al corpurilor. ♦ ~ caldă = culoare aflată în prima jumătate a domeniului radiațiilor luminoase (spre infraroșu). ~ rece – culoare din cea de-a doua jumătate a domeniului radiațiilor luminoase (spre ultraviolet); ~ fundamentală = fiecare dintre culorile (roșu, galben, albastru) care nu pot fi obținute prin amestecul altor culori; de ~ = (despre oameni) cu pigmentație neagră, galbenă etc. ◊ (fig.) opinia unei persoane, a unui ziar, a unui partid politic etc. 2. nuanță, ton. ◊ fel de a evoca, de a descrie plastic pe cineva sau ceva. ♦ ~ locală = reproducere exactă, într-o operă literară, a fizionomiei sau a obiceiurilor unui popor, ale unei țări, epoci etc. 3. materie, substanță colorantă; vopsea. 4. fiecare dintre cele patru categorii de semne ale cărților de joc (pică, treflă, caro și cupă). (< fr. couleur, lat. color)

RÓUĂ s. f. Picături de apă care acoperă dimineața suprafața pământului, obiectele de pe sol, vegetația etc., formate prin condensarea vaporilor de apă din atmosferă în momentul în care temperatura scade până la punctul la care vaporii ajung la saturație. ◊ (Fiz.) Temperatură de rouă = temperatură la care trebuie răcit, sub presiune constantă, un amestec de vapori și gaze cu conținut constant de vapori, pentru ca, din cauza saturației cu vapori, să apară primele picături de lichid. ◊ Loc. adj. Ca roua = delicat, fraged; curat, pur. Loc. adv. Pe rouă (nescuturată) = dis-de-dimineață. ♦ Compus: roua-cerului = mică plantă erbacee insectivoră, cu flori mici, albe și cu frunze lunguețe dispuse în rozetă bazală, acoperite de peri care secretă o substanță vâscoasă (Drosera rotundifolia). [Pr.: ro-uă] – Lat. ros, roris.



Copyright (C) 2004-2020 DEX online (http://dexonline.ro)