Rezultate din textul definițiilor
A DESPUIA despoi tranz. 1) A face sa se despoaie. 2) (persoane) A deposeda de tot ce are, cu forta; a prada; a jefui; a jecmani; a jupui. 3) (animale moarte) A curata de piele; a jumuli; a ecarisa; a jupui. 4) rar (arbori, plante etc.) A curata de coaja; a coji; a jupui. 5) (materiale dintr-un text, dosar sau dintr-o lucrare, publicatie) A extrage in vederea studierii sau intocmirii unui studiu stiintific; a excerpta. ◊ ~ scrutinul a extrage din urna buletinele de vot pentru a stabili rezultatele unei alegeri. [Sil. -pu-ia] /<lat. dispoliare
A ECARISA ~ez tranz. 1) (busteni) A taia, transformand in scanduri prismatice. 2) (animale moarte) A lipsi de piele; a jupui; a jumuli; a despuia. /<fr. equarrir
A JUMULI ~esc tranz. 1) (pasari taiate) A lipsi de pene si de puf prin smulgere; a peni. 2) (par) A smulge din radacina. 3) (animale moarte) A curata de piele; a beli; a jupui; a despuia; 4) fig. (persoane) A priva (de bani sau de alte bunuri materiale) prin exploatare sau prin sustragere; a jecmani; a jefui. /cf. ung. gymbalni
A JUPUI jupoi tranz. 1) (animale moarte) A curata de piele; a beli; a jumuli; a despuia 2) (arbori, plante) A curata de coaja; a coji. 3) fig. (persoane) A lipsi de avere; a prada; a jecmani; a jefui; a despuia. /<bulg. zupia
CADAVRU, cadavre, s. n. Corpul unui om sau al unui animal mort; hoit, starv, les1. ◊ Expr. Cadavru viu (sau, fam., ambulant) = om foarte slab si palid. A calca (sau a trece) peste cadavre = a fi lipsit de orice scrupule in atingerea unui scop. – Din fr. cadavre.
CAPATANA, capatani, s. f. 1. Cap de animal mort sau taiat pentru consum. 2. Cap de om mort desprins de trup; craniu. ♦ (Ir.) Cap (mare) de om. 3. Parte bulbucata a unei plante, formata din tulpina sau din suprapunerea frunzelor. Capatana de varza. 4. Nume dat unor obiecte de forma conica. Capatana de zahar. – Lat. pop. capitina.
JIGODIE, jigodii, s. f. Boala infectioasa, de natura virotica, a cainilor tineri, care se manifesta prin tulburari generale, atrofia muschilor etc. (si se termina cu moartea animalului). ◊ Caine jigarit; potaie, javra, jigaraie. ◊ P. ext. animal, lighioana, jiganie. – Cf. magh. zsigora.
ECARISA, ecarisez, vb. I. Tranz. 1. A taia busteni pentru a-i transforma in scanduri groase, prismatice. 2. A jupui pielea de pe animalele moarte. – Cf. fr. equarrir.
ZDOHNITURA, zdohnituri, s.f. (Reg.) 1. animal mort; mortaciune; les; hoit; starv. 2. (Fig., depr.) Fiinta extrem de slaba, lipsita cu totul de vlaga.
CRAPAT1 s. n. Faptul de a (se) crapa. ◊ Expr. Crapatul zilei (sau de ziua) = ivirea zorilor, zorii zilei. ♦ Spargerea unei membrane din stomacul vitelor, urmata uneori de moartea animalului. – V. crapa.
CADAVRU ~e n. Corp al unui om sau al unui animal mort; trup neinsufletit. ◊ A calca peste ~e a fi lipsit de orice scrupule pentru atingerea unui scop. ~ ambulant om extrem de slabit si cu aspect bolnavicios. /<fr. cadavre, lat. cadaver
HARCA ~ci f. pop. peior. 1) Femeie batrana, urata si rea; hoanghina; hoasca. ◊ Baba-harca fiinta imaginata ca o vrajitoare batrana si rea; baba-cloanta. 2) Craniu de om sau de animal mort. /<ucr. hyrka
LES ~uri n. depr. animal mort; mortaciune; zdohnitura; hoit; starv. /<turc. les
mortACIUNE ~i f. 1) animal mort; starv. 2) fig. Fiinta lipsita de vlaga, de energie si de sanatate. /<lat. morticina
STARV ~uri n. animal mort; mortaciune. /<sl. struvi
ZDOHNITURA ~i f. reg. 1) animal mort; mortaciune; les; hoit; starv. 2) fig. depr. Fiinta extrem de slaba, lipsita cu totul de vlaga.
OSEMINTE s.n.pl. Oase de om sau de animal mort. [Dupa fr. ossements, lat. ossamenta].
CADAVRU s.n. Corpul unui om sau al unui animal mort. [< fr. cadavre, cf. lat. cadaver].
ECARISA vb. I. tr. 1. A taia busteni pentru a-i transforma in piese prismatice. 2. A lua pielea animalelor moarte, a jupui. [Dupa fr. equarrir].
CADAVRU s. n. orice organism animal mort. ♦ (fig., fam.) ~ ambulant = om extrem de slab. (< fr. cadavre)
ECARISA vb. tr. 1. a taia busteni, piatra pentru transformarea lor in piese prismatice. 2. a lua pielea animalelor moarte, a jupui. (dupa fr. equarrir)
CADAVRU, cadavre, s. n. Om sau animal mort. ◊ Expr. Cadavru viu (sau, fam., ambulant) = om foarte slab si palid. A calca (sau a trece) peste cadavre = a fi lipsit de scrupule in atingerea scopului. – Fr. cadavre (lat. lit. cadaver).
CAPATANA, capatani, s. f. 1. Cap de animal mort sau taiat (in vederea consumului). 2. Cap de om mort desprins de trup; p. ext. (ir.) cap. 3. Parte bulbucata a unei plante, formata din tulpina sau din suprapunerea frunzelor. Capatana de varza. 4. Nume dat unor obiecte de forma conica. Capatana de zahar. – Lat. *capitina.
CORAL1 (‹ germ., lat.) s. m. 1. animal celenterat din marile tropicale, care traieste in colonii sub forma de polip, al carui schelet calcaros, rosu sau alb, formeaza, prin intretesere, cu alti polipi, recifele coraliere (coraligene); margean (Corallium rubrum). 2. Materialul ce constituie polipii si care, dupa moartea animalului, este prelucrat special si utilizat la bijuterii. 3. Orice alt polip care, aidoma c. (1), formeaza recife (ex. madreporarii, octocoralierii).
CAPATANA ~i f. 1) Cap de animal taiat sau mort. 2) iron. Cap mare (de om). 3) Partea sferica a unor plante. ~ de varza. ~ de usturoi. [G.-D. capatanii] /<lat. capitina
A MUSCA musc 1. tranz. 1) A apuca cu dintii strangand (pana la durere, ranire, invinetire, rupere etc.). ◊ A-si ~ mainile a regreta amarnic, considerandu-se vinovat de ceva; a se cai. A-si ~ limba a regreta mult cele spuse anterior. ~ pamantul (sau tarana) a cadea la pamant ranit sau mort. 2) (despre unele animale, mai ales despre insecte) A intepa producand o senzatie dureroasa; a manca; a ciupi; a pisca. M-a ~t un sarpe. 3) fig. (despre ger, soare etc.) A produce o senzatie dureroasa; a pisca. 4) (o bucata dintr-un aliment) A rupe cu dintii pentru a manca. 5) fig. A ataca rautacios cu ironii sau cu vorbe; a intepa; a inghimpa; a impunge. 2. intranz. (mai ales despre caini) A avea obiceiul de a ataca, ranind cu dintii. /Orig. nec.
FOSILIZARE s.f. Ansamblu de fenomene fizice, chimice si biologice care intervin dupa moartea unui organism animal sau vegetal si fac posibila conservarea acestuia in stratele geologice sub forma de fosila. [< fosiliza].
CROCODILIENI (‹ fr.) s. m. pl. (ZOOL.) Ordin ce cuprinde cele mai mari si mai evoluate reptile (nari foarte bine separate intre ele, dinti implantati in alveole, inima cu patru compartimente), incadrate in 13 specii (ex. crocodilul, gavialul, aligatorul), raspindite in apele din toate reg. calde de pe glob; se hranesc cu prada animala, vie sau moarta.
mortALITATE s.f. Proportia de decese din sanul populatiei dintr-un teritoriu si o perioada anumita; letalitate. ♦ Caracterul a ceea ce este muritor. ♦ Numar de animale sau de oameni morti din cauza unei boli. [Cf. lat. mortalitas, fr. mortalite].
CANOPA s. f. vas funerar din alabastru, modelat cu un cap de om sau de animal, pentru pastrarea viscerelor mortilor. (< fr. canope)
PRICOLICI, pricolici, s. m. (In superstitii) Duh rau in care se presupune ca se transforma unii oameni (mai ales dupa moarte) si care ia infatisarea unor animale. ♦ P. gener. Strigoi. ♦ Epitet dat unui copil neastamparat. – Et. nec.
LITIERA s. f. 1. lectica. 2. strat de frunze moarte si alte resturi vegetale si animale care acopera solul in padure. (< fr. litiere)
CANOPA s.f. (Ant.) Vas funerar care avea modelat pe capac un cap de om sau de animal si in care se puneau maruntaiele mortilor. [Var. canop s.n. / < fr. canope].
LITIERA s.f. 1. Lectica. 2. Strat de frunze moarte si de alte resturi vegetale si animale care acopera solul in padure. [Pron. -ti-e-. / < fr. litiere].
pricolicioaica, pricolicioaice, s.f. (reg.) fiinta imaginara in care se preface, dupa moarte, o femeie, luand diferite infatisari de animale si pricinuind rau oamenilor.
Hesione (sau Hesiona) 1. Fiica lui Laomedon, regele Troiei. Fiindca Laomedon atrasese asupra cetatii minia lui Apollo si a lui Poseidon, refuzind sa le dea plata cuvenita pentru ca ridicasera zidurile cetatii, zeii s-au razbunat trimitind un monstru ingrozitor care-i devora pe locuitori. Fiind consultat, oracolul a cerut sa-i fie data monstrului, pentru ispasire, insasi fiica regelui. In timp ce Hesione, inlantuita de o stinca, urma sa fie inghitita de inspaimintatoarea fiara, a trecut pe acolo Heracles. El a ucis animalul, salvind-o pe Hesione de la moarte. Din nou Laomedon refuza sa-i dea si lui rasplata cuvenita – cei sase cai pe care i-i fagaduise. Pentru acest fapt, eroul avea sa se razbune mai tirziu, organizind o expeditie impotriva lui Laomedon. Dupa ce cucereste cetatea si-l ucide pe rege, Heracles i-o da de sotie pe Hesione lui Telamon, unul dintre tovarasii lui de arme. 2. Una dintre oceanide, casatorita cu Prometheus.
REINCARNA, reincarnez, vb. I. Tranz. si refl. A (se) incarna din nou. ♦ Refl. (In unele conceptii mistice; despre sufletul omului) A trece, dupa moarte, in alt corp (de om sau de animal). [Pr.: re-in-. – Var.: reincarna vb. I] – Din fr. reincarner.
METEMPSIHOZA f. Credinta conform careia sufletul omului, dupa moarte, trece succesiv un sir de reincarnari in animale, plante si oameni, in vederea purificarii. /<ngr. metempsihosis, fr. metempsycose
A SE REINCARNA se ~eaza intranz. 1) A se incarna din nou. 2) (despre suflet; in unele conceptii mistice) A trece dupa moarte in alt corp (de om sau de animal). /<fr. reincarner
BIOLIT (‹ fr. {i}; {s} gr. bios „viata” + lithos „piatra”) s. n. Roca sedimentara formata prin actiunea complexa a organismelor vegetale (fitobiolite) sau animale (zoobiolite), in urma depunerii resturilor biogene dupa moartea acestora (acumularea de cochilii, spiculi de spongieri, alge calcaroase si frustule de diatomee). Poate fi caustobiolit (carbuni, bitumene) si acaustobiolit (diatomite, calcare). Este utilizat ca generator de energie si in ind. mat. de constr.
A LEPADA lepad 1. tranz. 1) (obiecte, mai ales nefolositoare) A inceta de a mai purta cu sine, aruncand sau parasind. ◊ A nu fi de lepadat a fi demn de luat in seama; a merita toata atentia. 2) (imbracaminte, incaltaminte) A scoate de pe sine; a dezbraca. ◊ A-si ~ masca a inceta de a se mai preface. A-si ~ potcoavele a muri; a deceda. 3) fig. A inceta de a mai practica; a lasa; a parasi. ~ fumatul. 4) A face sa ramana singur (undeva); a lasa; a parasi; a abandona. 2. intranz. (despre femei sau femelele animalelor) A naste inainte de termen; a expulza fatul mort (prin a***t). /<lat. lapidare
LIGNIVOR, -A adj. (Despre animale) Care se hraneste cu tesutul lemnos al plantelor moarte. [Cf. lat. lignum – lemn, vorare – a devora].
EUTANASIE s.f. 1. moarte usoara, fara suferinta. 2. Provocare de catre medic a mortii unui bolnav incurabil. ♦ Sacrificare prin procedee rapide, nedureroase, a animalelor bolnave care nu mai pot fi vindecate. [Gen. -iei, var. eutanazie s.f. / < fr. euthanasie, cf. gr. euthanasia < eu – bine, thanatos – moarte].
NECROFAG, -A adj., s.m. (animal) care se hraneste cu cadavre. [< fr. necrophage, cf. gr. nekros – mort, phagein – a manca].
METEMPSIHOZA s.f. Conceptie mistica potrivit careia sufletul omului ar strabate, dupa moarte, in vederea purificarii, un lung ciclu de incarnari succesive in plante, animale si oameni.
METEMPSIHOZA s. f. Conceptie despre transmigratia sufletelor oamenilor care ar parcurge, dupa moarte, in vederea purificarii, un lung sir de reincarnari succesive in animale, plante si oameni. – Din ngr. metempsihosis, fr. metempsyc(h)ose.
STRIGOI, -OAIE, strigoi, -oaie, s. m. si f. (In superstitii) Sufletul unui om (mort sau viu) care s-ar transforma in timpul noptii intr-un animal sau intr-o aparitie fantomatica, pricinuind neajunsuri celor pe care ii intalneste; p. ext. om nascut intr-o zodie nefavorabila, care s-ar afla in legatura cu diavolul si s-ar ocupa cu vraji si cu farmece. ♦ Epitet dat unui om rau, ursuz sau unui batran cu apucaturi demodate. – Striga + suf. -oi.
MASCA s. f. 1. figura de lemn cu care actorii antici isi acopereau fata. ◊ fata falsa de carton, de stofa etc. cu care isi acopera cineva figura. ♦ a-si scoate (sau a-si lepada) a = a se demasca, a aparea in adevarata lumina, a-si arata adevarata fata. 2. persoana mascata. 3. (fig.) infatisare, figura falsa; imagine conventionala. ◊ infatisare a fetei cauzata de un sentiment puternic, de o boala. ◊ (psih.) comportament cu caracter inautentic, fals. 4. machiaj. ◊ preparat cosmetic care se aplica pe fata pentru ingrijirea tenului. 5. ~ mortuara = mulaj in ghips al fetei unui mort. 6. dispozitiv, aparat care acopera sau protejeaza corpul ori fata unui om, animal etc. ◊ dispozitiv sau invelis de protectie a unui element de constructie. ◊ (inform.) vector binar pentru izolarea unor anumite zone ale unei date. ♦ ~ de gaze = aparat aplicat etans pe fata pentru protectia impotriva gazelor de lupta. 7. (la baraje) ecran de etansare. 8. caseu. 9. adapost individual pe campul de lupta. (< fr. masque, germ. Maske, rus. maska)
NECROFAG, -A adj. (despre animale, insecte, ciuperci parazite; si s.) care se hraneste cu corpurile organismelor moarte. (< fr. necrophage)
ASOMA vb. I. tr. 1. A ameti animalele la abator inainte de taiere (cu o lovitura puternica); a lovi de moarte. 2. A inoportuna, a stingheri puternic; a lovi. [< fr. assommer].
POTCOAVA ~e f. 1) Piesa semiovala de metal care se fixeaza (prin caiele) pe copitele cailor sau ale altor animale de tractiune pentru protejare. ◊ A cauta (sau a umbla dupa) ~e de cai morti sau a cauta (sau a umbla) dupa cai morti pentru a le lua ~ele a-si pierde timpul, cautand lucruri imposibil de gasit. 2) Piesa asemanatoare fixata pe tocul unor obiecte de incaltaminte. /<bulg. podkova, sb. potkova
MASCA s.f. 1. Fata falsa de carton, de stofa etc. cu care isi acopera cineva figura (pentru a se deghiza). ♦ Figura de lemn cu care actorii antici de tragedie si de comedie isi acopereau fata. 2. Persoana mascata. 3. (Fig.) Infatisare, figura falsa; imagine conventionala. ♦ Infatisare a fetei cauzata de un sentiment puternic; aspectul fetei in anumite boli. 4. Machiaj. ♦ Preparat cosmetic care se aplica pe fata pentru ingrijirea tenului. 5. Masca mortuara = mulaj in ghips al fetei unui mort. 6. Dispozitiv, aparat care acopera sau protejeaza corpul sau fata unui om, a unui animal etc.; adapost individual pe campul de lupta. ♦ (La baraje) Ecran de etansare. ◊ Masca de gaze = aparat aplicat etans pe fata pentru protectia impotriva gazelor de lupta. [Cf. fr. masque, germ. Maske, rus. maska].
EUTANASIE s. f. 1. moarte usoara, fara dureri. 2. provocare de catre medic a mortii unui bolnav incurabil, pentru a-i curma suferintele. 3. sacrificare, prin procedee rapide, nedureroase, a animalelor bolnave. (< fr. euthanasie, gr. euthanasia)
TAIETOR, -OARE, taietori, -oare, adj., subst. 1. Adj. Care taie; taios; ascutit. 2. S. f. Planta erbacee cu frunze paroase de culoare verde inchis si cu flori galbene, folosita in medicina populara pentru oblojirea taieturilor (Inula hirta). 3. S. n. Bustean pe care se taie sau se despica lemnele de foc; tais (2); (in trecut) trunchi care servea calaului pentru decapitarea condamnatilor la moarte. 4. S. m. Muncitor care se ocupa cu taierea diferitelor materiale in industrie sau cu sacrificarea animalelor la abator. [Pr.: ta-ie-] – Taia + suf. -ator.
COASTA, coaste, s. f. 1. Fiecare dintre oasele-perechi lungi, inguste si arcuite, articulate in spate de coloana vertebrala, iar in fata de stern, care alcatuiesc toracele animalelor vertebrate. ◊ Expr. (E) slab de-i poti numara coastele sau ii numeri coastele de slab ce e = (e) foarte slab. A i se lipi (cuiva) coastele de foame sau a i se lipi coastele de pantece, a avea coastele lipite = a fi foarte flamand, a fi mort de foame. 2. Partea laterala a corpului omenesc, de la umeri pana la coapse; partea analoaga a corpului animalelor. ◊ Expr. A avea pe cineva in coaste = a se simti stingherit in actiuni de prezenta permanenta (si indiscreta) a cuiva. A pune (cuiva) sula in coasta = a obliga (pe cineva) sa faca (fara intarziere) un lucru neplacut (si greu). ♦ Latura. ◊ Loc. adv. Pe o coasta = pe o parte, intr-o dunga. ♦ Fiecare dintre grinzile care formeaza osatura transversala, de rezistenta, a bordajului unei nave. 3. Panta. 4. Mal, tarm (al unei mari). 5. (Iesit din uz) Flanc al unei armate. – Lat. costa.
TURBARE, turbari, s. f. 1. Boala infectocontagioasa comuna omului si animalelor, provocata de un virus, caracterizata prin accese nervoase violente, stari de agitatie, urmate de paralizie si apoi de moarte; rabie, turbaciune, turba2. 2. Fig. Manie, furie nestapanita; inversunare, turbaciune. ◊ (Pop.) Turbare de cap = zapaceala, confuzie. ♦ Intensitate; violenta. Vantul bate cu turbare. – V. turba.
PARAZIT, -A, paraziti, -te, adj., subst. 1. Adj., s. m. si f. (Organism animal sau vegetal) care traieste si se hraneste pe seama altui organism, caruia ii provoaca adesea daune, boli sau chiar moartea. 2. Adj., s. m. si f. Fig. (Persoana) care traieste din munca altora, care nu produce nimic. 3. Adj. Fig. Care nu are un rol util, efectiv; de prisos, inutil. 4. S. m. (La pl.) Perturbatii electromagnetice de origine externa in transmisiile radiofonice, de telecomunicatii etc., cauzate de fenomene din alte aparate electrice sau din atmosfera. – Din lat. parasitus, germ. Parasit, fr. parasite.
RABIE ~i f. Boala acuta provocata de o infectie virotica, frecventa la animale (caini, lupi, pisici etc.), transmisibila si omului, care se manifesta prin accese nervoase puternice, urmate de paralizie si apoi de moarte; turbare. [G.-D. rabiei; Sil. -bi-e] /<lat. rabia
POTCOAVA, potcoave, s. f. Piesa din otel, aproximativ in forma de semicerc, care se fixeaza cu caiele pe copitele animalelor de tractiune, pentru protejarea lor la mers. ◊ Loc. adv. In potcoava = in forma de semicerc. ◊ Expr. Cauta (sau umbla dupa) potcoave de cai morti ori cauta (sau umbla) dupa cai morti, sa le ia potcoavele = umbla dupa lucruri imposibil de obtinut sau de gasit. A-si lepada (sau a sta sa-i pice) potcoavele = a muri sau a fi pe moarte. ♦ Piesa de otel, aproximativ in forma de semicerc, care se fixeaza pe tocurile bocancilor si ale cizmelor pentru a le proteja. – Din bg. podkova, scr. potkova.
FIR ~e n. 1) Produs obtinut prin toarcerea fibrelor textile (naturale sau artificiale) folosit la fabricarea tesaturilor. ~ de lana. ◊ ~ de par fibra tare, de origine epiteliala, care creste pe pielea omului si a animalelor. ~ cu plumb fir prevazut la unul din capete cu o greutate metalica, folosit pentru determinarea directiei verticale. A se tine (sau a-i sta, a-i atarna) cuiva viata numai intr-un ~ de ata (sau de par) a) a se afla intr-o situatie foarte nesigura; b) a fi in pericol de moarte; c) a trage sa moara. 2) fig. Linie subtire, neintrerupta. ~ de fum. 3) Ata metalica (de aur, de argint etc.), folosita la impodobirea unor obiecte de imbracaminte. Haina cusuta cu ~. 4) Fibra provenita din secretia unor animale (paianjeni, omizi etc.). 5) Linie electrica prin care se transmite energia. 6) fig. Continuitate neintrerupta; desfasurare continua; curs; mers. ~ul gandurilor. 7) Fiecare dintre partile componente ale unei totalitati de elemente omogene. ~ de busuioc. 8) fig. Cantitate neinsemnata. ~ de faina. /<lat. filum
STREANG ~uri n. 1) rar Franghie facuta, de obicei, din canepa. ◊ Un ~ a) o nimica toata; un fleac; b) nimic. 2) Franghie cu lat la capat, care se foloseste pentru a spanzura osanditii. ◊ A-si prinde ~ul de gat a se sinucide prin spanzurare. moarte prin ~ moarte prin spanzurare. Bun de ~ se spune despre un ticalos. 3) Parte a hamului constand dintr-o funie sau dintr-o curea groasa (mai rar lant), care se prinde de orcicul unui vehicul cu tractiune animala; postoronca; sleau. /<germ. Strang
GHEARA ~e f. 1) (la unele pasari si animale) Parte cornoasa, ascutita si incovoiata de la varful degetelor. ◊ A pune ~a pe cineva (sau pe ceva) a prinde pe cineva; a pune stapanire pe cineva sau pe ceva. A fi (sau a se gasi, a se zbate) in ~ele mortii a fi in primejdie de moarte; a se afla in mare pericol. A-si arata (sau a-si scoate) ~ele a-si dezvalui caracterul rau. 2) tehn. Dispozitiv pentru apucat, format din piese ascutite si curbate. /Orig. nec.
meria (-ii, -at), vb. refl. – (Olt.) A se cosi la picioare (despre animale de calarie). Sb. merati „a lovi (rufele pentru a le spala)”. Dupa Scriban, din sb. meriti „a masura”. Poate relationat cu meriu, adj. (Munt., greoi, amortit); merintic, adj. (Munt., greoi, amortit), pe care Cihac, II, 192, il lega de sl. mrutvu „mort”.
pieritura, pierituri, s.f. (reg.) 1. om sau animal slab, lipsit de energie si de vigoare; cazatura, mortaciune. 2. semanatura cu plante rare, pipernicite. 3. canepa marunta, crescuta pe marginea canepistii. 4. iarba rara si mica. 5. loc dintr-o porumbiste in care n-a rasarit porumbul semanat. 6. teren sarac, neroditor. 7. pericol, primejdie de moarte. 8. necaz, suparare; greutate, dificultate mare.
BOALA boli f. 1) Tulburare a starii normale a unui organism (uman sau animal); maladie; afectiune. ~ infectioasa. ~ epidemica. ~ de piele. ◊ ~a copiilor (sau neagra) epilepsie. ~ de zahar diabet. Boli profe-sionale boli care survin in urma exercitarii unei profesii. ~ mintala psihoza. A baga pe cineva in ~e a) a baga groaza in cineva; a speria pe cineva de moarte; b) a supara tare pe cineva. 2) fig. Obisnuinta anormala, nedirijata de vointa si de ratiune; inclinatie excesiva si condamnabila; viciu; patima. [G.-D. bolii; Sil. boa-la; Pl. si boale (in expresii)] /<sl. boli
SOMN1 ~uri n. 1) Stare fiziologica normala de repaus, care este necesara fiintelor pentru reinnoirea fortelor vitale. ~ adanc. ◊ ~ letargic stare patologica manifestata printr-un somn de durata foarte lunga. ~ hibernal stare de amorteala a unor animale in timpul iernii. 2) Stare a celui care doarme. ◊ ~ usor formula adresata cuiva inainte de culcare. A trage un pui de ~ a dormi bine. A-l (cu)prinde (sau a-l fura) ~ul a adormi; a atipi. A dormi ~ul de veci (sau cel lung) a fi mort. /<lat. somnus
CIOLAN ~e n. 1) Os de animal taiat. ◊ A da (cuiva) un ~ de ros a promova pe cineva intr-un post avantajos, din care se poate trage anumite foloase. A scapa ~ul din mana a pierde o situatie privilegiata. A umbla dupa ~e a cauta venituri usoare. 2) Parte a corpului omenesc; madular; membru. 3) Parte constitutiva a scheletului; os. ◊ A-si odihni ~ele a se intinde pentru odihna. A-i trece (cuiva) ~ prin ~ a fi foarte obosit. A i se m**a ~ele a se slei de puteri. A-i rupe (sau a-i m**a, a-i frange) (cuiva) ~ele a bate foarte tare (pe cineva). A-i putrezi ~ele a fi mort de mult timp. A-i ramane ~ele (pe undeva) a muri prin straini. /<sl. tlanu
CIOLAN, ciolane, s. n. 1. Os (mare) de animal (taiat, cu sau fara carne pe el) sau (fam.) os de om. ♦ Expr. A da (cuiva) un ciolan de ros = a da (cuiva) posibilitatea de a obtine avantaje sau profituri materiale. A umbla dupa ciolan = a umbla dupa profituri materiale. A scapa ciolanul din mana = a pierde o situatie avantajoasa. 2. (Fam.) Membru al corpului; (la pl.) schelet al corpului. ◊ Expr. A i se m**a (cuiva) ciolanele = a-i slabi puterile, a se molesi. A-i trece (cuiva) ciolan prin ciolan = a fi foarte obosit. A-i rupe (sau a-i frange, a-i m**a cuiva) ciolanele = a bate tare (pe cineva). A-i putrezi (cuiva) ciolanele = a fi mort (de mai multa vreme). A-i ramane ciolanele (pe) undeva = a muri departe de casa, prin locuri straine. 3. (Reg.) Obada (a rotii de car). – Din sl. clanu.
NATURA ~i f. 1) Lumea fizica inconjuratoare in toata diversitatea manifestarilor ei; totalitatea fiintelor si lucrurilor existente. ◊ ~ moarta a) grup de obiecte neinsufletite, utilizabile; b) pictura reprezentand un grup de obiecte de acest gen (fructe, legume, flori, vanat etc.). Din (sau de la) ~ innascut. 2) Aspect estetic al unui teritoriu; priveliste; peisaj. A admira ~a. ◊ In sanul ~ii departe de ceea ce este facut de mainile omului. 3) fig. Caracter specific; esenta. ~a lucrurilor. 4): In ~ in produse (naturale sau create de om) ori in prestari de servicii. 5): Dupa ~ dupa modelul obiectelor din realitate; conform cu realitatea. 6) (in artele plastice) Obiect real care trebuie reprezentat. 7) Fel de a fi al unui individ; caracter; fire. ~a umana. ◊ Obisnuinta este a doua ~ se spune despre o stare sau o actiune cu care s-a obisnuit cineva. 8) Fel de a fi; gen. ◊ Carbune de ~ organica carbune animal. (Lucrurile sunt) de asa ~ (lucrurile sunt) de asa fel. [G.-D. naturii] /<fr. nature, lat., it. natura, germ. Natur