Rezultate din textul definițiilor
LAPTOC, laptoace, s. n. Jgheab de scanduri prin care trece apa la moara, pentru a invarti roata; scoc, uluc. [Var.: (reg.) latoc s. n.] – Din ucr. lotok (prin etimologie populara).
MOARA, mori, s. f. 1. Instalatie special amenajata pentru macinarea cerealelor; cladire, constructie prevazuta cu asemenea instalatii. ◊ Expr. A-i merge (sau a-i umbla, a-i toca) (cuiva) gura ca o moara (hodorogita sau stricata, neferecata etc.) = a vorbi mult (si inutil), a nu-i tacea gura. Ca la moara = a) pe rand, in ordinea sosirii; b) (in legatura cu verbele „a intra”, „a iesi” sau cu echivalentele acestora) intr-un continuu du-te-vino. A(-i) da (cuiva) apa la moara = a-i crea cuiva o situatie favorabila, a-i inlesni sa faca un anumit lucru; a incuraja, a stimula. A-i veni (cuiva) apa la moara = a se schimba imprejurarile in favoarea cuiva. A-i lua (sau a-i taia) (cuiva) apa de la moara = a) a priva pe cineva de anumite avantaje de care s-a bucurat; b) a intrerupe pe cineva in timp ce vorbeste, a nu-i permite sa mai vorbeasca sau a face sa nu mai vorbeasca. A mana apa la moara sa = a cauta sa traga singur toate foloasele. A-i umbla (cuiva) moara = a-i merge bine, a-i merge toate din plin. A-i sta (cuiva) moara = a nu-i mai merge bine; a nu mai avea profituri, avantaje. A ajunge de la moara la rasnita = a ajunge rau; a decadea, a scapata. (Livr.) A se bate (sau a se lupta) cu morile de vant = a intreprinde actiuni inutile, ridicole; a se lupta cu dusmani ireali. ♦ (Depr.; de obicei urmat de determinari ca „hodorogita”, „stricata” etc.) Gura (considerata ca organ al vorbirii); p. ext. persoana care flecareste fara incetare; melita. 2. Masina de lucru sau instalatie folosita pentru maruntirea fina a unor materiale tari (minereuri, carbuni, produse ale industriei chimice etc.); cladire, constructie prevazuta cu asemenea masini sau instalatii. 3. (Inv.) Fabrica (in care materia prima era maruntita, zdrobita, framantata). 4. (Reg.) Jocul de tintar. – Lat. mola.
OPUST ~uri n. 1) inv. Zagaz rudimentar inaltat pentru a abate apa la moara. 2) Loc prevazut special pentru scurgerea apei dintr-un iaz. /<ucr. o[t]pust
i(e)ruga, i(e)rugi, s.f. (reg.) 1. brat de rau ce duce apa la moara; iazul morii, garla morii. 2. canal sau parau ce duce apa din mlastini si din balti in Dunare; ierec.
iuruguta, iurugute, s.f. (reg.) canal mic ce duce apa la moara.
MORISCA, moristi, s. f. 1. Masina mica de vanturat grane. 2. Rasnita cu care se macina pesmet, cafea, piper etc. 3. moara mica pusa in miscare de vant, de apa sau cu mana. 4. Jucarie care infatiseaza aripile sau roata unei mori de vant; jucarie care se invarteste in mana si produce un sunet caracteristic (folosita si pentru a speria pasarile din semanaturi). ◊ Morisca de vant = obiect de ornament, imitand aripile unei mori de vant, pus pe acoperisul caselor, care, la bataia vantului, se roteste in directia acestuia. 5. (In sintagma) Morisca hidrometrica (sau hidraulica) = instrument format dintr-un rotor, cu una sau mai multe palete, care se roteste sub actiunea curentului de apa si serveste la masurarea vitezei unui curs de apa. – moara + suf. -isca.
ZAPOR, zapoare, s. n. 1. Baraj de sloiuri de gheata care se formeaza primavara pe un rau; p. ext. revarsare, inundatie. 2. Baraj facut de oameni pentru a permite pornirea plutelor sau a morilor; apa oprita la baraje. ◊ Expr. (Despre cai) A pune zapor = a nu voi sa traga; a se impotrivi. – Bg. zapor.
ZAPOR, zapoare, s. n. (Pop.) 1. Ingramadire de sloiuri de gheata care se formeaza primavara intr-un punct al unui rau, indeosebi la coturi sau pe sectiuni de curgere mai inguste, datorita careia se produc cresteri de nivel si inundatii; p. ext. revarsare, inundatie. 2. Baraj facut de oameni pentru a permite pornirea plutelor sau functionarea morilor de apa; apa oprita la baraj. ◊ Expr. A pune zapor = (despre cai) a nu voi sa traga; a se impotrivi. – Din bg. zapor.
ZACATOARE, zacatori [si zacatoare] s. f. 1. Vas mare cu doage, in care se pastreaza vinul sau rachiul si care se umple mereu din alte butoaie; cada ♦ Vas mare cu gura larga, ingropat in pamant, in care se aduna si se strivesc strugurii, pentru a fi lasati sa fiarba. 2. Vas mare de lemn, captusit cu tinichea, in care se pun la dospit pieile pentru tabacit. ♦ Vas in care se depoziteaza provizoriu pestele la cherhana. 3. Denumita si piatra zacatoare = (intr-o moara de apa) piatra (fixa) aflata in partea inferioara a morii, deasupra careia se roteste piatra alergatoare (mobila). 4. Loc unde stau vitele la odihna ziua; (in special) Loc la stana unde se odihnesc oile dupa muls; staniste. (din zacea) [si DLRLC]
SPETEAZA, speteze, s. f. 1. Parte mai inalta a unui scaun, fotoliu etc., de care isi reazama spatele cel care sade; spatar1, rezematoare. 2. Bucata de scandura ingusta care serveste ca element de sprijin sau de legatura intre diverse parti ale unei constructii sau ale unui obiect: a) fiecare dintre aripile morii de vant; b) fiecare dintre stinghiile care unesc obezile de la roata morii de apa; c) fiecare dintre piesele de lemn care leaga carambii loitrelor de la car; d) bucata de lemn care uneste cele doua coarne ale plugului; e) scandura cu care se ridica firele de urzeala cand se tese cu alesaturi; f) fiecare dintre cele doua brate ale vatalelor la razboiul de tesut; g) fiecare dintre scandurelele care alcatuiesc scheletul zmeului cu care se joaca copiii si care se fixeaza pe o coala de hartie; h) fiecare dintre stinghiile care alcatuiesc scheletul stelei cu care colinda copiii si pe care se fixeaza hartia si ornamentele. – Spata + suf. -eaza.
GRINDEI s. (TEHN.) 1. talpa, (prin Mold.) pat. (~ la plug.) 2. fus, osie, (reg.) osiac, (prin Munt.) prisnel. (~ la axul rotii de la moara cu apa.)
GRINDEI ~ie n. 1) Parte a plugului cu tractiune animala, constand dintr-o bara de otel, de care se fixeaza celelalte piese. 2) Fusul de la roata unei mori de apa. /grinda + suf. ~ei
SETE f. 1) Senzatie fiziologica provocata periodic de necesitatea de a bea apa. ◊ A muri (sau a se usca) de ~ a fi foarte insetat. 2) fig. Dorinta aprinsa. ~ de libertate. ◊ Cu ~ a) cu nesat; cu pasiune; b) foarte tare; cu putere. [G.-D. setei] /<lat. silis
fundoaie s.f. (reg.) 1. loc dosit prin munti; infundatura. 2. partea de jos a casei. 3. piatra de sub crucea morii de apa.
parparita, parparite, s.f. 1. (inv.) cilindru care sustine pietrele morii, pus in miscare de roata de masele; titirez, prasnel, crang. 2. (inv.) piatra alergatoare a morii. 3. mica piesa metalica fixata in piatra alergatoare a morii, in care intra fusul; ganjei. 4. (reg.) bucata de lemn tare fixata in gaura rotii de piatra a rasnitei taranesti. 5. (reg.) osie de lemn la morile de apa tare pune roata in miscare; fus, grindei. 6. (reg.) gaura din mijlocul pietrei alergatoare prin cad grauntele din teica, pentru a fi macinate; garlici. 7. (reg.) jgheab prin care curge faina de sub piatra morii; vrana. 8. (reg.) teica (la moara), lada pentru faina. 9. (fig.; reg.) gura. 10. (reg.) om flecar, melita.
podina, podini si podine, s.f. 1. (pop.) pardoseala de scanduri (la casa, la podul casei, la tavane, la vechile strazi etc.) 2. (la pl.; inv.) obligatie a negustorilor brasoveni, din Tara Romaneasca, in evul mediu, de a intretine strazile Bucurestiului pavate cu scanduri; taxa perceputa in trecut la Iasi pe carele cu produse care intrau in oras, pentru intretinerea strazilor pavate cu scanduri. 3. (inv. si reg.) tavan de scanduri. 4. (pop.) suport pe care se cladeste claia de fan; pat; pod; partea de jos a stogului de fan, poclaj, podlas; mijlocul stogului de fan. 5. (reg.) platforma de scanduri inaltata deasupra terenului care foloseste ca post de observatie, de paza. 6. platforma de care sunt fixate pietrele morii de apa; pod. 7. (reg.) piatra statatoare a morii de apa. 8. (reg.) fundul scocului la moara de apa; pod. 9. fundul jgeabului pe care se coboara bustenii la vale. 10. (reg.) suprafata plana in regiunea de munte sau de deal; regiune de ses mai inalt. 11. (reg.) strat de prune ridicat la suprafata butoiului in timpul fermentatiei. 12. (reg.) sale.
podisor, podisoare, s.n. 1. (inv. si reg.) podet. 2. (reg.) dulap sau stelaj pentru vase. 3. fiecare dintre barnele pe care se sprijina podeaua la casa. 4. (reg.) parte a bisericii (cu balcon) unde sta corul. 5. (reg.) platforma pe care sunt fixate pietrele la moara de apa; pod. 6. (reg.) dulap de haine. 7. (reg.) nisa in zid, firida. 8. (reg.) suport de scanduri pe care se pun la uscat sau la dospit casul, branza etc. sau pe care se pastreaza oalele cu lapte; leasa, pat.
podoima1, podoime, s.f. (reg.) 1. barna de sprijin pe care sta capatul de jos al fusului care invarteste piatra alergatoare a morii de apa; grinda, punte, posada. 2. piesa de sprijin pentru manivela care transmite miscarea rotii la joagar.
posod s.n. (reg.) lemn cu care se ridica posada la morile de apa, pentru a alatura mai mult pietrele.
scafita, scafite si scafiti, s.f. (reg.) 1. vas de lemn in forma de cupa sau de ceasca de mici dimensiuni, din care se bea. 2. (inv.) scafa mica; scafita (v.). 3. continutul unei scafite; continutul cu vasul respectiv. 4. caus mic de lemn cu care se scoate apa din luntre. 5. sertar mic de masa; sertaras. 6. o parte a morii de apa. 7. articulatie. 8. numele a doua specii de ciuperci necomestibile.
sestina, sestine, s.f. (reg.) 1. ses, campie, zapodie, pusta; tapsan. 2. loc mocirlos. 3. platou (pe un munte sau pe un deal). 4. (in forma: sastina) podina, platforma plutitoare pe care se instaleaza moara de apa. 5. lemn incovoiat si lataret sub roata joagarelui.
sistoare, sistori, s.f. (reg.) 1. tiv marginas la o stofa. 2. maner la crangul unei mori de apa. 3. unealta asemanatoare cu compasul, folosita in rotarie; sisteala, sistar.
spur2, s.n. (reg.) capatul fusului de la crangul morii de apa.
stairung s.n. (reg.) 1. nume dat unor dispozitive sau unor piese ale joagarului: dispozitiv care impinge busteanul spre ferastrau; dispozitiv care trage inapoi busteanul taiat; dispozitiv cu care se regleaza joagarul pentru a taia scanduri de diferite dimensiuni; dispozitiv care opreste curgerea apei sau ii regleaza debitul; furca de fier care impinge roata dintata. 2. (in forma: staierunc) nume dat unor piese ale morii de apa: grindeiul grauntarului; catusa stransa de grindeiul grauntarului; batatoare legata de jug si de grindeiul grauntarului. 3. (in forma: stairunc) lovitura puternica.
stanga, stangi, s.f. (pop.) 1. bara de metal; drug, ranga. 2. (reg.) fusul valului de la moara cu apa. 3. (reg.) bara de lemn care transmite miscarea de la roata la panza joagarului.
cormana (cormane), s. f. – 1. Parte a plugului care rastoarna si marunteste brazdele, rasturnatoare. – 2. La moara de apa, stavila. – 3. (Inv.) Catarg. – 4. Ascutire prea scurta, care toceste taisul. – Var. corman, corman, cormana. Origine incerta. Se considera in general der. de la mag. kormany „cirma” (Cihac, II, 493; Cancel 13; DAR; Galdi, Dict., 88), cuvint care provine din sl. krumilo „cirma”, cf. cirmi, si de asemenea sb. korman, rus. kormilo „cirma”; insa semantismul din rom. pare izolat si prezinta dificultati. Este posibil sa se produs o contaminare cu alt cuvint, compara de ex. gr. ϰορωνόν „extremitate indoita”.
facali (-lesc, -it), vb. – A bate, a amesteca terciul cu un bat. – Var. facalui. Creatie expresiva, dupa cum o indica terminatia caracteristica -li (pentru valoarea expresiva a acestei terminatii, cf. Graur, BL, VI, 91-97), cf. cocoli, mozoli, cu sensuri aproape identice. – Der. facalet, s. n. (bat cu care se mesteca, vergea; bleg, tont), pe care Tiktin, Draganu, Dacor., III, 714 si Scriban il deriva din mag. fa-kalan „lingura de lemn” si il considera drept baza a celorlalti der., ceea ce nu pare posibil; facalitoare, s. f. (facalet, vergea); facaluitura, s. f. (terci); facau, s. n. (cep de moara de apa), dupa ipoteza putin probabila a lui Cihac, II, 106, din ceh. valch „piua”.
laptoc (-curi), s. n. – Scoc de moara de apa. – Var. latoc. Sl. latuka „oala” (Cihac, II, 165; DAR), cf. rut. lokoty, pol. łotok, rus. latok. Sunetul p se poate explica printr-o falsa analogie cu lapte, deoarece apa se precipita in scoc facind o spuma alba ca laptele (alta explicatie, mai putin plauzibila, in DAR).
opust (opusturi), s. n. – 1. Dezlegare, partea finala a jertfei la liturghiei. – 2. Stavilar la moara de apa. – Var. (inv.) otpust, (Mold.) apust. Sl. otupustu „trimitere”, cf. rut. opust (Tiktin).
razor (razoare), s. f. – 1. Hotar, hat. – 2. Cararuie intre doua ogoare. – 3. Loc arabil, ogor cu forma regulata si delimitat de carari. – 4. (Inv.) Teren adaptat pentru o moara de apa. – Var. rozor. Bg., sb. razor (Miklosich, Slaw. Elem., 42; Cihac, II, 311; Conev 68), din sl. razorati „a ara”, cf. ceh. rozor, pol. rozora. Der. din lat. radiolus (Giuglea, Dacor., I, 496) este improbabila. – Der. razori, vb. (a face razor; a desparti, a separa; a marca).
vad (-duri), s. n. – 1. Loc de trecere pe cursul unui riu. – 2. (Inv.) Port, ambarcader. – 3. Pasaj, loc pe unde se trece. – 4. Loc cu mori, loc bun pentru a amplasa o moara de apa. – 5. Loc bun pentru negot, unde exista multa concurenta. Lat. vadum (Puscariu 1849; REW 9120a), cf. it., sp. vado, prov. guat, fr. gue, cat. guau, port. vao. – Der. vadui, vb. (a trece prin vad); vadarit, s. n. (taxa de trecere); vadar, s. m. (incasator de vadarit); vados, adj. (care are vad), pe care REW 9120 il trimite la lat. vadōsus.
baba f. pl. e (vsl. sirb. bg. rus. rut. baba, baba. V. baba, babita, batca). Femeie batrina. Iron. Babalic, mare grinda verticala in juru careia se’nvirteste moara de vint (steajar, pivot). La moara de apa, patru mari grinzi care sustin podu. Mold. Cozonac inalt si gros (neimpletit). Zilele babei, cele noua zile (in Mold. si doua-spre-zece) de la inceputu lui Martie, cind, de ordinar, e frig. Baba-gaia, puia-gaia (V. gaie). Baba-mija, jocu copilaresc numit mai des de-a mijitele ori de-a ascunsele. Baba oarba, un joc copilaresc in care unu se leaga la ochi si cauta sa-i prinda pe ceilalti. Baba-turca sau numai turca (pl. e si i), un fel de teatru popular la Craciun si Anu-Nou (in Mold. sud) care consista dintr’o procesiune de tipuri populare, ca taranu, Jidanu, Harapu, din irozi si mai ales dintr’un fel de monstru cu cap de capra ori barza inalt de vreo trei metri si dus de un om ascuns supt el. (In Mold. nord. turca si capra, in Ban. cerbutu. V. brezaie, paparuda).
ciutura f., pl. i (lat. situta ild. situla, din care s´a facut situra, apoi citura [Munt. vest], ciutura, ca caciula s. a. din casula. Din situla vine si it. secchia si fr. seille, ciutura, ca rom. unghie, mascur din ungula, masculus, iar var. it. ciotola, scafa, ori ciufolare din sibilare, a suiera, corespunde cu rom. lingura din lingula ori pacura din picula. Cp. si cu ciocirtesc din rus. sokratiti. D. rom. vine bg. cutura, sirb. cutura, rut. cutora; turc. cotura si cotra, de unde alb. cotra si ngr. tsiotra; ung. csutora). Galeata de scos apa din put (in Munt. vest si citura). La morile de apa sau la morile idraulice [!], fie-care despartitura cu care roata ia apa (Mold.). moara mica cu roata in apa (Hateg). V. facau.
LUNCA DE JOS, com. in jud. Harghita, situata la poalele M-tilor Ciuc, in zona pasului Trotus; 5.379 loc. (2000). Statie de c. f. (in satul L. de J.). Expl. si prelucr. lemnului (cherestea). Fabrica de panouri de lemn. moara de apa. Centru de prelucr. artistica a lemnului. Muzeu satesc de istorie. Piua pentru cergi. Bisericile de lemn Schimbarea la Fata (sec. 18) si Sf. Anton (sec. 20), in satul Valea Rece.
SANZIENI, com. in jud. Covasna, situata in N depr. Targu Secuiesc, pe raul Casin (afl. al Raului Negru); 4.636 loc. (2005). Statie de c. f. (in satul S.). Nod rutier. moara de apa (in satul Valea Seaca). Cresterea ovinelor. In satul S., mentionat documentar in 1332, se afla o biserica in stil gotic (datand din 1401, cu transformari ulterioare renascentiste, situata in mijlocul unei cetati cu ziduri inalte de 4 m, intarite cu turnuri circulare), o capela romano-catolica cu hramul Sf. Maria (1686), o biserica ortodoxa cu hramul Adormirea Maicii Domnului (sec. 18) si casele „Konczey” (1608, reparata in 1829) si „Tamas Elek” (sec. 19). In satul Petriceni, atestat documentar in 1332, exista o biserica romano-catolica (1825) si un conac din sec. 19.
CEP, cepuri, s. n. 1. Dop de lemn, de forma tronconica, cu care se astupa gaura butoiului. ♦ Canea. ♦ Gaura de umplere sau de scurgere a lichidului dintr-un butoi care se inchide cu un cep (1) sau cu o canea. ◊ Expr. A da cep (unei buti, unui butoi etc.) = a incepe o bute, un butoi etc. plin cu vin (sau cu alt lichid), facandu-i o gaura. 2. Portiune din tulpina unui portaltoi, care se lasa deasupra altoiului pana la dezvoltarea acestuia, cu scopul de a-l proteja. ♦ Nod din tulpina unui brad sau a unui molid, din care creste ramura. 3. Fusul arborelui de lemn al unei mori taranesti de apa. 4. Proeminenta prismatica sau cilindrica fasonata la capatul unei piese de lemn, cu care aceasta urmeaza a fi imbucata in alta piesa. ♦ Capatul filetat in exterior al unei tevi, care serveste la imbinare prin insurubare. – Lat. cippus.
MOARE f. reg. 1) apa cu sare (si cu otet), folosita la conservarea legumelor. 2) Zeama de muraturi. ~ de varza. ~ de castraveti. ◊ A sti (sau a cunoaste) ~ea cuiva a cunoaste firea, obiceiurile cuiva. /<lat. muria
poslusul s.n. art. (reg.; in expr.) a-i lua poslusul (cuiva) = a-i lua apa de la moara.
slais1, slaisuri, s.n. (reg.) 1. (in forma: slaif) canal prin care ies plutele din hait. 2. stavilar prin care se regleaza debitul apei din canalul morii. 3. (la pl.) intaritura facuta la tarmul unui rau, pentru ca apa sa nu-l surpe.
steaza1, steze, s.f. (reg.) 1. piua de batut postav. 2. cladire in care se afla instalata aceasta piua. 3. instalatie rudimentara formata dintr-o impletitura circulara de nuiele, amenajata sub o cadere de apa, in care se dau la piua scoartele, panura si alte tesaturi groase. 4. cadere de apa. 5. stavila la moara.
CEP, cepuri, s. n. 1. Dop lung de lemn cu care se astupa gaura unui butoi. ♦ Canea. ♦ (Rar) Gaura a butoiului in care se pune cepul (1) sau caneaua. ◊ Expr. A da cep unei buti = a incepe o bute plina de vin (sau de alt lichid). 2. Portiune din tulpina unui portaltoi, care se lasa deasupra altoiului pana la dezvoltarea acestuia, cu scopul de a-l proteja. ♦ Nod din tulpina unui brad sau a unui molift din care creste ramura. 3. Fusul arborelui de lemn al unei mori taranesti de apa. 4. Proeminenta (cilindrica) la periferia unei piese, taiata astfel incat sa se potriveasca intr-o scobitura din alta piesa. ♦ Capatul filetat in exterior al unei tevi, care serveste la imbinare prin insurubare. – Lat. cippus.
INECA, inec, vb. I. 1. Refl. si tranz. A muri sau a face sa moara prin sufocare in apa (sau in alt lichid). ◊ Expr. (Refl.) A se ineca (ca tiganul) la mal = a suferi un esec in ultimul moment. 2. Refl. (Despre nave) A se scufunda. ◊ Expr. Parca i s-au inecat corabiile, se spune cuiva cand e trist, indispus. ♦ Fig. A se cufunda, a se afunda. 3. Tranz. (Despre ape) A inunda un loc, o aratura etc. ♦ Fig. A coplesi, a inabusi. 4. Refl. si tranz. A (se) sufoca, a (se) inabusi. ♦ Tranz. (Despre plans, lacrimi) A podidi (impiedicand respiratia). – In + neca (Inv. „a ucide” < lat.).
FACAU, facaie, s. n. Roata de moara cu fus vertical; p. ext. moara mica (intrebuintata pe apele de munte) avand o astfel de roata. – Et. nec.
MOARE s. f. (Reg.) apa cu sare sau cu otet (folosita la conservarea legumelor); lichid acru in care se tin ori s-au tinut muraturi; spec. zeama de varza. ◊ Expr. A sti (sau a cunoaste) moarea cuiva = a cunoaste firea, obiceiurile cuiva. A manca (sau a gusta) moarea (sau din moarea) cuiva = a avea de suportat supararea, toanele cuiva. ♦ Fel de mancare preparat cu saramura. ♦ Fig. Fel de a fi al cuiva; fire, temperament, caracter. – Probabil lat. moria.
MUJDEI n. Usturoi pisat cu apa, putin otet (sau moare), sare (uneori si untdelemn), folosit drept condiment la unele mancaruri. /must + de + inv. ai
ZAPOR ~oare n. 1) Ingramadire de sloiuri de gheata, formata primavara in anumite locuri, pe cursul unui rau. 2) Baraj construit special pentru a putea porni plutele sau morile. 3) Torent mare de apa care se formeaza la spargerea unui baraj. /<bulg. zapor
cormana1, cormane, s.f. (reg.) 1. scandura sau limba metalica fixata plugului pentru a rasturna brazda; cucura, polita, rasturnatoare, catusa, lespede. 2. scandura care abate apa de pe roatele morii. 3. marginea holdei ramasa nesecerata. 4. catarg.
MORISCA ~ti f. 1) moara mica de vant sau apa. ◊ A ajunge de la moara la ~ a saraci. 2) Masina mica de vanturat cereale. 3) Rasnita pentru macinat (piper, cafea etc.). 4) Obiect imitand aripile unei mori de vant, care se asaza pe acoperisul caselor (ca ornament) sau se foloseste ca sperietoare pentru pasarile ce ataca semanaturile. 5) Jucarie care se invarteste cu mana, producand un sunet caracteristic. [G.-D. moristii] /moara + suf. ~isca
moare s. f. – 1. (Mold., Bucov.) Un fel de saramura in care se pun muraturile. – 2. (Olt.) Laturi. – Mr. moare. Lat. muries, muria (Puscariu 1103; Philippide, Principii, 40; Candrea-Dens., 1151; REW 5756), cf. it. moia, prov. muire, v. fr. muire, sp. muera. – Der. mura, vb. (a pune legume la conservat in moare; a uda, a imbiba, cu apa); muratoare, s. f. (saramura); muratura, s. f. (leguma conservata in saramura sau in otet). – Cf. saramura.
ULUC, uluce, s. n. 1. Jgheab facut din scanduri ori scobit intr-un trunchi de copac sau in piatra, din care se adapa vitele sau in care li se pune nutretul. 2. Canal de lemn sau tabla pus de-a lungul stresinii caselor, pentru a aduna si a conduce spre burlane apa de pe acoperisuri. ♦ Canal, teava pentru captarea si scurgerea apei dintr-un izvor. 3. Jgheab de scanduri prin care curge apa pentru a pune in miscare o moara; laptoc, scoc (1). ♦ Jgheab prin care curge (la moara) faina macinata. 4. Scobitura, sant facut de-a lungul unei piese de lemn, pentru a se putea imbina cu alta piesa. – Din tc. oluk.
DINTAR, dintare, s.n. 1. Unealta cu care se inclina dintii ferastraului de o parte si de alta a panzei. 2. Gratar in dreptul scocului morii, care opreste patrunderea corpurilor aduse de apa.
SCOC, scocuri, s. n. 1. Canal, jgheab prin care curge apa pentru a pune in miscare roata morii sau a joagarului; laptoc, uluc. ♦ Groapa, adancitura facuta de apa care cade din scoc (1) ♦ P. gener. Jgheab, canal pentru scurgerea unui lichid. 2. Constructie din lemn in forma de jgheab, pe care aluneca bustenii de la locul de taiere pana la caile de transport. 3. Jgheab sau tub metalic folosit la transportul prin alunecare al produselor miniere excavate. – Din scr. skok.
SCOC ~uri n. 1) Canal din scanduri prin care curge apa pentru a pune in miscare roata morii; laptoc; uluc. 2) Groapa care se face la caderea apei din acest canal. 3) Canal pentru scurgerea unui lichid. 4) Jgheab inclinat, folosit la transportul prin alunecare a unor materiale (busteni, minereuri etc.). /<sl. skoku
DINTAR ~e n. 1) Instrument pentru reglarea dintilor unui ferastrau. 2) Gratar asezat in fata scocului morii care opreste patrunderea murdariei ce vine pe apa. /dinte + suf. ~ar
LAPTOC ~oace n. Canal de scanduri prin care curge apa pentru a pune in miscare roata unei mori; uluc; scoc. /<ucr. lotok
ULUC ~ce n. 1) Vas facut din scanduri ori scobit intr-un trunchi de copac sau in piatra, folosit pentru adapatul vitelor; adapatoare. 2) Jgheab pentru scurgerea apei de ploaie, fixat sub acoperisul caselor; streasina. 3) Canal din scanduri prin care curge apa pentru a pune in miscare roata unei mori; laptoc; scoc. 4) Jgheab prin care curge faina la moara. 5) Sant mic facut pe muchia unei piese de lemn pentru a se imbina cu alta piesa. /<turc. oluk
CIUTURA s. 1. galeata. (Cu ~ se scoate apa din fantana.) 2. (TEHN.) blid, caus, cupa, (reg.) facau. (~ la roata morii.)
SAGEATA s. 1. (reg.) rapezitor, (inv.) sahaidac. (O~ pornita din arc.) 2. (reg.) sulita. (~ pe mormantul unui tanar.) 3. (CONSTR.) (reg.) sulita. (~ pe coama caselor taranesti.) 4. v. aripa. 5. (TEHN.) (reg.) colur. (~ la aripa morii de vant.) 6. (TEHN.) fofeaza, (Mold.) col. (~ la moara de vant.) 7. (GEOGR.) sageata litorala v. cordon litoral. 8. (BOT.) sageata-apei (Sagittaria sagittifolia) = (reg.) iarba-sagetii.
moara mori f. 1) Constructie prevazuta cu instalatii speciale pentru macinarea cerealelor. ~ de vant. ~ de apa. ~ cu aburi. ◊ A turna apa la ~a cuiva (sau a-i da cuiva apa la ~) a-i crea cuiva o situatie favorabila (pentru a infaptui ceva negativ). A-i veni cuiva apa la ~ a) a-i aparea cuiva posibilitatea de a face ceva; b) a se schimba situatia in folosul cuiva. A se bate cu morile de vant a) a intreprinde actiuni inutile; b) a lupta cu dusmani inchipuiti. A ajunge de la ~ la rasnita a saraci. ~ stricata (sau hodorogita, sparta, neferecata) palavragiu; flecar. A lua cuiva apa de la ~ a) a impiedica pe cineva sa faca ceva; a paraliza cuiva miscarile; b) a lipsi pe cineva de un avantaj. A trai ca gaina la ~ a trai in belsug. 2) Masina pentru maruntirea unor materiale tari (minereuri, pietris etc.) /<lat. mola
pielm, pielmuri, s.n. 1. (pop.) faina de grau, de porumb etc. (de cea mai buna calitate); nulas, perva. 2. (reg.) pulbere fina de faina care se depune pe sita sau pe obiectele din moara; pospai. 3. (inv.) aluat, coca; plamadeala. 4. (reg.) amestec subtire din faina de grau si apa, cu care se ung unele aluaturi, inainte de a fi bagate in cuptor; muruiala. 5. (reg.) coaja de la turta de malai.
TROACA, troace, s. f. 1. Albie, copaie, covata (scurta si lata). 2. Lada mare in care cade faina macinata la moara. 3. Vas de lemn (in forma de jgheab, de lada lunga etc.) in care se pune apa sau mancarea pentru animale. 4. (Fam.; la pl.) Catrafuse, calabalac. [Var.: (reg.) troc s. n.] – Din germ. dial. Trok.
STATATOR, -OARE, statatori, -oare, adj. 1.Care sta pe loc, care nu se misca, imobil, fix; (in special despre ape) care nu curge. ◊ Piatra statatoare (si substantivat, f.) = piatra fixa din sistemul celor doua pietre ale morii. 2.(Inv.:despre oameni) Cu locuinta statornica; stabil. 3. (In loc. adj.) De sine statator = care poate exista si se poate mentine prin propriile sale puteri sau insusiri, care nu depinde de nimeni sau de nimic; independent. – Sta + suf. -ator.
SLALOM s.n. 1. Coborare la schi a unei pante in zigzag, cu trecerea obligatorie prin anumite puncte dinainte stabilite. ♦ Proba sportiva disputata pe un parcurs in panta jalonata cu obstacole artificiale foarte sinuoase. ◊ Slalom nautic = sport practicat pe caiace sau pe canoe, de una sau de doua persoane, ori intre echipe, fiecare formata din trei ambarcatii, pe cursurile repezi ale apelor de munte, presarate cu praguri, vartejuri etc. 2. Proba de conducere auto pe o pista jalonata. [Pl. -muri. / < germ. Slalom, fr., norv. slalom].
baliga f., pl i (-iga pare sa fie sufixu lat. -icus. D. rom. vine alb. baiga, sirb. balega, rut. balyga, belega). Excremente de vite mari (de bou, de cal). Fig. Fam. Triv. Om bleg, mamaliga. La baliga moale putina apa-i trebuie, unui om slab o boala usoara-i trebuie ca sa cada la pat ori sa moara. V. cacareaza.
MURA, murez, vb. I. Tranz. 1. A tine unele legume intr-o solutie de otet sau in saramura pentru a le face sa se acreasca si sa se conserve. ♦ Refl. (Despre unele legume tinute in otet sau in saramura) A deveni acru si bun de mancat; a se acri. 2. A conserva nutreturile in stare suculenta printr-un proces de fermentare. 3. A m**a in apa plantele textile (in cursul procesului de prelucrare); apune la topit. 4. Fig. A uda tare, pana la piele. – Din moare (derivat regresiv).
BROASCA s. 1. (ZOOL.; Rana esculenta) (Ban.) mioarca. 2. broasca de iarba (Hyla arborea) v. brotacel. 3. (BOT.; Opuntia ficus indica) (reg.) limba-soacrei, palma-cu-spini. 4. (BOT.) broasca-apei (Potamogeton lucens) = (Munt.) pasa. 5. (TEHN.) (prin Ban.) brava, (prin Transilv.) zar. (~ la usa.) 6. (TEHN.) (reg.) piulita, tigaie. (~ la crangul morii.) 7. (TEHN.) brotac, capatai. (~ la roata morii.) 8. (TEHN.) (reg.) tigaie. (~ la cepul grindeiului morii.) 9. (TEHN.) tigaie. (~ la scranciob.) 10. (TEHN.) cap, capatana. (~ la masa dogarului.) 11. (TEHN.) drug. (~ la masa dulgherului.) 12. (TEHN.) surubelnita, (reg.) gasca. (~ la teasc.)
Arion, cintaret din Lesbos, care a trait la curtea lui Periander, tiranul cetatii Corinthus. In timp ce se intorcea in patrie invingator si incarcat cu daruri, in urma unui concurs cistigat in Sicilia, marinarii de pe corabia care-l purta au pus la cale uciderea lui ca sa-l prade. Prevenit in somn de catre Apollo de pericolul care-l pindea, Arion a cerut voie echipajului ca, inainte de a muri, sa mai cinte odata. Cind i-au auzit cintecul, delfinii lui Apollo i-au alergat in ajutor. Sarind in apa, el a fost purtat in spate de catre unul dintre ei si a reusit sa ajunga teafar la tarm. Acolo i-a istorisit patania lui Periander. Cind corabia a sosit in port, marinarii si-au primit pedeapsa meritata. Se spunea ca Apollo ar fi transformat atit lira lui Arion cit si delfinul care l-a salvat in doua constelatii.
A MURA ~ez tranz. 1) (legume, fructe) A pune la acrit intr-o solutie speciala (in scopul consumarii sau al conservarii). 2) (nutreturi suculente) A supune fermentarii pentru a conserva. 3) (plante textile) A tine (un timp oarecare) in apa inainte de prelucrare (pentru a separa fibrele de tulpina); a topi. 4) fig. (despre ploaie) A uda pana la piele; a face leoarca. /Din moare
TEICA, teici, s. f. 1. Cutie mobila (de lemn) in care cad grauntele din cosul morii inainte de a trece intre pietre. 2. Jgheab din care beau sau mananca vitele si pasarile. 3. (Reg.) Mic vas de lemn legat de o prajina, cu care se scoate apa dintr-un put. [Var.: teuca s. f.] – Et. nec.
BRAT s. 1. (ANAT.) mana, (inv. si reg.) branca. (A duce pe cineva de ~.) 2. (GEOGR.) ramificatie, (pop.) crac. (~ al unei ape curgatoare.) 3. (TEHN.) parghie. (~ al unei balante.) 4. (TEHN.) crac, margine, mana, maner, pervaz, speteaza, (reg.) condac, cotoi. (~ la ferastrau.) 5. (TEHN.) chinga, coarda, speteaza, stinghie, (pop.) curmezis. (~ la podul cosului morii.) 6. v. bata. 7. (TEHN.) furca, mana, stalp, (reg.) ciocan, cujba. (~ la razboiul de tesut.)
AHILE, semizeu, personaj principal al „Iliadei”, fiu al muritorului Peleu si al zeitei Thetis. Cufundat in apele Styxului infernal de catre mama sa pentru a-l face nemuritor, i-a ramas vulnerabil numai calciiul, neudat, de care-l tinuse. Ranit de o sageata otravita, a murit in razboiul troian.
TEICA ~ci f. 1) Vas mobil de lemn, in care cad grauntele din cosul morii si de unde trec intre pietre. 2) Vas in forma de jgheab din care beau sau mananca animalele; treuca; troaca. 3) reg. Caldare din doage, prinsa la o prajina pentru a scoate apa din fantana. [Sil. tei-] /Orig. nec.
JGHEAB, jgheaburi, s. n. 1. Conducta sau canal deschis in partea superioara, facut in piatra, intr-un trunchi de copac etc., permitand (prin inclinarea sa) scurgerea unui lichid sau a unui material pulverulent. ♦ Canal de scurgere pentru apa sau adapatoare pentru vite. ♦ Streasina. 2. Crestatura, scobitura, adancitura. 3. Fagas, rapa facuta la munte de suvoiul ploilor; p. ext. vale. 4. Santulet, canal mic care serveste la udatul semanaturilor (in gradinile de zarzavat); rigola. 5. Scocul morii. – Din sl. zlebu.
A INGHETA inghet 1. intranz. 1) (despre unele lichide, in special despre apa) A se preface in gheata (la o temperatura mai joasa de zero grade); a deveni gheata. 2) (despre corpuri care contin apa) A se intari din cauza temperaturii mai joase de zero grade. 3) (despre parti ale corpului) A deveni insensibil din cauza frigului; a amorti de frig; a degera. 4) (despre oameni si despre animale) A muri din cauza temperaturii prea scazute. 5) fig. A pierde capacitatea de a se misca (din cauza unor emotii puternice); a ramane nemiscat; a impietri; a inlemni; a inmarmuri; a incremeni. ◊ A-i ~ cuiva inima (sau sangele in vine) a incremeni (de spaima). A-i ~ cuiva vorba pe buze a nu mai putea scoate nici o vorba. 2. tranz. 1) A supune inghetului; a preface in gheata. 2) A face sa amorteasca de frig. 3) fig. A face sa ramana nemiscat; a incremeni. /<lat. inglaciare
VOLUM s.n. I. (Ant.) Manuscris antic al carui capat era legat de un betisor in jurul caruia se infasura. ♦ (Astazi) Carte brosata sau legata; tom. II. 1. Spatiul ocupat de un corp. ♦ Marimea spatiului unui corp, aflata cu ajutorul unei formule. 2. Debitul (de apa al) unei fantani, al unui izvor, al unui fluviu etc. ♦ Cantitate de bunuri economice. 3. Forta, amploare a sunetelor emise de o voce sau produse de un instrument. ♦ Nivelul de intensitate sonora al semnalelor audio. [Pl. -me, -muri. / < fr., it. volume, cf. lat. volumen – rulou, carte].
A VENI vin intranz. 1) (despre oameni, animale, vehicule etc.) A se misca, apropiindu-se de tinta miscarii. ~ spre casa. 2) (despre persoane, vehicule, fenomene ale naturii) A fi intr-un anumit loc dupa parcurgerea unei distante; a sosi; a ajunge. Trenul a venit in gara. ◊ ~ la spartul targului a sosi prea tarziu. ~ cu sufletul la gura (sau intr-un suflet) a veni in fuga mare. A-i ~ ceasul a muri. 3) A se intoarce, a reveni la locul de mai inainte. Pasarile vin la cuiburile lor. 4) A-si avea originea; a proveni. 5) (despre imbracaminte, incaltaminte) A se potrivi bine; a fi pe masura cuiva. Pantofii ii vin bine. 6) (despre ape) A ajunge pana la o inaltime oarecare. 7) (despre sunete, zgomote etc.) A ajunge la urechea cuiva. /<lat. venire
aripa (est) f., pl. i, si aripa (vest) f., pl. aripi, aripi si aripe (lat. alipes, -ipedis, cu aripi la picioare, d. ala, aripa, si pes, picior; mrom. aripa, parte din turma, areapa, areapita si arpita, aripa. Prefacerea lui d in t s' a facut dupa praepes, praepetis, care zboara iute, ori hospes, hospitis, oaspete, iar genu f. dupa ala, aripa. V. areapa). La pasari si insecte, organele care le ajuta sa zboare, iar la pesti, acelea care-i ajuta sa inoate. Aripile morii, fofezele, razele care primesc vintu. Aripile trasurii, aparatorile puse la roate ca sa nu sara noroiu' n sus. Aripile unei osti, laturile (flancurile) ei in front. (V. crila). Aripile unei case, coastele, partea dreapta si stinga. Aripile roatei (la vapor), zbaturile, lopetile care imping apa (la elice, ramurile ei). Mar. Vela trapezoida suplementara [!]. Fig. Protectiune, scut: a fugi supt aripa cuiva, supt aripa legii. A zbura cu aripile tale, a lucra fara ajutoru nimanui. – Vechi arepa.
ZEAMA zemuri f. 1) Fel de mancare lichida, pregatita din carne sau peste, cu legume, acrita cu bors; ciorba. 2) Lichidul dintr-o fiertura; apa in care au fiert unele produse alimentare. ~ limpede. ◊ ~ lunga a) zeama cu mult lichid; zeama subtire; b) vorba multa si fara rost; palavrageala; flecareala; trancaneala. A nu fi de nici o ~ a nu fi bun de nimic. 3) Lichid continut in fructe sau legume; suc. ◊ ~ de varza lichid acru si putin sarat in care s-a murat varza; moare. 4) Substanta lichida de natura diferita (folosita in industrie, agricultura etc.). ◊ ~ tananta solutie folosita la tabacirea pieilor. [G.-D. zemii] /<lat. zema
CADEA vb. 1. a pica. (Statueta a ~ de pe etajera.) 2. v. prabusi. 3. a pica, a se prabusi, a se pravali, a se rasturna, (rar) a se poticni. (Calul a ~ la pamant.) 4. a se prabusi, a se pravali. (apa ~ de la inaltime, formand o cascada.) 5. a scapa. (Ii ~ painea din mana.) 6. a sari. (I-au ~ patru nasturi de la haina.) 7. v. lasa. 8. a se aseza, a se asterne, a se depune, a se lasa, a pica. (A ~ bruma peste campii.) 9. a da. (A ~ o ploaie zdravana.) 10. v. apleca. 11. v. atarna. 12. a esua, a pica. (A ~ la examen.) 13. a muri, a pieri. (A ~ la datorie.) 14. a se nimeri, a pica, a se potrivi, (pop.) a se brodi. (Sarbatoarea a ~ intr-o sambata.) 15. v. veni. 16. v. cuveni. 17. v. trebui. 18. v. putea. (Se ~ ca noi sa stam pasivi?) 19. v. reveni.
slai, slaiuri, s.n. (reg.) 1. fiecare dintre cele doua scanduri care leaga talpile unei sanii; oplean. 2. fiecare dintre scandurile care formeaza partile laterale ale unei ambarcatii; scandura care formeaza marginea de sus a unei luntri; usna. 3. polita in perete pe care se tin lucruri de gospodarie 4. fiecare dintre stalpii care sustin podul morii. 5. banca transversala facuta dintr-o scandura lata si fixata in partea dinapoi a unei barci. 6. fiecare dintre tabliile sau dintre cele doua scanduri care leaga tabliile patului. 7. ghizdurile din barne ale unei fantani. 8. marginea de sus sau balustrada unei prispe. 9. scoc prin care se scurge vinul din vasul in care se pun strugurii pentru stors. 10. canal format din trei scanduri, care transporta apa ce cade pe roata ferastraului mecanic. 11. scobitura in forma unui santulet prin care se imbuca si se fixeaza doua piese componente ale unui obiect din lemn. 12. fiecare dintre cele doua sipci care se bat in stalpii unei case, pentru a fixa capetele barnelor. 13. barna de lemn.
Deianira, fiica regelui Oeneus si sora lui Meleager. Intors din Infern, unde umbra lui Meleager il rugase s-o ia in casatorie pe Deianira, ramasa pe pamint fara nici un sprijin, Heracles ii cere acesteia la intoarcere mina. Dupa ce il invinge in lupta pe zeul apei, Achelous (v. si Achelous), se casatoreste cu ea si au un fiu, pe Hyllus. O data, pe drum, in timp ce paraseau Calydonul, ei se intilnesc cu centaurul Nessus, indragostit si el de Deianira (v. si Nessus). Centaurul incearca s-o violeze, fapt pentru care intre cei doi se incinge o lupta. Ranit mortal de Heracles, Nessus ii daruieste inainte de a muri Deianirei un filtru miraculos cu care – dupa spusele lui – sa-l poata face pe sotul ei s-o iubeasca vesnic. Curind dupa aceea, aflind de o infidelitate a lui Heracles, care se indragostise de Iole, Deianira, ramasa acasa, ii trimite o camasa imbibata in filtrul miraculos. Cum o imbraca, eroul e cuprins de flacari mistuitoare si moare in chinuri cumplite (v. si Heracles). Auzind de sfirsitul tragic al sotului ei si dindu-si seama de inselatoria si totodata de razbunarea centaurului, Deianira se sinucide la rindu-i.
Danae, fiica lui Acrisius, regele din Argos, si a Eurydicei. Temindu-se de implinirea unui oracol care-i prezisese ca va muri de mina fiului lui Danae, Acrisius isi inchide fata intr-un turn inalt. Nici un muritor nu poate ajunge pina acolo. Transformat in ploaie de aur, Zeus reuseste insa sa se strecoare pina-n iatacul fetei. Din dragostea lui cu Danae se naste Perseus. Ca s-o piarda pe ea si pe fiul ei, Acrisius ii inchide intr-un cufar si-i abandoneaza pe apa, prada valurilor. Danae, ocrotita de Zeus, reuseste insa sa scape cu viata si sa ajunga in insula Seriphus. Acolo e primita la curtea regelui Polydectes, care se indragosteste de ea. Dupa trecerea anilor regele vede insa in fiu o piedica in cucerirea inimii mamei. De aceea el il trimite pe Perseus departe, cu gindul ascuns ca-si va gasi moartea in lupta cu Meduza. Perseus se inapoiaza insa victorios (v. si Perseus). Impreuna cu mama sa el se intoarce in Argos unde, fara voia lui – ca o implinire a oracolului – isi ucide bunicul (v. si Acrisius).
FRANGE, frang, vb. III. 1. Tranz. A rupe (in doua) un obiect prin lovire, indoire sau apasare puternica. ♦ A fractura un os, p. ext. un membru al corpului. ◊ Expr. A-si frange gatul = a) a muri intr-un accident; b) a-si compromite situatia prin intreprinderi riscante. A frange (cuiva) gatul = a omori pe cineva. A-si frange mainile = a-si impreuna mainile si a-si indoi cu putere degetele (ca expresie a durerii, a deznadejdii, etc.). A frange (sau, refl., a i se frange) cuiva inima = a (se) mahni peste masura; a (se) induiosa pana la lacrimi. ♦ Refl. (Despre o masa de apa, despre valuri) A se lovi (de mal, de stanci, etc.), imprastiindu-se in valuri mici. ♦ Tranz. si refl. Fig. A (se) indoi, a (se) apleca de mijloc. 3. Tranz. Fig. A infrange, a invinge; a birui (in lupta). – Lat. frangere.
ZEAMA, zemuri, s. f. 1. Fiertura de carne sau de legume, constituind un fel de mancare; partea lichida a bucatelor, apa in care fierb. ◊ Expr. A manca singur bucatele si a lasa altora zeama = a trage singur tot folosul, lasand altora foarte putin sau nimic. A nu fi nici de zeama oualor sau a nu fi de nici o zeama, se spune despre cineva pe care nu se poate pune nici un temei. Zeama lunga sa se-ajunga = mancare facuta cu sos mult, pentru a ajunge la multe persoane. Zeama lunga = vorbarie lunga, lipsita de interes. Tot de-o zeama = deopotriva. Soarbe-zeama = om prost, molau. Zeama de clopot (sau de harlet) = moartea. Zeama de vorbe = vorbarie desarta; vorbe goale. ♦ Zeama de varza = lichid acrisor in care s-a murat varza; moare. 2. Lichidul pe care il contin celulele si tesuturile organismelor vegetale; suc de fructe sau de plante. 3. Nume generic pentru diverse lichide. ◊ Ou cu zeama = ou fiert putin, cu albusul necoagulat. – Lat. zema (< gr. zema).