Rezultate din textul definițiilor
GOMA1, gome, s. f. 1. Tumoare cu aspect de noduli, de natura infectioasa sau parazitara, care apare pe piele, ficat etc. 2. Secretie cu aspect vascos produsa de unele plante sub actiunea bacteriilor parazite. – Din fr. gomme.

ERITEM, eriteme, s. n. Roseata in forma de pete, care apare pe pielea corpului in diferite boli. – Din fr. erytheme.

SPUZEALA, spuzeli, s. f. 1. (Pop.) Eruptie care apare pe piele. 2. Fig. Spuza (2). – Spuzi + suf. -eala.

PETESIE, petesii, s. f. (Med.; mai ales la pl.) Pata de culoare rosie-visinie, de dimensiuni reduse, care apare pe piele datorita unei rupturi capilare, de obicei in diferite boli infectocontagioase, in purpura etc. – Din fr. petechie.

NEG, negi, s. m. Tumoare mica, rotunda, nedureroasa, care apare pe piele din cauza unei hipertrofii a papilelor. – Lat. naevus.

EXANTEM, exanteme, s. n. Eruptie care apare pe piele in unele boli contagioase, ca rujeola, scarlatina etc. [Pr.: eg-zan-] – Din fr. exantheme.

ECHIMOZA ~e f. Pata rosie-vinetie care apare pe piele in urma unei lovituri; vanataie. /<fr. ecchymose

EXANTEM ~e n. Eruptie care apare pe piele in cazul unor boli contagioase. /<fr. exantheme

PISTRUI ~ m. Pata mica de culoare bruna-galbuie, ce apare pe pielea unor oameni (mai ales a celor blonzi sau roscati). /<sl. pistru

COMEDON s.n. (Med.) Mic punct negru alcatuit din sebum, care apare pe pielea fetei si a spatelui. [Pl. -oane. / < fr. comedon, cf. lat. comedere – a manca].

CHERATINIZARE s. f. Ingrosare a stratului cornos al pielii, care apare in unele boli de piele. – Din cheratina.

PRURIT s. n. Mancarime intensa a pielii, care apare in diverse boli (de piele). – Din fr. prurit, lat. pruritus.

DERMATALGIE, dermatalgii, s. f. Nevralgie a pielii, care apare in diferite forme de reumatism, de guta etc. – Din fr. dermatalgie.

CHELOID ~e n. Formatie fibroasa a pielii, care apare pe locul unei cicatrici. [Sil. -lo-id] /<fr. cheloide

EFLORESCENTA ~e f. 1) Perioada de inceput a infloririi plantelor. 2) Transformare a unor saruri din stare cristalina in stare pulverulenta prin pierderea unei parti a apei de cristalizare, cand vin in contact cu aerul. 3) Substanta pulverulenta aparuta prin trecerea unor saruri din stare cristalina in stare pulverulenta. 4) Depozit de saruri de pe suprafata unor roci, a unor constructii de beton sau a unor zidarii. 5) Exantem usor aparut pe piele. 6) Pulbere naturala care acopera anumite fructe. [G.-D. eflorescentei] /<fr. efflorescence

PEBRINA s.f. Boala infectioasa a viermilor de matase, manifestata prin mici pete negre care apar pe pielea acestora. [< fr. pebrine].

CUPEROZA s.f. Afectiune a pielii care apare la oameni in varsta, caracterizandu-se printr-o coloratie rosie-violacee a pometilor obrazului si a nasului; acnee rozacee. [< fr. couperose].

DERMATALGIE s.f. (Med.) Nevralgie a pielii care apare in anumite forme de reumatism, guta etc. [Gen. -iei. / < fr. dermatalgie, cf. gr. dermapiele, algos – durere].

CUPEROZA s. f. afectiune a pielii care apare la oameni in varsta, caracterizata printr-o coloratie rosie-violacee a pometilor obrazului si a nasului; rozacee2. (< fr. couperose)

DERMATALGIE s. f. nevralgie a pielii care apare in reumatism, guta etc. (< fr. dermatalgie)

PEBRINA s. f. boala infectioasa a viermilor de matase, prin mici pete negre care apar pe pielea acestora. (< fr. pebrine)

YMER (YMIR) (in mitologia scandinava), primul gigant, format din picaturi de apa, gheata topita si insufletita de vantul din Sud. Hranit de vaca primordiala Audhumla. Este stramosul gigantilor, al oamenilor. Omorat de zeii Odin, Vili si Ve. Corpul sau a servit ca materie primordiala la crearea lumii. Din piele a aparut Pamantul, din oase stancile, din sange marea, din par norii si din craniu Cerul.

ULCER, ulcere, s. n. 1. Leziune (fara tendinta de cicatrizare) care apare pe suprafata pielii sau a mucoaselor (stomacului, duodenului); boala caracterizata prin prezenta unor astfel de leziuni; ulcus (1). 2. Boala a arborilor, pricinuita de distrugerea treptata a straturilor lemnoase. – Din fr. ulcere, lat. ulcus, -eris.

STARLICI, starlici, s. m. (Pop.) Pata, la inceput de culoare rosie, apoi vanata, care apare uneori pe pielea oamenilor greu bolnavi, inainte de moarte. – V. strelici.

LUPA s.f. 1. Instrument optic format dintr-o lentila convergenta, folosit la examinarea obiectelor foarte mici. 2. (Metal.) Lentila (2). 3. Umflatura aparuta sub piele. ♦ Excrescenta lemnoasa care apare pe trunchiul sau pe crengile arborilor. [< fr. loupe].

CHELOID s.n. (Med.) Tumoare benigna a pielii, fibroasa, alungita, care apare adesea pe locul unei cicatrice. [Pron. -lo-id. / < fr. cheloide, cf. gr. chele – cleste, eidos – forma].

LUPA s. f. 1. instrument optic dintr-o lentila convergenta, servind la examinarea obiectelor de dimensiuni foarte mici, a inscriptiilor etc. 2. (metal.) lentila (2). 3. umflatura aparuta sub piele. ◊ excrescenta lemnoasa care apare pe trunchiul sau pe crengile arborilor. (< fr. loupe)

PAPULA, papule, s. f. Leziune superficiala a pielii, caracterizata printr-o mica ridicatura rosiatica sau neagra, dura, care apare in unele boli de piele si in s*****s. – Din lat. papula, fr. papule.

OPAREALA ~eli f. 1) v. A OPARI si A SE OPARI. 2) Iritatie a pielii, manifestata prin usturimi, care apare, mai ales la copiii mici, la incheieturi si intre coapse. /a (se) opari + suf. ~eala

DECUBIT s.n. Pozitie orizontala a corpului. ♦ Rana cangrenata, care apare uneori la bolnavi (pe piele) in locul pe care sunt siliti sa stea culcati mai mult timp. [Var. decubitus s.n. / < fr. decubitus, lat. decubitus < cubare – a fi culcat].

S******A s.f. Eruptie s********a pe piele si pe mucoase, care apare in faza a doua a s*********i. [< fr. syphilide].

ERUPE vt. intr. (despre magma, petrol etc.) a face eruptie; a tasni, a izbucni. 2. (despre pete, basicute pe piele, caracteristice unor boli) a aparea. (dupa lat. erumpere)

ERITEM s.n. Afectiune a pielii, manifestata prin pete rosii, care apare in unele boli. [Pl. -me, -muri. / < fr. erytheme, cf. gr. erythema – roseata].

GALCA, galci, s. f. (Pop.) 1. Inflamare a ganglionilor de la gat sau a amigdalelor; (concr.) umflatura rezultata in urma acestei inflamari; p. gener. umflatura (sub piele). 2. Fig. Nod sau portiune mai ingrosata care apare la firele textile (toarse). – Din bg. glaki.

EVENTRATIE, eventratii, s. f. Iesire sub piele a viscerelor invelite in sacul peritonelului, care apare in urma unui traumatism sau a unei operatii. – Din fr. eventration.

DERMATITA s.f. 1. Inflamatie a pielii; nume generic dat unui grup de maladii inflamatorii ale pielii; dermita. 2. Boala de piele, periodica la cai, caracterizata prin rani care apar vara. [< fr. dermatite].

SEBOREE s. f. boala de piele manifestata prin secretie excesiva de sebum, care apare frecvent la pubertate. (< fr. seborrhee)

MELANISM s. n. 1. pigmentatie neagra excesiva a pielii si a parului. 2. (biol.) mutatie recesiva care face sa apara indivizi de culoare neagra. ◊ tendinta a unor organe vegetale de a prezenta o culoare inchisa. (< fr. melanisme)

RID (‹ fr.) s. n. Incretitura a pielii obrazului; zbarcitura, cuta, cret, determinata de ruperea fibrelor elastice ale dermului. Se distind r. de expresie, care pot aparea de timpuriu, fiind legate de mimica fetei (care imprima o activitate specifica muschilor faciali) si r. de imbatranire, care apar indeosebi dupa 50 de ani, ca urmare a slabirii rezistentei pielii.

PIELITA ~e f. (diminutiv de la piele) 1) piele subtire si fina (in special a fetei). 2) Strat ingust si cornos de pe marginea de jos a unghiei. 3) Membrana subtire care imbraca, leaga sau separa anumite parti ale organismului (vegetal sau animal). A curata piersica de ~. 4) Cojita fina care apare pe suprafata lichidelor. ~a de la lapte. [G.-D. pielitei] /piele + suf. ~ita

VARICELA, varicele, s. f. Boala infectioasa si contagioasa benigna, de natura virotica, care apare mai ales la copii si care se caracterizeaza prin aparitia pe piele a unor basicute care nu lasa cicatrice; varsat de vant. – Din fr. varicelle.

DERMATITA, dermatite, s. f. 1. Inflamatie a pielii; (la pl.) nume generic dat unei grupe de maladii inflamatorii ale pielii; dermita. 2. Boala de piele periodica, la cabaline, ce se manifesta sub forma de rani care apar vara, se inchid iarna si reapar, in acelasi loc, la revenirea caldurilor. – Din fr. dermatite.

RUJEOLA, rujeole, s. f. Infectie virotica contagioasa care apare la varsta copilariei, caracterizata printr-o eruptie generalizata de culoare rosie pe piele si pe mucoase. [Pr.: -je-o-] – Din fr. rougeole.

XERODERMIE (‹ xero- + gr. dermapiele”) s. f. Boala de piele caracterizata prin uscarea excesiva si generalizata a pielii, cauzata de cresterea stratului cornos al epidermei si scaderea secretiilor cutanate. X. apare in special in avitamitoza A.

ingurzire, s.f. (reg.) 1. (despre piele, camasi, cioreci, panza, panura, plasa de peste, obraz, gura) incretire. 2. (despre porumb; cand apar boabele) ingingiere.

sor (-ruri), s. n.piele rasa de porc. Origine incerta. Probabil trebuie admisa o forma vulgara sūs, *sūris „porc”, (in loc de sūs, suis), ca mus, mūris, ōs, ōris etc. Der. din lat. *sūber „pluta” (Candrea; Scriban) nu pare posibila. Se foloseste in Tran. si Maram.Der. sorici (var. soric, Mold. cioric(i), Banat sor()lic), s. n. (piele rasa de porc), care trebuie sa provina din lat. vulgara suericulum, cuvint ce apare in notele tironiene, fara explicatie, intre diferitele feluri de produse porcine (dupa Cihac, II, 341, din pol. skwarek, sb., cr. cvarek „jumari”; dupa Graur 188, din tig. cor „barba”).

EFLORESCENTA, eflorescente, s. f. 1. Inceputul infloririi unei plante; fig. inflorire, dezvoltare sub aspecte bogate. 2. Transformare in pulbere a unor saruri cristalizate, prin pierderea apei de cristalizare; (concr.) sare cu aspect de pulbere rezultata in acest fel. ♦ Depozit de saruri care apare la suprafata unor roci. ♦ Pata sau depozit cristalin de saruri alcalino-pamantoase care apare pe suprafata exterioara a constructiilor de beton sau de zidarie. 3. (Med.) Eruptie usoara pe piele; (pop.) spuzeala. – Din fr. efflorescence.

REPTILA (‹ fr., germ.) s. f. (La pl.) Clasa de vertebrate amniote, poikiloterme, ovipare, avand membre scurte, uneori rudimentare sau absente (ex. serpii), plamanii bine dezvoltati si inima tricamerala (Reptilia). Sunt primele vertebrate in intregime terestre, ca adaptare avand pielea acoperita de un strat de solzi cornosi care impiedica pierderea apei din corp. Au aparut la sfarsitul Carboniferului si au fost animalele dominate in Mezozoic, cand au ocupat toate mediile de viata (acvatic, terestru si aerian) si au atins dimensiuni impresionante (dinozaurii, ichtiosaurii, ptedoractilii etc.). Formele actuale includ soparlele, serpii, broastele testoase si crocodilii. ♦ (Si la sg.) Animal din aceasta clasa.

BUBA, bube, s. f. 1. Nume generic dat umflaturilor cu caracter purulent ale tesutului celular de sub piele. ◊ Expr. A umbla cu cineva ca cu o buba coapta = a menaja pe cineva. (Fam.) S-a spart buba = s-a dat totul pe fata; s-a dezvaluit totul. ◊ Compuse: (pop.) buba-neagra = dalac; bube-dulci = bubulite dese, de natura infectioasa, care apar in special la copii, in jurul gurii, pe cap etc.: buba-manzului = gurma. ♦ Rana. 2. Fig. (Fam.) Punct slab, parte delicata, dificila a unei probleme. ♦ Defect, defectiune (a unui sistem tehnic). – Cf. ucr. buba.

ingurzi, ingurzesc, vb. IV (reg.) 1. a confectiona din piele uda, prin incretirea cu o curelusa, opincile taranesti. 2. a coase provizoriu, prin strangerea peretilor sacului, gaurile sau rupturile acestuia. 3. a face crete, a increti, a boti pe margini (camasile, ciorecii, panza, panura, plasa de peste). 4. (fig.; refl.) a se increti obrazul sau gura. 5. (despre porumb; cand incep sa apara boabele) a face boabe, a ingingia.

SCUT, scuturi, s. n. 1. Arma defensiva de metal, de piele etc., de diverse forme si marimi, cu care luptatorii din antichitate si din evul mediu isi aparau pieptul de lovituri; pavaza. ♦ (Rar) Blazon (in forma de scut 1). 2. Fig. Aparare, ocrotire, sprijin. 3. (Tehn.) Masca sau paravan protector folosite de sudori. 4. Constructie metalica sau de lemn mobila, folosita la sustinerea peretelui si a tavanului unei galerii de mina sau la protejarea lucrarilor de sapare si de captusire a unui tunel. 5. (Geol.) Regiune intinsa din cadrul unei platforme, in care apare la suprafata fundamentul platformei, format din sisturi cristaline si vechi roci magmatice. 6. Parte chitinoasa care alcatuieste epiderma sau scheletul unor vietuitoare, avand rol protector. – Lat. scutum.



Copyright (C) 2004-2020 DEX online (http://dexonline.ro)