Dex apele curgatoare

ALUVIUNE, aluviuni, s. f. Material format din bolovani, mal, nisip si pietris, adus de apele curgatoare si depus pe fundul albiei, pe lunca sau la varsare. [Pr.: -vi-u-] – Din fr. alluvion, lat. alluvio, -onis.

TOPLITA, toplite, s. f. (Reg.) 1. Izvor, paraias cu apa calda; ochi de apa care nu ingheata iarna. 2. Brat izolat, mort al unui rau; apa statatoare, baltoaca. 3. Loc special amenajat intr-o toplita (1, 2) pentru puietii de salmonide din incubatoare, in vederea acomodarii inainte de trecerea lor in apele curgatoare. – Din sl. toplica.

COLMATARE, colmatari, s. f. 1. (Tehn.) Astupare a porilor unui material poros prin introducerea unei materii coloidale in masa lui. 2. Fenomen de depunere a materialului transportat de apele curgatoare, avand ca rezultat ridicarea treptata a fundului unui bazin, a unei portiuni dintr-o albie etc. 3. Depunere a particulelor de oxid de pe banda magnetica pe suprafata frontala a capetelor magnetice. – Cf. fr. colmatage.

VIITURA, viituri, s. f. 1. Crestere brusca a nivelului apei dintr-un rau (care poate duce la revarsarea lui). 2. Mal, bolovani, pietris, crengi etc. aduse de apele curgatoare cand se revarsa. [Pr.: vi-i-] – Veni + suf. -tura.

PIEMONT, piemonturi, s. n. Forma de relief situata la contactul unor munti cu o campie sau cu o depresiune, formata prin acumularea depunerilor aduse de apele curgatoare la schimbarea de panta. [Pr.: pi-e-] – Din fr. piemont.

ORIE, orii, s. f. Plasa de prins peste, in forma de sac, folosita in apele curgatoare adanci, manuita din luntre de doi oameni. – Et. nec.

SLOI, sloiuri, s. n. 1. Bloc de gheata care pluteste pe apele curgatoare si statatoare, inainte ca acestea sa inghete cu totul sau in timpul dezghetului. ◊ Expr. A-i trece (cuiva) un sloi (de gheata) prin inima (sau pe spinare, rar peste obraz) = a-l trece (pe cineva) fiori de spaima. A fi sloi = a-i fi cuiva foarte frig, a fi inghetat. ♦ Fig. Om rece, nepasator, necomunicativ, lipsit de caldura sufleteasca. 2. (Rar) Turtur de gheata. – Din bg. sloj.

REOFIL, -A, reofili, -e, adj. (Despre vietuitoare) Care prefera mediul din apele curgatoare. [Pr.: re-o-] – Din fr. rheophile, engl. rheophile.

DECOLMATA, decolmatez, vb. I. Tranz. A curata canale, bazine etc. de materialul aluvionar depus de apele curgatoare. – Din fr. decolmater.

ALUVIUNE ~i f. Material (nisip, pietris, mal, bolovani etc.) adus de apele curgatoare si depus pe fundul albiei. [G.-D. aluviunii; Sil. vi-u-]/<fr. alluvion, lat. alluvio, ~onis

A DECOLMATA ~ez tranz. (canale, bazine etc.) A curata de materialul aluvionar depus de apele curgatoare. /<fr. decolmater

ORIE ~i f. Unealta de pescuit in apele curgatoare adanci, constand dintr-o plasa in forma de sac. [G.-D. oriei] /Orig. nec.

FLUVIATIL, -A adj. Fluvial. ♦ (Despre organe vegetale) Care creste in apele curgatoare. [Cf. fr. fluviatile, lat. fluviatilis].

MODUL¹ s.m. 1. (Mat.) Valoare absoluta a unei marimi reale (fara sa se ia in considerare semnul algebric). ♦ (Statist.) Varianta a caracteristicii (4) [in DN], inregistrata la cele mai multe unitati ale unei colectivitati statistice; valoare a caracteristicii cu cea mai mare frecventa. ◊ Modul al unui numar complex = radacina patrata a sumei patratelor partii reale si a coeficientului partii imaginare; modul al unui numar real = valoare absoluta a numarului. 2. Coeficient care caracterizeeaza o proprietate mecanica oarecare. ♦ Raportul dintre diametrul primitiv al unei roti dintate si numarul dintilor acesteia. ◊ Modul de elasticitate = marime reprezentand raportul dintre efortul unitar normal si lungirea specifica corespunzatoare a unei piese solicitate la intindere sau incovoiere. 3. Unitate de masura, in special pentru apele curgatoare. ◊ Modul de irigatie = cantitatea de apa necesara in unitatea de timp pentru irigarea unui hectar. [Pl. -li, (s.n.) -luri. / < fr. module, cf. lat. modulus].

PALUDINA s.f. Molusca gasteropoda vivipara, care traieste in apele curgatoare si in iazuri. [< fr. paludine].

COLMATARE s. f. 1. actiunea de a colmata; colmataj. 2. umplerea naturala a unui bazin oceanic, marin sau lacustru, ori a albiei unui rau prin aluvionare. 3. lucrare de imbunatatiri funciare prin depunerea dirijata a materialului solid purtat in suspensie de apele curgatoare, in scopul ridicarii nivelului terenurilor joase, inundabile. 4. umplere a porilor solului cu material solid transportat pe cale mecanica, in scopul micsorarii porozitatii. (<colmata)

COLMATARE s.f. Actiunea de a colmata si rezultatul ei; colmataj. ♦ Metoda de desecare prin depunerea dirijata a materialului solid purtat in suspensie de apele curgatoare in scopul ridicarii nivelului terenurilor joase. [< colmata].

REOFIL, -A adj. (Despre vietuitoare) Care prefera apele curgatoare. [< germ. rheophil, cf. gr. rheos – curent, philein – a iubi].

ALUVIUNE s. f. material detritic transportat si depus de apele curgatoare. (< fr. alluvion, lat. alluvio)

FLUVIATIL, -A adj. 1. fluvial. 2. (despre plante, organe vegetale) care cresc in apele curgatoare. (< fr. fluviatile, lat. fluviatilis)

PALUDINA s. f. molusca gasteropoda vivipara, in apele curgatoare si in iazuri. (< fr. paludine)

POTAMOGRAFIE s. f. descriere a unei regiuni geografice prin apele curgatoare ce o strabat. (< potamo- + -grafie²)

POTAMOLOGIE s. f. ramura a hidrologiei care studiaza apele curgatoare. (< fr. potamologie)

REOFIL, -A I. adj. (despre organisme) adaptat a rezista curentului din apele curgatoare. II. s. m. pl. pesti care depun icrele in curentul apelor. (< fr. rheophil, engl. rheophile)

ALUVIUNE, aluviuni, s. f. Depozit de namol, nisip si pietris, adus de apele curgatoare si depus in lungul albiilor. [Pr.: -vi-u-] – Fr. alluvion (lat. lit. alluvio, -onis).

CLEAN (‹ bg.) s. m. Peste teleostean care traieste aproape exclusiv in apele curgatoare de deal si ses din Europa, din familia ciprinidelor, de c. 25-80 cm si 1-4 kg, cu cap mare, corp gros, perfect circular in sectiune transversala, solzi mari tiviti cu negru, verzi-inchis pe spate, albi-galbui pe flancuri si albi-argintii pe burta (Leuciscus cephalus).

DEAL (‹ sl.) s. n. Forma de relief pozitiva, cu altitudine absoluta, stabilita conventional intre c. 200 si 800 m, in care versantii domina vaile invecinate. Dupa geneza, se deosebesc:. d de eroziune, rezultate in urma fragmentarii de catre apele curgatoare a unor terenuri sedimentare, piemontane sau de alta natura, si d. de acumulare, formate prin actiunea de depunere exercitata de ghetari (ex. morene, drumline) sau de vant (ex. dune, barcane). ◊ Expr. Ce mai la deal, la vale = a) ce sa mai lungim vorba zadarnic; b) sa spunem lucrurile asa cum sunt.

AFLUENT, afluenti, s. m. Nume dat unei ape curgatoare secundare, considerata in raport cu apa curgatoare mai mare in care se varsa. [Pr.: -flu-ent] – Din fr. affluent, lat. affluens, -ntis.

AGESTI, agestesc, vb. IV. (Reg.) 1. Tranz. A stavili o apa curgatoare, ingramadind busteni, crengi etc. la o cotitura a ei. 2. Refl. (Despre busteni, crengi etc.) A se ingramadi la cotitura unui rau, formand un fel de stavilar. ♦ Fig. (Despre oameni) A se pripasi, a se aciua. – Din agest.

BRAZDA, brazdez, vb. I. Tranz., absol. si refl. 1. Tranz. si absol. A trage brazde (1) cu plugul; a brazdui. 2. Tranz. si absol. (Despre roti, corabii, fulgere etc.) A lasa urma, dara. 3. Tranz. si refl. Fig. (Despre fata omului) A (se) zbarci, a (se) cuta, a (se) rida. 4. Tranz. Fig. (Despre ape curgatoare, forme de relief etc.) A strabate dintr-o parte in alta, de la un capat la altul o regiune, o tara. – Din brazda.

CALDARE, caldari, s. f. I. Vas mare tronconic sau cilindric, prevazut cu o toarta la partea superioara, folosit pentru pastrarea si transportul materialelor lichide, pulverulente sau granuloase; galeata. ◊ Caldare de abur = instalatie (la locomotive, locomobile, vapoare etc.) cu ajutorul careia se trece apa, sub actiunea caldurii, din faza lichida in vapori cu o presiune mai mare decat cea atmosferica; cazan cu abur. Caldare de rachiu = alambic pentru distilarea rachiului. ♦ Continutul unei caldari (1). II. (Geogr.) Depresiune circulara cu versante prapastioase in zona muntilor inalti; scobitura in albiile apelor curgatoare, la baza unei cascade; cazan. ◊ Caldare glaciara = circ glaciar. – Lat. caldaria.

GAT, gaturi, s. n. (Reg.) Zagaz de pietre ridicat de-a curmezisul unei ape curgatoare (prin care se inchide calea pestilor). – Din magh. gat.

GARLA, garle, s. f. 1. apa curgatoare (mai mica); brat al unei ape curgatoare. ◊ Expr. (Fam.) A se duce pe garla = a se pierde, a se risipi. A da pe garla = a arunca, a risipi. ♦ (Adverbial) in mare cantitate, din belsug. 2. Depresiune alungita (si sinuoasa) aflata in lunca unei ape curgatoare si care, acoperita de apa, leaga de obicei un rau de lacurile sau de baltile din jurul acestuia. – Din bg. garlo.

GRIND, grinduri, s. n. Mica ridicatura de teren de forma alungita, care rezulta din depunerile aluvionare ale unei ape curgatoare sau ale marii. – Din sl. grenddu.

HIDROGRAD, hidrograde, s. n. (Geogr.) Unitate de masura a nivelului apelor curgatoare, egala cu a zecea parte din amplitudinea maxima. – Hidro- + grad.

HIDROGRAFIC, -A, hidrografici, -ce, adj. Care apartine hidrografiei, care se refera la hidrografie. ◊ Bazin hidrografic = regiune, zona din care isi aduna afluentii o apa curgatoare mai mare. – Din fr. hydrographique.

HIDROGRAFIE s. f. 1. Ramura a hidrologiei care se ocupa cu studiul apelor de suprafata dintr-o regiune. ♦ Totalitatea apelor curgatoare si statatoare ale unei regiuni. 2. Stiinta care se ocupa cu elaborarea hartilor marine. ♦ Totalitatea hartilor care reprezinta o mare sau un ocean. – Din fr. hydrographie.

HIDROSFERA s. f. Invelisul de apa al globului terestru, alcatuit din oceane, mari, lacuri, ghetari, ape curgatoare, ape subterane, zapezi si gheturi. – Din fr. hydrosphere, germ. Hydrosphare.

INFERIOR, -OARA, inferiori, -oare, adj. 1. Care este asezat dedesubt sau mai jos. ♦ (Despre ape curgatoare sau despre regiuni de pe cursul lor) Situat mai aproape de varsare decat de izvor. 2. Care este din punct de vedere numeric mai mic decat altul. 3. Care are un rang, o functie sau un grad mai mic decat altul. ♦ (Substantivat) Subaltern, subordonat (intr-o functie). 4. Care este de calitate mai proasta, valoreaza mai putin sau are importanta mai mica decat altul. ◊ (In vechea organizare a scolii) Curs inferior = ciclu de invatamant cuprinzand primele patru clase ale liceului. [Pr.: -ri-or] – Din fr. inferieur, lat. inferior.

INSULA, insule, s. f. 1. Intindere de pamant inconjurata din toate partile de apa, situata fie intr-un ocean, mare sau lac, fie in cadrul albiei unei ape curgatoare. ♦ Fig. Grup de obiecte de acelasi fel care se diferentiaza de mediul inconjurator. 2. (In sintagma) Insula plutitoare = formatie compacta de radacini si ramuri de plante rupte care plutesc pe un curs de apa, avand aspectul unei insule (1); plaur. – Din lat. insula.

IZVOR, izvoare, s. n. 1. apa subterana care iese sau tasneste la suprafata pamantului; fantana. 2. Loc de unde izvoraste la suprafata pamantului un izvor (1), o apa curgatoare; inceputul unui rau; obarsie. 3. Sursa de lumina sau de caldura. 4. Fig. Lucru din care provine ceva; origine (a unui lucru); sursa. 5. Document, text original (istoric, stiintific). – Din sl. izvoru.

IZVORI, pers. 3 izvoraste, vb. IV. Intranz. 1. (Despre apa) A iesi, a tasni din pamant; p. ext. (despre ape curgatoare) a-si incepe cursul, a-si avea obarsia. ♦ Fig. (Despre lacrimi, sange etc.) A incepe sa curga cu putere; a siroi. ♦ Fig. A iesi la iveala; a aparea dintr-o data; a rasari. 2. Fig. A lua nastere, a-si avea sursa, obarsia; a rezulta, a proveni, a se trage. – Din izvor.

IMPOTMOLI, impotmolesc, vb. IV. Refl. A se intepeni in namol, in nisip etc.; a se ingloda, a se innamoli. ♦ (Despre albia unei ape curgatoare) A se innamoli, a se ingusta din cauza aluviunilor. ♦ Fig. A nu putea fi dus pana la capat, solutionat, rezolvat. – In + potmol.

INNAMOLI, innamolesc, vb. IV. 1. Refl. si tranz. A (se) infunda in namol; a (se) murdari de namol. 2. Refl. (Despre albia unei ape curgatoare) A se impotmoli, a se ingusta din cauza aluviunilor. [Var.: innomoli vb. IV] – In + namol.

JOAGAR, joagare, s. n. 1. Ferastrau cu mai multe panze drepte, verticale, care functioneaza cu o miscare alternativa, fiind actionat de forta apei curgatoare prin intermediul unei roti de apa. 2. Ferastrau mare avand o panza lunga cu dinti mari si doua manere, actionat de doi lucratori; beschie. – Cf. germ. Sager.

UED, ueduri, s. n. Vale larga caracteristica unor deserturi (din Africa de nord si Arabia), cu fundul acoperit cu nisip si pietris, prin care se scurg apele ploilor torentiale sau unele ape curgatoare nepermanente. [Pr.: u-ed]. – Din fr. oued.

URCIOR¹, urcioare, s. n. 1. Vas de lut (smaltuit) cu gatul stramt, cu una sau doua toarte, folosit pentru pastrarea lichidelor. 2. (Rar) Loc mai adanc in albia unei ape curgatoare, unde se formeaza vartejuri; bulboaca, bulboana. [Var.: ulcior s. n.] – Lat. urceolus.

VAD, vaduri, s. n. 1. Loc situat pe cursul unui rau, unde malul e jos si apa putin adanca, permitand trecerea prin apa de pe un mal pe altul. ♦ P. gener. Albie, matca (a unei ape curgatoare). ♦ Canal de irigatie, jgheab. ♦ Fig. Loc de trecere; drum, cale; p. ext. loc de scapare, de salvare. 2. Tarm, mal, liman. 3. Fig. Loc situat in apropierea unei mari cai de comunicatie, care asigura unui negustor o clientela numeroasa; p. ext. sursa buna de castig. – Lat. vadum.

VALE, vai, s. f. 1. Depresiune, adancitura de teren alungita, strabatuta (permanent sau vremelnic) de o apa curgatoare; regiune de ses situata sub nivelul tinuturilor din jur (si udata de o apa curgatoare). ◊ (In limbajul biblic) Valea plangerii (sau a lacrimilor) = pamantul (considerat ca loc al suferintelor si al durerii). ◊ Loc. adj. si adv. (De) mai la vale = (de) mai departe, care urmeaza, in continuare. ◊ Loc. adv. la vale = la coboras; in jos; in josul apei. De vale = la capatul coborasului, acolo unde incepe valea; mai departe (in sensul coborarii). ◊ Expr. (Fam.) A-si lua valea = a pleca, a fugi (de undeva). ♦ (Fam.; cu valoare de interj.; art.) Pleaca! plecati (imediat)! 2. (Reg.) apa curgatoare; albia unei ape curgatoare. – Lat. vallis.

VARSARE, varsari, s. f. 1. Actiunea de A (se) varsa si rezultatul ei. ◊ Expr. Varsare de sange = ucidere in masa, masacru. 2. (Concr.) Loc unde o apa curgatoare se varsa in alta. 3. Fig. (Rar) Ivire, aparitie (a zorilor, a serii etc.). – V. varsa.

VAJAI, pers. 3 vajaie, vb. IV. Intranz. (Despre vant, ape curgatoare, corpuri care strabat spatiul etc.) A produce un zgomot (suierator) caracteristic. ♦ (Despre sange) A pulsa cu violenta. ◊ Expr. A-i vajai cuiva capul (sau urechile, tamplele, p. ext., creierul, auzul) = a) a avea falsa senzatie de zgomot continuu si obsedant, provocata de afluxul marit al sangelui la cap; b) a fi zapacit, naucit. ♦ (Despre foc) A dudui. ♦ (Despre albine) A bazai, a zumzai. [Var.: (reg.) vajii vb. IV.] – Vaj + suf. -ai.

ZAGAZ, zagazuri, s. n. 1. Stavilar, baraj. ◊ Expr. A se rupe (sau a se deschide, a se descuia) zagazurile cerului, se spune cand sunt ploi mari, torentiale. 2. Fig. Opreliste, ingradire, piedica, obstacol. 3. Lac sau iaz format de apa pe care barajul o impiedica sa curga; brat derivat dintr-o apa curgatoare; scoc. 4. Intaritura de protectie facuta in tarmul unui rau pentru ca apa sa nu faca stricaciuni; dig. – Cf. scr. zagata, zagatiti.

VIOARA¹, vioare, adj. (Pop.; despre ape curgatoare) Limpede, cristalin, clar. ◊ (Substantivat) Limpede (sau curat) vioara sau ca (sau cum e) vioara = foarte limpede, ca lacrima. [Pr.: -vi-oa-] – Probabil lat. *vivula (< vivus).

MATCA, matci, s. f. I. 1. Albie (minora) a unei ape curgatoare; pat², fagas, vad, albie. ◊ Expr. A reveni la (sau a reintra in) matca = a reveni la starea obisnuita a lucrurilor, a-si relua cursul normal. A readuce (pe cineva) la matca = a readuce (pe cineva) la calea cea buna. ♦ (Rar) Izvor al unei ape curgatoare. 2. Fig. Origine, obarsie, inceput, izvor; spec. loc de nastere; familie, neam din care se trage cineva. 3. Parte a navodului in care se strang pestii cand navodul este tras din apa; matita. II. 1. Albina femela mai mare decat albinele lucratoare, care depune oua; regina, mama. ◊ Expr. Ca un roi fara matca = dezorientat, zapacit, bezmetic. 2. (Reg.) Stup de cel putin un an, care a roit o data sau de mai multe ori; roi². III. Parte din foile unui chitantier, bonier, dosar etc. care ramane dupa ce s-au rupt partile (sau foile) detasabile; cotor. – Din bg., scr. matka.

DEFILEU, defileuri, s. n. Vale transversala ingusta, adanca si lunga, cu versanti abrupti, sapata de o apa curgatoare in regiunile muntoase. – Din fr. defile.

PIETRIS, pietrisuri, s. n. 1. Roca sedimentara detritica necimentata constituita din diferite fragmente de roci si de minerale rotunjite, cu dimensiunile cuprinse intre 2 mm si circa 70 mm, care se formeaza pe litoral, in albiile apelor curgatoare, in regiunile ocupate de ghetari etc. 2. Pietris (1) mai marunt provenit din albiile raurilor, din cariere sau din piatra sfaramata, folosit ca agregat in prepararea betoanelor, ca material de pietruire a drumurilor etc. 3. (Inv. si pop.) Pamant pietros sau nisipos, neproductiv, sterp. – Piatra + suf. -is.

SCURSOARE, scursori, s. f. 1. Lichid (murdar) care se scurge dintr-un loc. ♦ (Pop.) Scurgere (3). 2. (Rar) Faptul de a se scurge; (concr.), loc de scurgere. ♦ Albie a unei ape curgatoare. 3. Epitet pentru un om de nimic, decazut; lepadatura. – Scurge + suf. -oare.

STAVILAR, stavilare, s. n. 1. Constructie de lemn, de beton sau de fier inaltata transversal pe cursul unei ape curgatoare, servind la reglarea nivelului apelor din amonte cu ajutorul stavilelor; baraj, zagaz, opust. 2. Fiecare dintre obloanele verticale mobile ale stavilarului (1), actionate manual sau mecanic; stavila. 3. Intaritura de protectie in apropierea unui pod. 4. Fig. (Rar) Obstacol, piedica; impotrivire. – Stavila + suf. -ar.

SUSURA, pers. 3 susura, vb. I. Intranz. (Despre ape curgatoare, frunze; p. ext. despre adierea vantului etc.) A produce un zgomot lin, usor, monoton si continuu; a murmura. – Din fr. susurrer.

PARAU, paraie, s. n. 1. apa curgatoare mica, rau mic. 2. Fig. (Adesea adverbial) Cantitate mare (dintr-un lichid); suvoi. [Var.: parau s. n.] – Cf. alb. perrua, rom. rau.

PLUTA¹, plute, s. f. Ambarcatie usoara, plutitoare, uneori prevazuta cu flotoare, construita din trunchiuri de copac prinse impreuna si destinata transportului trunchiurilor pe ape curgatoare. ◊ Expr. A face pluta = a inota plutind orizontal (pe spate). (Rar) A cadea de-a pluta = a cadea intins la pamant. ♦ Platforma de lemn plutitoare, folosita pentru salvare pe apa. ◊ Pluta-far = pluta mare, cu o baliza din panouri si o instalatie de semnale de ceata, servind pentru orientare. – Din. bg. pluta.

PLUTIT¹ s. n. Faptul de a pluti. ♦ Transportare a lemnului prin mentinerea lui la suprafata unei ape curgatoare. – V. pluti.

POTAMOLOGIE s. f. Ramura a hidrologiei care se ocupa cu studiul apelor curgatoare. – Din fr. potamologie.

PUHOI¹, puhoaie, s. n. Cantitate mare de apa care curge cu repeziciune si forta; apa curgatoare umflata de ploi, care se revarsa cu forta; suvoi. ♦ Ploaie mare, torentiala. ♦ Fig. Multime mare de oameni sau de alte fiinte care se deplaseaza navalnic in aceeasi directie. ♦ (Adverbial) In cantitate sau in numar foarte mare, gramada. [Var.: (reg.) pohoi, povoi s. n.] – Din sl. povonĩ.

PUHOI², pers. 3 puhoieste, vb. IV. Intranz. (Despre ape curgatoare sau de ploaie) A curge in cantitate mare, cu repeziciune si forta; a se revarsa cu putere, a inunda. ♦ Fig. (Rar; despre oameni) A navali, a invada. – Din puhoi¹.

OBOR², oboare, s. n. Imprejmuire de nuiele sau de stuf facuta intr-o apa curgatoare pentru a prinde si a pastra pestele viu; spatiul din interiorul acestei imprejmuiri. – Din rus. obor „snur”.

SIROI², pers. 3 siroieste, vb. IV. Intranz. 1. (Despre ape; p. ext. despre alte lichide) A curge sau a se prelinge in siroaie. ♦ (Despre lucruri imbibate sau care secreteaza un lichid) A lasa sa se scurga sau sa se prelinga un lichid in siroaie. 2. (Despre ape curgatoare) A curge repede (si abundent). – Din siroi¹.

SLEAU¹, sleauri, s. n. Drum de tara natural, neamenajat, batatorit de carute. ◊ Expr. A vorbi (sau a spune) pe sleau = a vorbi deschis, fara inconjur. ♦ (Rar) Firul unei ape curgatoare. [Var.: sleah s. n.] – Din pol. szlak, ucr. sljah.

DARSTA, darste, s. f. Piua rudimentara actionata de o apa curgatoare, in care se bat dimia, postavul etc. cu ajutorul unor ciocane de lemn. – Cf. bg. drastja.

FLOTABIL, -A, flotabili, -e, adj. 1. (Despre corpuri) Care poate pluti la suprafata unui lichid; plutitor (1). 2. (Despre ape curgatoare) Care permite deplasarea plutelor. – Din fr. flottable.

FLUVIATIL, -A, fluviatili, -e, adj. (Bot.: despre plante) De apa curgatoare. [Pr.: -vi-a-] – Din fr. fluviatile, lat. fluviatilis.

FLUVIOMETRIC, -A, fluviometrici, -ce, adj. Referitor la masurarea variatiei debitului si nivelului unei ape curgatoare [Pr.: -vi-o-] – Din fr. fluviometrique.

FLUVIU, fluvii, s. n. apa curgatoare mare, care se varsa in mari sau in oceane. ♦ Fig. Suvoi; debit mare. – Din lat. fluvius.

LUNCA, lunci, s. f. 1. Ses de-a lungul unei ape curgatoare caracterizat prin soluri aluvionare si prin vegetatie specifica; regiune inundabila a unei vai. 2. Padure formata din salcii, rachita, anini, plopi etc. pe malurile unei ape curgatoare; zavoi. – Din sl. lonka.

LUNCET, lunceturi, s. n. Totalitate a luncilor din preajma unei ape curgatoare. – Lunca + suf. -et.

NAHLAP, nahlapi, s. m. (Reg.) Val sau vartej (mare) facut de o apa curgatoare. – Et. nec.

NAIADA, naiade, s. f. (Mitol.) Nimfa a izvoarelor, a fantanilor si a apelor curgatoare. [Pr.: na-ia-] – Din fr. naiade.

LIMNIMETRIE s. f. Studiul variatiei nivelului unei ape curgatoare, unui lac, unui rezervor etc. – Din fr. limnimetrie.

MURMUR, murmure, s. n. 1. Succesiune de sunete (slab si monoton articulate), de cuvinte rostite incet si neclar; zgomot confuz de voci; rumoare, murmuiala. ♦ P. a**l. Zgomot surd si continuu produs de un motor sau de o masina in actiune; zumzet, bazait. ♦ Exprimare a unei nemultumiri, a unei dezaprobari prin cuvinte rostite cu jumatate de glas; protest infundat al unei multimi; carteala, murmurare. 2. Zgomot usor, prelung si monoton produs de o apa curgatoare, de frunzisul miscat de vant etc. – Din lat. murmur, fr. murmure.

MEANDRU, meandre, s. n. 1. Bucla accentuata a unei ape curgatoare, mai ales in regiunile de ses. ♦ P. a**l. Sinuozitate, cotitura (a unui drum). 2. Motiv ornamental (sculptat sau pictat) format din linii frante sau curbe, sugerand stilizarea unor valuri de apa. [Pr.: me-an-] – Din fr. meandre.

MERS s. n. Faptul de a merge. 1. Deplasare, miscare dintr-un loc in altul; umblet, mergere. ◊ Mersul trenurilor sau vapoarelor = orar dupa care circula trenurile sau vapoarele; (concr.) tabel sau brosura care cuprinde acest orar. ◊ Loc. adv. Din mers = in timpul deplasarii, fara a se opri; mergand. ♦ Fel de a merge al cuiva; umblet, calcatura; ritm sau viteza cu care merge cineva. 2. (Rar) Curs, curgere (a unei ape curgatoare). 3. Iesire (a fumului, a gazelor etc.). 4. Evolutie, dezvoltare, desfasurare (a unui fenomen, a unui proces etc.); mod, curs, ritm de desfasurare (a unui fenomen, a unui proces etc.). ◊ Mers inainte = progres. ♦ (Rar) Desfasurare a unei activitati. ♦ (Mod de) functionare a unui sistem tehnic, a unui mecanism, a unui instrument. ◊ Mers in gol = regim de functionare in care nu se produce lucru mecanic util. Mers in sarcina = regim in care se furnizeaza o anumita putere utila. – V. merge.

MREAJA, mreje, s. f. 1. Unealta de pescuit formata dintr-o plasa foarte usoara, cu ochiuri relativ mari si impletita din ata subtire, cu ajutorul careia se pescuieste in portiunile linistite ale apelor curgatoare sau in balti. ♦ Cotet de pescuit. 2. Fig. (Mai ales la pl.) Mijloc viclean de a prinde sau a insela pe cineva; cursa, lat; p. ext. situatie in care se afla o persoana ademenita. ♦ Ceea ce incatuseaza libertatea, independenta cuiva. 3. P. a**l. (Adesea la pl.) Panza de paianjen. [Var.: mreja s. f.] – Din sl. mreza.

CLIPOCEALA¹, clipoceli, s. f. Faptul de a clipoci¹; zgomot usor facut de o apa curgatoare; susur, murmur, clipocire¹, clipocit. – Clipoci¹ + suf. -eala.

CLIPOCI¹, pers. 3 clipoceste, vb. IV. Intranz. (Despre ape curgatoare) A face un zgomot usor; a susura, a murmura. [Var.: (reg.) clipoti vb. IV.] – Formatie onomatopeica.

NAVALNIC, -A, navalnici, -ce, adj., s. m. 1. Adj. (Adesea adverbial) Care nu poate fi domolit, stapanit; furtunos, impetuos, aprig, violent; strasnic, cumplit. ♦ (Despre ape curgatoare) Care curge repede. 2. S. m. Specie de feriga cu frunze mari, lucitoare, in forma de lance, dispuse in rozete, folosita in medicina populara (Scolopendrium vulgare). – Navala + suf. -nic.

COCIOC, cocioace, s. n. 1. Namol vegetal amestecat cu bucati de radacini de stuf si de papura (care formeaza mici insule plutitoare). 2. Balta mica, izolata, in regiunea inundabila a unei ape curgatoare, care nu-si poate improspata apa. [Pl. si: cociocuri] – Et. nec.

DRENA, drenez, vb. I. Tranz. 1. A colecta si a evacua apa de infiltratie de pe un teren, un loc etc. cu ajutorul drenurilor (1). ♦ (Despre o apa curgatoare) A colecta apele provenite din ploi de pe suprafata unui teren, dintr-o retea hidrografica etc. 2. A face sa se scurga secretiile dintr-o plaga cu ajutorul drenului (2). – Din fr. drainer.

SLALOM, slalomuri, s. n.. Coborare pe schiuri intr-o succesiune de viraje. ♦ Proba din schiul alpin care consta in coborarea in doua manse a unei pante, prin anumite puncte de trecere obligatorii (denumite porti). ◊ Slalom nautic = ramura din sportul nautic care consta in parcurgerea unui traseu, cu caiacul sau cu canoia, pe ape curgatoare si tumultoase, printre obstacole suspendate deasupra apelor. – Din fr. slalom.

DEBORDA, debordez, vb. I. 1. Intranz. (Despre ape curgatoare, la pers. 3) A iesi din albie; a se revarsa; (despre lichidul dintr-un vas) a da pe dinafara; (despre vase) a nu mai cuprinde continutul, a lasa sa curga pe dinafara; a fi prea plin. 2. Intranz. si tranz. A varsa, a vomita. – Din fr. deborder.

TALVEG, talveguri, s. n. Linia care uneste intre ele punctele cele mai adanci ale albiei unei ape curgatoare sau ale unei vai uscate. – Din germ. Talweg, fr. thalweg.

TAUI, tauiesc, vb. IV. Refl. (Reg.; despre ape curgatoare) A se opri din curs, a deveni apa statatoare. [Pr.: ta-u-i] – Din tau¹.

TERASA¹, terase, s. f. 1. Constructie deschisa, anexa a unei cladiri, asezata la nivelul parterului, al unui etaj sau pe acoperis (servind ca loc de odihna sau de agrement). ♦ Suprafata plana amenajata pe o ridicatura de teren, in parcuri sau in gradini. ♦ Portiuni de trotuar in fata unei cafenele sau a unui restaurant, unde sunt asezate mese pentru consumatori. 2. Forma de relief cu aspect de treapta, provenita din ridicarea scoartei pamantului sau ca rezultat al eroziunii apelor in lungul unei ape curgatoare. – Din fr. terrasse.

TOPILA, topile, s. f. 1. Loc ingradit in albia unui rau sau intr-o apa statatoare unde se pun la topit canepa sau alte plante textile; bazin de topire a plantelor textile, sapat in camp si legat printr-un canal de o apa curgatoare sau de un lac. 2. Topitoare, v. topitor (2). – Din bg., scr. topilo.

TORENT, torente, s. n. apa curgatoare (de munte) cu debit nestatornic, care apare in urma ploilor mari sau dupa topirea brusca a zapezii si care curge vijelios pe povarnisurile muntilor sau ale dealurilor, avand o mare forta de eroziune; puhoi, suvoi. [Pl. si: torenti] – Din fr. torrent.

TORENTIAL, -A, torentiali, -e, adj. (Despre ploaie) Cu debit mare si cu durata scurta; vijelios. ♦ (Despre ape curgatoare) Care are un curs vijelios, prezentand cresteri bruste de debit si o mare putere distructiva. [Pr.: -ti-al] – Din fr. torrentiel.

TRAILA, traile, s. f. Pod umblator care aluneca de-a lungul unui cablu sau al unei franghii, fiind tras de o nava sau de forta curentului de pe un mal pe celalalt al unei ape curgatoare. – Din fr. traille.

RAGALIE, ragalii, s. f. (Reg.) Ingramadire de radacini noduroase de plante sau de arbori pe malul apelor curgatoare, care serveste ca ascunzatoare pentru pesti; p. gener. ingramadire de lemne, busteni, crengi etc. aduse de apa si oprite la cotitura unei ape curgatoare, formand un fel de stavilar. ♦ Radacina iesita din pamant a unui copac doborat de vant. – Et. nec.

RAT², raturi, s. n. (Reg.) Ses de-a lungul unei ape curgatoare, pe care creste iarba pentru cosit sau pentru pasunat. – Din magh. ret.

RAU, rauri, s. n. 1. apa curgatoare (permanenta) formata din unirea mai multor paraie si care se varsa intr-un fluviu, in alt rau, intr-un lac etc. 2. P. a**l. Cantitate mare de lichid care curge; torent, val. ♦ Fig. Sir, coloana, multime de oameni in mers. * Expr. Rauri-rauri = in numar mare, fara sfarsit; potop. 3. (La pl.) Cusatura in linii serpuitoare, care impodobeste manecile, de la altita la manseta, si pieptii camasilor de la costumul national. – Lat. rivus.

RENIS, renisuri, s. n. (Reg.) 1. Multime de seminte de salcie. 2. Strat de nisip sau de pietris pe fundul apelor curgatoare. – Renie + suf. -is.

REVARSA, revars, vb. I. Refl. (Despre ape curgatoare; la pers. 3) A se varsa peste maluri, a iesi din albie, a inunda. ♦ A curge din belsug. ♦ Fig. (Fam.; despre corpul omului sau despre parti ale lui) A atarna de prea multa grasime, a se lasa de prea multa grasime. 2. Refl. (Despre oameni, vehicule etc.) A se raspandi, a se imprastia in numar mare; a impanzi. 3. Refl. (Despre lumina, caldura, mirosuri) A se imprastia, a se raspandi; a se difuza. ◊ Expr. A se revarsa zorile (sau zori de ziua) sau a se revarsa de ziua = a se lumina de ziua, a se ivi zorile. 4. Tranz. (Pop.) A asterne in cantitate mare peste ceva; a imprastia, a presara din belsug. – Lat. reversare.

REVARSAT², -A, revarsati, -te, adj. 1. (Despre ape curgatoare) Care s-a revarsat peste maluri, care a iesit din albie. 2. Raspandit, imprastiat, risipit. ◊ Expr. (Adverbial) A semana revarsat = a semana rasfirat, imprastiat, rar. A creste revarsat = a creste imbelsugat, abundent. ♦ Presarat. 3. Intins, latit. 4. (Fam.; despre corpul omului sau despre parti ale lui) Care atarna de prea multa grasime. – V. revarsa.

RETRAGE, retrag, vb. III. 1. Tranz. A trage inapoi. ♦ A scoate, a lua inapoi un lucru. ♦ Refl. A iesi voluntar dintr-o institutie, dintr-o functie etc.; a renunta la... 2. Refl. A merge, a pleca (inapoi); a se indeparta. ♦ A da inapoi din fata dusmanului, a efectua operatia de retragere. ♦ A se da deoparte. ♦ A parasi un loc, o incapere. ♦ A se izola. 3. Tranz. Fig. A retracta. 4. Refl. (Despre ape curgatoare) A reintra in albie dupa revarsare. – Re¹- + trage (dupa fr. retirer).

DELTA, delte, s. f. Forma de relief rezultata din depunerea de mal si de nisip la varsarea unei ape curgatoare intr-un lac, in mare sau in ocean, pe un teren cu panta lina, in conditiile lipsei mareelor si a actiunii curentilor litorali. – Din fr. delta.

DERIVA, deriv, vb. I. 1. Intranz. (mai ales la pers. 3) A se trage, a proveni, a rezulta din... ♦ (Lingv.) a) (Despre limba, cuvinte si sensul lor) A-si trage originea din...; (tranz.) a arata provenienta unui cuvant din altul, b) (Despre cuvinte, de obicei cu determinari introduse prin prep. „de la”) A se forma cu ajutorul unui sufix sau al unui prefix. 2. Tranz. A abate o apa curgatoare din albia ei naturala in alta albie sau intr-un canal. ♦ A indrepta vehiculele de pe o cale de comunicatie pe alta cale. ♦ A ramifica o cale de comunicatie sau un canal de la traseul principal pentru a forma un traseu secundar. 3. Tranz. (Mat.) A calcula derivata unei functii. 4. Intranz. (Despre un vas plutitor) A se abate, a se departa din drumul sau normal sub actiunea vantului sau a unui curent; a devia. – Din fr. deriver, lat. derivare.

RIVERAN, -A, riverani, -e, adj. (Despre tari, locuri etc.) Situat pe malul unei ape sau strabatut de o apa curgatoare. ♦ Proprietar riveran = proprietar al unui loc situat pe malul unui rau. – Din fr. riverain.

ROSTOGOLI, rostogolesc, vb. IV. Refl. si tranz. A inainta sau a face sa inainteze, sa alunece (pe un plan inclinat) rotindu-se in jurul lui insusi; a veni sau a (se) da de-a dura; p. ext. a (se) prabusi, a (se) pravali. ◊ Expr. (Tranz.) A rostogoli ochii = a misca ochii cu vioiciune incoace si incolo. ♦ Tranz. Fig. A impinge inainte dand impresia unei miscari de rotire. ♦ Refl. (Despre ape curgatoare) A curge impetuos in vale, in valuri repezi. – Din rostogol.

DIFLUENTA, difluente, s. f. Impartire a cursului unei ape curgatoare in doua brate, la varsarea ei in alta apa curgatoare. [Pr.: -flu-en-] – Din fr. diffluence.

SCALDAT, scaldaturi, s. n. Faptul de a (se) scalda; (concr.) loc (intr-o apa curgatoare) unde se face baie. – V. scalda.

SCURSURA, scursuri, s. f. 1. apa sau alt lichid (murdar) care se scurge dintr-un loc. 2. Loc pe unde isi face drum o apa curgatoare; fagas. 3. Epitet pentru un om de nimic, decazut; lepadatura. – Scurge + suf. -ura.

SFOR² s. n. (Reg.) 1. Curent in mijlocul unei ape curgatoare; firul apei. 2. Loc de unde tasneste din pamant apa, formand o mocirla. – Din scr. svor.

STAVILA, stavile, s. f. Constructie mobila sau parte mobila a unei constructii, manevrata manual sau mecanic, servind pentru a regla nivelul apelor curgatoare sau pentru a indrepta spre alt fagas cursul unei ape; p. restr. fiecare dintre obloanele verticale mobile ale stavilarului, care, coborandu-se sau ridicandu-se, opresc apa sau ii dau drumul, dupa necesitate. ♦ Ingramadire de busteni, de crengi, de pamant etc. aduse de ape (la cotitura unui rau) si care ii impiedica cursul. ♦ P. gener. Piedica (materiala), bariera. ◊ Loc. adv. Fara stavila = intruna, necontenit; in mare cantitate, mult. ◊ Expr. A pune stavila gurii = a-si impune tacere, a se retine de a spune ceva. ♦ Fig. Opozitie, impotrivire; greutate, dificultate. [Pl. si: stavili] – Din sl. stavilo.

CRAC², craci, s. m. (Pop.) 1. Piciorul omului de la coapsa pana la calcai. ♦ Fiecare dintre cele doua parti ale pantalonilor, ale itarilor, ale salopetei, ale treningului etc. 2. Cracana (I 1). 3. Creanga, ramura, craca. 4. Ramificatie a unui deal; picior de deal sau de munte. 5. Ramificatie a unei ape curgatoare. – Din bg. krak.

CURS¹, cursuri, s. n. I. 1. Miscare a unei ape curgatoare in directia pantei; p. ext. albia, intinderea sau directia unei ape curgatoare. 2. (Inv.) Mers (repede). II. Fig. 1. Trecere, durata, interval (de timp). ◊ Loc. prep. In cursul... = in timpul cat dureaza ceva. In curs de... = in timp de... 2. Desfasurare, mers, directie a unor evenimente. ◊ Expr. A da curs unei cereri = a lua in considerare, a rezolva o cerere. III. Pret sau cost, la un moment dat, al unei hartii de valoare in raport cu alta hartie de valoare. ◊ Cursul actiunilor = pretul la care se vand si se cumpara actiunile la un moment dat. Cursul bursei = pretul la care este cotata la un moment dat, la bursa, o hartie de valoare, o valuta straina etc. ♦ Putere de circulatie a unei monede. – Lat. cursus (cu unele sensuri dupa fr. cours).

BANC s. 1. (IHT.) (reg.) toana. (~ de pesti.) 2. (GEOGR.) prag. (~ al unei ape curgatoare.) 3. (TEHN.) stand. (~ de proba, de incercare.)

BRAT s. 1. (ANAT.) mana, (inv. si reg.) branca. (A duce pe cineva de ~.) 2. (GEOGR.) ramificatie, (pop.) crac. (~ al unei ape curgatoare.) 3. (TEHN.) parghie. (~ al unei balante.) 4. (TEHN.) crac, margine, mana, maner, pervaz, speteaza, (reg.) condac, cotoi. (~ la ferastrau.) 5. (TEHN.) chinga, coarda, speteaza, stinghie, (pop.) curmezis. (~ la podul cosului morii.) 6. v. bata. 7. (TEHN.) furca, mana, stalp, (reg.) ciocan, cujba. (~ la razboiul de tesut.)

BULBOANA s. bulboaca, ochi, valvartej, valtoare, vartej, volbura, (rar) scoc, (reg.) bulbuc, ciulnita, dalboana, sfredel, sipot, toanca, vartecus, (Transilv. si Ban.) sioi, (prin Transilv. si Maram.) stibloanca, (Mold., Bucov. si Transilv.) stioalna, (Bucov., Transilv. si Mold.) stiulboana, (Tran-silv., Ban. si Olt.) toaie, (Ban.) vir, (inv.) smarc. (~ a unei ape curgatoare.)

REPEZIS s. 1. v. panta. 2. (reg.) repegus, repez, repezina. (~ al unei ape curgatoare.)

SFOR s. fir. (~ al unei ape curgatoare.)

obor (targ, ocol, imprejmuire intr-o apa curgatoare) s. n., pl. oboare

AFLUENT ~ti m. apa curgatoare mai mica care se varsa intr-un curs de apa mai mare. [Sil. a-flu-] /<fr. affluent, lat. affluens, ~ntis

A AGESTI ~esc tranz. rar (ape curgatoare) A opri la o cotitura cu ajutorul unui agest. /Din agest

ALBIE ~i f. 1) Vas lunguiet, de lemn sau de metal, folosit la spalatul rufelor, scaldatul copiilor etc. 2) Fagas al unei ape curgatoare; matca. ~a unui rau. [ G.-D. albiei; Sil. -bi-e] /<lat. alvea

apa ape f. 1) Lichid transparent, incolor, fara gust si fara miros, fiind o combinatie de oxigen si hidrogen. ~ potabila. ~ dura. ◊ ~ chioara se spune despre supe, vinuri etc. care contin prea multa apa si nu au nici un gust. ~ de ploaie vorbe goale, fara continut. 2) Masa de lichid (mare, rau, lac etc.). ◊ ~ curgatoare apa care curge pe o albie si se varsa in alta apa. ~ statatoare apa care se aduna in depresiuni (lacuri, balti). 3) fig. Joc de culori; sclipiri ale unor obiecte lucioase (pietre pretioase, matasuri, metale). 4) Denumire a unor solutii, a unor preparate. ~ de colonie. ~ de trandafir. ~ de var. ◊ ~ tare numele popular al acidului azotic. ~ regala amestec de acid clorhidric si acid azotic, care dizolva toate metalele. ~ oxigenata amestec de perhidrol cu apa, incolor sau albastru, cu proprietati dezinfectante si decolorante. 5) Secretie a organismului (lacrimi, saliva, sudoare etc.). ~ la plamani. ◊ ~ la cap hidrocefalie. A fi numai ~ a fi transpirat. A-i lasa cuiva gura ~ a avea pofta de ceva. [G.-D. apei] /

A CLIPOCI² pers. 3 ~este intranz. (despre ape curgatoare) A produce un zgomot lin, continuu si placut; a murmura; a susura; a sopoti. /Onomat.

CONFLUENT ~ta (~ti, ~te) (despre ape curgatoare) Care tine de confluenta; propriu confluentei. ◊ Strazi ~te strazi mici care unindu-se formeaza o strada mare. [Sil. -flu-ent] /<fr. confluent, lat. confluens, ~ntis

CONFLUENTA ~e f. Loc de unire a doua ape curgatoare. ~a raurilor. [G.-D. con-fluentei; Sil. -flu-en-] /<fr. confluence

COT² ~uri n. 1) (la drumuri, ape curgatoare etc.) Loc unde se face o schimbare de directie; cotitura. ~ul garlei. ◊ A vorbi fara ~uri a spune fara ocolisuri. A sti toate ~urile a cunoaste toate subtilitatile. 2) Partea incovoiata a unei tevi sau a unui burlan. /<lat. cubitus

COTA ~e f. 1) Contributie baneasca la o actiune comuna; cotizatie. 2) Cifra care indica o dimensiune pe un desen sau o diferenta de nivel dintre doua puncte. 3) mat. A treia coordonata carteziana. 4) topogr. Altitudine indicata pe o harta. ~ absoluta. ~ relativa. ◊ ~a apelor nivelul unei ape curgatoare. 5) Indice in litere sau in cifre care arata locul ocupat de o carte, revista, document etc. intr-o biblioteca. [G.-D. cotei] /<fr. cote

A COTI ~esc 1. intranz. 1) (despre ape curgatoare, drumuri etc.) A face un cot; a lua alta directie. 2) (despre fiinte sau vehicule) A-si schimba directia initiala, luand-o intr-o parte; a face o cotitura; a intoarce; a carni. 2. tranz. 1) A indrepta in alta directie. 2) (persoane) A conduce pe un drum cu multe cotituri. 3) rar A inghionti cu cotul pentru a-si face loc. /Din cot

COTITURA ~i f. 1) (la drumuri, ape curgatoare etc.) Loc unde se face o schimbare de directie; cot. 2) fig. Transformare esentiala in desfasurarea unei actiuni, a unui eveniment etc. Moment de ~. /a coti + suf. ~tura

CURS¹ ~uri n. 1) Miscare a unei ape curgatoare in directia pantei. 2) Intindere a unei ape de la izvoare pana la varsare. ~ul inferior. ~ul superior. 3) fig. Interval, durata de timp. ◊ In ~ de... in timp de... 4) Desfasurare a unui eveniment. In ~ul pregatirilor... ◊ Lucrari in ~ lucrari care se infaptuiesc. A da ~ unei cereri a inainta cererea spre rezolvare. 5) fin. Pretul care se stabileste la bursa (pentru valuta, hartii de valoare, polite etc.). 6) fin. Pretul unei unitati banesti straine, exprimat in unitati banesti nationale. /<lat. cursus, fr. cours

DARSTA ~e f. inv. Piua primitiva cu ciocane de lemn, actionata de curentul unei ape curgatoare, in care se bateau dimia si alte tesaturi de casa. /cf. bulg. drastja

A DEBORDA ~ez 1. intranz. (despre ape curgatoare) A iesi din albie; a trece peste maluri; a se revarsa; a irupe. 2. tranz. (alimente) A da afara din stomac pe gura; a vomita; a varsa. /<fr. deborder

DELTA ~e f. Forma de relief care se formeaza prin acumularea de aluviuni in zona de varsare a unei ape curgatoare intr-un lac, intr-o mare sau intr-un ocean. /<fr. delta

A DERIVA deriv 1. intranz. 1) A fi de origine; a se trage dintr-un neam oarecare; a proveni. 2) (despre cuvinte) A fi format prin afixare. 3) (despre vase plutitoare sau avioane) A se abate de la directia data sub influenta vanturilor sau a curentilor; a devia. 2. tranz. 1) (cuvinte) A forma cu ajutorul afixelor. 2) mat. (functii) A determina prin calcul pentru a obtine derivata. 3) (ape curgatoare) A abate din albie, dand o directie noua. 4) (vehicule) A orienta de pe o cale de comunicatie pe alta. /<fr. deriver, lat. derivare

FLOTABIL ~a (~i, ~e) 1) (despre ape curgatoare) Pe care se pot deplasa plutele. 2) Care poate pluti la suprafata unui lichid. /<fr. flottable

FLOTANT² ~ti m. mai ales la pl. Corp plutitor in ape curgatoare. /<fr. flottant

FLUVIU ~i n. 1) apa curgatoare mare, care se varsa intr-o mare sau intr-un ocean. 2) fig. Cantitate mare de elemente de acelasi fel (oameni, vehicule etc.), care se misca intr-o directie. [Sil. flu-viu] /<lat. fluvium

GARD ~uri n. 1) Constructie (de lemn, de piatra, de metal etc.) care inconjoara un teren, o curte sau o gradina. ◊ ~ viu imprejmuire formata din plantatii dese de arbusti. A nimeri (sau a da) (ca Eremia) cu oistea in ~ a spune sau a face ceva nepotrivit intr-o situatie; a da gres. A lega ceva de ~ a abandona ceva; a se lasa de ceva. A sari peste ~ a trece peste limitele admise. A dezlega calul de la ~ a gasi iesire dintr-o incurcatura. 2) Baraj de nuiele sau de trestie facut de-a curmezisul unei ape curgatoare pentru a opri pestele. 3) pl. sport Obstacole amplasate special pe o pista de alergari. /<alb. gardh, sl. gradu

GARLA¹ ~e f. 1) apa curgatoare cu debit mic; rau mic. 2) fam. Brat mic al unui rau. ◊ A se duce ca pe ~ a se pierde fara rost; a se risipi. A da pe ~ a irosi. /<bulg. garlo

GRADISTE ~i f. 1) Ridicatura de pamant, ramasa izolata in lunca unei ape curgatoare in urma deplasarii meandrelor acesteia. 2) Loc al unei asezari istorice. /<sl. gradiste

HIDROGRAD ~e n. geogr. Unitate de masura a nivelului apelor curgatoare, egala cu a zecea parte din amplitudinea maxima. /Hidro- + grad

HIDROSFERA f. Invelis de apa al globului pamantesc (cuprinzand oceane, mari, lacuri, ghetari, zapezi, ape curgatoare, ape subterane etc.). [G.-D. hidrosferei; Sil. hi-dro-sfe-] /<fr. hydrosphere, germ. Hydrosphare

INFERIOR¹ ~oara (~ori, ~oare) 1) (in opozitie cu superior) Care se afla in partea de jos; situat in partea de jos; de (din) jos. 2) (despre cursul unei ape curgatoare) Care este mai aproape de mare decat de izvor. 3) Care ocupa treapta cea mai joasa intr-o ierarhie. Situatie sociala ~oara. 4) Care este de calitate mai proasta; de valoare mai mica; mai putin important. [Sil. -ri-or] /<fr. inferieur, lat. inferior

A IRUPE irup intranz. 1) (despre actiuni, stari, fenomene ale naturii etc.) A incepe brusc si cu violenta; a se starni; a izbucni; a se dezlantui; a se declansa. 2) (despre lichide, aburi, gaze) A iesi cu putere printr-o deschizatura ingusta; a tasni; a izbucni. 3) (despre persoane) A intra cu violenta. 4) (despre ape curgatoare) A iesi din albie; a trece peste maluri; a se revarsa; a deborda. /<lat. irrumpere

IZVOR ~oare n. 1) Suvita de apa subterana care iese (cu putere) la suprafata. 2) Loc de unde isi are inceputul o apa curgatoare. 3) Loc in care se produce sau de unde se emite (putandu-se dobandi) ceva (cu belsug); sursa. Pamantul este ~orul bogatiilor minerale. 4) Document sau text original la care se face o referinta; sursa. /<sl. izvoru

A IZVORI pers. 3 ~aste intranz. 1) (despre ape) A iesi din izvor; a tasni din pamant. 2) (despre ape curgatoare) A-si avea inceputul; a incepe sa curga. 3) (despre lacrimi, sange etc.) A porni sa curga cu putere; a curge in siroaie; a siroi. 4) fig. A lua nastere; a-si lua inceputul. Datinile unui popor ~asc din istoria lui. /Din izvor

A SE INFURCI pers. 3 se ~este intranz. pop. 1) (despre drumuri, ape curgatoare) A se desparti in doua (ca o furca); a se bifurca. 2) rar A se lua la cearta sau la bataie; a se incaiera. /in + furca

INTORSATURA ~i f. 1) Loc unde ceva isi schimba directia. 2) Forma arcuita, rezultata din schimbarea directiei (unui drum, unei ape curgatoare). 3) Schimbare neasteptata in desfasurarea evenimentelor; turnura. 4) fig. Constructie rezultata din dispunerea specifica a cuvintelor. 5) Variatie a tonului vocii. /intors + suf. ~atura

LUNCA ~ci f. 1) Portiune inundabila de teren, situata de-a lungul unei ape curgatoare si caracterizata printr-o vegetatie specifica. 2) Padurice situata pe malul unei ape; zavoi. /<sl. lonka

LUNCET ~uri n. Totalitate a luncilor din preajma unei ape curgatoare. /lunca + suf. ~et

MATCA matci f. 1) Fagas al unei ape curgatoare; albie. 2) Izvor al unei ape curgatoare. 3) apartenenta sociala sau etnica; obarsie; origine; ascendenta; provenienta. 4) Albina femela care depune oua; regina. [G.-D. matcii] /<bulg., sb. matka

MEANDRU ~e n. 1) Loc de cotitura (a unui drum sau a unui curs de apa); curbatura; sinuozitate. 2) Ornament arhitectural sau desen, format din linii ondulate, care amintesc de cotiturile unei ape curgatoare. 3) fig. Manevra iscusita prin care se mascheaza realitatea; siretlic; truc; tertip; stratagema. [Sil. me-an-] /<fr. meandre

MREAJA mreje f. 1) Plasa de prins peste in apele statatoare sau in portiunile linistite ale unei ape curgatoare. 2) fig. Ingraditura rotunda din nuiele impletite cu papura si folosita la prins peste; cotet. 3) Mijloc abil si viclean de ademenire a unei persoane pentru a o insela; cursa. 4) Situatie a unei persoane atrasa printr-un atare mijloc. 5) Factor care incatuseaza libertatea sau independenta. [G.-D. mrejei; Sil. mrea-] /<sl. mreza

MURMUR ~e n. 1) Zgomot surd si confuz de voci; rumoare; freamat. 2) Zgomot monoton si continuu, produs de un motor sau de o masina in actiune. 3) Zgomot continuu, usor si monoton, produs de unele fenomene naturale (ape curgatoare, vant etc.). 4) Protest al unei multimi, manifestat prin producerea simultana a unor sunete surde si confuze. /<lat. murmur, fr. murmure

A MURMURA mumur 1. tranz. 1) (cuvinte, sunete, propozitii) A pronunta cu voce joasa si nedeslusit. 2) (melodii, cantece) A canta incet si fara cuvinte, ca pentru sine; a ingana; a fredona. 2. intranz. (despre ape curgatoare, frunze miscate de vant etc.) A face sa se auda un murmur; a produce un zgomot lin, continuu si placut; a susura; a sopoti. /<lat. murmurare, fr. murmurer

NAVALNIC² ~ca (~ci, ~ce) 1) Care navaleste si nu poate fi oprit, stapanit; impetuos; violent. Pornire ~ca. 2) si adverbial (despre ape curgatoare) Care curge cu intensitate si repeziciune. /navala + suf. ~nic

OBARSIE ~i f. 1) Punct de plecare; punct initial; origine. 2) apartenenta sociala sau etnica; matca; ascendenta; provenienta; origine. 3) Loc de nastere; bastina. 4) Loc de unde porneste albia unei ape curgatoare; izvor. /<sl. obrusi

OBOR¹ oboare n. 1) (in trecut) Loc special rezervat pentru vanzarea vitelor; targ de vite. 2) Loc imprejmuit (in apropierea casei sau in camp) unde se tin vitele; tarc; ocol. 3) Loc imprejmuit cu stuf sau nuiele intr-o apa curgatoare, pentru a prinde pestele sau pentru a pastra viu pestele prins. /<bulg., sb. obor

PARCAN ~e n. 1) inv. mil. Fortificatie din lemn. 2) Ingraditura de lemn pentru zagazuirea unei ape curgatoare. 3) Barna groasa folosita ca element de rezistenta (la construirea digurilor, a podurilor etc.). /<pol., ucr. parkan, ung. parkany

PARAU ~aie n. 1) apa curgatoare mica; rau mic. 2) Curs de apa format din precipitatii atmosferice. 3) fig. Cantitate mare (dintr-un lichid) care se misca intr-o directie. /cf. alb. perrua

PLUTA¹ ~e f. 1) Platforma plutitoare, formata din trunchiuri de copaci prinsi impreuna si transportati pe o apa curgatoare. 2) Ambarcatie simpla, facuta din busteni sau din scanduri unite intre ele. /<bulg. pluta

POARTA porti f. 1) Deschizatura intr-un gard sau zid care face posibila intrarea intr-un spatiu imprejmuit si iesirea din el. 2) Panou mobil (simplu sau dublu) care inchide aceasta deschizatura. ◊ Din ~ in ~ din casa in casa; la fiecare casa. ~-n ~ peste drum; vizavi. A se uita (sau a sta, a ramane) ca vitelul la ~ noua a ramane dezorientat, uluit in fata unei situatii neasteptate. A bate la toate portile a se adresa tuturor dupa ajutor. 3) Loc de intrare (special amenajat) intr-un oras sau intr-o cetate. 4) Cadru cuprins intre doua bare verticale unite in partea de sus printr-o orizontala si inchis printr-o plasa, in care se trimite mingea sau pucul la unele jocuri sportive. 5) inv. Curtea sultanului turcesc. ◊ ~a Otomana Imperiul Otoman. 6) Vale ingusta intre doua siruri de munti (prin care trece o apa curgatoare). [G.-D. portii] /<lat. porta

POTAMOLOGIE f. Compartiment al hidrologiei care se ocupa cu studiul apelor curgatoare. /<fr. potamologie

PRAG ~uri n. 1) Parte componenta orizontala a unui toc de usa care uneste capetele usorilor. ◊ A calca (sau a trece, a pasi) ~ul casei a face o vizita cuiva; a intra in casa cuiva. A pune piciorul in ~ v. PICIOR. A bate ~urile a) a umbla pe la casele oamenilor; b) a solicita ceva, apeland la diferite instante. Din ~ in ~ din casa in casa. 2) Locul din fata usii. 3) fig. Ajun a ceva (a unei noi perioade de timp, a unui eveniment, a unei situatii etc.). In ~ul primaverii. 4) Ridicatura naturala pe fundul albiei unei ape curgatoare, care face imposibila navigatia; treapta inalta de stanca, peste care curge o apa. 5) fig. Valoare maxima sau minima a unei marimi. 6) (la instrumentele muzicale cu coarde) Piesa constand dintr-o bucatica de lemn cu crestaturi, care se fixeaza sub coarde pentru ca acestea sa nu se atinga de corpul rezonator al instrumentului. 7) fam. Partea de jos a pantecelui. /<sl. pragu

PRUNDARIE ~i f. 1) Loc de unde se extrage prund. 2) Teren cu mult nisip si pietris adus de ape curgatoare. [G.-D. prundariei] /prund + suf. ~arie

RAMURA ~i f. 1) Fiecare dintre ramificatiile unei tulpini de planta; ram. 2) Fiecare dintre ramificatiile coarnelor unor animale (cerb, caprior etc.). 3) fig. Diviziune a unui intreg (a unei ape curgatoare, a unei cai de comunicatie, a unui domeniu de activitate etc.); ramificatie. 4) Diviziune a unei discipline stiintifice sau a unei activitati practice; specialitate; bransa. [G.-D. ramurii] /Din ram, ramuri

RAGALI/E ~i f. 1) Desis de radacini, iesite la malul apelor curgatoare. 2) Ingramadire de vreascuri, de lemne etc., aduse de ape. /Orig. nec.

Rapa ~e f. 1) Surpatura de pamant, lunga si adanca, aparuta in urma actiunii torentilor de apa. ◊ A da de ~ (ceva) a face sa nu se aleaga nimic (din ceva); a face sa esueze (ceva). Bun de dat la ~ a) bun de aruncat; b) nemernic. A se duce (sau a merge) de ~ a se solda cu nereusita. 2) pop. apa curgatoare mica; parau. [G.-D. rapei; Pl. si rapi] /<lat. ripa

RAU ~ri n. 1) apa curgatoare mare care se varsa intr-un fluviu sau intr-o mare. Rautul este un ~ mic. 2) fig. Lichid care curge din abundenta. 3) fig. Coloana de oameni care merg intr-o directie. 4) la pl. fig. Broderie decorativa in linii serpuitoare pe altita si pe pieptul iilor. /<lat. rivus

REPEDE² ~zi adj. 1) (despre persoane sau despre manifestarile lor) Care vadeste repeziciune; iute. Gesturi ~zi. 2) (despre ape curgatoare) Care curge cu repeziciune. Fluviu ~. 3) (despre timp) Care trece cu rapiditate. Ani ~zi. 4) (despre precipitatii atmosferice) Care sunt intense si de scurta durata. Ploaie ~. 5) (despre forme de relief) Care este foarte inclinat; cu unghi mare de inclinatie. Po-varnis ~. 6) (despre miscari) Care se face fara intarziere; rapid. /<lat. rapidus, rapide

RETEA ~ele f. 1) Impletitura de fire (ata, sfoara, sarma etc.) lucrata in ochiuri mari; plasa; fileu. 2) Obiecte de forma unei astfel de impletituri. 3) Impletitura de elemente concrete (conducte, cai etc.) sau abstracte (linii inchipuite), care se incruciseaza intr-un anumit plan sau spatiu, facand legatura intre diferite obiecte si capatand o configuratie de plasa. ~ de comunicatie. ~ electrica. ~ comerciala. ♦ ~ de telecomunicatii ansamblul liniilor de telecomunicatii (telegrafice si telefonice) dintr-o regiune sau dintr-o tara. ~ hidrografica totalitate a apelor curgatoare si a bazinelor de apa aflate pe un anumit teritoriu. ~ de relatii structura. [Art. reteaua; G.-D. retelei] /<lat. retella

A SE REVARSA se revarsa intranz. 1) (despre ape curgatoare) A iesi din albie; a trece peste maluri; a irupe; a deborda. 2) fig. (despre multimi sau despre lumina, caldura etc.) A se imprastia din abundenta peste tot; a se difuza; a se raspandi. ◊ ~ zorile (sau ~ de ziua) a se ivi zorile; a se face ziua. 3) pop. (despre unele parti ale corpului omenesc) A atarna din cauza grasimii; a se lasa in jos. /<lat. reversare

A SE ROSTOGOLI ma ~esc intranz. 1) A se da de-a rostogolul; a se misca, dandu-se de-a dura. 2) (despre ape curgatoare) A curge in valuri repezi. /Din rostogol

SALTEA ~ele f. Obiect facut dintr-un sac in care se introduce si se fixeaza un strat gros de lana, de vata, de iarba-de-mare, de paie etc., care se asaza pe pat pentru a forma un asternut moale. ◊ ~ de plaja sac impermeabil care se umple cu aer si pe care se poate pluti; saltea pneumatica. ~ de beton captuseala de protectie a albiei unei ape curgatoare, constand din placi de beton. [Art. salteaua; G.-D. saltelei] /<ngr. saltes

SUPERIOR¹ ~oara (~ori, ~oare) 1) Care se gaseste in partea de sus; situat deasupra. Strat ~. ◊ Membre ~oare mainile la om. Curs ~ al unei ape curgatoare sector care se afla mai aproape de izvor decat de varsare. 2) Care ocupa treapta cea mai inalta intr-o ierarhie; suprem; prim. Calitate ~oara. ◊ Ofiter ~ ofiter cu grad mai inalt decat al capitanului. Animal ~ (sau planta ~oara) animal (sau planta) care se afla pe treapta cea mai avansata a unei evolutii. 3) Care a atins un nivel inalt de evolutie; cu o evolutie avansata. Vegetatie ~oara. 4) (despre persoane si despre manifestarile lor) Care denota cunostinte, merite, forta mai mare (in raport cu altii). Spirit ~. [Sil. -ri-or] /<lat. superior, fr. superieur

A SUSURA pers. 3 susura intranz. (despre ape curgatoare, frunze miscate de vant etc.) A produce un zgomot lin, continuu si placut; a murmura; a sopoti. /<fr. susurrer, lat. susurrare

TORENTIAL ~a (~i, ~e) 1) (despre ploaie) Care se manifesta ca un torent; abundent, repede si de scurta durata. 2) (despre ape curgatoare) Care curge cu viteza si cu debit mare (ca un torent). [Sil. -ti-al] /<fr. torrentiel

TRAILA ~e f. Pod plutitor care aluneca de-a lungul unui cablu, facand legatura intre doua maluri ale unei ape curgatoare. /<fr. traille

UED ~uri n. (in pustiurile Africii de Nord si in cele din Orientul Mijlociu) Vale larga prin care se scurg apele de ploaie torentiala sau unele ape curgatoare nepermanente. [Sil. u-ed] /<fr. oued

URLATOARE ~ori f. 1) Curs vijelios de apa, care curge cu zgomot printr-o albie abrupta, de pe coasta unui munte. 2) pop. Loc pe cursul unei ape curgatoare unde apa curge vertical de la inaltime (producand un zgomot puternic); cadere de apa; cascada; cataracta. /a urla + suf. ~ator

A SE VARSA se varsa intranz. 1) (despre ape curgatoare) A-si duce apele intr-un alt rau, in mare etc. 2) A iesi din albie; a trece peste maluri; a irupe; a se revarsa. /<lat. versare

VARSARE ~ari f. 1) v. A VARSA si A SE VARSA. ◊ ~ de sange omor; ucidere in masa. 2) Loc unde se varsa o apa curgatoare. 3): ~ de ziua dis-de-dimineata. ~area serii amurgire; inserare. /v. a (se) varsa

VIITURA ~i f. 1) Crestere brusca a debitului unei ape curgatoare (dupa o ploaie torentiala sau dupa topirea unor zapezi abundente). 2) Depunere (de namol, pietris, crengi) care se formeaza dupa o revarsare de apa. [Sil. vi-i-] /a veni + suf. ~tura

VIOARA³ ~e adj. (despre ape curgatoare) Care este foarte curata; albastra ca vioreaua; limpede; cristalina. /<lat. vivula

VOLUM¹ ~e n. 1) Spatiu tridimensional pe care il ocupa un corp; marimea unui corp. ~ul unui cub. 2) Cantitate globala. ~ul productiei. ~ul investitiilor. 3) Debit al unei ape curgatoare sau al unei fantani. 4) muz. Intensitate a sunetelor vocale sau instrumen-tale. /<fr. volume, lat. volumen, it. volume

ZATOACA ~ce f. pop. Brat al unei ape curgatoare, situat intre malul acesteia si o insula. /<bulg. zatok

CUESTA s.f. (Geol.) Forma de relief ca un povarnis, aparuta intr-o regiune in care stratele cu roci dure alterneaza cu cele moi, datorita eroziunii apelor curgatoare si retragerii treptate a versantilor. [< sp. cuesta].

COTA¹ s.f. 1. Parte cu care contribuie cineva la o cheltuiala comuna; parte cuvenita in urma unei imparteli. ♦ Parte dintr-un tot careia i se da o anumita destinatie; cota-parte, participatie. ◊ Cota bursei = lista valorilor cotate la bursa. 2. Altitudine a unui punct fata de nivelul marii. ◊ Cota apelor = nivelul unei ape curgatoare. 3. Distanta dintre un punct si un plan de referinta. ♦ Dimensiune indicata pe un desen. 4. Semne in cifre si in litere care arata locul unor carti, al unor documente etc. intr-o biblioteca, intr-o arhiva etc. [< fr. cote, cf. lat.med. quota – in ce cantitate].

ENDOREIC, -A adj. (Despre un bazin hidrografic, o regiune) Care nu are legaturi prin ape curgatoare cu marea. [Pron. -re-ic. / < fr. endoreique, cf. gr. endon – inauntru, rhein – a curge].

EVORSIUNE s.f. Actiune eroziva a apei curgatoare, care, cazand vertical, formeaza vartejuri. [Cf. germ. Evorsion, engl. evorsion].

FLUVIU s.n. apa curgatoare cu debit mare care se varsa in mare sau in ocean. ♦ (Fig.) Suvoi; potop; debit mare de curgere, revarsare. [Pron. -viu, pl. -vii. / < lat. fluvius].

POTAMO- Element prim de compunere savanta cu semnificatia „fluviu”, „rau”, „fluvial”, „apa curgatoare”. [< fr., it. potamo-, cf. gr. potamos – fluviu].

REOMORFOZA s.f. (Biol.) Transformare a diferitelor forme de animale (de exemplu oxiuri) datorita apei curgatoare. [Cf. germ. Rheomorphose].

RIPICOL, -A adj. Care traieste pe malurile apelor curgatoare. [< fr. ripicole].

iar, iare, s.n. (reg.) Brat (crac) sec al unei ape curgatoare.

ALUVIUNE s.f. Material detritic (mal, nisip, pietris) transportat si depus prin actiunea apelor curgatoare. [Cf. fr. alluvion, lat. alluvio < alluere – a spala].

BARAJ s.n. 1. Obstacol artificial ridicat pe cursul unei ape curgatoare pentru a ridica nivelul apei sau a-i regulariza cursul; stavilar, zagaz. ♦ Lucrare provizorie intr-un put de mina, care opreste patrunderea apelor in timpul saparii acestuia. 2. Piedica; bariera. ♦ Lucrare de fortificatie care impiedica inaintarea inamicului pe anumite directii. 3. Foc dens si rapid de artilerie sau de arme automate, care are drept scop sa opreasca atacul inamicului. 4. (Sport) Intrecere suplimentara pentru promovarea mai multor echipe sau concurenti aflati la egalitate intr-o categorie superioara sau pentru stabilirea ordinii lor intr-un clasament. [Pl. -je, -juri. / < fr. barrage].

DEFILEU s.n. Vale stramta si adanca intre doi munti, sapata de o apa curgatoare; trecatoare. [Pl. -uri. / < fr. defile].

intalnitura, intalnituri, s.f. (inv. si pop.) 1. local unde se intalnesc doua ape curgatoare; confluenta. 2. boala de om cauzata de intalnirea cu un spirit rau (cu ielele, cu soimanele, cu vanturile cele rele, cu dansele) paralizie, dambla, pocitura.

HIDROGRAD s.n. Unitate de masura a variatiei nivelului apelor curgatoare, reprezentand a zecea parte din diferenta care rezulta intre valoarea nivelurilor maxime si minime absolute inregistrate intr-o perioada lunga de timp. [< germ. Hydrograd, cf. gr. hydor – apa, lat. gradus – treapta].

percioaga s.f. (reg.) peste mic de apa curgatoare; zvarluga.

pleosa, pleose, s.f. (reg.) s.f. (reg.) cot al unei ape curgatoare.

plisa¹, plise, s.f. (reg.) 1. loc adanc si linistit in albia unui rau. 2. loc in padure unde se aduna lemnele pentru a fi transportate cu masinile sau cu carutele. 3. lemn pus de-a curmezisul unei ape curgatoare, pe care se asaza butucii cand se construieste o pluta.

plutelnic, plutelnica, adj. (inv.; despre ape curgatoare) navigabil.

pomostire, pomostiri, s.f. (reg.) 1. (despre pardoseala de lut a unei incaperi) batatorire, nivelare; lipire. 2. depunere de aluviuni a unei ape curgatoare.

ponor, ponoare, s.n. (pop.) 1. povarnis abrupt sau adancitura formata prin prabusirea unor straturi de teren; rapa. 2. loc necultivat; parloaga. 3. munte inalt cu creasta golasa, lipsita de vegetatie. 4. deal cu coama inalta si rotunda. 5. mica apa curgatoare; garla; apa statatoare mai mare decat o balta. 6. poiana (intr-o padurice). 7. vizuina, barlog (intr-o regiune accidentata). 8. casa mica si scunda. 9. (fig.) necaz, suparare, nenorocire; amar. 10. greseala, vina. 11. multime, numar mare.

popanzoc s.n. (reg.) insula sau grind format de o apa curgatoare.

porih, porihuri, s.n. (reg.) 1. prag alcatuit din busteni pusi de-a curmezisul unei ape curgatoare. 2. portiune de drum forestier cu lemne puse de-a curmezisul, pentru a se usura transportul bustenilor la vale.

portas s.n. (reg.) loc situat pe malul unei ape curgatoare unde se depoziteaza lemnul taiat din padure si unde se construiesc plute; schela.

preraura, pers. 3 sg. preraureaza, vb. I (inv.; despre ape curgatoare si teritoriu) a scalda, a uda.

priboina, priboine, s.f. (reg.) loc la cotul unei ape curgatoare izbit de valuri.

priboi¹, priboaie, s.n. (pop.) 1. perforator, dorn. 2. bat de batut icrele de peste. 3. planta erbacee cu frunze placut mirositoare si cu flori rosii si albe. 4. (art.) numele unui dans popular; melodia dupa care se executa acest dans. 5. (reg.) unealta cu care se fac gauri in pamant pentru semanatul porumbului sau pentru introducerea stalpilor gardului. 6. pana pentru despicat lemnele. 7. piron gros si scurt batut in bustean, pentru a fi carat. 8. ciur din sarma pentru curatatul de pielita al icrelor de morun. 9. (reg.) solutie de pilitura de sulfat de cupru dizolvata in apa, folosita pentru vindecarea fracturilor. 10. (inv. si reg.) coasta foarte inclinata; deal noroios. 11. (reg.) stanca abrupta pe malul unei ape curgatoare. 12. (reg.) loc la cotul unei ape curgatoare izbit de valuri; priboina.

strujitura, strujituri, s.f. 1. (pop.; la pl.) aschie de lemn; talas, geluitura; aschie de lemn, span. 2. (inv.) material erodat si carat de o apa curgatoare. 3. (inv.) obiect cioplit, strunjit.

POTAMOLOGIE s.f. Ramura a hidrologiei care se ocupa cu studiul apelor curgatoare. [Gen. -iei. / < fr. potamologie, cf. gr. potamos – rau, logos – studiu].

REGULARIZA vb. I. tr. 1. A supune unor norme, unor reguli. 2. A da o forma geometrica regulata unui obiect (corectandu-i conturul). 3. A modifica albia unei ape curgatoare pentru a avea un curs regulat. [< fr. regulariser].

tusina, s.f. (reg.) 1. lana tunsa de pe pantecele oii. 2. trunchi retezat aproape de pamant; butusina. 3. loc mai adanc in albia unei ape curgatoare.

RETRAGE vb. III. 1. tr. A trage inapoi; a lua inapoi ceva. ♦ refl. A parasi pozitiile din fata inamicului. ♦ refl. A iesi voluntar dintr-o functie, dintr-o institutie etc. 2. refl. A merge inapoi, a pleca. ♦ (Despre mijloace de transport in comun) A iesi din circulatie, intrerupandu-si activitatea. 3. refl. (Despre ape curgatoare) A intra din nou in albie dupa revarsare. 4. tr. (Fig.) A retracta. [P.i. retrag. / < re- + trage, dupa fr. retirer].

turuitoare s.f. (reg.) cascada mica; apa curgatoare, putin adanca.

SONDA s.f. 1. Put destinat extragerii unei substante minerale fluide (titei, gaze naturale etc.) sau extragerii de probe de roca. 2. aparat folosit pentru determinarea adancimii marilor sau a apelor curgatoare. 3. aparat pentru luarea de probe dintr-un material compact sau granular. 4. Instrument tubular folosit pentru explorarea unor cavitati naturale din organism sau pentru drenarea unor plagi. 5. Sonda spatiala = racheta spatiala lansata pe directie verticala cu scopul de a explora straturile superioare ale atmosferei terestre; balon-sonda = balon prevazut cu aparate de observatie, care se lanseaza in atmosfera pentru inregistrarea anumitor date meteorologice. 6. Pahar de bere lunguiet si subtire, mai ingust in partea de jos. [< fr. sonde, it. sonda].

SUSURA vb. I. intr. (Despre ape curgatoare, frunze) A produce un zgomot lin si continuu. [P.i. 3 -ra. / < fr. susurrer].

TORENTIAL, -A adj. (Despre ploi) Cu mare debit de apa, repede si de scurta durata; vijelios. ♦ (Despre o apa curgatoare) Cu un curs violent; al carei debit creste brusc. [Pron. -ti-al. / cf. fr. torrentiel, it. torrenziale].

AFLUENT s. m. apa curgatoare care se varsa intr-un curs de apa mai mare. (< fr. affluent, lat. affluens)

AFUIRE s. f. dislocare si spalare de catre curentul apei a aluviunilor din jurul unei nave sau al fundatiei unei constructii de pe fundul apelor curgatoare. (dupa fr. affouillement)

BARAJ s. n. 1. constructie hidrotehnica asezata transversal pe cursul unei ape curgatoare pentru a ridica nivelul apei sau a-i regulariza cursul; stavilar, zagaz. 2. lucrare provizorie pentru a impiedica patrunderea apei intr-o zona de lucru, a opri circulatia rutiera etc. 3. piedica; bariera. 4. lucrare de fortificatie care impiedica inaintarea inamicului pe anumite directii. 5. foc intens de artilerie sau de arme automate ca sa opreasca atacul inamicului. 6. intrecere suplimentara pentru promovarea mai multor echipe sportive sau concurenti aflati la egalitate ori pentru stabilirea ordinii lor intr-un clasament. 7. (med.) tulburare ideomotorie caracterizata printr-un blocaj in sirul ideilor, in exprimarea lor. (< fr. barrage)

COTA¹ s. f. 1. parte cu care contribuie cineva la o cheltuiala comuna sau care ii revine in urma unei imparteli. ◊ parte dintr-un tot careia i se da o anumita destinatie; cota-parte, participatie. ◊ contributie obligatorie, in produse agricole, impusa producatorilor de catre stat la termene si preturi fixate de el. 2. document de referinta care constata cursul valorilor inscrise la bursa², rezultate din cotatiile unei zile. ◊ cota bursei = nivelul cursului valutar la bursa. 3. altitudine a unui punct fata de nivelul marii; nivelul unei ape curgatoare. ◊ nivelul la care navigheaza un submarin. 4. (mat.) a treia coordonata carteziana a unui punct din spatiu. ◊ fiecare dintre dimensiunile unei piese, ale unei constructii indicate pe un desen. 5. semn in cifre si litere care arata locul unor carti, documente etc. intr-o biblioteca, intr-o arhiva, a unei piese filatelice in cataloage sau reviste de specialitate. (< fr. cote, lat. quota)

CUESTA [CUES-] s. f. forma de relief cu un povarnis, aparuta intr-o regiune in care straturile cu roci dure alterneaza cu cele moi, datorita eroziunii apelor curgatoare si retragerii treptate a versantilor. (< sp. cuesta)

DEBUSEU s. n. 1. regiune, tara servind ca piata de desfacere a produselor, a marfurilor etc. 2. iesirea dintr-un defileu a unei ape curgatoare, a unei sosele etc. ◊ (mil.) iesire la loc deschis, larg. ◊ debuseul unui pod = debit maxim al unei ape curgatoare care la nivelul maxim nu trece peste pod. (< fr. debouche)

DEFILEU s. n. vale ingusta si adanca intre doi munti, sapata de o apa curgatoare. (< fr. defile)

ENDOREIC, -A adj. (despre un bazin hidrografic, o regiune) care nu are legaturi prin ape curgatoare cu marea. (< fr. endoreique)

EPIU s. n. dig de piatra sau de nuiele, construit de la malul unei ape curgatoare catre larg, pentru a micsora latimea acesteia sau a facilita depunerile aluvionare. (< fr. epi)

EVORSIUNE s. f. actiune eroziva a apei curgatoare, care cazand vertical, formeaza vartejuri. (< germ. Evorsion, engl. evorsion)

FLOTABIL, -A adj. 1. (despre corpuri) care are flotabilitate (1). 2. (despre ape curgatoare) care permite plutirea. (< fr. flottable)

FLUVIOMETRU s. n. aparat pentru masurarea variatiilor de nivel ale unei ape curgatoare. (< fr. fluviometre)

FLUVIU s. n. 1. apa curgatoare cu debit mare, care se varsa in mare sau in ocean. 2. (fig.) suvoi; potop; revarsare. (< lat. fluvius)

HIDROGRAD s. n. unitate de masura a variatiei nivelului apelor curgatoare egala cu a zecea parte din amplitudinea maxima. (< germ. Hydrograd)

HIDROMORFOLOGIE s. f. ramura a hidrologiei care studiaza geneza si formele albiilor apelor curgatoare sau statatoare. (< hidro- + morfologie)

HIDROSTATIMETRU s. n. aparat electric care determina nivelul unei ape curgatoare. (< fr. hydrostatimetre)

MEANDRU s. n. 1. cotitura mare a cursului unei ape curgatoare. ◊ sinuozitate. 2. motiv ornamental dintr-o imbinare de linii curbe sau frante reprezentand stilizarea unui val. (< fr. meandre)

POTAMOBOTANICA s. f. botanica apelor curgatoare. (< fr. potamobotanique)

POTAMOFIL, -A adj. (despre plante) care creste in ape curgatoare. (< fr. potamophile)

POTAMOPLANCTON s. n. planctonul apelor curgatoare. (< fr. potamoplancton)

REGIM s. n. 1. mod, sistem de organizare a vietii economice, politice si sociale a unui stat. 2. ansamblu de reglementari proprii activitatii unei institutii, intreprinderi etc. ◊ totalitatea regulilor impuse modului de viata si de alimentare al cuiva. ♦ ~ de economii = sistem de masuri privind folosirea cat mai rationala a resurselor materiale, financiare si de munca; ~ fluvial = evolutie medie a debitelor unei ape curgatoare in timp de un an. 3. totalitatea conditiilor de functionare la un moment dat a unui sistem tehnic. 4. mod de evolutie ciclica a unui fenomen natural. 5. (lingv.) rectiune. (< fr. regime)

REGULARIZA vb. tr. 1. a supune unor norme, unor reguli. ◊ a pune in ordine, in concordanta. ◊ a cerceta erori de inregistrare prin stornari, virari etc. ◊ a stabili si a achita suma in contul careia s-au facut plati provizorii. 2. a da o forma geometrica regulata unui obiect. 3. a modifica albia unei ape curgatoare pentru a avea un curs regulat. (< fr. regulariser)

REOMORFOZA s. f. (biol.) morfoza sub influenta apelor curgatoare. (< fr. rheomorphose)

RETRAGE vb. I. tr. a trage inapoi. ◊ a lua inapoi ceva. ◊ (fig.) a retracta. II. refl. 1. (despre armate) a parasi pozitiile din fata inamicului. 2. a iesi voluntar dintr-o functie, dintr-o institutie etc. 3. a merge inapoi, a pleca. ◊ (despre mijloace de transport in comun) a iesi din circulatie. 4. (despre ape curgatoare) a reintra in albie dupa revarsare. (< lat. retragere, dupa fr. retirer)

RIPICOL, -A adj. (despre specii) care traieste pe malurile apelor curgatoare. (< fr. ripicole)

SUSURA vb. intr. (despre ape curgatoare, frunze) a produce un susur. (< fr. susurrer)

TALVEG s. n. 1. linie care uneste punctele de maxima adancime ale unei ape curgatoare sau ale unei vai. 2. ~ baric = zona de presiune atmosferica scazuta, incadrata de presiuni mai ridicate. (< germ. Talweg, fr., engl. thalweg)

TORENTIAL, -A adj. 1. (despre ploi) cu mare debit de apa, repede si de scurta durata; vijelios. ◊ (despre o apa curgatoare) care are un curs violent, cu cresteri bruste de debit. 2. (fig.) impetuos, navalnic. (< fr. torrentiel)

fluviu (fluvii), s. m. – apa curgatoare mare. Lat. fluvius (sec. XIX). – Der. fluvial, adj. (fluvial), din fr.

inie (inii), s. f. – Sloi, gheata care se formeaza iarna pe suprafata apelor curgatoare. Sl. inije „grindina” (Miklosich, Slaw. Elem., 23; Miklosich, Lexicon, 257; Cihac, II, 148), cf. bg., rus. inej, sb., cr. inje.

joagar (joagare), s. n. – 1. Ferastrau mare care functioneaza actionat de forta apei curgatoare. – 2. Ferastrau mare actionat de doi lucratori, beschie. Germ. Sager, prin intermediul sas. *sager (Borcea 194; Tiktin; DAR). – Der. jogarar, s. m. (lucrator la joagar).

PORIF, porifuri, s. n. Constructie facuta din garduri de nuiele si de bolovani, pentru protejarea malului unei ape curgatoare.

riu (-uri), s. n. – 1. apa curgatoare mare. – 2. Feston, broderie, cusatura verticala. – Mr. ariu, megl. rou. Lat. rivus, rius (Puscariu 1469; REW 7341; Barbulescu, Arhiva, XXXVII, 245); cf. it., sp., port. rio (logud. riu, campan. arriu), prov., cat. riu. – Der. riurean, adj. (riveran); riura, vb. (a undui; a coase riuri); riuri, vb. (a undui, a curge, a forma un riu); inriuri, vb. (a influenta, a avea influenta), format prin traducerea fr. influer, cf. germ. Einfluss.

toance s. f. pl. – Repezis de apa curgatoare, curent rapid al unui riu. Sl. tąca „ploaie”, datorita stropilor pe care-i imprastie. Legatura cu pol. ton „adincime” (Cihac, II, 414), nu este probabila. In Mold., mai ales ca toponim.

BAER, Legea lui ~, teorie care atribuie abaterea apelor curgatoare (spre malul drept in emisfera nordica si spre malul sting in cea sudica) miscarii de rotatie a Pamintului (forta Coriolis).

AFLUENT, afluenti, s. m. Nume dat unei ape curgatoare, considerata in raport cu apa mai mare in care se varsa. – Fr. affluent (lat. lit. affluens, -ntis).

BOLOVANIS (‹ bolovan) s. n. Roca sedimentara detritica, mobila, formata din elemente rotunjite, cu dimensiuni mai mari de 70 mm si constituita din bucati de roci rezistente la eroziune. Se formeaza prin actiunea apelor curgatoare (in amonte), a ghetarilor (in locul de topire) si a marilor (in apropiere de tarm), constituind aluviunile teraselor, morene si cordoanele litorale.

AGESTI, agestesc, vb. IV. (Reg.) 1. Tranz. A stavili o apa curgatoare, ingramadind busteni, crengi etc. la o cotitura a ei. 2. Refl. (Despre busteni, crengi etc.) A se ingramadi la cotitura unui rau, formand un fel de stavilar. ♦ Fig. (Despre oameni) A se pripasi; a se oplosi. – Din agest.

BUGEAC (‹ tc.) s. n. Regiune de stepa brazdata de vai cu versanti povirniti, lipsita de ape curgatoare.

BUGEAC s. n. Tinut de stepa brazdat de vai adanci si seci si lipsit de ape curgatoare. – Tc. bucak.

ZGOMOTA, zgomotez, vb. I. Intranz. (Rar) A produce zgomote; a trosni. ♦ (Despre oameni) A face galagie, a vorbi tare. ♦ (Despre ape curgatoare) A sopoti, a susura. – Din zgomot.

CALDARE, caldari, s. f. I. 1. Vas mare, rotund, de obicei de arama, in care se pastreaza sau se fierbe apa. ◊ Caldare de aburi = instalatie (la locomotive, locomobile, vapoare etc.) cu ajutorul careia se trece apa, sub actiunea caldurii, din faza lichida in vapori cu o presiune mai mare decat cea atmosferica; cazan de aburi. Caldare de rachiu = cazan de distilat rachiul. 2. Galeata. II. (Geogr.) Depresiune circulara cu versante prapastioase in zona muntilor inalti; scobitura in albiile apelor curgatoare, pricinuita de eroziunea in vartejuri la baza unei cascade; cazan. – Lat. caldaria.

ZAGAZ, zagazuri, s. n. 1. Stavilar. ◊ Expr. A se rupe (sau a se deschide, a se descuia) zagazurile cerului, se spune cand sunt ploi mari, torentiale. 2. Fig. Opreliste, ingradire, piedica, obstacol. 3. Lac sau iaz format de apa pe care barajul o impiedica sa curga; brat derivat dintr-o apa curgatoare; scoc. – Comp. sb. zagata, zagatiti „a stavili”.

caloian m., pl. ieni (vsl. kalienu, de lut. Cp. si cu rus. haluianu, om necioplit. V. scaloian). Munt. Est. Dobr. Mold. Un mic chip de lut in forma de om pe care, in Joia a treia dupa Paste si cind e seceta, il fac copiii la tara, il pun pe o scindurica, il impodobesc cu flori si cu coji de oua rosii si-i dau drumu pe o apa curgatoare bocindu-l cu Iene, Iene, Coloiene! in credinta ca asta va aduce ploaie.

CRAB (‹ fr.) s. m. 1. Nume generic pentru speciile a opt familii de crustacee decapode, cu abdomen scurt, lipsit de telson, indoit sub cefalotoracele foarte latit, de c. 0,5 cm. – 1,7 m (luind in calcul si picioarele). Pot fi: bentonici (c. inotator Portunus), de tarm (c. de litoral), de ape curgatoare (c. de apa dulce), terestri (c. cu clesti parosi) sau paraziti temporari (c. mazare), sedentari (c. paros) sau nomazi (c. de nisip); au respiratie acvatica (c. fantoma), aeriana (c. de buzunar) sau amfibie. 2. (ASTR.) Nebuloasa cu structura filamentara, aflata in partea estica a constelatiei Taurul, formata in urma supernovei din 1054; contine un pulsar cu perioada de rotatie de 0,033 s.

Acheron 1. Unul dintre fluviile Infernului, cu ape tulburi si noroioase. Peste el, Charon trecea in luntrea lui, de cealalta parte, sufletele mortilor, care ajungeau astfel in imparatia subpaminteana. 2. Nume purtat de mai multe ape curgatoare din Grecia si din Italia.

Cocytus, apa curgatoare din Epirus, socotita de cei vechi drept fluviu al Infernului.

CURENT² ~ta (~ti, ~te) 1) (despre unitati de timp) Care este in curs; in care ne aflam. Anul ~. 2) Care are loc in mod obisnuit; de fiecare zi; zilnic; cotidian. Chestiuni ~te. ◊ Cont ~ cont la o banca unde sumele se depun si se ridica la necesitate. 3) (despre preturi) Care exista in timpul de fata; in curs; actual. ◊ Moneda ~ta moneda care circula; moneda valabila. 4) (despre vorbire) Care se produce usor, fara efort; curgator; fluent; cursiv. 5): apa ~ta apa care vine prin tevi la robinete si poate fi folosita in orice moment. /<fr. courant

ZVARLUGA, zvarlugi, s. f. 1. Peste mic din apele statatoare sau lin curgatoare, comestibil, cu miscari foarte iuti, de culoare galbuie, cu gura prevazuta cu sase mustati si cu o teapa sub ochi (Cobitis taenia). 2. Fig. Persoana vioaie, iute in miscari, sprintena. [Var.: varluga s. f.] – Et. nec.

ORZOAICA s. f. Specie de orz al carei spic este format numai din doua randuri de boabe, mai bogate in amidon decat ale orzului si folosite la fabricarea berii; orzoaie (Hordeum distichon). ◊ Compus: orzoiaca-de-balta = planta erbacee care creste in apele statatoare sau lin-curgatoare, cu frunze liniare ingramadite la baza tulpinii si cu flori mici, albe-verzui (Vallisneria spiralis). – Orz + suf. -oaica.

curgator, -OARE, curgatori, -oare, adj. 1. (Despre ape) Care curge necontenit. 2. Fig. (Despre vorbire, fraza, stil) Cu debit bogat, usor si placut; fluent; cursiv. 3. (Inv.; despre an, luna) Curent (I 2). – Curge + suf. -ator.

curgator adj. (pop.) mergator. (apa ~oare.)

LENITIC, -A adj. cu ape linistite, stagnante sau curgatoare. (< fr. lenitique)

PENITA, penite, s. f. 1. Diminutiv al lui pana¹; p*******a. 2. Placa de metal, mica si concava, terminata printr-un varf despicat, care, montata sau atasata la un toc sau stilou, foloseste pentru a scrie cu cerneala. 3. Numele a doua specii de plante erbacee cu flori alburii, care cresc in ape adanci, statatoare sau lin curgatoare (Myriophyllum spicatum si verticillatum). – Pana¹ + suf. -ita.

curgator² ~oare (~ori, ~oare) 1) (despre ape) Care curge necontenit; care nu este statatoare. 2) fig. (despre vorbire, stil) Care se caracterizeaza prin lipsa de efort; care se desfasoara natural si fluent; cursiv. /a curge + suf. ~ator

CURENT, -A adj. 1. (Despre vorbire) curgator, fluent. 2. (Despre an, luna) In curs; prezent. ♦ (Fig.) Obisnuit, uzual. 3. apa curenta = apa care curge de la robinet. [< fr. courant].

CURENT, -A I. adj. 1. (despre vorbire) curgator, fluent. 2. (despre an, luna) in curs; prezent. ◊ (fig.) care circula; obisnuit, uzual. 3. apa ~a = apa care curge de la robinet. 4. (mat.) punct ~ = punct mobil care parcurge o curba. II. s. m. 1. deplasare a unei mase de apa sau de aer intr-o anumita directie. 2. miscare orientata a particulelor incarcate cu sarcini electrice. 3. parama ce trece printr-un sistem de scripeti cu care se ridica barcile. III. s. n. ansamblu de idei, de teorii politice, stiintifice, artistice etc., rezultanta generala a tendintelor unei anumite epoci. ♦ a se pune (sau a se tine) la ~ = a se informa. (< fr. courant)

sleau², sleauri, s.m. 1. (inv. si reg.) drum batatorit, neamenajat (de mare circulatie); itinerar, traseu; (in expr.) a da pe sleau = a aduce pe calea cea buna. 2. (reg.; in forma: sleah) sosea. 3. (pop.) fagas lasat (pe drum) de rotile unui vehicul; (in expr.) a merge pe sleau = a reusi; a avea spor; a merge sleau = a se desfasura in mod curgator. 4. (reg.) jgheab prin care se scurge mustul din teasc. 5. (reg.) curs al unei ape. 6. (pop. si fam.; in loc. adv.) pe sleau = de-a dreptul fara inconjur. 7. (reg.) loc de trecere prin gard sau peste gard. 8. (reg.) loc deschis, expus vantului; spulberis. 9. (reg.; in forma: sleu) loc plan pe varful unui munte; coama de munte sau de deal.