Dex are decat

DECAT adv., conj. I. Adv. 1. (Comparativ de inegalitate) Era mai mare decat mine. 2. (Restrictiv, in constructii negative) Numai. ♦ Expr. N-am (sau n-ai etc.) decat sa... = a) singurul lucru care imi (sau iti etc.) ramane de facut...; b) sunt (sau esti etc.) liber sa, daca vreau (sau vrei etc.) sa... N-ai (sau n-are) decat! = poti (sau poate) s-o faci (sau s-o faca), putin imi pasa! II. Conj. 1. (Introduce o propozitie circumstantiala comparativa de inegalitate) Mai mult banuia decat stia. 2. (Introduce o propozitie circumstantiala de exceptie) Nu facea altceva decat sa citeasca. 3. (Introduce o propozitie circumstantiala opozitionala cu nuanta comparativa) In loc sa... 4. (Pop.; adversativ) Insa, dar, numai ca. – De⁴ + cat.

MONOGAM adj. 1. (Despre oameni) Care nu are decat un singur sot (sau sotie). 2. (Despre casatorie) Bazat pe monogamie; monogamic. 3. (Despre plante) Cu flori unisexuate. [Cf. fr. monogame, lat.bis. monogamus].

MONUMENTAL, -A adj. 1. Referitor la monument. 2. De mari proportii, maret, grandios. ♦ (Fam.) Uimitor, uluitor. // s.n. Categorie estetica, varianta a sublimului, in care maretia se manifesta prin marime. // s.f.pl. (Poligr.) Litere din familia romane elzevir, care nu are decat majuscule, cu talpa foarte accentuata si subtire. [Cf. fr. monumental, lat. monumentalis].

UNIARTICULAT, -A adj. (Biol.) Care nu are decat o singura articulatie sau un singur articol. [Pron. -ni-ar-. / < fr. uniarticule].

GLISANT, -A adj. 1. (tehn.; despre o piesa, un corp etc.) care aluneca (cu ajutorul unui dispozitiv). 2. (despre sol) alunecos. 3. (mat.) vector ~ = vector sustinut de o dreapta care nu are decat libertatea de a aluneca de-a lungul acestuia. (< fr. glissant)

MONOTREM, -A I. adj. care nu are decat un orificiu ca rect, conducte u*****e si genitale. II. s. f. pl. ordin de mamifere primitive ovipare, din clasa prototerienelor: ornitorincul. (< fr. monotreme/s/)

MONUMENTAL, -A I. adj. 1. referitor la monument. 2. de mari proportii, maret, grandios; impunator. ◊ (fam.) uimitor, uluitor; colosal. II. s. n. categorie estetica, varianta a sublimului, in care maretia se manifesta prin marime. III. s. f. pl. (poligr.) litera din familia romane elzevir, care nu are decat majuscule, cu talpa foarte accentuata si subtire. (< fr. monumental, lat. monumentalis, it. monumentale)

UNIARTICULAT, -A adj. (biol.) care nu are decat o singura articulatie sau un singur articol. (< fr. uniarticule)

INFERIOR, -Oara, inferiori, -oare, adj. 1. Care este asezat dedesubt sau mai jos. ♦ (Despre ape curgatoare sau despre regiuni de pe cursul lor) Situat mai aproape de varsare decat de izvor. 2. Care este din punct de vedere numeric mai mic decat altul. 3. Care are un rang, o functie sau un grad mai mic decat altul. ♦ (Substantivat) Subaltern, subordonat (intr-o functie). 4. Care este de calitate mai proasta, valoreaza mai putin sau are importanta mai mica decat altul. ◊ (In vechea organizare a scolii) Curs inferior = ciclu de invatamant cuprinzand primele patru clase ale liceului. [Pr.: -ri-or] – Din fr. inferieur, lat. inferior.

VIOLA¹, viole, s. f. Instrument muzical cu coarde, mai mare decat vioara, acordat cu o cvinta mai jos decat vioara si avand sunete mai grave decat aceasta; alto. [Pr.: -vi-o-] – Din it. viola, fr. viole.

VIOLONCEL, violoncele, s. n. Instrument muzical cu coarde asemanator cu vioara³, insa mult mai mare decat aceasta si avand un timbru mai grav; cello. [Pl. si: violonceluri] – Din fr. violoncelle, it. violoncello.

TEORBA, teorbe, s. f. Instrument muzical mai mare decat lauta, care are coarde speciale pentru sunetele grave. [Pr.: te-or-] – Din fr. theorbe.

VIOLA¹ s.f. Instrument muzical cu coarde si arcus, ceva mai mare decat vioara si avand un timbru mai grav. [Pron. vi-o-. / < fr. viole, it. viola < prov. viola].

LECTOR¹, -A, lectori, -e, s. m. si f. 1. Grad in unele institutii de invatamant superior, mai mare decat asistentul si mai mic decat conferentiarul; persoana care are acest grad. 2. Membru al unui lectorat (2). 3. (Iesit din uz) Persoana care tinea lectii sau care conducea seminariile in invatamantul politic, in universitatile populare etc. – Din germ. Lektor.

GULER ~e n. 1) Portiune a unor obiecte de imbracaminte care inconjura gatul. ◊ A apuca (sau a lua, a insfaca) pe cineva de ~ a) a forta pe cineva sa se supuna; b) a cere cuiva socoteala. 2) Dunga de spuma, formata la suprafata berii turnata intr-un pahar. 3) tehn. Parte inelara la suprafata unei piese, avand diametrul mai mare decat restul acesteia si servind, de obicei, la etansare. /<ung. galler

OBLONG ~ga (~gi, ~ge) livr. Care are lungimea mai mare decat latimea; lunguiet; alungit. /<fr. oblong, lat. oblongus

PLANSA ~e f. 1) Piesa plana de lemn, subtire avand lungimea mai mare decat latimea. 2) Coala de hartie mai groasa ca de obicei, pe care sunt reproduse desene, fotografii, picturi, folosita ca ilustratie intr-o carte. 3) Carton pe care este executata o ilustratie, servind ca material didactic; tabel. 4) Placa de lemn sau de metal in care se sapa litere sau note muzicale, folosita in gravura. 5) Placa de beton folosita la pavarea drumurilor. /<fr. planche

ACCELERAT, -A, accelerati, -te, adj. Care este iutit, grabit; care are o frecventa mai mare decat cea normala. Ritm accelerat. Respiratie accelerata. ◊ Tren accelerat (si substantivat n.) = tren cu viteza mai mare decat a personalului (si care nu opreste in toate garile). – V. accelera.

TRANSURANIC, -A, transuranici, -ce, adj. (Despre elemente chimice) Care are numarul atomic mai mare decat acela al uraniului si este obtinut prin bombardarea altor elemente; transuranian. – Din germ. transuranisch.

SUPERSONIC, -A, supersonici, -ce, adj. Care are o viteza mai mare decat viteza sunetului. ◊ Avion supersonic = avion cu reactie construit pentru a efectua zboruri cu viteze mai mari decat viteza sunetului. – Din fr. supersonique.

SUPRAUNITAR, -A, supraunitari, -e, adj. (Mat.; despre numere reale) Care are valoarea absoluta mai mare decat unitatea. [Pr.: -pra-u-] – Supra- + unitar.

COZ m. reg. (la jocul de carti) Carte de joc care, conform conventiei stabilite de jucatori, are o valoare mai mare decat toate celelalte carti; atu. ◊ Frumoasa ~ deosebit de frumoasa; de o frumusete fara pereche. /<turc. koz

PANORAMIC ~ca (~ci, ~ce) 1) Care tine de panorama; propriu panoramei. Priveliste ~ca. 2) Care are aspect de panorama; asemanator cu o panorama; de mare vizibilitate. ◊ Ecran ~ ecran cinematografic de forma semicirculara, avand latimea mult mai mare decat inaltimea. /<fr. panoramique

ROTAT ~ta (~ti, ~te) 1) (despre coroa-na pomilor, coada pasarilor etc.) Care are forma unei roti; rotund; circular. Mar ~. 2) (despre parul cailor) Care are pete de alta culoare decat restul parului. /roata + suf. ~at

SUPERSONIC ~ca (~ci, ~ce) Care are o viteza mai mare decat cea a sunetului. Avion ~. /<fr. supersonique

TRANSURANIC ~ca (~ci, ~ce) (despre elemente chimice) Care are numarul atomic mai mare decat al uraniului. [Sil. trans-u-] /<germ. transuranisch

AMORSA s.f. 1. Nada, momeala (pentru pesti). 2. Dispozitiv de aprindere a unei incarcaturi explozive. 3. Banda neagra de celuloid, opaca, care serveste la incarcarea sau la descarcarea aparatelor cinematografice sau a casetelor de filme la lumina. ♦ (Cinem.) Detaliu plasat in primplanul cadrului cu scopul de a da imaginii profunzime. 4. Amorsa drumului = portiunea din traseul unui drum la intrarea in orase, avand o latime mai mare decat restul traseului. 5. (Cib.) Serie de instructiuni care permit introducerea unui program. [< fr. amorce].

MASCON s.n. Formatie structurala a scoartei Lunii, avand o densitate mai mare decat densitatea formatiilor inconjuratoare. [< engl. mascon].

SUPERIOR, -Oara adj. 1. Asezat in partea de sus; deasupra, de sus. ♦ (Despre cursuri de apa) Care se afla spre izvor. 2. Care are un loc inalt (intr-o ordine, intr-o ierarhie). 3. Care se distinge, se deosebeste prin calitati, prin merite deosebite; care este la un nivel mai inalt. ♦ Matematici superioare = parte a matematicii care foloseste metode de cercetare foarte complexe. // s.m. si f. Cel care ocupa un loc mai important intr-o ierarhie fata de cei pe care ii are in subordine; cel care are un grad mai mare decat altul. [Pron. -ri-or. / cf. lat. superior, fr. superieur].

SUPRAUNITAR, -A adj. (Despre numere) Care are o valoare mai mare decat unitatea. [Pron. -pra-u-. / < supra- + unitar].

MASCON s. n. formatie structurala a scoartei Lunii, avand o densitate mai mare decat cea a formatiilor inconjuratoare. (< engl. mascon)

SUPERIOR, -Oara I. adj. 1. asezat in partea de sus; deasupra. ◊ (despre cursuri de apa) spre izvor. 2. care are un loc inalt (intr-o ierarhie). 3. care se distinge prin calitati, prin merite deosebite. ◊ la un nivel mai inalt. ♦ matematici ~ oare = parte a matematicii care foloseste metode de cercetare foarte complexe; invatamant ~ = treapta a invatamantului care urmeaza dupa cel liceal; studii ~ oare = studii universitare. II. s. m. f. cel care ocupa un loc mai important intr-o ierarhie, cel care are un grad mai mare decat altul. (< lat. superior, fr. superieur)

ATU, atuuri si (1) atale, s. n. 1. Carte de joc de culoarea care, in mod conventional, este socotita a avea o mai mare valoare decat celelalte. 2. Element care, intr-o anumita imprejurare, ofera cuiva un avantaj sau o sansa in plus. – Fr. atout.

SERGENT s.m. Grad inferior in armata sau in militie, mai mare decat cel de caporal; militar care are acest grad. ♦ Sergent-major = grad militar superior sergentului si inferior plutonierului, primul grad de subofiter. [< fr. sergent].

AMORSA, amorse, s. f. 1. Dispozitiv pentru aprinderea unei incarcaturi de exploziv. 2. (In sintagma) Amorsa drumului = portiune din traseul unui drum la intrarea in orase, care are de obicei o latime mai mare decat restul traseului. 3. Nada, momeala (la pescuit). – Din fr. amorce.

RAR, -A, rari, -e, adj., s. f. I. Adj. 1. Care, intr-un sir de lucruri sau de fiinte de acelasi fel, se afla fata de celelalte la o distanta mai mare decat cea obisnuita. 2. (Despre un intreg) Care are elementele componente mai departate unele de altele decat de obicei. Panza rara. 3. (Adesea adverbial) Care se petrece, se efectueaza sau se succeda la intervale mai departate sau intr-un timp mai lung decat cel obisnuit; care se desfasoara intr-un ritm lent. 4. (Adesea adverbial) Care este putin numeros, care se gaseste numai in putine locuri sau apare la intervale mai departate. ♦ Neobisnuit, exceptional. 5. Distins, ales, scump, pretios (prin faptul ca nu se intalneste prea des), superior (ca merit sau ca valoare). ◊ Piatra rara = piatra pretioasa. II. S. f. (Reg.) Un fel de mreaja de pescuit, cu o impletitura rara (I 2). – Lat. rarus.

SUPERANGULAR, -A adj. (Fot.; despre obiective] Care are un unghi de deschidere mai mare decat un obiectiv normal; superunghiular. [Cf. fr. superangulaire].

ASISTENT, -A, asistenti, -te, adj., s. m. si f. 1. Adj. Care asista, care este de fata. 2. S. m. si f. Persoana care asista pe cineva, care e de fata pentru a da ajutor. ◊ Asistent (universitar) = grad in invatamantul superior, mai mare decat preparatorul si inferior lectorului; persoana care are acest grad. – Fr. assistant (lat. lit. assistens, -ntis).

BIPATRAT, -A, bipatrati, -te, adj. (Despre ecuatii algebrice) Care contine necunoscuta in doi termeni, dintre care unul are un exponent de doua ori mai mare decat exponentul celuilalt. – Din bi- + patrat (dupa fr. bicarre).

PLAT ~ta (~ti, ~te) 1) (despre obiecte) Care are latimea si lungimea cu mult mai mare decat grosimea; de forma lata si turtita; lataret. 2): Picior ~ v. PICIOR. 3) (despre forme de relief) Care este intins si neted; ses. 4) fig. Care este sarac in imagini artistice; lipsit de expresivitate artistica; fad; searbad; banal. Stil ~. 5) (despre persoane) Care se caracterizeaza prin lipsa de personalitate; fara caracter personal. /<fr. plat

BIPATRAT, -A adj. (Despre ecuatii algebrice) Care contine necunoscuta in doi termeni, dintre care unul are un exponent de doua ori mai mare decat exponentul celuilalt. [< bi- + patrat, dupa fr. bicarre].

BIPATRAT, -A adj. (despre ecuatii algebrice) care contine necunoscuta in doi termeni, dintre care unul are un exponent de doua ori mai mare decat al celuilalt. (dupa fr. bicarre)

POZITIV² ~a (~i, ~e) (in opozitie cu negativ) 1) Care contine o afirmatie; care exprima aprobare sau acceptare; care are un caracter cert. Raspuns ~. 2) Care are insusiri bune; bun. ◊ Erou ~ personaj dintr-o opera artistica inzestrat cu calitati considerate bune. 3) (despre personaje) Care are spirit practic; realist. 4) mat. (despre valori numerice) Care este mai mare decat zero sau se noteaza cu semnul plus. Numar ~. 5) (despre sarcini electrice) Care este de acelasi fel cu sarcina nucleelor atomice sau cu sarcina electrica dobandita de un baston de ebonita prin frecare cu postav. 6) med. (despre analize, reactii, probe) Care confirma prezenta in organism a unui agent patogen. 7): Grad ~ forma initiala a categoriei gramaticale a gradelor de comparatie la adjective si adverbe. /<fr. positif, lat. positivus

SUPRAORDONAT, -A adj. Care are un loc superior (intr-o clasificatie, intr-o ierarhie). ♦ Fractie supraordonata = fractie ordinara mai mare decat intregul; propozitie supraordonata = propozitie regenta; notiune supraordonata = notiune care cuprinde alte notiuni cu sfera mai mica. [Pron. -pra-or-. / < supra- + ordonat, dupa subordonat].

SUPRAORDONAT, -A adj. care are un loc superior (intr-o clasificare, intr-o ierarhie). ♦ fractie ~a = fractie ordinara mai mare decat intregul; propozitie ~a (si s. f.) = propozitie regenta; notiune ~a = notiune care cuprinde alte notiuni cu sfera mai mica. (< supra¹- + ordonat)

CORDON, cordoane, s. n. I. 1. Cingatoare (de material plastic, de panglica, de panza, de piele etc.); centura, curea. ♦ Panglica lata de matase purtata diagonal pe piept, de care sunt prinse anumite decoratii inalte; gradul cel mai inalt al unei decoratii. 2. (Geogr.; in sintagma) Cordon litoral = fasie de uscat care desparte o laguna sau un liman de mare; sageata litorala, perisip. 3. Ansamblu de fire electrice foarte flexibile, folosite in telefonie. 4. (Anat.; in sintagma) Cordon ombilical =ombilic. 5. Margine a unei monede cu grosimea mai mare decat partea centrala. II. 1. Sir de posturi militare insarcinate cu un serviciu de paza; linie compacta, formata de obicei din soldati care au ca sarcina sa asigure ordinea in cazul unei afluente de oameni. ◊ Cordon sanitar = ansamblul masurilor de izolare la care este supusa o localitate sau o tara unde bantuie o boala molipsitoare; (concr.) patrula sau grup de patrule care asigura aceasta izolare. 2. (Inv.) Frontiera, granita. – Din fr. cordon.

ROTAT, -A, rotati, -te, adj. 1. Care are forma de roata, rotund; infoiat; intins in forma de roata. 2. (Despre parul calului; p. ext. despre cai) Cu pete de alta culoare decat restul parului. – Roata + suf. -at.

LOCOTENENT, locotenenti, s. m. 1. Grad de ofiter superior sublocotenentului si inferior locotenentului-major; persoana care are acest grad. ◊ Locotenent-major = grad de ofiter superior locotenentului si inferior capitanului; persoana care poarta acest grad. Locotenent-colonel = grad de ofiter superior mai mare decat maiorul si inferior colonelului; persoana care poarta acest grad. (Inv.); Locotenent-comandor = grad de ofiter in aviatia sau marina militara, echivalent cu maiorul; persoana care purta acest grad. 2. (Inv.) Persoana care tine locul unui demnitar. – Din it. locotenente.

Oara¹, ori, s. f. 1. (La sg.; precedat de un num. ord. sau un echivalent al lui) Timpul sau momentul in care are loc un fapt. 2. (La pl.; folosit la formarea numeralului adverbial, adesea cumuland valoarea de numeral multiplicativ) Va construi un bloc de trei ori mai mare decat cel construit anul trecut. ◊ Loc. adv. De multe ori sau (exclamativ) de cate ori! = in repetate randuri, adesea. De putine ori = rareori. De cate ori = de fiecare data. ◊ Loc. conj. Ori de cate ori = in toate randurile, in toate cazurile cand..., de fiecare data. – Lat. hora.

OFITER, ofiteri, s. m. I. 1. Nume generic pentru gradele militare de la sublocotenent pana la general; persoana care poarta unul dintre aceste grade. 2. Titlu dat unor functionari cu atributii sau cu insarcinari speciale; persoana avand acest titlu. ◊ Ofiter al starii civile = persoana insarcinata cu incheierea actelor de stare civila si cu oficierea casatoriei civile. 3. (Iesit din uz) Grad (mai mare decat cel de cavaler) conferit prin anumite decoratii; persoana care a primit acest grad. II. (Pop.) Varietate de crap lung si subtire, cu capul mare si osos, cu carnea tare si putin gustoasa, care traieste in baltile din Delta Dunarii (Cyprinus carpio oblongus). – Din pol. oficer, rus. ofiter, fr. officier.

CUFUNDAR ~i m. 1) Pasare de apa mai mare decat rata, cu ciocul ascutit si cu penele negre, cu puncte albe pe spate. 2) Pasare inotatoare de marimea ratei, cu penele castanii pe spate si albe pe burta, avand in jurul gatului un „guleras” de pene. /a se cufunda + suf. ~ar

RELATIVITATE s. f. 1. Faptul de a fi relativ. 2. Proprietate a marimilor fizice de a avea valori dependente de conditiile concrete in care se efectueaza masurarea lor sau de sistemul de referinta la care sunt raportate. ◊ Teoria relativitatii = teorie fizica a interdependentei dintre spatiu, timp si materia in miscare, prin care se stabilesc, cu precizie mai mare decat in fizica clasica, legile generale ale tuturor fenomenelor fizice si pentru cazurile in care vitezele corpurilor nu sunt neglijabile fata de viteza de propagare a luminii in vid. – Din fr. relativite.

FAMILIE s. f. 1. forma istorica de comunitate umana, grup de oameni legati prin consangvinitate si inrudire; (spec.) grup social avand la baza casatoria, alcatuit din soti si copii. ◊ totalitatea persoanelor care descind dintr-un stramos comun; neam, descendenta. ◊ dinastie. ◊ (la romani) totalitatea celor care se aflau in aceeasi casa sub autoritatea unui „pater familias”, sef juridic al casei (copii, rude, sclavi, animale, lucruri). 2. (fig.) grup de oameni strans unit, legat prin interese si idealuri comune. 3. ~ lexicala = serie de cuvinte inrudite, prin derivare, compunere sau prin schimbarea valorii gramaticale de la acelasi cuvant de baza. ◊ grup de limbi cu trasaturi comune care provin din aceeasi limba initiala. 4. diviziune a ordinului, mai mare decat genul. ◊ grup de plante, animale, elemente sau combinatii chimice cu trasaturi comune. ♦ ~ de albine = totalitatea albinelor dintr-un stup. 5. ~ radioactiva = ansamblul format dintr-un element radioactiv initial si din toate elementele rezultate din acesta prin dezintegrari succesive. 6. (mat.) multime de drepte, curbe sau suprafete care au o caracteristica intrinseca comuna, ecuatiile lor continand un parametru real. (< lat. familial, it. famiglia, fr. familie)

PISICA ~ci f. 1) Mamifer carnivor de talie mica, foarte sprinten, cu blana neteda, de diferite culori, cu ochi ageri (care vad si in intuneric) si cu ghearele ascutite, retractile. ◊ ~ domestica specie de pisica care traieste pe langa case si se hraneste cu soareci. ~ salbatica specie de pisica, mai mare decat cea domestica, cu blana de culoare cenusie intunecata si cu dungi negre transversale, care traieste prin paduri. ~ca cu clopotei nu prinde soareci cel care-si da in vileag intentiile poate rata scopul urmarit. 2) Blana a acestui mamifer. 3): ~-de-mare peste marin veninos, de talie mica, avand corp in forma de romb. [G.-D. pisicii] /pis + suf. ~ica

MATCA, matci, s. f. I. 1. Albie (minora) a unei ape curgatoare; pat², fagas, vad, albie. ◊ Expr. A reveni la (sau a reintra in) matca = a reveni la starea obisnuita a lucrurilor, a-si relua cursul normal. A readuce (pe cineva) la matca = a readuce (pe cineva) la calea cea buna. ♦ (Rar) Izvor al unei ape curgatoare. 2. Fig. Origine, obarsie, inceput, izvor; spec. loc de nastere; familie, neam din care se trage cineva. 3. Parte a navodului in care se strang pestii cand navodul este tras din apa; matita. II. 1. Albina femela mai mare decat albinele lucratoare, care depune oua; regina, mama. ◊ Expr. Ca un roi fara matca = dezorientat, zapacit, bezmetic. 2. (Reg.) Stup de cel putin un an, care a roit o data sau de mai multe ori; roi². III. Parte din foile unui chitantier, bonier, dosar etc. care ramane dupa ce s-au rupt partile (sau foile) detasabile; cotor. – Din bg., scr. matka.

CUFUNDAR, cufundari, s. m. Numele a doua pasari palmipede, inotatoare: a) pasare mai mare decat rata, cu pene negre stralucitoare, cu puncte albe pe spate, cu ciocul ascutit si cu aripile inguste; cufundac (Gavia arctica); b) pasare de marimea ratei, cu penele castanii inchise pe spate si albe pe burta, cu un smoc de pene in forma de guleras; bodarlau, corcodel (Podiceps cristatus). – Cufunda + suf. -ar.

INIMOS, -OASA, inimosi, -oase, adj. 1. Curajos; viteaz. 2. Bun, marinimos, generos. 3. Care sufera, care se consuma pentru ceva mai mult decat ar trebui; pasionat. 4. (Rar) Facut cu toata inima. – Inima + suf. -os.

NEOM, neoameni, s. m. Persoana lipsita de insusirile proprii unui om normal; persoana lipsita de omenie. ◊ Loc. adv. Ca neoameni = altfel decat ar fi normal. ◊ Expr. A face pe cineva (din om) neom = a aduce pe cineva intr-o stare de plans, distrugandu-l fiziceste sau sufleteste. [Pr.: ne-om] – Ne- + om.

PLUSA, plusez, vb. I. Intranz. A miza la un joc de carti mai mult decat au mizat toti cei dinainte; a mari miza. – Din plus².

OPERATIONALISM s. n. (Fil.) 1. Conceptie gnoseologica neopozitivista potrivit careia notiunile nu pot avea decat continut operational, intrucat semnificatiile sunt generate de operatii intelectuale. 2. Metodologie care pune in evidenta functia operatorie, instrumentala a conceptelor si a teoriilor stiintifice. [Pr.: -ti-o-] – Din engl. operationalism.

SUPRAVIETUI vb. 1. a ramane, a scapa. (N-au ~ decat ei.) 2. v. dainui.

INTARZIAT ~ta (~ti, ~te) 1) v. A INTARZIA. 2) (despre persoane) Care se dezvolta mai incet decat ar trebui. /v. a intarzia

RECE³ ~i adj. (in opozite cu cald) 1) Care are o temperatura scazuta; care creeaza senzatie de frig; lipsit de caldura. Vant ~. ◊ ~ ca de gheata foarte rece. Clima ~ clima caracteristica regiunilor polare. Cu sange ~ linistit; calm. 2) Care este mai putin cald decat ar trebui (sau decat este obisnuit). Camera ~. ◊ Gustari sau mancaruri) reci alimente (gatite) care se consuma neincalzite. 3) fig. (despre persoane sau despre manifesta-rile lor) Care vadeste lipsa de caldura sufle-teasca; sec. Primire ~. /<lat. recens

SANATOS² ~oasa (~osi, ~oase) 1) Care nu este bolnav de nimic. ◊ ~ tun foarte sanatos. A nu fi ~ la minte a fi (cam) nebun; zalud; smintit. Sa fii ~! a) formula de urare; b) treaba ta; ma rog; nu ai decat. Sa-i (sau s-o) porti ~ se spune unei persoane care imbraca ceva nou. 2) (despre aer, clima etc.) Care are o actiune favorabila asupra organismului; prielnic sanatatii; salubru. ◊ Atmosfera ~oasa ambianta favorabila. 3) Care are un temei serios; sprijinit pe o baza solida;temeinic. O judecata ~oasa. /<lat. sanitosus

MONOGAMIE s.f. 1. Forma de casatorie in care un barbat sau o femeie nu poate avea decat o singura sotie sau un singur sot in acelasi timp. 2. (La animale) Convietuirea cu o singura femela. 3. Stare a unei plante monogame. [Gen. -iei. / < fr. monogamie, cf. lat. monogamis < gr. monos – unic, gamos – casatorie].

TARDIV, -A adj. (adesea adv.) Care apare, se petrece, se face (mai) tarziu (decat ar trebui). [Cf. fr. tardif, it. tardivo].

ALTMINTERI adv. 1. In alt chip; altfel, altcum. Altminteri, nu se poate. 2. De nu..., daca nu... 3. Incolo, de altfel. Altminteri n-avea decat o haina de soldat (DUMITRIU). [Var.: almintere, almintrele, altminterea, altmintrele, altmintrelea adv.] – Lat. alteramente.

BRONZ, bronzuri, s. n. Aliaj de cupru cu staniu, aluminiu, plumb etc., mai dur si mai rezistent decat cuprul, avand numeroase intrebuintari tehnice. ◊ Epoca de bronz (sau a bronzului) = epoca din istoria societatii umane care cuprinde, in general, mileniul al II-lea i. cr. si se caracterizeaza prin descoperirea metalelor si a bronzului. ◊ Expr. Caracter de bronz = caracter ferm, neclintit. ♦ Obiect de arta facut din aliajul definit mai sus. ♦ Pigment metalic de culoare galbena, cu care se vopseste un obiect. ♦ Culoare aramie a pielii in urma expunerii la soare sau la vant. – Din fr. bronze.

MAL, maluri, s. n. 1. Margine (ingusta) de pamant situata (in panta) de-a lungul unei ape; tarm; p. ext. regiune de langa o apa. ◊ Expr. A iesi la mal = a duce ceva la bun sfarsit, a o scoate la capat. A se ineca (ca tiganul) la mal = a renunta sau a fi obligat sa renunte la ceva tocmai cand telul era aproape atins. 2. Perete, margine (abrupta) a unui rau, a unui sant, a unei gropi. ♦ Rapa, prapastie. ♦ (Reg.) Ridicatura de pamant mai putin inalta decat dealul, avand coastele cu povarnisuri repezi sau abrupte. ◊ Expr. Un mal de om (sau de femeie), se spune despre un barbat (sau o femeie) foarte mare. Cat un mal = (despre fiinte) mare, matahalos. – Cf. alb. mall „munte”.

ParaCRONISM, paracronisme, s. n. (Rar) Eroare care consta in a situa un eveniment mai tarziu decat a avut loc in realitate. – Din fr. parachronisme.

MICSORA, micsorez, vb. I. 1. Tranz. si refl. A (se) face (mai) mic (ca dimensiune, volum, durata, intensitate etc.); a (se) diminua, a (se) mici. ♦ Tranz. (mat.) A da unui numar o valoare mai mica decat o are. 2. Tranz. A reduce, a scadea pretul, valoarea etc.; spec. a reduce ca numar, ca plafon etc. [Var.: (inv. si pop.) micsura vb. I] – Din micsor.

EMPIRIOMONISM s. n. Varianta a empiriocriticismului potrivit careia realitatea fizica nu ar fi decat „experienta socialmente organizata a omenirii”. [Pr.: -ri-o-] – Din rus. empiriomonizm.

ENDOENZIMA, endoenzime, s. f. Enzima intracelulara a carei eliberare nu are loc decat dupa distrugerea mecanica a celulelor. [Pr.: -do-en-] – Din fr. endoenzyme.

ENDOTOXINA, endotoxine, s. f. Substanta toxica a carei eliberare nu are loc decat o data cu dezintegrarea celulei in care se afla. – Din fr. endotoxine.

DEAL ~uri n. 1) Ridicatura de teren mai joasa decat muntele, avand inaltimea intre 200 si 800 metri. ◊ Ce mai la ~ la vale a) la ce bun atata vorba; b) sa discutam la obiect, spunand lucrurilor pe nume. La ~ in sus; inspre culme. 2) fam. Teren arabil din imprejurimile unei localitati rurale. A pleca la ~. [Monosilabic] /<sl. delu

ParaCRONISM s.n. (Rar) Greseala constand in a situa un eveniment mai tarziu decat a avut loc in realitate. [< fr. parachronisme].

RETROGRADA vb. I. tr. A trece pe cineva intr-o functie, intr-un grad mai mic decat cel avut inainte; a da inapoi. ♦ intr. (Sport) A trece dintr-o categorie superioara intr-una inferioara, in urma rezultatelor slabe obtinute si consemnate in clasament. [< fr. retrograder, cf. lat., it. retrogradare].

SEMIPREParaT s.n. Preparat (alimentar) care nu mai are nevoie decat de mici pregatiri pentru a fi servit la masa. [< semi- + preparat].

SOLIPSISM s.n. Conceptie filozofica idealist-subiectiva potrivit careia exista numai omul si constiinta lui, iar restul lumii, inclusiv ceilalti oameni, nu ar exista decat in aceasta constiinta. [< fr. solipsisme, cf. lat. solus – singur, ipse – insusi].

AEROBIE s. f. 1. microorganism care se dezvolta in prezenta aerului. 2. (in industria aeronautica) propulsare care nu poate avea loc decat in atmosfera. (< fr. aerobie)

ParaCRONISM s. n. greseala de cronologie in situarea unui eveniment mai tarziu decat a avut loc in realitate. (< fr. parachronisme)

PISTOLET s. n. 1. arma de foc semiautomata, mai mica decat pistolul¹ (1), avand magazia de cartuse cu incarcatorul montata in pat. 2. instrument de desen (din celuloid), pentru trasarea liniilor curbe; florar. (< fr. pistolet)

RETROGRADA vb. I. tr. a trece pe cineva intr-o functie, intr-un grad mai mic decat cel avut inainte. II. intr. (despre echipe sportive) a trece intr-o categorie inferioara, in urma rezultatelor slabe obtinute in clasament. (< fr. retrograder, lat. retrogradare)

SEMIPREParaT s. n. preparat alimentar care nu mai are nevoie decat de mici pregatiri pentru a fi servit la masa. (< semi- + preparat)

SOLIPSISM s. n. conceptie filozofica idealist-subiectiva potrivit careia exista numai omul si constiinta lui, iar restul lumii, inclusiv ceilalti oameni, nu ar exista decat in aceasta constiinta. (< fr. solipsisme)

UNICORN, -A adj. 1. cu un singur corn. ◊ (s. m.) animal fabulos, cu corp de cal si un corn in frunte; inorog. 2. care nu are dezvoltat decat unul din cele doua coarne uterine. (< fr. unicorne)

AMARNIC, -A, amarnici, -e, adj. 1. Neindurat, grozav, strasnic, crunt. N-ai cunoscut decat truda amarnica (DESLIU). ♦ (Adverbial) Foarte tare; grozav. 2. Inimos, curajos, harnic. Amarnici is cavalerii din ziua de astazi (ALECSANDRI). – Din amar² + suf. -nic.

RADIOSURSA (‹ fr.) s. f. (ASTR.) Sursa de unde radio din spatiul cosmic. Primele semnale de la o r., alte decat Soarele, au parvenit in 1946 din constelatia „Lebada”.

ADVENTIV, -A, adventivi, -e, adj. 1. (Bot.; despre plante) Originar din alte tari sau continente si care s-a raspandit fara a fi cultivat. ♦ (In sintagmele) Radacina adventiva = radacina care se dezvolta pe diferite parti ale plantei. Mugure adventiv = mugure care se dezvolta din tesuturi. 2. (Geol.; in sintagma) Crater adventiv = crater vulcanic secundar, care are alta deschizatura decat craterul principal. – Din fr. adventif.

INTRECE, intrec, vb. III. Tranz. 1. A depasi pe cineva in mers, a lasa in urma. 2. A dovedi superioritate fata de cineva, intr-o anumita privinta; a depasi. ♦ Refl. recipr. A cauta sa se depaseasca unul pe altul. ◊ Loc. adv. Pe intrecute = cautand sa se depaseasca unul pe altul; care mai de care. 3. A trece peste o anumita limita; p. ext. a fi (sau a avea) mai mult decat trebuie, a prisosi ◊ Loc. adv. (Pop.) De intrecut = mai mult decat trebuie, de prisos. ◊ Expr. (Refl.) A se intrece cu gluma (sau cu saga, rar, cu vorba) = a depasi limitele bunei-cuviinte; a impinge lucrurile prea departe, a exagera. – In + trece.

MANTA, mantale, s. f. 1. Haina lunga, groasa sau impermeabila care apara de frig, de ploaie etc.; spec. palton de uniforma militara. ◊ Expr. Manta de vreme rea = om pe care nu-l bagi in seama decat atunci cand ai nevoie de el. A-si intoarce mantaua dupa vant a-si schimba atitudinea dupa imprejurari. A-si gasi mantaua (cu cineva) = a o pati (cu cineva), a avea necazuri (cu cineva). ♦ (Inv.) Mantie. 2. Invelis care serveste pentru a proteja o piesa sau un sistem tehnic. 3. (La gasteropode) Rasfrangere a tegumentului care captuseste cochilia; palium. – Cf. pol., ucr., manta.

PLASMODIU, plasmodii, s. n. Masa plasmatica cu mai multe nuclee care nu are ca invelis decat o membrana albuminoida. [Var.: plasmodie s. f.] – Din fr. plasmodie.

SINCROCICLOTRON, sincrociclotroane, s. n. (Fiz.) Accelerator ciclic pentru particule grele cu sarcina electrica, mai puternic decat ciclotronul si avand capacitatea de a mentine sincronismul dintre miscarea particulelor si variatia tensiunii acceleratoare prin modificarea frecventei acesteia; fazotron. – Din fr. synchrocyclotron.

PLASMODIU s.n. 1. Masa plasmatica cu mai multe nuclee care nu are ca invelis decat o membrana albuminoida. 2. Hematozoar al paludismului. [Pron. -diu, var. plasmodie s.f. / < fr., lat. plasmodium].

ADVENTIV, -A adj. 1. (Despre plante) Originar din alte tari sau continente si care s-a raspandit prin seminte, fara a fi cultivat. ♦ (Despre radacini) Dezvoltat in alt loc decat cel normal. 2. (Geol.) Crater adventiv = crater vulcanic secundar, care are alta deschizatura decat craterul principal. [< fr. adventif].

INFERIOR, -Oara adj. 1. Care este asezat mai jos; de jos. ♦ (despre o parte a unui curs de apa; p. ext., despre o regiune) Situat in apropiere de punctul de varsare; departat de izvor. 2. Mai mic din punct de vedere numeric. 3. De calitate (mai) proasta; mai putin bun; mai putin frumos; mai mic decat altii. 4. Care are un grad, o functie, un rang mai mic decat altul. // s.m. Subaltern, subordonat. [Pron. -ri-or. / < lat. inferior, cf. fr. inferieur].

ADVENTIV, -A adj. 1. (biol.; despre specii) care patrunde accidental intr-o anumita biocenoza. 2. (despre radacini, muguri) dezvoltat intamplator in alt loc. 3. (despre cratere) care are alta deschizatura decat craterul principal. (< fr. adventif)

INFERIOR, -Oara I. adj. 1. asezat mai jos; de jos. ◊ (despre o parte a unui curs de apa, o regiune) in apropiere de punctul de varsare; departate de izvor. 2. mai mic din punct de vedere numeric. 3. de calitate (mai) proasta; mai putin bun; mai putin frumos; mai mic decat altii. 4. care are un grad, o functie, un rang mai mic decat altul. II. s. m. subaltern, subordonat. (< fr. inferieur, lat. inferior)

PLASMODIU s. n. 1. masa protoplasmatica cu mai multe nuclee, care nu are ca invelis decat o membrana albuminoida; gimnoplast (2). 2. hematozoar al paludismului. (< lat. plasmodium)

ADVENTIV, -A, adventivi, -e, adj. 1. (Bot.; despre plante) Originar din alte tari sau continente si care s-a raspandit fara a fi cultivat. 2. (Despre tesuturi, organe) Care se dezvolta in alte locuri decat cele obisnuite, normale etc. ◊ Radacina adventiva = radacina care se dezvolta pe diferite parti ale plantei. Mugure adventiv = mugure care se dezvolta din tesuturi. 3. (Geol.; despre cratere) Care are alta deschizatura decat craterul principal. – Din fr. adventif.

ALDIN, -A, aldine, adj., s. f. (Caracter tipografic sau litera tipografica) care are conturul mai gros decat al literelor obisnuite; gras. – Din it. aldino.

CACEALMA, cacealmale, s. f. (La jocul de carti) Inducere in eroare a adversarului, caruia ii lasi impresia ca ai carti mai bune decat ale lui. ♦ P. gener. Pacaleala, inselaciune. – Din tc. kacirma

INSOLVABILITATE, insolvabilitati, s. f. Situatie in care se afla un debitor ale carui bunuri sunt de o valoare mai mica decat totalitatea obligatiilor care ar urma sa fie satisfacute cu acele bunuri. – Din fr. insolvabilite.

INCOTRO adv. (Adesea interogativ) In ce directie, unde; oriunde. ◊ Expr. Ori incotro = indiferent in ce directie, oriunde. Care incotro (poate) = care pe unde poate, in toate directiile. A nu (mai) avea incotro = a nu (mai) avea nici o posibilitate (decat...), a nu putea face altfel, a nu avea alta solutie, alta scapare. – Lat. in-contra-ubi.

VIPERA, vipere, s. f. 1. Sarpe mic, foarte veninos, avand pe cap o pata de culoare inchisa in forma de V si pe spate o dunga lata, neagra, in zigzag; naparca (Vipera berus). ◊ Expr. Pui de vipera = om rau, femeie rea. ◊ Compus: Vipera-cu-corn = specie de vipera mai mare si mai veninoasa decat vipera comuna, care are deasupra gurii un fel de corn format din solzi (Vipera ammodytes). 2. Fig. Persoana rea, perfida. – Lat. vipera.

DEFICIT, deficite, s. n. Plus de cheltuieli fata de venituri; lipsa (baneasca) la un bilant financiar; pierdere; p. gener. orice lipsa la o socoteala. ◊ Expr. A fi in deficit = a fi in pierdere, a avea cheltuieli mai mari decat veniturile. – Din fr. deficit.

SUPRADIMENSIONAT, -A, supradimensionati, -te, adj. Care are dimensiuni mai mari decat este normal. ♦ Fig. Care a fost prezentat ca mai important, mai valoros decat este. [Pr.: -si-o-] – V. supradimensiona.

ALDIN ~a (~i, ~e) (despre litere de tipar) Care are liniile mai groase decat cele obisnuite. /<it. aldino

INVIOLABIL ~a (~i, ~e) 1) (despre legi, drepturi) Care nu poate fi incalcat; de neviolat. 2) (despre persoane) Care este aparat in mod legal de orice urmarire, atingere sau pedepsire. 3) (despre domicilii, lacase etc.) Care nu poate fi perchezitionat decat in cazuri exceptionale, avand autorizatia procurorului. [Sil. -vi-o-] /<fr. inviolable, lat. inviolabilis

A SE INECA ma inec intranz. 1) A-si pierde viata prin sufocare intr-un lichid (de obicei in apa). ◊ ~ (ca tiganul) la mal a suferi un esec in ultimul moment. 2) fig. A nu mai putea respira temporar din cauza unor factori externi (oprirea in gat a unui aliment, tuse, fum, plans etc.); a se sufoca; a se inabusi. 3) (despre nave) A suferi un naufragiu; a naufragia. ◊ A i se ~ (cuiva) corabiile a se afla intr-o stare de adanca tristete. 4) fig. A se cufunda (in ceva) pana peste cap; a fi cuprins din toate partile. ~ in verdeata. ◊ ~ in bani (sau bunuri) a avea mult mai mult decat trebuie. /in + lat. necare

JELER ~i m. (in evul mediu in Transilvania) Taran fara pamant sau cu pamant putin, care muncea pe pamanturile nobililor, dar care avea alt statut juridic decat iobagii. /<ung. zseller

MIC mica (mici) 1) Care are dimensiuni mai reduse decat cele considerate normale; care este de marime sub norma obisnuita. Masa ~a. ◊ Degetul ~ deget aflat la extremitatea mainii sau a piciorului. In ~ pe scurt; in sumar; in proportii reduse. 2) A carui intensitate este sub nivelul mediu; slab. Lumina ~a. 3) Care este redus numeric, cantitativ. 4) Care dureaza mai putin ca de obicei; de scurta durata. 5) Care este de importanta redusa; neinsemnat. Un ~ functionar. ◊ Socru mic tatal miresei. Soacra mica mama miresei. 6) (despre persoane) Care este de varsta copilariei. 7) si substantival Care s-a nascut ultimul in familie; mezin. ◊ Cu ~ cu mare (sau ~ si mare) cu totii impreuna. /<lat. miccus

NODUL ~i m. 1) Umflatura mica, ce apare pe corp ca urmare a unor boli cronice. 2) geol. Portiune mica de piatra, avand duritatea mai ridicata decat cea a stratului in care se afla. /<fr. nodule, lat. nodulus

PESTE prep. 1) (exprima un raport locativ, indicand locul, spatiul, obiectul de suprapunere sau de extindere) Pe deasupra; deasupra; dincolo de. Peste vii si livezi. Peste pod. ◊ Peste tot in orice loc; pretutindeni. 2) (exprima un raport temporal posterior) Dupa. Peste o ora. 3) (exprima un raport de mod, indicand depasirea unei limite, a unei cantitati) Mai mult de (sau decat); in plus; asupra. are peste zece monografii. ◊ Peste puterea (sau puterile) cuiva depasind puterile cuiva; greu. 4) (exprima un raport de relatie, indicand sfera de extindere) Asupra. A domina peste toate. /pre[inv.] + spre

PIERDERE ~i f. 1) v. A PIERDE si A SE PIERDE. 2) mai ales la pl. Parte pierduta dintr-un bun material sau dintr-un efectiv. ◊ A fi in ~ a avea cheltuieli mai mari decat veniturile. /v. a (se) pierde

PITIC¹ ~ca (~ci, ~ce) 1) (despre persoane) Care are statura mai mica decat cea obisnuita; de statura mica. 2) (despre unele varietati de animale si plante) Care are o inaltime mai mica decat cea proprie speciei. 3) (despre obiecte) Care are dimensiuni foarte reduse; de proportii mici; minuscul; miniatural. /cf. sl. pitiku

SEMIGRAS ~sa (~si, ~se) rar (despre caractere tipografice) Care are conturul mai gras decat caracterele obisnuite; aldin. /semi- + gras

DETURNare s.f. Actiunea de a deturna si rezultatul ei; (spec.) folosire ilegala a unor fonduri in alte scopuri decat acelea pentru care au fost destinate. [< deturna].

DOCETISM s.n. Erezie de la inceputurile bisericii crestine, care sustinea ca Iisus Cristos nu ar fi fost om decat in aparenta. [< fr. docetisme, cf. gr. dokein – a parea].

DETURNA vb. I. tr. 1. A intrebuinta in mod ilegal fonduri (sau alte materiale) in alt scop decat cel pentru care au fost destinate. ♦ A delapida. 2. A intoarce un vehicul aerian din cursa lui; a fura un vehicul aerian in scop de santaj sau ca act de piraterie aeriana. [< fr. detourner].

MANDOLA s.f. Instrument cu coarde ciupite, derivat din lauta, avand coardele mai groase decat ale mandolinei. [Var. mandora s.f. / < it. mandola].

POPLIN s.n. Tesatura de matase amestecata cu lana, cu bumbac sau cu in, care are urzeala mai subtire decat bateala. [< germ. Poplin, fr. popeline].

DETURNA vb. tr. 1. a intrebuinta ilegal (fonduri) in alt scop decat acela pentru care au fost destinate. ◊ a delapida. 2. a abate, a devia, a schimba directia. ◊ a fura un vehicul aerian in scop de santaj sau ca act de piraterie aeriana. (< fr. detourner)

SIFONA vb. tr. 1. a transvaza un lichid cu ajutorul unui sifon¹ (1). 2. a trece o conducta pe sub un obstacol care are nivelul mai jos decat restul conductei. (< fr. siphonner)

Y s. m. invar. 1. A treizecea litera a alfabetului limbii romane; sunetul notat cu aceasta litera (avand in general diversele valori ale lui „i”); se foloseste in neologisme cu caracter international si in nume proprii. 2. (MAT.) Simbol literal pentru necunoscuta unei ecuatii sau a unui sistem de ecuatii si pentru variabila independenta a unei functii. 3. (GENET.) Cromozomul Y = cromozom care intervine in determinarea sexului. La om si la mai multe specii de animale combinatia XY determina sexul masculin; in lipsa cromozomului X (cariotip OY) organismul nu este viabil. are dimensiuni mai mici decat majoritatea celorlalti cromozomi. 4. Simbol chimic pentru ytriu.

OCAZIONALISM (‹ fr.) s. n. Doctrina, asociata cu Malenbranche, conform careia nu exista cauza eficienta in afara de Dumnezeu, cauzele naturale fiind doar cauze ocazionale ce actioneaza prin providenta divina. Rolul de cauza eficienta a mai fost acordat lui Dumnezeu in sec. 9 de reprezentanti ai filozofiei islamice, teza fiind transmisa lumii medievale europene de Al-Ghāzali. O. lui Malebranche a fost receptat ca o solutie extrema la probleme carteziana a interactiunii minte-corp: interventia divina este adevarata cauza, propria vointa a individului nefiind decat ocazia. Alti adepti ai o.: G. de Cordemoy, L. de La Farge, J. Clauberg, A. Geulincx.

INFRASUNET, infrasunete, s. n. V******e mecanica a unui mediu neperceputa de urechea omului (ci numai cu ajutorul simtului tactil), care se propaga sub forma de unde, ca si sunetele, dar avand o frecventa mai mica decat a acestora. – Infra-+sunet (dupa fr. infra-son).

SUBUNITAR, -A, subunitari, -e, adj. (Despre numere reale sau despre fractii ordinare) Care are o valoare mai mica decat unitatea. – Sub¹- + unitar.

SCHIOP, -OAPA, schiopi, -oape, adj., s. f. 1. Adj. (Adesea substantivat) Care are un picior mai scurt decat celalalt (sau celelalte), caruia ii lipseste un picior; care schiopateaza cand merge, infirm sau bolnav de un picior. ♦ P. a**l. (Despre obiecte) Care nu se sprijina in egala masura pe toate picioarele; care nu are stabilitate. ♦ Fig. (Despre versuri) Cu unitatile metrice incomplete; cu imperfectiuni de ritm sau rima; nereusit, slab. 2. S. f. Masura populara de lungime, egala cu distanta de varful degetului mare pana la varful degetului aratator, cand cele doua degete sunt indepartate la maximum unul de altul. ◊ Expr. De o (sau cat o) schioapa = mult mai mic (sau mult mai mare) decat normal. – Din lat. *excloppus.

ANDROSTERON s. m. Hormon s****l masculin prezent in u***a, care are o activitate mai slaba decat a testosteronului. [Var.: androsterona s. f.] – Din fr. androsterone.

COLORAT, -A, colorati, -te, adj. 1. Care are o anumita culoare (alta decat cea alba sau neagra); care are mai mai multe culori. 2. Fig. (Despre stilul, felul de exprimare al cuiva etc.) Bogat in nuantari sau in imagini; viu, expresiv. – V. colora.

EVAZAT, -A, evazati, -te, adj. (Mai ales despre fuste) Care are jumatatea inferioara mai larga decat jumatatea superioara; in forma de trapez. – Din fr. evase.

RECUL, reculuri, s. n. Miscare indarat a unui corp solid, produsa pe baza unei forte de reactie, de miscarea unui alt corp considerat ca are sensul de deplasare inainte si care, de obicei, are masa mult mai mica decat primul corp. ♦ Distanta parcursa de un corp solid in timpul miscarii sale inapoi, provocata prin reactie. – Din fr. recul.

COLORAT, -A, colorati, -te, adj. 1. Care are o anumita culoare (alta decat cea alba sau neagra); care are mai multe culori. 2. Fig. (Despre stilul, felul de exprimare al cuiva etc.) Bogat in nuantari sau in imagini; viu, expresiv. – V. colora.

SUBPONDERAL, -A, subponderali, -e, adj. Care are o greutate mai mica decat greutatea normala. – Sub¹- + ponderal.

EVAZAT ~ta (~ti, ~te) 1) v. A EVAZA. 2) (mai ales despre fuste) Care are jumatatea inferioara mai larga decat cea superioara. /<fr. evase

INFRASUNET ~e n. V******e imperceptibila a unui mediu care are o frecventa mai joasa decat cea pe care o poate percepe urechea omului. /infra- + sunet

STRAMT ~ta (~ti, ~te) 1) Care are o latime mai mica decat cea necesara; care nu este (destul de) lat; ingust. Punte ~ta. 2) Care are o largime mai mica decat cea necesara; care nu este (destul de) larg. Haina ~ta. Camera ~ta. ◊ A fi ~ la minte a avea un intelect redus. /<lat. strinctus

DIEZAT, -A adj. Marcat cu un diez. ♦ (Fon.) Care are o nota mai inalta decat sunetul fundamental de care se leaga. [Cf. fr. diese].

MACROBIAN, -A adj. (Despre fiinte) Care are o viata mai lunga decat cea obisnuita; macrobit. [Pron. -bi-an. / < fr. macrobien, cf. gr. makros – mare, bios – viata].

DOCETISM s. n. erezie de la inceputurile bisericii crestine care sustinea ca Isus Cristos nu ar fi fost un om decat in aparenta. (< fr. docetisme)

SUBUNITAR, -A adj. (mat.; despre numere-fractii) care are o valoare mai mica decat unitatea. (< sub- + unitar)

ADRESA, adrese, s. f. 1. Indicatie (pe scrisori, pe colet etc.) cuprinzand numele si domiciliul destinatarului. ♦ Date care indica domiciliul unei persoane. ◊ Expr. (A spune, a vorbi etc. ceva) la adresa cuiva = (a spune, a vorbi etc. ceva) cu privire la cineva. A gresi adresa = a) a nimeri in alt loc sau la alta persoana decat cea indicata; b) (fam.) a avea o parere gresita despre cineva sau ceva, a se insela asupra cuiva. 2. Comunicare oficiala facuta in scris de o organizatie, o institutie etc. 3. (Inform.) Expresie (numerica) pentru localizarea informatiei in memorie (3). – Din fr. adresse.

ULTRAVIOLET, -A, ultravioleti, -te, adj. (Despre radiatiile electromagnetice; si substantivat, f. pl.) Care are lungimea de unda mai mica decat lungimea de unda minima a radiatiilor vizibile. [Pr.: -vi-o-] – Din fr. ultraviolet.

PAGAN, -A, pagani, -e, s. m. si f., adj. 1. S. m. si f. Persoana care se inchina zeilor sau idolilor; idolatru; p. ext. nume dat de crestini celor care sunt de alta religie decat cea crestina sau care nu are nici o religie; p. restr. turc, mahomedan. 2. Adj. Care apartine unei religii politeiste sau cultului civilizatiei antice greco-romane sau care se refera la antichitatea greco-romana; p. restr. turcesc. 3. S. m. si f. Persoana care se abate de la dogmele religiei (crestine); eretic. 4. S. m. si f. Fig. Om rau la suflet, crud, nemilos. 5. Adj. Patimas, salbatic, cumplit. – Lat. paganus.

PITareL, pitarei, s. m. Titlu in ierarhia boiereasca a tarilor romane, mai mic decat acela al pitarului; boier care avea acest titlu. – Pitar + suf. -el.

PRECUMPANI, precumpanesc, vb. IV. 1. Intranz. A avea mai multa greutate, influenta, importanta decat altcineva sau altceva; a constitui elementul hotarator, a predomina; p. ext. a birui, a triumfa. 2. Tranz. A tine in cumpana, a echilibra; a compensa, a contrabalansa, a cumpani. – Pre² + cumpani.

POPLIN ~uri n. 1) Tesatura de bumbac mercerizat, avand firele de batatura mai groase decat cele de urzeala, folosita la confectionarea imbracamintei usoare. 2) la pl. Varietati ale unei astfel de tesaturi. /<germ. Pop[e]lin, fr. popeline

PRAF ~uri n. 1) la sing. Material solid transformat in particule foarte mici si fine; pulbere; pudra. ◊ ~ radioactiv praf care se formeaza in urma exploziilor nucleare, raspandindu-se la mari distante. A face ~ (pe cineva sau ceva) a) a face sa nu mai existe; a nimici; a distruge; b) a supune unei critici necrutatoare. A face ~ si pulbere a nimici; a distruge. A arunca ~ in ochii cuiva a incerca sa amageasca pe cineva, prezentandu-i situatia altfel decat e in realitate. 2) Substanta pulverulenta avand diferite intrebuintari. ~ de dinti. ~ de pusca. 3) Medicament in forma de materie pulverulenta. /<sl. prahu

PUR² ~a (~i, ~e) 1) (despre corpuri, substante etc.) Care are o compozitie omogena; fara impuritati; curat; veritabil. 2) Care este lipsit de defecte fizice sau materiale; fara defecte fizice; fara pete; nepatat; imaculat. 3) fig. (despre persoane) Care este cinstit si neprihanit; cast. 4) Care corespunde realitatii obiective; veritabil; autentic; adevarat; *~ si simplu a) iaca asa; uite asa; b) nimic altceva decat. 5) (despre sunete, voci etc.) Care are o sonoritate buna; caracterizat prin sonoritate de cristal; limpede; clar; cristalin. /<lat. purus, fr. pur

TEODICEE f. Doctrina filozofico-religioasa conform careia lumea este o creatie perfecta a divinitatii, iar raul are cu totul o alta origine decat cea divina si existenta lui nu poate pune la indoiala bunatatea si atotputernicia lui Dumnezeu. /<fr. theodicee

ULTRAVIOLET ~ta (~ti, ~te) (despre radiatii electromagnetice) Care are lungimea de unda mai mica decat cea a radiatiilor violete vizibile. Raze ~te. [Sil. -vi-o-] /<fr. ultraviolet

HALTA s.f. 1. Statie mica de cale ferata, unde nu opresc decat trenuri locale si care nu are de obicei linii de incrucisare. 2. (Fam.) Oprire, popas. [Cf. germ. Haltestelle, fr. halte].

ADRESA, adrese, s. f. 1. Indicatie (pe scrisori, pe colete etc.) cuprinzand numele si domiciliul exact al destinatarului. ◊ Expr. (A spune, a vorbi etc. ceva) la adresa cuiva = (a spune, a vorbi etc. ceva) cu privire la cineva. A gresi adresa = a) a nimeri in alt loc sau la alta persoana decat cea indicata; b) (fam.) a avea o parere gresita despre cineva sau ceva. 2. Comunicare oficiala facuta in scris de o organizatie, o institutie etc. – Fr. adresse.

CAIC, caice, s. n. 1. Mica nava cu vele (si cu motor), avand pupa si prora mai inalte decat restul bordajului. 2. Luntre usoara, lunga si ingusta, incovoiata la capete. – Tc. kayik.

EXEGI MONUMENTUM AERE PERENIUS (lat.) am desavarsit un monument mai trainic decat bronzul – Horatiu, „Ode” III, 30, 1. Versul exprima siguranta poetului ca opera sa va supravietui timpului.

CONTRAFAGOT ~uri n. muz. F***t de dimensiuni mari, avand registrul mai grav cu o octava decat cel obisnuit. /<it. contrafagotto

decat³ adv. 1) (exprima o restrictie) Numai. ◊ N-are ~ a) poate s-o faca; b) putin imi pasa. 2) (exprima o comparatie de inegalitate) E mai bine ~ credeam. /de + cat

GALERIE ~i f. 1) Drum subteran in forma de coridor lung, care permite accesul minerilor la zacamant. 2) Loc de plimbare sau de trecere dintr-o cladire in alta, avand o forma boltita, mai mult lunga decat larga, si fiind acoperit cu sticla sau cu un material transparent. 3) Muzeu sau sectie a unui muzeu unde sunt expuse opere de pictura si de sculptura; colectie de opere de arta. 4) Bara (de lemn sau de metal) de care se atarna perdelele. 5) Canal subteran sapat de unele animale. 6) Balcon situat la cel mai inalt nivel intr-o sala de teatru. 7) Spectatorii asezati pe locurile unui astfel de balcon. 8) fam. Public (asezat, de obicei, in urma unei sali de spectacole) care se manifesta zgomotos in timpul reprezentatiei. ◊ A face ~ a se purta agitat la o manifestare (in semn de aprobare, incurajare etc.). 9) Succesiune de elemente omogene; sir; serie. ~a personajelor. [G.-D. galeriei] /<fr. galerie, it. galleria

SCURT² ~ta (~ti, ~te) (in opozitie cu lung) 1) (despre obiecte, distante, parti ale corpului etc.) Care are o lungime mica sau mai mica decat cea obisnuita. Rochie ~ta. Picior ~. ◊ A lua (pe cineva) din ~ a manifesta asprime (fata de cineva). A tine (pe cineva) din ~ a supune (pe cineva) unui control sever. ~ de vedere miop. A avea mana ~ta a fi zgarcit. A fi ~ la vorba a vorbi putin; a fi necomunicativ. In ~ta vreme (sau in ~ timp) peste putin timp; in curand. 2) (despre lucrari literare, muzicale etc.) Care este de proportii reduse. /<lat. excurtus

INFORMAL, -A adj. 1. lipsit de determinari si cadre institutionale, oficiale, formale; neoficial, simplu. ◊ (log.) care tine de continut, de general, de altceva decat de forma logica. ◊ (despre concepte) care are ca referinta imediata un obiect sau un proces bine determinat. 2. (despre pictura abstracta) caracterizata prin lipsa oricarei organizari a materiei picturale. ◊ (despre pictori) care practica astfel de pictura. (< engl. informal, fr. informel)

CATUN, catune, s. n. 1. Grup de asezari taranesti care nu constituie o unitate administrativa, avand un numar de locuitori mai mic decat al unui sat. 2. (Reg.) Padurice, hatis, desis. – Comp. alb. katun.

DU SUBLIME AU RIDICULE IL N’Y A QU’UN PAS (fr.) de la sublim la ridicol nu este decat un pas – Cuvinte pe care le-ar fi rostit Napoleon atunci cand, aflat pe culmile gloriei, a suferit marea infrangere de la Berezina.

BAGATOR, -Oare, bagatori, -oare, adj. (Mai ales ir.; in sintagma) Bagator de seama = care nu face decat sa observe fara a actiona; care nu are un rol precis intr-o treaba. – Baga + suf. -ator.

LUNGareT, -EATA, lungareti, -e, adj. Care are o forma alungita; mai mare in lungime decat in latime; lunguiet. – Lung + suf. -aret.

TROTUAR, trotuare, s. n. Portiune marginala special amenajata din suprafata unei strazi, mai ridicata decat partea carosabila, rezervata circulatiei pietonilor. [Pr.: -tu-ar] – Din fr. trottoir.

HIDROGEN n. Gaz incolor si inodor, inflamabil, mai usor decat aerul care, impreuna cu oxigenul, formeaza apa, avand diferite intrebuintari (in industria chimica, la sudarea si taierea metalelor, in energetica nucleara etc.). ◊ Bomba cu ~ bomba care explodeaza in urma unei reactii termonucleare produse intr-un mediu de hidrogen; bomba termonucleara. /<fr. hydrogene

ULEI ~iuri n. Lichid gras, vascos, insolubil in apa si mai usor decat aceasta, de provenienta vegetala, animala sau minerala, avand diferite intrebuintari (in alimentatie, in industrie, in tehnica, in pictura etc.). ~ de masline. ◊ Pictura (sau tablou) in ~ pictura sau tablou pictat in culori amestecate cu un ulei special (de in, de mac etc.). A turna ~ pe rana a alina durerile cuiva. /<sl. olej

VERZAL ~a (~i, ~e) si substantival (despre caractere tipografice) Care are o forma speciala si dimensiuni mai mari decat literele mici. /<germ. Versal

HIPERINVOLUTIE s. f. (med.) intoarcere rapida la mai putin decat talia normala a unui organ care a avut temporar dimensiuni mari. (< engl. hyperinvolution)

SENTIMENT s. n. 1. proces afectiv mai durabil si mai complex decat emotia, exprimand atitudinea pe care omul o are fata de realitate; simtire, simtamant. ◊ afectiune. 2. credinta, impresie intima; convingere. (< fr. sentiment)

CAZ, cazuri, s. n. I. 1. Imprejurare, circumstanta, situatie. In acest caz. In tot cazul. ◊ Caz de forta majora = situatie in care cineva nu poate proceda cum ar vrea, din cauza unor imprejurari mai puternice decat vointa sa. Caz de constiinta = imprejurare in care cineva ezita intre sentimentul datoriei si un interes propriu. ◊ Expr. A admite cazul ca... = a presupune ca... A face caz de ceva = a acorda prea multa importanta unui lucru. A face caz de cineva = a scoate in evidenta in mod exagerat meritele cuiva. 2. Intamplare, eveniment; accident. Un caz banal. 3. (Urmat de determinari) Imbolnavire, boala. Doua cazuri de scarlatina. II. Fiecare dintre formele prin care se exprima diferitele functiuni sintactice ale substantivului, adjectivului, articolului, pronumelui si numeralului. – Lat. lit. casus (fr. cas).

RARITURA, rarituri, s. f. Loc ramas liber intre obiecte asezate rar. ♦ Loc in padure de unde au fost scosi unii copaci, de unde au fost taiate tufele. ♦ Defect sau uzura a unei tesaturi care are intr-un loc urzeala sau batatura mai rara decat in rest. – Rari + suf. -tura.

SPIC ~ce n. 1) Inflorescenta caracteristica gramineelor, alcatuita din mai multe flori mici dispuse pe o axa centrala. ◊ A da in ~ a incepe sa formeze spicul, sa se apropie de maturizare. ~ de zapada fulg de zapada ratacit printre picaturile de ploaie. 2) Varf al firelor de par mai lungi din blana unor animale (avand si o culoare mai deschisa sau mai inchisa decat a blanii). 3) Partea cea mai inalta a unui deal, a unui munte sau a unui acoperis. /<lat. spicum

VIU ~e (~i) 1) Care traieste; care este in viata. ◊ Carne vie rana deschisa, care sangereaza. De ~ fiind inca in viata. ~ sau mort in orice stare ar fi. Nici ~, nici mort (sau mai mult mort decat ~) extrem de slabit (din cauza oboselii, fricii, bolii etc.). A jupui de ~ (pe cineva) a fi necrutator fata de cineva. 2) Care continua sa existe; care persista, dainuieste. Traditie vie. Amintire vie. 3) Care este plin de viata; insufletit. 4) (despre foc) Care arde cu flacara puternica. 5) (despre lumina) Care este de mare intensitate; orbitor. 6) (despre culori) Care bate la ochi; aprins; stralucitor; intens; strident; puternic. 7) (despre sunete) Care este puternic si deslusit. 8) (despre ochi) Care exprima inteligenta; ager. 9) (despre plante) Care este verde si sanatos. [Monosilabic]. /<lat. vivus

TROTUAR s.n. Parte a strazii (mai ridicata decat partea carosabila) rezervata circulatiei pietonilor. [Pron. tro-tu-ar. / < fr. trottoir].

ISLAM (‹ fr.; din araba „supunere fata de Dumnezeu”) s. n. 1. Religie monoteista fondata in V arabiei, la inceputul sec. 7 (anul 622 fiind considerat inceputul erei musulmane). I. se bazeaza pe Coran, ale carui capitole (sure) au fost revelate Profetului Mahomed, prin mijlocirea arhanghelului. Coranul si traditia alcatuita din spusele si faptele Profetului (hadit) prescriu credinciosilor cinci obligatii rituale fundamentale (asa-zisii „stalpi ai islamului”): „marturia de credinta” („Nu exista al Dumnezeu decat Allah, Mahomed este trimisul lui Dumnezeu”); rugaciunea (facuta de cinci ori pe zi); dania; postul (cel mai de seama este al Ramadanului); si pelerinajul la Mecca (cel putin o data in viata). Cele doua curente principale ale i. sunt: sunnismul si siismul. Cei peste 1 miliard de musulmani, inregistrati in toata lumea la mijlocul anilor ’90, se impart in sunniti (85%), siiti, kharigiti si alte secte minoritare. Sin. islamism, mahomedanism. 2. Totalitatea popoarelor care practica religia islamica.

DEFICIENT, -A, deficienti, -te, adj. Care are o insuficienta organica sau mintala. ♦ Care produce mai putin decat trebuie, decat e planificat. ♦ (Substantivat) Persoana lipsita de anumite facultati fizice sau psihice. Un deficient mintal. [Pr.: -ci-ent] – Din fr. deficient.

POVESTIRE ~i f. 1) v. A POVESTI. 2) Creatie literara in proza care are un subiect mai putin complicat si dimensiuni mai reduse decat un roman. /v. a povesti

NESATURAT, -A adj. (Despre un amestec) Care contine unul dintre componenti intr-o cantitate mai mica decat cantitatea corespunzatoare starii de saturatie. ♦ (Despre corpuri chimice) Care are legaturi duble sau triple in molecula. [Pl. -ati, -ate. / dupa fr. non-sature].

SUBNUCLEAR, -A, subnucleari, -e, adj. (Fiz.) Mai mic decat nucleul atomului; care intra in componenta nucleului atomic. [Pr.: -cle-ar] – Din engl. subnuclear.

IHTIORNIS (‹ fr. {s} ihtio + gr. ornis „pasare”) subst. Gen de pasare fosila, buna zburatoare, asemanatoarea pescarusului (Ichthyornis). avea oase pneumatice, coada scurta, vertebrele sacrale fuzionate si mai putine decat la pasarile de astazi. Prezenta dintilor pe maxilare, caracterul reptilian sugereaza ca i. ar apartine, de fapt, unui exemplar juvenil al mesosaurienilor. A fost descoperit in depozitele de creta din America de Nord (Kansas), ce apartine Cretacicului superior.

SEMICONDUCTOR, -Oare, semiconductori, -oare, s. n., adj. 1. S. n. Material a carui conductibilitate electrica este mai slaba decat cea a conductoarelor (metalelor) si mai buna decat cea a izolatoarelor. ♦ P. ext. Component electronic activ. 2. Adj. (Despre materiale) Care are o rezistenta electrica relativ mare in raport cu aceea a metalelor, dar mai mica in raport cu aceea a materialelor izolante; cu insusiri de semiconductor (1); (despre dispozitive) bazat pe utilizarea semiconductoarelor. – Din fr. semi-conducteur.

RAR² ~a (~i, ~e) 1) (despre elemente omogene) Care se afla la intervale mai mari sau care sunt mai putin numeroase decat in mod obisnuit. Padure rara. ◊ Rara-neagra varietate de vita de vie, avand struguri cu boabe mari negre, distantate una de alta. 2) Care este mai putin dens, mai putin compact. 3) Care este putin raspandit, putin frecvent. Frumusete rara. 4) rar Care este de mare valoare; pretios; scump. Piatra rara. Exemplar rar. /<lat. rarus

COMANDITA, comandite, s. f. Contract de asociatie in care una dintre parti, comanditatul, raspunde solidar si cu intreaga sa avere pentru obligatiile societatii fata de creditori, pe cand cealalta parte, comanditarul, nu raspunde decat in limitele capitalului social investit de el. ◊ Societate in comandita = societate alcatuita pe baza unui asemenea contract. – Din fr. commandite.

INCA adv. I. (Cu sens modal) 1. in plus, pe deasupra. Au venit inca doua persoane. ◊ Expr. Ba inca (sau si inca) = chiar mai mult decat atat. Dar inca = a) cu atat mai mult; b) (dupa o propozitie negativa) cu atat mai putin. (Si) inca cum = foarte mult, in mare masura. Inca pe atat(a) = dublu. 2. (Reg.) De asemenea. 3. (Reg.) Chiar. II. (Cu sens temporal) 1. (arata repetarea actiunii) Din nou, iarasi. 2. Si acum, in continuare, mai. Inca dureaza. 3. (In propozitii negative) Pana acum; pana atunci. Inca nu mi-a raspuns. ♦ Deja. – Lat. unquam.

TERMAL, -A, termali, -e, adj. (Despre izvoare minerale) Care izvoraste cald din pamant, avand, de obicei, proprietati terapeutice; (despre o statiune) care are izvoare calde de ape minerale. ◊ Apa termala = apa subterana cu temperatura mai ridicata decat cea medie din luna cea mai calduroasa a unei regiuni. – Din fr. thermal.

SACAGIU ~i m. inv. Persoana care transporta apa (potabila) cu sacaua; apar. ◊ A vinde apa la ~ a) a propune cuiva un lucru pe care il are cu prisosinta; b) a cauta sa dai sfaturi cuiva care este mai priceput decat tine. /saca + suf. ~giu

INFINIT, -A, (1, 3) infiniti, -te, adj., s. m., (2) infinituri, s. n. 1. Adj. Care nu are margini, limite; nesfarsit², nemarginit, nemasurat; p. ext. foarte mare, considerabil. ◊ (Adverbial) Infinit mai valoros decat... 2 S. n. Categorie care exprima natura absoluta a materiei, proprietatea ei de a fi nelimitata in spatiu si in timp si inepuizabila pentru cunoastere; ceea ce nu are sau pare ca nu are limita in spatiu sau in timp; nesfarsit¹. ◊ Loc. adv. La infinit = in chip nelimitat, fara incetare. 3. S. m. (Mat.) Marime variabila care poate lua valori mai mari decat orice marime data. – Din. infinitus, fr. infini.

ORAS, orase, s. n. 1. Forma complexa de asezare omeneasca cu dimensiuni variabile si dotari industriale, avand de obicei functie administrativa, industriala, comerciala, politica si culturala; urbe. ◊ Loc. adj. De oras = care provine din oras, care are caracteristicile, aspectul, obiceiurile etc. de la oras. ◊ Haine de oras = a) haine mai bune decat cele de lucru; b) haine orasenesti, croite dupa moda de la oras. 2. P. restr. Partea centrala a unui oras (1); centru. 3. Populatia, locuitorii unui oras (1). – Din magh. varos.

ROND² ~uri n. 1) Strat de flori, de obicei circular, ridicat la un nivel mai inalt decat terenul din jur. 2) Piata mica circulara, de unde pornesc mai multe artere de circulatie, avand in centru o plantatie de flori sau un monument. 3) mil. rar Inspectie de noapte pentru a controla santinelele dintr-o garni-zoana. 4) Figura in forma de cerc. /<fr. rond, ronde, germ. Ronde

PONIVOS, -OASA, ponivosi, -oase, adj., s. m. si f. 1. (Fiinta) care are un defect de vedere, care nu vede bine, care sufera de miopie sau nu vede decat cu un singur ochi. 2. (Om) prost, natang, lenes sau uracios. [Var.: ponihos, -oasa adj.] – Poniv (reg. „miop” < rus.) + suf. -os.

MALTHUSIANISM s.n. Teorie reactionara care sustine teza falsa ca, in timp ce mijloacele de existenta nu pot spori decat in progresie aritmetica, populatia creste in proportie geometrica si ca deci cauzele mizeriei maselor exploatate ar fi de ordin natural si biologic, nu social. [Pron. -si-a-. / < fr. malthusianisme, cf. Malthus, teolog si economist englez].

SERIE s.f. 1. Insirare de termeni care se succeda potrivit unei anumite legi; insiruire, succesiune de fiinte, de lucruri sau de fapte de acelasi fel sau asemanatoare. ♦ Repetare a aceluiasi tip, a aceleiasi actiuni etc. ♦ In serie = (produs, fabricat) in numar mare, dupa acelasi tip. 2. Grup de compusi organici care se caracterizeaza prin aceea ca fiecare are in molecula lui cate un atom de carbon si doi atomi de hidrogen mai mult decat compusul precedent al grupului. 3. Expresie matematica formata dintr-o infinitate de termeni dedusi unul din altul dupa anumite reguli si legati prin semnele plus sau minus. 4. (Geol.) Succesiune de terenuri care corespunde in timp unei epoci. 5. Totalitatea fiintelor, lucrurilor sau faptelor care urmeaza deodata la rand. ♦ Totalitatea marcilor postale emise cu o anumita ocazie sau care au o anumita tema. ♦ Parte dintr-o colectie sau publicatie periodica, avand uneori un titlu aparte, in afara de cel general. 6. Numar de ordine aplicat pe marfurile fabricate intr-un numar mare de exemplare de acelasi tip; numar de fabricatie. 7. (Fon.) Grup de sunete sau de foneme caracterizate printr-o trasatura comuna. [Gen. -iei. / < fr. serie, it. serie, lat. series].

SACAGIU, sacagii, s. m. Persoana care transporta in trecut apa (potabila) cu sacaua, pentru a o vinde. ♦ Expr. A vinde apa la sacagiu = a incerca sa dai cuiva un lucru pe care il are din belsug; a incerca sa inveti (sau sa inseli) pe cineva mai priceput (sau mai siret) decat tine. – Saca + suf. -giu.

scorumnic, adj. 1. (inv. si reg.; despre o specie de porumb) care se coace de timpuriu si are druga groasa si bobul auriu, mare. 2. (reg.; despre legume, fructe, cereale) care se coace mai devreme decat se coc in mod obisnuit alte legume, fructe, cereale. 3. (reg.; despre oameni) care imbatraneste inainte de vreme. 4. (reg.) care se casatoreste de tanar. 5. (reg.; despre copii; in forma: scoromnic) dezvoltat inainte de vreme, precoce.

CACEALMA, cacealmale, s. f. (La jocul de carti) Faptul de a simula ca ai carti bune, spre a intimida pe adversar si a castiga apoi cu o carte mai slaba decat a aceluia. ♦ Fig. Pacaleala, inselaciune. – Tc. kacirma

PASAPORTAR, pasaportari, s. m. (Rar) Persoana care apartine ca cetatenie altei tari decat cea in care se afla stabilit (temporar) si care sta in tara respectiva cu pasaport. – Pasaport + suf. -ar.

COSTA, pers. 3 costa, vb. I. 1. Intranz. A avea un pret, o valoare in bani; a pretui. ♦ A se putea obtine numai cu contravaloarea in bani; a costisi. ♦ A fi scump. 2. Intranz. si tranz. (Masura valorii fiind altceva decat banii) A (se) plati cu..., a (se) dobandi cu pretul a... ◊ Expr. (Tranz.) Ce ma costa? = nu am ce pierde. Nu ma costa (nimic) = mi-e usor, nu-mi cere nici un efort. – Din it. costare.

INFINIT² ~uri n. 1) Insusire fundamentala a materiei de a fi nelimitata in timp si in spatiu si inepuizabila pentru cunoastere; marime abstracta care nu are sau pare sa nu aiba nici inceput, nici sfarsit. ◊ La ~ la nesfarsit; intruna. 2) mat. Marime variabila care poate exprima valori mai mari decat orice marime data. /<lat. infinitus, fr. infini

INCA adv. 1) Pana acum (pana atunci); in continuare. ~ dureaza. 2) (insotit de o negatie) Tot nu. ~ nu m-am dus. 3) De acum; deja. 4) In plus (peste ceea ce este); pe de-asupra. ~ o data. ◊ Ba ~ ba mai mult decat atat. (Si) ~ cum in mare masura; foarte tare. /<lat. unquam

ORLAM SLUCEAETSEA I NIJE KUR SPUSKATSEA (OPЛAM CЛYЧAETCЯ И HИЖE KYP CПYCKATЬCЯ) (rus.) vulturilor li se intampla sa zboare mai jos decat gainile – Krilov, „Orel i kuri”. „Orlam sluceaetsea i nije kur spuskatsea, no kuram nikogda da oblak ne podneatsea” („Vulturilor li se intampla sa zboare mai jos decat gainile, dar gainile nu se pot ridica niciodata la nori”). Oamenilor superiori li se poate intampla sa fie cateodata mediocri, dar mediocrii nu se por ridica niciodata la nivelul acestora.

BRONZ, bronzuri, s. n. Aliaj de cupru cu unul sau cu mai multe elemente (cu exceptia zincului), mai dur si mai rezistent decat cuprul, folosit in turnatorie. ◊ Epoca de bronz = epoca preistorica, caracterizata prin descoperirea metalelor si a bronzului, din care s-au facut arme si unelte de munca. ◊ Expr. Caracter de bronz = caracter ferm, neclintit. ♦ Obiect de arta facut din bronz. – Fr. bronze.

ALIBI, alibiuri, s. n. 1. Dovada de nevinovatie rezultata din constatarea ca, la data savarsirii infractiunii, cel invinuit se afla in alta parte decat la locul savarsirii ei. 2. Mijloc de aparare care aduce in sprijin un alibi (1). 3. Fig. Pretext, scuza, justificare. ◊ Expr. A (nu) avea (nici) un alibi = a (nu) detine (nici) o proba, a (nu) avea (nici) o motivare. – Din fr. alibi.

STOFA, stofe, s. f. Tesatura de lana sau de fibre sintetice, mai groasa decat panza, intrebuintata pentru confectionarea imbracamintei, pentru tapisarea mobilei etc. ♦ Fig. (Cu determinari introduse prin prep. „de”) Predispozitie, aptitudine, talent. ◊ Expr. A avea stofa = a avea calitati deosebite (intr-un anumit domeniu). [Var.: stofa s. f.] – Din germ. Stoff, it. stoffa.

CANEPAR ~i m. Pasare cantatoare, mai mica decat vrabia, cu pene rosii pe cap, albe pe aripi si cafenii pe spate, care se hraneste cu seminte de canepa. /canepa + suf. ~ar

MAGAR ~i m. 1) Animal domestic din familia calului, dar mai mic decat acesta, cu urechi mari, cu coama bogata, folosit ca animal de povara; asin. ◊ Nici cal, nici ~ se spune despre cineva care n-are o situatie precisa, clara. A fi ~ul cuiva a face cuiva servicii umilitoare. 2) fig. depr. Om prost, incapatanat sau obraznic. /cf. alb. magar, bulg. magare

DEPARTE adv. 1. (Cu sens local) La mare distanta. ◊ Loc. prep. Departe de... = la mare distanta de... ◊ Expr. Departe de mine gandul = nici nu ma gandesc... Pana departe = pe o distanta mare. Pe departe = pe ocolite, nu de-a dreptul; indirect. Nici pe departe = nici macar putin; deloc. ♦ Intr-un loc indepartat; in departare. A plecat departe. ◊ Expr. Mai departe = dincolo de...; in continuare, inainte. De departe = de la mare distanta, din departare. Ruda de departe = persoana apartinand unei ramuri indepartate a familiei cuiva. 2. (Cu sens temporal) Intr-un moment departat de timpul prezent (in trecut sau in viitor). ◊ Expr. Mai departe, exprima continuarea unei actiuni sau dainuirea in timp a unei situatii. Nu mai departe = a) (in legatura cu un adverb de timp) nu a trecut sau nu va trece mai mult timp decat..., nu mai tarziu decat... Nu mai departe de ieri; b) (rar, intarind un pronume personal) nu altul, chiar cu (tu, el etc.). Eu, nu mai departe, te-am vazut. – De⁴ + parte.

TERT, -A I. adj. care vine in al treilea rand; al treilea. ♦ malarie (sau febra) ~a = forma clinica de malarie in care accesele febrile revin din trei in trei zile. II. s. m. (jur.) persoana care nu figureaza ca parte intr-un contract ori intr-un angajament intervenit intre doua parti, dar care poate avea drepturi sau obligatii izvorate din astfel de acte. III. s. n. (log.) ul exclus = principiu fundamental potrivit caruia un enunt nu poate fi decat adevarat sau fals, o a treia posibilitate fiind exclusa. (< lat. tertius, it. terzo)

TIMPURIU ~e (~i) 1) Care are loc inainte de timpul obisnuit sau prevazut. ◊ De ~ a) din timp; b) inainte de timpul obisnuit. 2) (despre fructe si legume) Care ajunge mai inainte decat altele de acelasi fel la starea cand poate fi consumat; devreme. 3) (despre flori) Care apare si se dezvolta mai repede in raport cu altele. /<lat. temporivus

TERT, -A adj. Care vine in al treilea rand; al treilea. // s.m. (Jur.) Persoana care nu figureaza ca parte intr-un contract sau intr-un angajament intervenit intre doua parti, dar care poate avea drepturi sau obligatii izvorate din astfel de acte. ♦ (Log.) Principiul tertiului exclus = principiu fundamental al logicii bivalente, potrivit caruia un enunt nu poate fi decat adevarat sau fals, o a treia posibilitate fiind exclusa. [< lat. tertius, it. terzo].

HETERONIM, -A I. adj. (despre o opera) publicat sub alt nume decat cel al autorului. ◊ (despre un autor) care scrie sub nume diferite. II. s. n. 1. corespondent al unui cuvant intr-o alta limba. 2. substantiv care are pereche pentru sexul opus. (< fr. heteronyme)

BENEFICIU, beneficii, s. n. Castig, profit sau folos pe care-l are cineva din ceva; venit net al unei intreprinderi socialiste. ♦ Beneficiu de inventar = dreptul mostenitorului de a nu-si lua raspunderea pentru datoriile unei succesiuni decat in limita averii mostenite. ◊ Expr. Sub beneficiu de inventar = in mod provizoriu, sub rezerva controlului ulterior.- Fr. benefice (lat. lit. beneficium).

CORNET¹, cornete, s. n. 1. Bucata de hartie rasucita in forma de con, in care se impacheteaza diferite marfuri. ♦ Continutul unui astfel de ambalaj. 2. (In sintagma) Cornet acustic = instrument acustic in forma de palnie, care intensifica v********e sonore si de care se servesc persoanele cu auzul slab; pavilion (4). 3. Instrument muzical de suflat, din alama, asemanator cu trompeta, dar de dimensiuni mai mici decat aceasta si cu un registru mai inalt. 4. (In sintagma) Cornet nazal = fiecare dintre cele sase lame osoase in forma de cornet¹ (1), situate pe peretii laterali ai celor doua nari. 5. Produs de patiserie asemanator cu vafela de napolitana sau de tort, in forma de con (retezat), in care se pune inghetata, frisca, crema etc. – Din fr. cornet.

LECTORAT s. n. 1. functia de lector¹ (1). 2. catedra universitara a unei tari in alta tara, in cadrul careia profesori ai celei dintai predau studentilor din tara gazda, o anume materie de invatamant. 3. grup de profesori din invatamantul superior care predau o disciplina la o alta facultate decat aceea de care apartin. (< germ. Lektorat)

MULTIPLU, -A, multipli, -e, s. m. adj. 1. S. m. (Mat.) Numar intreg divizibil cu un numar intreg dat; produs rezultat din inmultirea unui numar dat cu un numar intreg. 2. S. m. (Mat.) Fiecare dintre unitatile de masura mai mari decat unitatea-tip, considerate in raport cu aceasta. 3. Adj. (La pl.) Care este in numar mai mare si de mai multe feluri; numeros, felurit. 4. Adj. (La sg.) Care are o structura complexa, care prezinta aspecte diverse; multilateral. – Din fr. multiple, lat. multiplus.

BUTOI, butoaie, s. n. 1. Vas de lemn facut din doage, mai larg la mijloc decat la capete, folosit pentru pastrarea lichidelor, a muraturilor etc.; bute. ◊ Expr. Butoi fara fund = se spune despre cei care beau fara masura. A vorbi ca din butoi = a avea vocea ragusita. ♦ Continutul unui astfel de vas. 2. Partea cilindrica la revolvere, in care se introduc cartusele. – Bute + suf. -oi.

VRABIE, vrabii, s. f. Pasare mica cu penele de culoare bruna impestritate cu negru, cu pantecele cenusiu, cu ciocul scurt, conic si cu coada trunchiata; vrabete (Passer domesticus). ◊ Expr. A avea minte de vrabie, se spune despre o persoana lipsita de judecata. Vrabia-i tot pui (si ea moare de batrana), se spune despre o persoana care pare mai tanara decat este. – Din sl. vrabiĩ.

OVAL, -A, ovali, -e, adj., s. n. 1. Adj. Care are forma alungita asemanatoare cu a oului de gaina; eliptic. 2. S. n. Curba convexa inchisa, cu o axa de simetrie, a carei curbura este mai mare in punctele de intersectie cu axa decat in oricare alt punct al ei; forma sau contur asemanator cu figura descrisa mai sus. – Din fr. ovale.

MAGAR, magari, s. m. 1. Animal din familia calului, mai mic decat acesta, cu parul de obicei sur, capul mare si urechile lungi, intrebuintat ca animal de povara si de tractiune; asin (Equus asinus). ◊ Expr. A nu fi nici cal, nici magar = a nu avea o situatie precisa, a nu apartine unei categorii determinate. 2. Epitet dat unui om prost, incapatanat sau obraznic. – Cf. alb. magar, bg. magare.

PRETENTIOS, -OASA, pretentiosi, -oase, adj. 1. Care are pretentii multe sau mari, care asteapta sau pretinde mult; exigent; p. ext. mofturos, capricios. 2. Care vrea sa dea impresia (nejustificata) de ceva deosebit, care vrea sa para sau crede despre sine mai mult decat este; plin de sine, increzut. 3. Care cere o atentie deosebita, insusiri speciale. [Pr.: -ti-os] – Din fr. pretentieux, it. pretenzioso.

BUTOI, butoaie, s. n. 1. Vas de lemn facut din doage, mai larg la mijloc decat la capete, folosit pentru pastrarea lichidelor, a muraturilor etc. ◊ Expr. Butoi fara fund, se spune despre cei care beau fara masura. A mirosi a butoi, se spune despre alimentele pastrate in butoaie care au prins un miros specific (neplacut). A vorbi ca din butoi = a avea vocea ragusita. A aprinde butoiul cu pulbere = a dezlantui un razboi, a provoca o catastrofa. ♦ Continutul unui astfel de vas. 2. Partea cilindrica la revolvere de tip mai vechi, in care se introduc cartusele. – Din bute + suf. -oi.

BREAZ ~a (breji, breze) 1) (despre animale, mai ales despre cai) Care are o pata alba sau o dunga alba pe bot. ◊ A cunoaste pe cineva ca pe un cal ~ a cunoaste pe cineva foarte bine. 2) fam. Care se impune prin agerimea mintii; istet. ◊ A (nu) fi mai ~ decat altii a nu se deosebi de altii; a (nu) fi mai presus decat altii. [Monosilabic] /<bulg. breaz

PERPETUUM MOBILE subst. 1. Sistem mecanic, termic, electric etc. imaginar, care ar fi capabil sa functioneze neincetat, efectuand lucru mecanic sau producand energie, fara sa primeasca energie din exterior sau consumand numai din energia termica a unui singur corp, fara a se afla in contact si cu un alt corp mai rece decat primul. 2. Denumire data unor piese muzicale instrumentale de virtuozitate cu ritm rapid, alcatuite din note scurte si de valoare egala, a caror succesiune repetata lasa impresia unei miscari continue. – Loc. lat.

INTUITIONISM s.n. 1. Curent filozofic irationalist care opune ratiunii intuitia, conceputa ca o facultate analoga cu instinctul, cu simtul artistic sau cu relatia divina, considerand ca aceasta ar patrunde nemijlocit in esenta obiectelor. 2. Orientare metodologica care respinge logica ca stiinta ce preceda matematica, considerand ca scopul acestora se reduce la construirea si intuirea formatiilor matematice si logice. 3. Curent idealist-subiectiv care sustine ca notiunile morale nu pot fi fundamentate decat in mod intuitiv. [Pron. -ti-o-. / < fr. intuitionnisme].

INTUITIONISM s. n. 1. curent filozofic irationalist care opune ratiunii intuitia, conceputa ca o facultate analoaga cu instinctul, cu simtul artistic sau cu revelatia divina, considerand ca aceasta ar patrunde nemijlocit in esenta obiectelor. 2. orientare metodologica care nu accepta logica drept stiinta ce preceda matematica, considerand ca scopul acestora se reduce la construirea si intuirea formatiunilor matematice si logice. 3. curent idealist-subiectiv care sustine ca notiunile morale nu pot fi fundamentale decat in mod intuitiv. (< fr. intuitionnisme)

Fara, conj., prep. I. (Urmat de o propozitie circumstantiala de mod sau de un infinitiv care ii tine locul, are valoarea unei negatii) A ascultat fara sa raspunda nimic. ♦ (Urmat de o propozitie concesiva sau de un infinitiv care ii tine locul) Desi nu..., cu toate ca nu... Fara sa fie desavarsit, e multumitor. 2. (Reg.; dupa negatie, cu sens adversativ) Ci, dar. ♦ (Inv.; adverbial) decat, (in) afara de...; exceptand pe... II. Prep. 1. (Introduce complemente circumstantiale de mod si atribute, continand ideea de excludere) Lipsit de... Om fara necazuri. ♦ (In legatura cu cuvinte care arata cantitatea sau masura, indicand cat lipseste pana la o masura deplina) Este ora zece fara cinci minute. ♦ (In operatii aritmetice de scadere) Minus, mai putin. Patru fara doi. 2. (Introduce complemente circumstantiale sociative negative) Pot eu sa traiesc si fara tine. ♦ (Introduce complemente circumstantiale instrumentale negative) A scos cuiele fara cleste. – Lat. foras „afara”.

DESTUL, -A, destui, -le, adj., adv. 1. Adj., adv. (Care este) in cantitate suficienta, atat cat trebuie. 2. Adj., adv. (Care este) in cantitate sau in numar mare; mult. ◊ (Substantivat, n. pl.) A suferit destule. 3. Adj., adv. (Care este) mai mult decat trebuie, prea mult. ♦ (Cu valoare de interjectie) Ajunge! inceteaza!. 4. Adv. (Urmat de un adjectiv sau de un adverb de care se leaga prin prep. „de”) a) (Exprima ideea de diminuare a calitatii pozitive indicate de adjectivul sau adverbul pe care-l insoteste) Aproape..., suficient de..., relativ... S-au inteles destul de bine. b) (Exprima ideea de sporire a calitatii negative indicate de adjectivul sau adverbul pe care-l insoteste). Destul de putin. Destul de rau. – De⁴ + satul.

SURD ~da (~zi, ~de) 1) si substantival Care este lipsit de simtul auzului. ◊ A face pe ~dul a se preface ca nu aude sau ca nu intelege. A bate toba (sau toaca) la urechile ~dului a vorbi in zadar. ~dul nu aude, dar le (sau o) potriveste se spune despre cineva care da la o intrebare cu totul alt raspuns, decat cel asteptat. Du-te (sau sa te duci) unde a dus ~dul roata si mutul iapa se spune cuiva, pe care il alungi si nu vrei sa mai stii nimic despre el. 2) fig. Care vadeste o nepasare absoluta; caruia nu-i pasa de necazurile altuia. 3) si substantival Care nu are rezonanta; lipsit de sonoritate; mat; sters. Vuiet ~. A raspuns ~. ◊ Consoana ~da consoana care este emisa fara vibrarea coardelor vocale. 4) fig. (despre stari, sentimente, senzatii etc.) Care este putin pronuntat; care nu se manifesta acut. Durere ~da. /<lat. surdus

VRABIE vrabii f. Pasare sedentara de talie mica, cu cioc scurt si conic, avand penaj de culoare bruna-cafenie cu dungi negre pe spate si cenusii pe pantece. ◊ ~a malai viseaza fiecare se gandeste la ceea ce ii trebuie, la ceea ce-i place. Nu da ~a din mana pe cioara din par (sau din gard) mai bine multumeste-te cu putinul de care dispui, decat sa ravnesti la promisiuni mai avantajoase, dar nesigure. [G.-D. vrabiei] /<sl. vrabij