Rezultate din textul definițiilor
VOLET, voleturi, s. n. 1. Element mecanic mobil plasat la fiecare aripa de avion si care serveste la marirea sustentatiei. 2. Fiecare dintre elementele mecanice ale radiatorului unui motor de avion care serveste pentru reglarea circuitului aerodinamic de racire a acestuia. – Din fr. volet.
BORD s.n. 1. Fiecare dintre coastele laterale ale puntii unei nave; (p. ext.) nava insasi. ◊ De bord = referitor la navigatie. ◊ Pe (sau la) bord = pe puntea unei nave sau in avion. 2. Marginea unui profil de aripa de avion. ◊ A arunca peste bord = a inlatura. 3. (Rar) Tarm de mare. 4. (Rar) Margine a unui obiect, a unui profil, a unei figuri etc. [< it. bordo, cf. fr. bord, germ. Bord].
GIROPLAN s.n. Autogir prevazut cu un rotor cu patru pale si cu o aripa de avion fixa. [< fr. gyroplane].
parasol, parasoluri, s.n. (inv. si reg.) 1. umbrela de soare. 2. parasuta. 3. aparatoare impotriva mustelor. 4. aripa de avion monoplan.
BORD s. n. 1. fiecare dintre partile laterale ale unei (aero)nave. 2. margine a unui profil de aripa de avion. ♦ (fig.) a arunca peste ~ = a inlatura ceva ca nefolositor. (< fr. bord, germ. Bord)
GIRAVION s. n. autogir combinat, cu echipamentul de sustentatie dintr-un rotor neantrenat si o aripa de avion. (< fr. giravion)
GIROPLAN s. n. autogir cu un rotor cu pale si o aripa de avion fixa. (< fr. gyroplane)
AMPENAJ s. n. 1. organ de stabilizare si de comanda din planuri fixe si mobile, in partea din spate a fuzelajului unui avion. ◊ aripioarele unui proiectil, ale unei bombe de avion. 2. aripa unei sageti. 3. dispozitiv al unei giruete care indica directia vantului. (< fr. empennage)
ELERON s. n. fiecare dintre aripioarele mobile prinse de aripile avionului prin manevrarea miscarilor acestuia in zbor. (< fr. aileron)
ANVERGURA, anverguri, s. f. 1. Desfasurare, intindere. ◊ Loc. adj. De mare anvergura = pe plan mare; vast, atotcuprinzator. 2. Distanta intre extremitatile aripilor unui avion. ♦ Distanta intre varfurile aripilor intinse la pasari, fluturi si liliac. – Din fr. envergure.
PARASOL, parasoluri, s. n. 1. (Inv. si reg.) Umbrela (de soare). 2. aripa de avion monoplan (asezata deasupra fuzelajului). – Din germ. Parasol, fr. parasol.
ARIPIOARA, aripioare, s. f. Diminutiv al lui aripa. ♦ (Iht.) Inotatoare. ♦ Parte mobila a unei aripi de avion, care serveste pentru comanda si control. – aripa + suf. -ioara.
LISA, lise, s. f. 1. Bara orizontala de lemn, de beton sau de otel fixata intre stalpii unei balustrade. 2. Bara metalica sau de lemn fixata perpendicular pe cadrele fuzelajului sau pe nervurile aripii unui avion. – Din fr. lisse.
CONVERTOPLAN, convertoplane, s. n. avion cu aripa mobila in jurul unui ax paralel cu anvergura si care poate realiza decolarea si aterizarea pe distante foarte scurte. – Et. nec.
EXTRADOS, extradosuri, s. n. 1. Suprafata exterioara convexa a unui arc sau a unei bolti. 2. Fata convexa a unei palete de turbina sau fata superioara a unei aripi de avion. – Din fr. extrados.
ANVERGURA ~i f. 1) Distanta dintre extremitatile aripilor unui avion sau ale unei pasari. 2) Importanta a unei actiuni; amploare. ◊ De mare ~ de mare amploare. /<fr. envergure
ARIPIOARA ~e f. (diminutiv de la aripa) 1) Organ exterior la pesti, balene etc. care serveste la inot; inotatoare. 2) Parte mobila a aripii unui avion; eleron. [Sil. -pioa-] /aripa + suf. ~ioara
BORD ~uri n. 1) mar. Fiecare dintre cele doua parti laterale ale puntii unei nave. 2) Fiecare dintre cele doua margini ale aripii unui avion. ◊ De ~ referitor la navigatie. La ~ pe puntea unei nave (sau intr-un avion). A arunca peste ~ a parasi, a renunta la ceva ca fiind nefolositor; a inlatura. /<fr. bord, germ. Bord
NERVURA ~i f. 1) bot. Fiecare dintre ramificatiile vaselor purtatoare de seva in interiorul unei frunze. 2) zool. Fiecare dintre ramificatiile fibrelor cornoase de pe aripa unei insecte. 3) Linie subtire, care se evidentiaza cromatic, formand o retea pe suprafata unor obiecte. 4) Element arhitectural, cu functie decorativa, care reliefeaza muchiile sau marginile unei bolti sau ale unei nise. 5) Protuberanta pe suprafata unui obiect tehnic, care asigura o rezistenta sporita a acestuia. 6) Bara de beton armat, care fortifica planseurile unei constructii. 7) Element de rezistenta montat pe aripile unui avion. 8) Dunga cusuta in relief pe suprafata unui obiect vestimentar. [G.-D. nervurii] /<fr. nervure
CELULA s.f. 1. Element anatomic de baza al organismelor vii. 2. Fiecare dintre camarutele unui fagure de albine. 3. Incapere stramta in inchisori pentru detentiunea izolata a celor inchisi. 4. Ansamblu format din aripile unui avion. ♦ Formatie de zbor, compusa din doua avioane de lupta. 5. (Tehn.) Compartiment al unui dispozitiv, format din unul sau mai multe elemente egale. [< fr. cellule, it., lat. cellula].
DELTA s.m. A patra litera a alfabetului grecesc (in forma de triunghi). ◊ avion delta = avion cu aripi triunghiulare. ♦ (Fig.) Simbol al adevarului; adevar. [Pl. invar. / < gr. delta].
HOBAN s.n. Piesa de legatura intre aripile unui avion biplan, confectionata din sarma de otel. ♦ (Mar.) Coarda pentru sustinerea catargelor. [Var. hobana s.f. / < fr. hauban].
ORTOPTER s.n. avion cu aripi drepte. [< fr. orthoptere, cf. gr. orthos – drept, pteron – aripa].
VOLET s.m. 1. Panou rabatabil sustinut de o piesa oarecare; oblon; voleu. 2. Aripioara mobila asezata pe intradosul aripii unui avion pentru a-i mari sustentatia. ♦ Element mecanic al radiatorului unui motor de avion care regleaza circuitul aerodinamic de racire al acestuia. [< fr. volet].
ANVERGURA s.f. 1. Distanta dintre extremitatile aripilor unui avion. 2. (Rar) Desfasurare. ◊ De mare anvergura = facut pe plan mare; vast. [< fr. envergure].
LISA s.f. 1. Bara orizontala asezata intre stalpii unei balustrade. 2. Bara metalica sau de lemn montata perpendicular pe cadrele fuzelajului sau pe nervurile aripii unui avion. [< fr. lisse].
NERVURA s.f. 1. Fiecare dintre vinisoarele de pe suprafata unei frunze prin care circula seva. 2. Fiecare dintre fibrele cornoase si ramificate care impart aripa unei insecte in mai multe parti, formand o retea. ♦ Bara metalica sau de lemn care face parte din scheletul unei aripi de avion. 3. Iesitura pe suprafata unei piese, care ii mareste rezistenta. ♦ Grinda de beton armat care se toarna impreuna cu placa planseului. 4. Mulura decorativa care contureaza muchiile unei bolti, marginile unei nise etc. 5. (De obicei la pl.) Cuta foarte ingusta cusuta ca garnitura pe un obiect de imbracaminte. [Pl. -ri, -re. / < fr. nervure].
PARASOL s.n. 1. (Rar) Umbrela de soare. 2. aripa de avion monoplan, situata deasupra fuzelajului. 3. Parasolar. [Cf. fr. parasol, it. parasole].
ANVERGURA s. f. 1. desfasurare, intindere. 2. distanta dintre varfurile aripilor unui avion, ale unei pasari, unui fluture. 3. importanta, amploare a unei actiuni, a unui proiect etc. (< fr. envergure)
HOBAN s. n. 1. piesa de legatura intre aripile unui avion biplan, din sarma de otel. 2. (mar.) coarda pentru sustinerea catargelor. (< fr. hauban)
LARDARE s. f. mod de coasere a panzei de imbracaminte a aripii unui avion. (dupa fr. larder)
LISA s. f. 1. bara orizontala intre stalpii unei balustrade. 2. bara metalica sau de lemn montata perpendicular pe cadrele fuzelajului sau pe nervurile aripii unui avion. (< fr. lisse)
MONTANT, -A I. adj. ridicat in sus. II. s. m. 1. (constr.) bara, stalp (de sustinere) vertical; balastru. 2. pontil metalic dispus vertical pe peretele unei nave pentru rigidizarea tablelor de invelis. 3. bara care leaga intre ele aripile unui avion biplan sau aripa cu fuzelajul. ◊ element de rezistenta a fuzelajului. (< fr. montant)
NERVURA s. f. 1. fascicul libero-lemnos de pe suprafata frunzelor, prin care circula seva. 2. fiecare dintre fibrele cornoase si ramificate care strabat aripa unor insecte. ◊ bara metalica sau de lemn din scheletul unei aripi de avion. 3. proeminenta pe suprafata unei piese, a unui organ de masina, care ii mareste rezistenta. ◊ grinda de beton armat care se toarna impreuna cu placa planseului. 4. mulura decorativa care contureaza muchiile unei bolti, marginile unei nise etc. 5. (pl.) cuta foarte ingusta cusuta ca garnitura pe un obiect de imbracaminte. (< fr. nervure)
ORTOPTER s. n. avion cu aripi drepte. (< fr. orthoptere)
VOLET/VOLEU s. n. 1. panou rabatabil sustinut de o piesa oarecare; oblon; voleu (2). 2. dispozitiv de hipersustentatie dintr-o aripioara mobila pe intradosul aripii unui avion. 3. element mecanic al radiatorului unui motor de avion, care regleaza circuitul aerodinamic de racire al acestuia. 4. portiune mobila din peretele cutiei toracice, din fractura a doua sau mai multe coaste. (< fr. volet)
ANVERGURA s. f. 1. (Frantuzism, in expr.) De mare anvergura = pe plan mare; vast, atotcuprinzator. 2. Distanta dintre extremitatile unei aripi de avion. – Fr. envergure.
ARIPIOARA, aripioare, s. f. 1. Diminutiv al lui aripa. 2. Parte mobila a unei aripi de avion, care serveste pentru comanda si control. [Pr.: -pioa-].
CEAPLIGHIN, Serghei Alekseevici (1869-1942), om de stiinta rus. Cercetari in domeniul mecanii teoretice si aerodinamicii fluidelor incompresibile; a pus bazele metodei de calcul al profilelor aripii de avion pe baza postulatului cunoscut sub denumirea de postulatul Ceaplighin-Jukovski.
JUKOVSKI, Nikolai Egorovici (1847-1921), savant rus. Prof. univ. la Moscova. Specialist in aerodinamica si hidrodinamica. A elaborat teoria socului hidraulic (1898) si teoria portantei aripii de avion (1904). In 1902 a construit la Moscova unul dintre primele tuneluri aerodinamice din lume.
BIPLAN, biplane, s. n. avion cu doua aripi de acelasi tip, asezate paralel una deasupra celeilalte. – Din fr. biplan.
GIROPLAN, giroplane, s. n. Autogir prevazut cu un rotor cu patru pale si cu aripa fixa de avion. – Din fr. gyroplane.
PARASOL s. n. avion monoplan cu aripa deasupra fuzelajului. (< germ. Parasol, fr. parasol)
BIPLAN, biplane, s. n. avion cu doua aripi de acelasi tip asezate una deasupra celeilalte. – Fr. biplan.
CELULA, celule, s. f. 1. Element constitutiv fundamental al organismelor vii, alcatuit din membrana, citoplasma si nucleu, reprezentand cea mai simpla unitate anatomica. 2. (In sintagma) Celula de partid = (in trecut) denumirea organizatiei de baza a partidului comunist. 3. Fiecare dintre cavitatile hexagonale ale fagurilor de ceara, in care albinele depun mierea, cresc ouale, puietul sau depoziteaza hrana; alveola. 4. Incapere (stramta) in inchisori, unde sunt tinuti arestatii sau condamnatii. 5. Ansamblu format din aripile (si fuzelajul) unui avion. 6. Fiecare dintre compartimentele sau elementele identice, alaturate si cu aceeasi functie, ale unui dispozitiv sau ale unui sistem tehnic. Celula de siloz. 7. (In telecomunicatii) Suprafata geografica limitata acoperita de un releu de emisie-receptie, in cadrul sistemului de telefonie celulara. – Din fr. cellule, lat. cellula.
HOBAN, hobane, s. n. Coarda, de obicei din sarma de otel, care serveste la legatura aripilor cu fuzelajul unui avion. ♦ Coarda pentru sustinerea catargelor. – Din fr. hauban.
MULTIPLAN, multiplane, adj., s. n. (avion) cu mai multe aripi suprapuse. – Din fr. multiplan.
MONOPLAN, monoplane, s. n. avion cu o singura aripa, asezata transversal si simetric fata de fuzelaj. – Din fr. monoplan.
ZBOR ~uri n. 1) (la pasari si la insecte) Mentinere si deplasare in aer a unor pasari sau insecte cu ajutorul aripilor. 2) Deplasare a unui avion, a unei rachete sau a unei nave cosmice prin atmosfera sau prin spatiul interplanetar. 3) fig. Deplasare cu viteza mare; mers iute; goana. 4) fig. Stare de insufletire puternica; avant; entuzuasm. /v. a zbura
FINETE s.f. 1. Calitatea a ceea ce este fin; delicatete. 2. (Text.) Raport care se stabileste intre lungimea unui fir si greutatea lui; (p. ext.) calitate superioara a unui fir, a unei tesaturi etc. ♦ Raportul dintre portanta si rezistenta la inaintare a unei aripi sau a unui avion. ♦ Cantitatea de metal pretios dintr-un aliaj, exprimata sub forma de parti la mie. 3. (Fig.) Subtilitate, putere de patrundere; ingeniozitate. / pl. -turi, -ti, var. fineta s.f. / < it. finezza, cf. fr. finesse].
LONGERON s.n. Grinda longitudinala care mentine taria unei constructii (pod, aripa sau fuzelaj de avion, locomotiva etc.). [Pl. -oane, var. lonjeron s.n. / < fr. longeron].
ELERON s.n. Fiecare dintre aripioarele mobile prinse de aripile si de ampenajul avionului prin manevrarea carora se realizeaza miscarile acestuia in zbor. [Pl. -oane. / < fr. aileron].
MULTIPLAN adj., s.n. (avion) cu mai multe aripi suprapuse. [< fr. multiplan].
CELULA s. f. 1. element constitutiv fundamental al materiei vii, alcatuit din membrana, citoplasma si nucleu. 2. cea mai mica unitate muzicala, care intra in alcatuirea motivului. 3. unitate organizatorica de baza in unele partide comuniste si muncitoresti. 4. fiecare dintre camarutele unui fagure de albine. 5. incapere stramta in inchisori, pentru detentiunea izolata a celor inchisi. 6. ansamblu format din fuzelajul, aripile si ampenajele unui avion. 7. formatie de zbor din doua avioane de lupta 8. (tehn.) compartiment al unui dispozitiv, din unul sau mai multe elemente egale. (< fr. cellule, lat. cellula)
FINETE s. f. 1. calitatea a ceea ce este fin; delicatete. 2. (text.) raport care se stabileste intre lungimea unui fir si greutatea lui; calitate superioara a unui fir, a unei tesaturi. ◊ raportul dintre portanta si rezistenta la inaintare a unei aripi sau a unui avion, a unui corp cu forme aerodinamice. ◊ cantitatea de metal pretios dintr-un aliaj, exprimata sub forma de parti la mie. 3. (fig.) subtilitate, putere de patrundere; ingeniozitate. (< fr. finesse, it. finezza)
MULTIPLAN adj., s. n. (avion) cu mai multe aripi suprapuse. (< fr. multiplan)
CELULA, celule, s. f. 1. Element morfofiziologic viu (treapta in dezvoltarea materiei vii) format in general din nucleu, protoplasma si membrana si reprezentand cea mai simpla unitate anatomica. ♦ Fig. (In structura organizatorica a unora dintre partidele comuniste si muncitoresti) Grupa organizatorica, unitate de baza. 2. Fiecare dintre cavitatile hexagonale ale fagurilor, in care albinele depun mierea. 3. Incapere (stramta) la inchisori, unde sunt tinuti arestatii sau condamnatii. 4. Ansamblu format din aripile si fuzelajul unui avion. 5. Fiecare dintre compartimentele sau elementele identice, alaturate si cu aceeasi functie, ale unui dispozitiv sau ale unui sistem tehnic. Celula de siloz. – Fr. cellule (lat. lit. cellula).
GLISADA, glisade, s. f. Zbor in care un avion inainteaza inclinat pe o aripa, astfel incat sa se apropie de sol parcurgand o distanta cat mai mica. – Din fr. glissade.
BIPLAN ~e n. avion cu doua randuri de aripi suprapuse. /<fr. biplan
MULTIPLAN ~e n. avion care are mai multe aripi suprapuse. /<fr. multiplan
TRIPLAN adj., s.n. (avion) cu trei randuri de aripi. [< fr. triplan].
BIPLAN adj., s.n. (avion) cu doua randuri de aripi suprapuse. [Pl. -ne, -nuri. / cf. fr. biplan].
BIPLAN adj., s. n. (avion) cu doua randuri de aripi suprapuse. (< fr. biplan)
TRIPLAN adj., s. n. (avion) cu trei randuri de aripi. (< fr. triplan)
ESCAMOTABIL, -A, escamotabili, -e, adj. 1. Care poate fi escamotat, care se poate escamota (1). 2. (Despre trenul de aterizare al unui avion) Care poate fi tras in aripa sau in fuzelaj. – Din fr. escamotable.
avion s.n. Vehicul aerian mai greu decat aerul, sustinut in aer de aripi si propulsat de motoare ; aeroplan. ♦ avion proiectil = aparat de zbor fara pilot care transporta o incarcatura exploziva sau nucleara. [Pron. -vi-on. / < fr. avion].
GLISADA s.f. 1. Zbor alunecat al avionului in linie dreapta, in lungul aripii inclinate. 2. (Coregr.) Pas facut pentru a merge intr-o parte. [< fr. glissade].
MONOPLAN adj., s.n. (avion) cu un singur rand de aripi. [Cf. fr. monoplan].
PLANA vb. I. 1. intr. (Despre pasari) A pluti in vazduh cu aripile deschise. ♦ (Despre un planor, un avion) A pluti in aer fara ajutorul unui motor. ♦ (Fig.) A fi iminent, a ameninta sa se intample, a pluti asupra... 2. intr. (Fig.) A domina, a stapani (prin superioritate). 3. tr. A netezi (o piatra), a face plana (o suprafata). [< fr. planer].
GLISADA s. f. 1. zbor alunecat al unui avion in linie dreapta, in lungul aripii inclinate. 2. (coregr.) pas facut pentru a merge intr-o parte. (< fr. glissade)
MONOPLAN adj., s. n. (avion) cu un singur rand de aripi. (< fr. monoplan)
PLANA1 vb. intr. 1. (despre pasari) a pluti in vazduh cu aripile deschise. ◊ (despre un planor, un avion) a pluti in aer fara motor. ◊ (despre ambarcatii) a naviga cu mare viteza, avand prova jumatate iesita din apa. ◊ (fig.) a fi iminent, a ameninta sa se intample, a pluti asupra... 2. (fig.) a domina, a stapani (prin superioritate). (< fr. planer)
DEJIVROR, dejivroare, s. n. Instalatie de protectie a unui avion contra formarii straturilor de gheata pe aripi, ampenaje, elice etc. in cursul zborului prin mase de aer umed si subracit. [Var.: degivror s. n.] – Din fr. degivreur.
CALAJ s. n. 1. calare. 2. mod de asezare a aripii sau ampenajelor fata de fuzelajul unui avion. 3. postament de grinzi de lemn pe care stau navele in cala. 4. adancime la care se cufunda in apa o nava. (< fr. calage)
CALAJ, calaje, s. n. Imobilizare a unui organ de masina. 2. Asezare la orizontala a suportului unui aparat topografic de vizare. 3. Mod de asezare a aripii sau a ampenajului fata de fuzelajul unui avion. 4. Adincime la care se scufunda in apa o nava. 5. Postament de grinzi de pe o cala1 (2), pe care se fixeaza navele in timpul constructiei sau reparatiilor. – Din fr. calage.
FUZELAJ, fuzelaje, s. n. Parte componenta a avionului sau a planorului, care face legatura intre aripi si ampenaje si care poarta incarcatura, postul de pilotaj, comenzile etc. – Din fr. fuselage.
FUZELAJ ~e n. Corp al unui aparat de zbor (avion, elicopter, planor etc.) de care sunt fixate aripile. /<fr. fuselage
A PLANA1 pers. 3 ~eaza intranz. 1) (despre pasari) A zbura cu aripile intinse, fara a bate din ele. 2) (despre avioane sau planoare) A pluti prin aer, fara a folosi motorul. 3) fig. (despre evenimente, actiuni etc.) A fi gata sa se produca. /<fr. planer
CALAJ s.n. I. 1. Imobilizare a unui organ de masina. 2. Asezare la orizontala a suportului unui aparat topografic de vizare. 3. Mod de asezare a aripii sau a ampenajelor fata de fuzelajul unui avion. II. 1. Postament de grinzi de lemn pe care stau navele in cala. 2. Adancime la care se cufunda in apa o nava. V. pescaj. [Cf. fr. calage].
avion, avioane, s. n. Vehicul aerian mai greu decat aerul, sustinut in aer de aripi si pus in miscare de motoare; aeroplan. ◊ avion fara motor = avion care se misca folosind curentii aerieni. avion cu reactie = avion fara elice, pus in miscare de un motor cu reactie. [Pr.: -vi-on] – Fr. avion.
RANVERSARE, ranversari, s. f. (Rar) Actiunea de a ranversa si rezultatul ei. ♦ Figura acrobatica de zbor, intr-un plan vertical, prin care avionul isi schimba directia cu 180°, intorcandu-se pe o aripa. – V. ranversa.
avion s. n. aeronava mai grea decat aerul, sustinuta de aripi si propulsata de motoare cu elice sau reactoare; aeroplan. (< fr. avion)
HIPERSUSTENTATIE, hipersustentatii, s. f. Marire a sustentatiei avioanelor cu ajutorul unor dispozitive manevrabile sau automate, montate la bordurile aripilor sau pe ampenaje. – Din fr. hypersustentation.
avion ~oane n. Aparat de zbor mai greu decat aerul, cu aripi de sustentatie, cu motoare si elice sau cu reactoare, care ii asigura propulsia. ~ de calatori. [Sil. -vi-on] /<fr. avion
RANVERSARE ~ari f. 1) v. A RANVERSA. 2) Figura acrobatica efectuala de un avion in zbor, cand isi schimba directia cu 180°, intorcandu-se pe o aripa. /v. a ranversa
avion, avioane, s. n. Vehicul aerian mai greu decat aerul, care se mentine in aer datorita unor aripi si se deplaseaza cu ajutorul elicei si motoarelor sau al reactoarelor; aeroplan. [Pr.: -vi-on] – Din fr. avion.
ELICE, elice, s. f. 1. Organ de masina (avand forma unor aripi sau a unor lopeti fixate pe un ax rotativ) care serveste la punerea in miscare a unui avion, a unei nave etc. 2. Linie curba care taie sub un unghi constant generatoarele unui cilindru sau ale unui con. [Var.: helice s. f.] – Din fr. helice, lat. helix, -icis.
avion (‹fr. {s}; fr. avion + gr. phone „sunet”) s. n. Aeronava mai grea decit aerul, la care sustentatia este asigurata de suprafata portanta a aripilor si de forta de propulsie creata de un grup motopropulsor. Termenul de a. a fost folosit pentru prima data de C. Ader (1897). Dupa destinatie, pot fi: a. de transport (pentru pasageri si marfuri), a. sanitare, a. utilitare (avioprafuitoare, aviostropitoare etc.), a. de turism si a. militare (vinatoare, recunoastere, bombardament etc.); aeroplan. ♦ A. cu reactie = a. dotat cu motoare termice reactive care pot fi aeroreactive (cu sau fara compresor) si motoare-racheta (in general pentru viteze supersonice). A. supersonic v. supersonic.
PLANA1, planez, vb. I. Intranz. 1. (Despre pasari) A pluti sau a se mentine in aer cu aripile intinse, aproape nemiscate. ♦ (Despre planoare) A pluti in aer pe o traiectorie care face un unghi mic cu orizontala; (despre avioane) a cobori (cu motorul oprit sau cu viteza redusa) pe o traiectorie cu panta mica. 2. A intrece prin inaltime lucrurile sau fiintele inconjuratoare; a domina. ♦ Fig. A domina prin importanta, prin superioritate etc. ♦ Fig. A ameninta sa se intample, a pluti asupra; a fi iminent. – Din fr. planer.
RANVERSARE s.f. Actiunea de a ranversa. ♦ Evolutie acrobatica prin care un avion executa o schimbare de directie de 180 grade, fiind saltat brusc in sus si apoi lasat sa alunece pe o parte pana ajunge cu botul in jos; intoarcere pe aripa. [< ranversa, cf. fr. renversement].
ausel m., pl. ei (dupa Hijdau si Acad., dim. d. mrom. aus, mosneag, d. lat. avus, bunic; mai probabil, d. lat. pop. aucellus, var. din auccella, avicella, cristel, dim. d. avis, pasare; it. uccello, fr. oisel, apoi oiseau, pasare. Din aucellus s´a facut aucel, apoi, dupa frumusel, ausel. V. avion). O pasarica foarte mica cu penele cafenii, cenusii si galbene aurii, numita si sfredelus, ochiu boului si tartalac (regulus cristatus). Alta pasarica, un fel de pitigoi, cu spinarea rosie, cu aripile si coada neagra, iar incolo alburie, care-si face cuibu atirnat, ca si ganguru [!] (aegithalus pendulirus): Sta atirnat, ca o punguta alba de lina, un cuib de ausel. Il tesusera doua pasarele si tiriisera in el doua rinduri de ausel (Sadov. VR. 1930, 9-10, 194). Ausel de stuf, un fel de pitigoi mai mare (17 c. m.) care are o lunga mustata neagra (panurus biarmicus). V. pitulice.
ZBOR1, zboruri, s. n. 1. Planare si miscare in aer a unei pasari, a unei insecte etc. cu ajutorul aripilor; p. ext. deplasare in atmosfera a unui corp care se mentine in aer (cu sau fara consum de energie). ◊ Platforma de zbor = platforma pe un aerodrom sau pe puntea unui vapor portavion, de pe care decoleaza avioanele. ◊ Loc. adv. Din (sau in, intr-un) zbor = a) in timpul zborului; b) in fuga, repede, iute; c) dintr-o data; d) in treacat. ◊ Expr. A-si lua zborul = a) a se inalta in aer; b) a incepe sa alerge repede; c) a pleca; a evada, a fugi; d) a se pierde, a disparea; e) fig. (rar) a se dezvolta, a-si lua avant. ♦ Trecere rapida prin aer a unui obiect aruncat sau purtat de vant. 2. Fig. Mers iute, vijelios; viteza, goana, fuga. ♦ Avant, elan. – Postverbal al lui zbura.
aripa ~i f. 1) Organ al pasarilor, al unor insecte si al unor mamifere care serveste la zbor. A bate din ~i. ◊ A capata (sau a prinde) ~i a deveni ferm, increzut in fortele sale; a prinde curaj. A taia cuiva ~ile a face pe cineva sa-si piarda curajul. 2) fig. Luare sub protectie; ocrotire; aparare. ◊ A lua pe cineva sub ~a sa a ocroti pe cineva. 3) iht. Organ de inot; inotatoare. 4) Fiecare dintre planurile de sustinere ale unui avion. 5) Parte a unei constructii care se prezinta ca o prelungire laterala. 6) mil. Fiecare dintre cele doua parti laterale ale unor trupe asezate in pozitie de lupta; flanc. ~a dreapta. ~a stanga. 7) Parte a caroseriei unui vehicul asezata deasupra fiecareia dintre roti. 8) Fi-ecare dintre lopetile unei mori de vant. 9) fig. Grupare extrema (de dreapta sau de stanga) in cadrul unei organizatii sau partid. [G.-D. aripii; Acc. si aripa] /<lat. alapa