Rezultate din textul definițiilor
A GHINTUI ~iesc tranz. 1) (tevi ale armelor de foc) A inzestra cu ghinturi. 2) (arme albe) A fereca cu ghinturi. /ghint + suf. ~ui

LAMA1 ~e f. 1) Parte ascutita a unui instrument, a unei unelte de taiat sau a unei arme albe; ascutis; tais; custura. 2) Placa dreptunghiulara de otel, foarte subtire, de obicei cu doua taisuri, care se adapteaza la un aparat de ras. 3) Placa mica si subtire de sticla pe care se asaza materialele ce urmeaza a fi examinate la microscop. [G.-D. lamei] /<fr. lame

SARJA s. f. I. 1. atac impetuos (cu arme albe) al cavaleriei. ◊ (fig.) atac (violent). 2. (sport) atac plin de elan asupra adversarului. II. 1. infatisare c**********a a unui personaj, a unei idei etc. 2. lucrare, creatie in care se c*************a. III. 1. incarcatura normala a unui furnal, care se prelucreaza pentru a se obtine un metal cu o anumita compozitie; cantitatea de metal lichid din aceasta incarcatura. ◊ proces de incarcare, prelucrare si scoatere a materialului din cuptorul metalurgic. 2. cantitate totala de material lemnos destinata a fi uscata. (< fr. charge)

BAIONETA, baionete, s. f. arma alba in forma de sabie scurta, care se poate fixa la teava pustii militare. ◊ Atac (sau asalt) la baioneta = lupta corp la corp. ♦ Imbinare in baioneta = imbinare demontabila a doua piese care se fixeaza una intr-alta prin impingere si rotire cu un sfert sau cu o jumatate de cerc. [Pr.: ba-io-] – Din fr. baionnette.

BOX1 s. n. 1. Sport in care doi adversari lupta intre ei, pe ring, dupa anumite reguli, cu pumnii imbracati in manusi speciale; pugilistica, pugilism, pugilat. 2. arma alba, alcatuita dintr-o placa de metal cu gauri pentru degete si cu o creasta de sinuozitati, cu care se ataca tinand pumnul strans. – Din fr. boxe.

FLORETA, florete, s. f. 1. arma alba sportiva, cu lama lunga si flexibila, in patru muchii, cu garda si maner, folosita la exercitiile de scrima. 2. Proba de scrima cu floreta (1). – Din fr. fleuret (dupa floare).

arma ~e f. 1) Unealta sau masina care serveste pentru atac, pentru aparare, la vanat sau in unele probe sportive. ~ atomica. ~ chimica. ◊ ~ alba arma destinata luptei corp la corp (de exemplu: baioneta, cutitul, pumnalul, sabia etc.). ~ de foc arma pentru incarcarea careia se foloseste pulbere exploziva (de exemplu: pusca, tunul, revolverul etc.). A fi (sau a se afla) sub ~e a face serviciul militar. A depune ~ele a) a se preda dusmanului; a se declara invins; b) a se lasa batut; a ceda. 2) Unitate de trupe specializate pentru un anumit fel de lupta. 3) fig. Mijloc pus in serviciul unui scop. ◊ A bate pe cineva cu propriile lui ~e a invinge pe cineva cu propriile lui argumente. [G.-D. armei] /<lat. arma, fr. arme

BAIONETA ~e f. arma alba ascutita, care se fixeaza la teava pustii si este folosita in luptele corp la corp. [Sil. ba-io-] /<fr. baionnette

FLORETA ~e f. 1) arma alba lunga si flexibila, cu lama in patru muchii, cu garda si maner, folosita in exercitiile de scrima. 2) Proba sportiva practicata cu aceasta arma. /<fr. fleuret

A INJUNGHIA injunghii tranz. 1) (fiinte) A ucide sau a rani cu o arma alba. 2) fig. A intepa, provocand o senzatie de durere ascutita (ca de junghi); a sageta. /in + a junghia

JUNGHER ~e n. inv. arma alba, avand varf ascutit si lama cu doua taisuri; pumnal; stilet. /a junghia + suf. ~er

JUNGHI ~uri n. 1) Durere ascutita si patrunzatoare, mai ales de scurta durata, localizata intre coaste, in spate sau in piept. 2) inv. arma alba, avand varf ascutit si lama cu doua taisuri; jungher; pumnal; stilet. [Monosilabic] /v. a junghia

LANCE lanci f. arma alba constand dintr-un varf de fier montat intr-o vergea lunga de lemn. [G.-D. lancii] /<it. lancia

PUMNAL ~e n. arma alba in forma de cutit cu lama scurta, cu doua taisuri si cu varful ascutit; stilet; junghi. /pumn + suf. ~al

SABIE sabii f. 1) arma alba constand dintr-o lama lunga de otel, ascutita la varf si pe una dintre laturi, si dintr-o garda si un maner. ◊ ~a lui Damocle pericol ce ameninta in permanenta pe cineva. A pune sub ~ (sau a trece sub ascutisul ~ei) a omori; a ucide. A pune mana pe ~ a incepe lupta. A-si pune capul (sanatos, teafar) sub ~ a-si cauza singur o nenorocire, un necaz. 2) arma sportiva cu lama lunga si flexibila, folosita la scrima. 3) v. SABITA II. [G.-D. sabiei; sil. -bi-e] /<sl. sablja

A SPINTECA spintec tranz. 1) A desface printr-o taietura adanca si lunga (cu ceva ascutit); a despica; a crapa. 2) A ucide sau a rani cu o arma alba (cutit, pumnal etc.); a taia; a injunghia. 3) (un material fibros) A taia in lung. 4) (aerul, valurile etc.) A strabate cu o viteza deosebita; a despica; a taia. /<lat. expanticare

STILET ~e n. 1) arma alba, avand varf ascutit si lama cu doua taisuri; junghi; pumnal. 2) Instrument chirurgical folosit la sondarea unei activitati sau a unei plagi. /<fr. stylet

SULITA ~e f. 1) inv. arma alba constand dintr-o vergea sau prajina lunga cu varf ascutit de fier; lance. 2) Obiect sportiv de aruncat asemanator cu aceasta arma. 3) Proba sportiva practicata cu acest obiect. [G.-D. sulitei] /<sl. sulica

TABAN1 n. inv. Otel de calitate superioara intrebuintat la fabricarea armelor albe (sabii, palose); otel de Damasc. /<turc. taban

BAIONETA s.f. 1. arma alba cu lama scurta, taioasa, ascutita la varf si prevazuta la maner cu un dispozitiv care o poate fixa la teava pustii, pentru a putea fi folosita in lupta corp la corp. ◊ Asalt (sau atac) cu baioneta sau la baioneta = lupta corp la corp cu baioneta, pusa la pusca. ♦ (Fig.; la pl.) Purtatori ai acestor arme; (p. ext.) armata, trupa, efectiv de soldati. 2. Taietura in segmentii pistoanelor, care permite trecerea de abur sau de gaze. 3. (Tehn.) Sistem de prindere special, rapid, pentru piese metalice mici, pentru tuburi etc. [Pron. ba-io-, pl. -te. / < fr. baionette < Bayonne – oras in Franta, unde s-ar fi fabricat prima data aceasta arma].

SETON s.n. Rana superficiala provocata de o arma alba sau de un glonte, care afecteaza numai pielea. [< fr. seton].

SPADA s.f. arma alba (cu doua taisuri) cu care se poate taia si impunge. ♦ (Sport) Proba de scrima care se practica cu aceasta arma. [Pl. -de. / < it. spada].

BOX1 s.n. 1. Lupta cu pumnii; pugilistica. 2. arma alba, constand dintr-o bucata de metal cu gauri pentru degete, cu care se ataca tinand pumnul strans. [Pl. -xuri. / < engl. box, cf. fr. boxe].

FLORETA s.f. arma alba, lunga, flexibila, cu lama in patru muchii, fara tais, folosita in exercitiile de scrima. ♦ Proba de scrima care se practica cu aceasta arma. [< fr. fleuret, dupa floare].

SPAGA s.f. (Mold., TR) arma alba. A: Au sarit pe o fereastra cu spaga a mina in gloata turcilor. PSEUDO-MUSTE. Au lepadat spagile. NECULCE. Au intrat in Iasi cu mare alai si cu multa oaste cu spegele scoase din teaca. CANTA; cf. IM 1754, 72v. B: Au scos spaga si l-au jungheat. R. POPESCU. Care nevoie vazind straordinariul si ceialalti, au scos spagile sa se apere. IM 1730, 102r. Variante: spaga (NECULCE; CANTA). Etimologie: rus. spaga.

SCRIMA vb. I. intr. (Sport) A manui armele albe (spada, floreta etc.); a face scrima. [Cf. fr. escrimer].

arma s. f. 1. unealta, masina care serveste pentru atac sau aparare. ♦ ~ alba = arma destinata luptei corp la corp (baioneta, stilet etc.); a depune ele = a se preda; (fig.) a ceda. ◊ (pl.) ansamblul semnelor heraldice de pe o stema, de pe un blazon. 2. categorie de trupe din fortele armate corespunzand unei activitati specializate. 3. (fig.) mijloc de combatere a unui adversar pe planul ideilor, al politicii. (< lat. arma)

BAIONETA s. n. 1. arma alba pentru impungere, cu lama taioasa, ascutita la varf. 2. taietura in segmentii pistoanelor, care permite trecerea de abur sau de gaze. 3. (tehn.) imbinare demontabila intre doua piese, care necesita montari si demontari rapide. (< fr. baionnette)

BOX1 s. n. 1. disciplina sportiva in care doi adversari lupta intre ei cu pumnii; pugilistica. 2. arma alba constand dintr-o bucata de metal cu gauri pentru degete, cu care se ataca tinand pumnul strans. (< fr. boxe)

FLORETA s. f. arma alba, lunga, flexibila, cu lama in patru muchii, fara tais, in exercitiile de scrima. ◊ proba de scrima practicata cu aceasta arma. (< fr. fleuret, germ. Fleurett)

SETON s. n. rana superficiala provocata de o arma alba sau de un glonte, care afecteaza numai pielea. (< fr. seton)

SPADA s. f. 1. arma alba (cu doua taisuri) cu care se poate taia si impunge. 2. proba de scrima cu aceasta arma. (< it. spada)

arma, arme, s. f. 1. Obiect, unealta, aparat, masina care serveste la atac sau la aparare. ◊ arma de foc = arma care foloseste pulbere exploziva. arma automata = arma de foc la care armarea se produce automat, loviturile succedandu-se neintrerupt cat timp se apasa pe tragaci. arma alba = arma de otel, cu varf ascutit si margini taioase. ◊ Expr. A fi sub arme = a face serviciul militar. A ridica armele = a incepe o lupta, un razboi. A depune armele = a se preda, a se declara invins; fig. a ceda; a se declara convins. ♦ Parte dintr-o armata specializata si dotata pentru un anumit fel de lupta; serviciu militar specializat in acest sens. 2. Fig. Mijloc de lupta (pe taram ideologic). ◊ Expr. A bate pe cineva cu propriile lui arme = a invinge pe cineva cu propriile lui argumente. – Lat. arma.

alb, -a adj. (lat. albus). De coloarea [!] zapezii sau laptelui. Fig. Inocent: alb ca zapada. S. m. Om de rasa alba. Adept al partidului conservator (dupa crinu alb, care era emblema Bourbonilor), in opoz. cu ros, liberal. S. n., pl. uri. Coloarea alba. Spatiu liber pe o pagina. arme albe, arme care taie sau impung (nu arme de foc). Bani albi (p. zile negre), bani in general (pin [!] aluz. la argint). Noapte alba, noapte nedormita. Saptamina alba sau a brinzei, cea din aintea [!] postului mare, cind se maninca lapte, brinza, oua. Versuri albe, versuri fara rima. A da carta cuiva, a-i da puteri depline sa faca ce vrea. Polita in alb, polita fara data scadentei. A fi vazut albu' n capistere (adica faina), a te fi asigurat de dobindirea unui lucru. A intrat alba' n sat, a intrat aurora' n sat, s' a luminat de ziua. Tot alba' n doi bani, tot vechea poveste (iapa cea alba vinduta pe doi bani). A fi ros (ori mincat) ca alba de ham, a fi ros de nevoi, a fi plictisit de o treaba. Albu ochiului, scleorotica. Alb de argint ori de plumb, cerusa. Alb de balena, s*********a. Alb de Spania, creta friabila.

arbiu (arbie), s. n. – (inv.) Vergea de curatat arme de foc. Tc. harbi (Seineanu, II, 23; Lokotsch 823); cf. alb. harbi, bg., sb. arbija.

SARBU, Iosif (1925-1964, n. Sibot, jud. alba), sportiv roman. A concurat (Helsinki, 1952) la proba de arma libera, castigand prima medalie de aur din istoria participarii Romaniei la Jocurile Olimpice de Vara.

alic (ce), s. n.1. Pietricica, bucatica de caramida. – 2. Proiectile sferice de plumb cu care sunt incarcate armele de vinatoare. – Var. alica. Mr. haliche. Ngr. χαλίϰι „pietricica”. (DAR), cf. alb. halic.Der. alici, vb. (a intari mortarul cu pietricele sau bucatele de caramida).

sileaf (-furi), s. n. – Briu, centiron pe care se infigeau arme. – Var. seleaf, sileg, sileah. Mr. sileahe, megl. sileafi. Tc. (arab.) silah (Seineanu, II, 321), cf. ngr. σιλάχι, alb., bg. siljah.Der. silihtar, s. m. (dregator turc, purtatorul spadei sultanului), din tc. silihdar (Seineanu, III, 109), cf. ngr. σιλιϰτάρης.

descarca (descarc, descarcat), vb.1. A da jos sau a usura incarcatura. – 2. A despovara, a dezvinovati, a absolvi. – 3. A trage (cu o arma de foc). – 4. A scoate incarcatura dintr-o arma de foc. – Mr., megl. discarc. Lat. discarricāre (Densusianu, Hlr., I, 169; Puscariu 507; Candrea-Dens., 258; REW 2652; Tiktin); cf. alb. skarkoń, it. discar(i)care, prov., sp. descargar, port. descarregar.Der. descarcat, s. n. (descarcare); descarcator, s. n. (dispozitiv de descarcare); descarcatura, s. f. (descarcare).

PLUTONIU (‹ fr., germ. {i}; {s} Pluton, zeu grec) s. n. Element chimic transuranic, alb-argintiu, radioactiv, din seria actinoidelor (Pu; nr. at. 94, m. at. 242), obtinut din uraniu in reactorul nuclear. Izotopul p. de masa atomica 239 este folosit la arme nucleare prin bombardarea cu neutroni. Izotopul p. 238 este folosit ca sursa de caldura in navele spatiale si la stimulatoarele c******e. Cel mai stabil izotop p. 244 are perioada de injumatatire de 7,5 x 107 ani. Este deosebit de periculos pentru om, reciclarea deseurilor radioactive de la centralele atomoelectrice fiind considerata riscanta datorita continutului de p.

coasa (oa dift.) f., pl. e (vsl. sirb. kosa, bg. rus. kosa, de unde si alb. kosa, ngr. kosa. V. cosor). O unealta de taiat iarba. (E ca o sabie fixata perpendicular pe un bat lung de vre-o 160 cm. In evu mediu era si arma de lupta): coasa e atributu mortii si al timpului. Actiunea de a cosi, cosit: ma duc la coasa.

DINTE ~ti m. 1) Formatie osoasa fixata in maxilar care serveste pentru a musca, a rupe si a mesteca hrana sau ca mijloc de aparare. ◊ ~ti de lapte primii dinti care le cresc copiilor (si care cad, fiind inlocuiti cu altii). Soare cu ~ti soare pe timp geros sau racoros. A se tine de ceva cu ~tii a nu se lasa de ceva cu nici un pret. Printre ~ti a) nelamurit, nein-teles; b) fara dorinta; in mod ostil. A-si lua inima in ~ti a-si face curaj; a indraz-ni. Inarmat pana in ~ti echipat cu tot felul de arme. A avea un ~ impotriva (sau contra) cuiva a purta cuiva pica. A scoate cuiva si ~tii din gura a lua cuiva tot ce are; a despuia. A sta cu ~tii la stele a nu avea ce manca. 2) Fiecare dintre piesele in forma de cui ale unei unelte agricole; colt. 3) (la obiecte sau piese) Zimt sau crestatura pe margine. ~tii feras-traului. 4) bot.: ~tele d******i planta cu flori rosii, albe sau verzui, care creste prin locuri umede (mlastini, balti). /<lat. dens, ~ntis



Copyright (C) 2004-2020 DEX online (http://dexonline.ro)