Rezultate din textul definițiilor
NEUTRU, -A, neutri, -e, adj. 1. (Despre state, popoare etc.) Care este in stare de neutralitate, care nu face parte din beligeranti sau dintre partile adverse; neutral (1). ◊ Zona neutra sau teritoriu neutru = teritoriu situat intre granitele a doua tari pe care nu stationeaza forte armate. ♦ P. ext. (Despre oameni sau grupuri sociale) Care nu se incadreaza in nici un partid, in nici un curent etc.; care se abtine de la a se pronunta pro sau contra, pastrand o atitudine rezervata, pasiva. 2. Care nu poate fi calificat nici in sens pozitiv si nici in sens negativ, care nu trezeste nici un interes deosebit, care este nesemnificativ, indiferent; care manifesta indiferenta, lipsa de participare: spec. lipsit de valoare afectiva sau stilistica. ♦ (Fon.) Care nu participa la o anumita opozitie fonologica. 3. (Gram.; in sintagmele) Gen neutru (si substantivat, n.) = forma a unor parti de vorbire (substantivul, adjectivul etc.) atribuita numelor de lucruri. Substantiv neutru (si substantivat, n.) = substantiv de genul neutru. Vocala neutra = vocala mediala. ♦ (Despre sensul cuvintelor) Care este indiferent fata de genul (feminin sau masculin) indicat de forma cuvantului; care se poate referi la obiecte de orice gen; neutral (2). 4. (Chim.) Care nu are nici caracter acid, nici caracter bazic; neutral (3). ♦ La care ionii de hidrogen ai acidului au fost inlocuiti cu metale. 5. (Fiz.) Care nu are sarcina electrica; care poseda in cantitati egale sarcina electrica pozitiva si negativa. – Din fr. neutre, lat. neuter, -tra, it. neutro.
A SE BARZOIA ma ~iez intranz. pop. 1) (despre persoane) A-si da importanta; a se umfla in pene; a se semeti; a se impauna; a se infumura. 2) A-si manifesta nemultumirea printr-o atitudine rezervata sau ostila. [Sil. -zo-ia] /Din barzoi
MODEST ~sta (~sti, ~ste) 1) (despre persoane) Care manifesta o atitudine rezervata fata de propriile merite; lipsit de ingamfare. 2) Care are o atitudine simpla; lipsit de pretentii. 3) Care este simplu si fara fast. 4) Care este de valoare mica; cu valoare redusa. Contributie ~sta. Salariu ~. /<lat. modestus, fr. modeste, it. modesto
A SE PARAPONISI ma ~esc intranz. inv. fam. A-si manifesta nemultumirea fata de actiunile sau vorbele cuiva (printr-o atitudine rezervata sau ostila); a se supara; a se mania. /<ngr. paraponisome
A SE SUPARA ma supar intranz. A-si manifesta nemultumirea (fata de actiunile sau vorbele cuiva) printr-o atitudine rezervata sau ostila; a se mania. ◊ ~ foc a se supara foarte tare. /<lat. superare
MANIE ~i f. 1) Stare de iritare puternica, dar trecatoare, provocata de un fapt care contrariaza; furie stapanita. ◊ Iute (grabnic, rau) la ~ care se enerveaza foarte repede; irascibil; iritabil. Intr-o ~ intr-un moment de enervare, de iritare. 2) atitudine rezervata si ostila fata de cineva; suparare. 3): ~a lui Dumnezeu (Domnului, cerului) dezlantuire a fortelor naturii; stihie; prapad. /<lat. mania
SUPARARE ~ari f. 1) v. A SUPARA si A SE SUPARA. ◊ Fara (sau sa nu fie cu) ~ se spune cand vrem ca cineva sa nu se supere pentru faptul ca ne adresam sau il intrebam ceva. 2) Dispozitie rea. 3) atitudine rezervata si ostila fata de cineva; manie. I-a trecut ~area. [G.-D. supararii] /v. a (se) supara
DISCRETIE s. f. 1. Calitatea de a pastra o taina incredintata. ◊ Expr. A pastra discretia = a nu raspandi o stire, a nu divulga un secret incredintat. ♦ rezerva in atitudine, retinere in vorbe si in fapte. 2. Fig. Calitatea de a nu atrage atentia, de a nu soca (prin aspect). 3. (Fam.; in loc. adv. si expr.) La discretie = cat poftesti, cat vrei, fara nici o restrictie, din belsug. A fi (sau a ajunge, a ramane, a pune, a lasa) la discretia cuiva = a fi (sau a ajunge etc.) la bunul plac, la dispozitia cuiva, supus puterii abuzive, capriciilor cuiva. [Var.: (inv.) discretiune s. f.] – Din fr. discretion, lat. discretio, -onis.
DISTANT, -A, distanti, -te, adj. (Despre oameni) Care este de o politete rece si putin comunicativa in relatiile cu ceilalti, care este rezervat; (despre atitudinea, manifestarile oamenilor) care exprima, tradeaza pe omul distant. – Din fr. distant.
RETICENTA s.f. Omisiune voita, ocolire a unui lucru care trebuie spus; retinere, atitudine retinuta, rezervata intr-o anumita chestiune. ♦ Figura de stil prin care cineva isi intrerupe deodata sirul gandirii pentru a trece la o alta idee, lasand numai sa se inteleaga ceea ce ar fi voit sa spuna. [< fr. reticence, cf. lat. reticentia].
SCEPTICISM s.n. 1. Conceptie care proclama indoiala fata de posibilitatea cunoasterii lumii obiective de catre om, ducand de fapt la agnosticism. 2. atitudine de rezerva, de indoiala, neincredere fata de ceva. [Cf. fr. scepticisme].
RETICENTA s. f. 1. omisiune voita, ocolire a unui lucru care trebuie spus; atitudine retinuta, rezervata intr-o anumita chestiune. 2. figura retorica prin care vorbitorul isi intrerupe deodata sirul gandirii, pentru a trece la o alta idee, lasand numai sa se inteleaga ceea ce ar fi voit sa spuna. (< fr. reticence, lat. reticentia)
CIRCUMSPECTIE s. f. atitudine circumspecta; precautie, prudenta, rezerva. (< fr. circonspection, lat. circumspectio)
rezervat, -A, rezervati, -te, adj. 1. Pus la o parte, retinut, oprit, pastrat pentru cineva. 2. (Despre oameni; p. ext. despre sentimente, atitudini) Care se tine in rezerva; sobru, circumspect, stapanit, retinut, distant; discret. ♦ (Adverbial) Cu prudenta. – V. rezerva. Cf. fr. reserve.
DISTANT adj. neprietenos, nesociabil, rezervat, (fig.) glacial, rece. (O atitudine ~.)
rezervat, -A adj. (despre oameni, sentimente, atitudini etc.) stapanit, cumpatat, sobru; retinut, discret. (< fr. reserve)