Rezultate din textul definițiilor
MERITA, merit, vb. I. Tranz. A fi vrednic de rasplata sau de pedeapsa potrivit cu faptele sale (bune sau rele); a avea dreptul sa primeasca o rasplata (buna sau rea); a i se cuveni, a meritarisi. ♦ A justifica, a indreptati pretuirea, interesul sau grija care i se acorda. ♦ Spec. (Despre marfuri, obiecte de schimb) A justifica pretul cerut; a face, a valora. – Din fr. meriter.

BOSTANGIU, bostangii, s. m. Soldat din garda sultanului care avea grija si de gradinile seraiului. – Din tc. bostancı.

CAMERIER, camerieri, s. m. (Iesit din uz) Om de serviciu care avea grija de camera de culcare si de imbracamintea stapanului; fecior, valet. [Pr.: -ri-er] – Din fr. camerier.

grija, griji, s. f. 1. Teama sau neliniste simtite de cineva la gandul unei eventuale primejdii sau intamplari neplacute pe care le-ar putea indura; ingrijorare. ◊ Expr. A intra la griji = a incepe sa fie ingrijorat. ♦ Cauza ingrijorarii cuiva. 2. Interes deosebit, preocupare pentru cineva sau ceva, atentie acordata unei fiinte, unei probleme etc. ◊ Loc. vb. A (nu) avea grija (de cineva sau de ceva) = a (nu) se ingriji (de cineva sau de ceva); a (nu) supraveghea, a (nu) pazi (pe cineva sau ceva). ◊ Expr. A avea grija (sa...) = a baga de seama, a fi atent (sa...). A da (sau a lasa) in grija (cuiva) = a da (sau a lasa) in directa supraveghere (a cuiva); a incredinta. – Din bg. griza.

INTERESA, interesez, vb. I. 1. Tranz. A starni, a trezi interesul cuiva; a retine atentia cuiva. ◊ Expr. Ce te intereseaza? = ce-ti pasa? ce importanta are? ce te priveste? ♦ A face pe cineva partas la o actiune, la un castig. 2. Refl. (Cu determinari introduse prin prep. „de”, mai rar „la”) A arata interes pentru cineva sau ceva, a-si da (tot) interesul, a avea grija, simpatie. ♦ A se informa, a intreba despre cineva, despre ceva, a cauta sa afle. – Din fr. (s')interesser, it. interessare.

INGER, ingeri, s. m. Fiinta spirituala, cu aripi, inzestrata cu calitati exceptionale (de bunatate, de frumusete), mediator intre credinciosi si Dumnezeu. ◊ Inger pazitor = persoana care vegheaza asupra cuiva, care are grija de sanatatea cuiva. ◊ Expr. Tare de inger = care nu se lasa usor intimidat sau induiosat; curajos, rezistent. Slab de inger = care cedeaza, se descurajeaza usor, lipsit de vointa; fricos, timid. ♦ Epitet dezmierdator dat unei persoane. – Lat. angelus.

INGRIJI, ingrijesc, vb. IV. I. 1. Tranz., intranz. si refl. A avea grija de cineva sau de ceva, a purta de grija cuiva. ♦ Tranz. A pastra ceva in buna stare. ♦ Tranz. A avea grija de sanatatea cuiva. ♦ Refl. A-si cauta de sanatate; a urma un tratament medical. 2. Refl. (Urmat de determinari introduse prin prep. „de”) A-si procura ceva (din vreme), a face pregatirile necesare. II. Refl. si tranz. (Inv.) A (se) ingrijora, a(-si) face griji. – In + grija.

JITNICER, jitniceri, s. m. (In evul mediu, in Moldova) Dregator care avea grija de magaziile cu grane ale curtii domnesti. [Var.: jicnicer, jignicer s. m.] – Jitnita + suf. -ar.

NEGLIJA, neglijez, vb. I. Tranz. A nu avea grija de cineva sau de ceva, a nu da atentia cuvenita; a trece cu vederea, a lasa la o parte, a omite. ♦ Refl. A nu avea grija de propria sa persoana; a se lasa. – Din fr. negliger.

PAHARNIC, paharnici, s. m. (In evul mediu, in Tara Romaneasca si in Moldova) Titlu dat boierului de la curtea domnilor romani care avea grija de bautura domnului, iar in imprejurari deosebite sau la sarbatori il servea personal pe domn, gustand bautura inaintea acestuia pentru a se convinge ca nu este otravita; boier care avea acest titlu; ceasnic. ♦ (Inv. si reg.) Cel care toarna bautura in pahare la diferite ocazii. – Pahar + suf. -nic.

PASTRA, pastrez, vb. I. Tranz. 1. A tine la loc sigur, pazind cu grija, a pune bine; a tine in buna stare, a avea grija, a pune bine; a tine in buna stare, a avea grija de...; a tine in posesiunea sa. ♦ Spec. A conserva alimentele in buna stare, ferindu-le de alterare. ♦ A respecta, a nu calca, a nu viola (legi, norme de conduita, angajamente etc.) 2. A mentine, a face sa dureze. ◊ Loc. vb. A pastra tacere(a) = a tacea; a nu se destainui. ◊ Expr. A (-si) pastra calmul (sau sangele rece) = a ramane calm. A pastra amintirea (cuiva sau a ceva) sau a pastra (pe cineva sau ceva) in amintire (sau in inima, in minte, in suflet) = a) a nu uita niciodata (pe cineva sau ceva); b) a oglindi, a reflecta (ceva din trecut). ♦ Refl. A ramane, a se mentine. 3. A nu divulga, a nu destainui (secrete, taine etc.). 4. A pune ceva deoparte, a-si rezerva pentru alta ocazie sau pentru un anumit scop. – Din bg. pastrja.

PRIVEGHEA, priveghez, vb. I. (Pop.) 1. Intranz. A sta sau a face de paza; a pazi. ♦ Tranz. A pandi, a urmari. 2. Tranz. A supraveghea, a ingriji (pe cineva sau ceva); a avea grija sa... 3. Intranz. A sta treaz, a nu dormi. ♦ Tranz. Spec. A sta de veghe noaptea la mort, a sta la priveghi. [Var.: (reg.) privighea vb. I] – Lat. pervigilare.

CUBICULAR, cubiculari, s. m. Sclav care avea grija de camera de culcare a stapanului. ♦ Demnitar roman care se ocupa de camera de culcare a imparatilor. – Din lat. cubicularius, fr. cubiculaire.

DE prep. 1. (arata continutul). (Un pahar ~ apa.) 2. (temporal) cu, dupa. (Zi ~ zi.) 3. (local) in. (O trece ~ partea cealalta a drumului.) 4. (arata scopul) pentru. (Planta ~ samanta.) 5. (arata scopul) ca, drept, pentru, spre. (~ incercare; ~ exemplu.) 6. (arata natura, provenienta) din. (Faina ~ porumb; masa ~ brad.) 7. (arata obiectul) (inv.) pregiur. (avea grija ~ oaspeti.) 8. (arata obiectul) despre. (E vorba ~ el.)

MANZARAR s. (reg.) manzar, manzator. (Ciobanul care are grija de manzari se numeste ~.)

RAZBI vb. 1. v. patrunde. 2. v. ajunge. 3. v. depasi. 4. v. prididi. 5. a(-l) coplesi, a(-l) cuprinde, (inv.) a(-l) razbate. (Il ~ setea.) 6. a(-l) ajunge, a(-l) birui, a(-l) coplesi, a(-l) covarsi, a(-l) cuprinde, a(-l) infrange, a(-l) invinge, a(-l) podidi, a(-l) prinde, a(-l) toropi, (inv.) a(-l) preacovarsi, (fig.) a(-l) dobori, a(-l) lovi. (L-a ~ oboseala.) 7. v. coplesi, a(-l) covarsi, a(-l) cuprinde, a(-l) impovara, a(-l) napadi, (pop.) a(-l) prididi, (inv.) a(-l) supune, (fig.) a(-l) apasa, a(-l) dobori, a(-l) rapune. (L-au ~ grijile, necazurile.)

ingriji (a avea grija) vb., ind. prez. 1 sg. si 3 pl. ingrijesc, imperf. 3 sg. ingrijea; conj. prez. 3 sg. si pl. ingrijeasca; ger. ingrijind

A BAGA bag tranz. 1) A face sa intre (inauntru); a introduce; a vari. ◊ ~ (ceva) in cap a tine minte; a memora. ~ (ceva) in gura a manca. ~ (cuiva) mintile in cap a cuminti (pe cineva). A(-i) ~ cuiva in cap a) a face pe cineva sa fie preocupat de ceva; b) a face pe cineva sa inteleaga ceva complicat, inaccesibil. ~ (cuiva) frica in oase a speria foarte tare (pe cineva). ~ (pe cineva) in san a apropia mult (pe cineva); a trata cu atentie si cu dragoste. ~ mana in buzunarul cuiva a jecmani (pe cineva). 2) A pune intr-o situatie neplacuta. ◊ ~ (pe cineva) in boala (sau in boale) a inspaimanta (pe cineva). ~ (pe cineva) in d***i (sau in toti d***ii) a speria tare (pe cineva); b) a mania tare (pe cineva). ~ (pe cineva) in pacat a face (pe cineva) sa comita o fapta condamnabila. ~ (pe cineva) in nevoi a face sa aiba neplaceri. ~ (pe cineva) la apa a pune in mare incurcatura. ~ in mormant a pricinui moartea cuiva. 3) A face sa imbratiseze o slujba, o meserie; a plasa. ~ la scoala de meserii. 4): ~ de seama a fi atent la ceva; a avea grija. /Orig. nec.

CA conj. I. (cu functie subordonatoare) 1) (exprima un raport cauzal) Fiindca; caci; pentru ca; deoarece. 2) (exprima un raport consecutiv) Incat; de. 3) (exprima un raport concesiv) Desi; cu toate ca; macar ca. El, ca-i strain, si tot are grija... II. (cu functie coordonatoare) 1) (exprima un raport copulativ) Si. Numai porunci, ca totul era facut. 2) (exprima un raport adversativ) Dar; insa. Va veni, numai ca mai tarziu. /<lat. quod

A SE CONSERVA ma conserv intranz. 1) (despre persoane) A-si pastra sanatatea si fortele; a avea grija de sine; a se menaja. 2) A ramane neschimbat (in timp); a se pastra; a se mentine. Traditiile s-au ~t. /<fr. conserver, lat. conservare

EPITROP ~i m. 1) Persoana care tuteleaza pe cineva; om care are grija de o persoana incapabila de a actiona independent (minor, batran s. a.) si administreaza bunurile ei materiale; tutore. 2) inv. Administrator al unor bunuri, mai ales bisericesti. [Sil. e-pi-trop] /<ngr. epitropos

IMPIEGAT ~ti m. 1) Functionar la calea ferata, cu pregatire speciala, avand grija de miscarea si manevrarea trenurilor intr-o gara. 2) inv. Slujbas cu functii neinsemnate in cadrul unei institutii. [Sil. -pie-gat] /<it. impiegato

A INGRIJI ~esc 1. tranz. 1) (fiinte, lucruri) A avea in grija; a inconjura cu grija; a cauta. ~ un copil. 2) A pastra in stare buna si in curatenie. ~ biblioteca. 2. intranz. A avea grija; a cauta. ~ de toate. [Sil. in-gri-] /in + grija

A SE INGRIJI ma ~esc intranz. 1) A avea grija (personala) deosebita; a se interesa indeaproape. ~ de sanatate. 2) A lua (din timp) masurile cuvenite. 3) inv. v. A SE INGRIJORA. /in + grija

A SE MENAJA ma ~ez intranz. A-si pastra sanatatea si fortele; a avea grija de sine; a se conserva. /<fr. menager

A SE OCUPA ma ocup intranz. 1) A-si petrece timpul de munca sau cel liber; a se indeletnici. ~ cu albinaritul. 2) A avea grija; a se ingriji. ~ de un bolnav. /<lat. occupare, fr. occuper

SALUBRITATE f. 1) Caracter salubru. 2) Stare generala a conditiilor sanitare si igienice dintr-o localitate. 3) Serviciu public care are grija de curatenia unei localitati.[G.-D. salubritatii;Sil. -lu-bri-] /<fr. salubrite, lat. salubritas, ~atis

TUTELA ~e f. 1) autorizatie acordata cuiva prin lege de a avea grija de o persoana lipsita de capacitatea de a actiona independent sau de bunurile acesteia. 2) Institutie legala care are menirea de a ocroti minorii sau persoanele puse sub interdictie. 3) fig. Sprijin binevoitor, acordat unei persoane in vederea atingerii unui scop. 4) fig. depr. Dependenta jenanta; ocrotire suparatoare. [G.-D. tutelei] /<fr. tutelle, lat. tutela

A VEDEA vad 1. tranz. 1) (obiecte, lucruri etc.) A percepe prin vaz. ~ bine. ◊ ~ lumina zilei a se naste. ~ lumina tiparului a aparea de sub tipar. ~ lumina rampei a juca o piesa in fata publicului. 2) (persoane) A vizita sau a intalni. Nu l-am vazut de mult.Sa ne vedem sanatosi formula de salut la despar-tire. 3) (persoane, lucruri, obiecte etc.) A cerceta cu privirea; a privi. ~ ce se petrece in jur. 4) A fi martor la un eveniment. ~ multe in viata. 5) A-si da seama; a pricepe. ~ ca e bolnav. 2. intranz. A avea grija (de cineva sau de ceva). ~ de casa. /<lat. videre

BABY-SITTER s. m. (Pr. beibisitar) Cel angajat sa aiba grija de un copil, in absenta parintilor. (<engl., fr. baby-sitter)

acera (-r, -at), vb.1. A astepta. – 2. (Banat) A pindi. – Var. acina. < Lat. acināri (Graur, BL, IV, 64). Mai putin probabila der. propusa de Puscariu, Dacor., II, 592, de la alb. kjelloń „a avea grija”. – Der. incina, vb. (a se odihni vitele); pe care DAR il deriva gresit de la cina (cf. Graur, BL, VI, 152).

baca! interj. (reg.) atentie!, ai grija!.

morcotan, morcotani, s.m. (reg.) om care are grija de alimentele stranse pentru o petrecere.

pantrui, vb. IV (inv. si reg.) a avea grija (de cineva sau ceva), a ingriji.

rahtivan, rahtivani, s.m. (inv.) camaras care avea grija de rafturile cailor domnesti.

NEGLIJA vb. I. tr. A nu avea grija de cineva sau de ceva, a lasa in parasire; a omite. ♦ refl. A nu avea grija de propria sa persoana; a se lasa. [Cf. fr. negliger, lat. negligere].

sofagiu, sofagii, s.m. (inv.) slujbas la curtea domneasca, care avea grija de divanuri si sofale (in epoca fanariota).

caua s. f. – Fiinta imaginara inspaimintatoare, bau-bau. Creatie expresiva de la cuvintul cau (cf. bau), care se spune uneori pentru a speria copiii. Originea onomatopeica a cuvintului a fost indicata numai de Pascu, I, 116. Dupa Cihac, II, 645, din ngr. ϰαυγᾶς „cearta”. Tiktin il deriva din lat. cave „ai grija”, opinie pe care o resping Puscariu 322 si REW 1785. In sfirsit, Puscariu, Dacor., V, 404-6 si DAR, porneste de la rut. kava „sperietoare”, care pare a avea aceeasi origine expresiva, dar care nu convine fonetic. Aceleiasi radacini expresive ii apartin cauna (var. cauni), vb. (a latra), cheuni (var. chiuni), vb. (a striga, a face zgomot), cf. scheuna, bauna.

cazna (cazne), s. f.1. Tortura, chin, supliciu. – 2. Suferinta, durere, neliniste. – 3. Truda, munca, stradanie. Sl. kazni (Miklosich, Slaw. El., 24; Lexicon, 279; Cihac, II, 46); cf. sb. kazna „pedeapsa”, pol. kazn „pedeapsa”. – Der. cazni, vb. (a tortura, a chinui; refl., a se stradui; a ingriji; a avea grija, a creste, cind este construit cu prep. cu), din sl. kazniti „a pedepsi”.

samdangiu, samdangii, s.m. (inv.) slujitor care avea grija de lumanarile curtii domnesti.

TUTELA vb. I. tr. A avea grija, a proteja, a supraveghea; a patrona. [< it. tutelare].

TUTELA s.f. 1. autoritate data de lege unei persoane sau acceptata de bunavoie de aceasta, de a avea grija, in mod gratuit, de o persoana minora si de averea sa sau de o persoana pusa sub interdictie. 2. Tinere a unei persoane, a unui stat etc. (in mod abuziv) sub ascultare, sub dependenta. ♦ (Fig.) Ocrotire, sprijin. [< lat., it. tutela, fr. tutelle].

NEGLIJA vb. I. tr. a nu avea grija de cineva sau ceva; a omite. II. refl. a nu avea grija de propria sa persoana. (< fr. negliger, lat. negligere)

TUTELA s. f. 1. autoritate data de lege unei persoane sau acceptata de bunavoie de aceasta, de a avea grija in mod gratuit de un minor si de averea sa sau de o persoana pusa sub interdictie. ♦ ~ internationala = sistem de administrare a unor teritorii depedente care inlocuieste sistemul teritoriilor sub mandat. 2. drept abuziv luat de cineva de a-i tine pe altii sub ascultare, sub dependenta. 3. (fig.) ocrotire, sprijin, protectie. (< fr. tutelle, lat. tutela)

pazi (pazesc, pazit), vb.1. A strajui, a observa. – 2. A face de garda. – 3. A proteja, a apara. Mr. pazire, megl. pazǫs. Sl. paziti „a urmari atent” (Miklosich, Slaw. Elem., 35; Miklosich, Lexicon, 551; Tiktin), cf. bg. pazja „a alimenta”, slov. paziti „a avea grija”. – Der. paza, s. f. (garda; supraveghere; protectie); pazitor, s. m. (paznic, gardian, straja); pazitura, s. f. (Trans., aliment, mincare), pentru semantismul caruia cf. bg.; paznic, s. m. (garda, straja). – Din rom. provine bg. pazitor (Miklosich, Bulg., 130; Miklosich, Fremdw., 117).

TIPICAREASA, tipicarese, s. f. Calugarita care are grija ca ritualul sa se savarseasca dupa tipic. – Din tipicar + suf. -easa.

BOSTANGIU, bostangii, s. m. 1. Bostanar. 2. (Inv.) Soldat din garda sultanului care avea grija de gradinile seraiului. – Tc. bostancı.

TERFARITA, terfarite, s. f. (Reg.) Ruda sau prietena a miresei, care o insoteste si are grija de hainele ei. – Din terfar (putin folosit, < tearfa) + suf. -ita.

2) cistig (est) si castig (vest), a -a v. tr. (lat. castigo, -are, pedepsesc, indreptez, corijez, d. castus, curat, si agere, a face; it. castigare, pv. castiar, fr. chatier, sp. pg. castigar, a pedepsi. D. rom. vine sirb. kastigovati, a pedepsi, kastiga, pedeapsa. V. purg). Obtin pin [!] munca: a cistiga un franc, un proces, o batalie. Obtin pin sort: a cistiga la loterie. Fig. Atrag: a cistiga pe cineva pin blindeta [!], a cistiga inima cuiva. V. refl. Vechi. Vest. Ma ingrijesc, am grija. – In est pop. cislig.

cotoier m. (d. cotoi 2). Jud. Olt Cel ce are grija de ospatu nuntii. (Iov. 46 s. a.). V. pocinzeu.

ARHONDAR, arhondari, s. m. Calugar care are in grija arhondaricul si care primeste oaspetii manastirii. – Din ngr. arhondaris.

CABINIER, -A, cabinieri, -e, s. m. si f. Persoana care are in grija o cabina la teatru, la opera etc. [Pr.: -ni-er] – Din fr. cabinier.

CAMARAS, camarasi, s. m. (In evul mediu, in Tara Romaneasca si in Moldova) Slujbas care avea in grija odaile domnului, in special camara domneasca. ♦ (Inv.) Intendent la o manastire. – Camara + suf. -as.

GARDEROBIER, -A, garderobieri, -e, s. m. si f. Persoana care are in grija o garderoba publica sau garderoba unui teatru. [Pr.: -bi-er] – Garderob(a) + suf. -ier.

SAMBELAN, sambelani, s. m. Demnitar de rang superior in statele monarhice din apusul Europei, care are in grija sa camera suveranului. – Din fr. chambellan.

TARCOVNIC, tarcovnici, s. m. Persoana care are in grija curatenia si buna randuiala a unei biserici; p. ext. cantaret, dascal de biserica. – Din sl. crukovrniku.

ECLEZIARH, ecleziarhi, s. m. Cleric care are in grija sa randuiala serviciului religios intr-o biserica sau intr-o manastire. [Pr.: -zi-arh] – Din fr. ecclesiarque.

PIVNICER, pivniceri, s. m. 1. Persoana care are sub supravegherea sa o pivnita de vinuri; chelar. 2. Titlu dat boierului care avea in grija viile si pivnitele domnesti; persoana care purta acest titlu. – Pivnita + suf. -ar.

POSTELNIC, postelnici, s. m. 1. (In evul mediu, in Tara Romaneasca si in Moldova) Titlu dat unui mare boier, membru al sfatului domnesc, care avea in grija camera de dormit a domnului si organiza audientele la domn; boier care avea acest titlu. ◊ Postelnicul al doilea (sau al treilea etc.) = subordonat (de grade diverse) al postelnicului (1). ♦ (Mai tarziu) Ministru al Afacerilor Externe. 2. Titlu onorific dat boierilor care aveau unele atributii administrative; boier care avea acest titlu. – Din sl. posteĩlniku.

METOCAR, metocari, s. m. Calugar care are in grija lui un metoc. – Metoc + suf. -ar.

DESERVI2, deservesc, vb. IV. Tranz. 1. A presta un serviciu in folos public, a servi o colectivitate. 2. A avea in grija supravegherea si dirijarea functionarii unei masini. – Din fr. desservir, lat. deservire.

SACRISTAN, sacristani, s. m. Persoana care are in grija sa sacristia unei biserici. – Din fr. sacristain.

COPLESI vb. 1. a(-l) covarsi, a(-l) cuprinde, a(-l) impovara, a(-l) napadi, a(-l) razbi, (pop.) a(-l) prididi, (inv.) a(-l) supune, (fig.) a(-l) apasa, a(-l) dobori, a(-l) rapune. (L-au ~ necazurile, grijile.) 2. a(-l) covarsi, a(-l) impresura, a(-l) napadi, a(-l) prinde. (Il ~ gandurile.) 3. v. razbi. 4. a(-l) cuprinde, a(-l) razbi, (inv.) a(-l) razbate. (Il ~ setea.) 5. v. napadi.

CABINIER ~a (~i, ~e) m. si f. Persoana care are in grija o cabina. [Sil. -ni-er] /<fr. cabinier

CAMERIER ~i m. inv. Servitor care avea in grija dormitorul si imbracamintea stapanului. [Sil. -ri-er] /<fr. camerier

CAMERIST ~sta (~sti, ~ste) m. si f. Persoana ce are in grija camerele dintr-o institutie. /<fr. cameriste

CHELAR ~i m. inv. Dregator care avea in grija pivnitele si camarile boieresti. /<sl. kelaru

CIOBAN ~i m. Persoana care are in grija oile; pastor; oier; ovicultor. ◊ Steaua ~ului a) luceafarul de seara; b) steaua polara. ~ul-cu-Oile denumire populara a constelatiei Lira; Oierul. [Sil. cio-ban] /<turc. coban

CIOBANITA ~e f. 1) Femeie care are in grija oile; pastorita; ovicultoare. 2) Sotie de cioban. /cioban + suf. ~ita

CIOHODAR ~i m. (in Moldova medievala) 1) Dregator la curtea domneasca care avea in grija incaltamintea domnului. 2) Sluga la turci care insotea pe demnitari. [Sil. cio-ho-] /<turc. cuhadar

COMIS1 ~si m. inv. Dregator care avea in grija sa caii si grajdurile curtii domnesti. /<ngr. komis

A CRESTE cresc 1. intranz. 1) (despre fiinte, plante sau parti ale organismului lor) A se mari treptat si continuu; a se dezvolta. ◊ Sa cresti mare! formula de raspuns la salut sau de multumire, adresata, mai ales, copiilor. ~ vazand cu ochii a creste foarte repede. 2) (despre un organism sau despre parti ale lui) A reveni la conditia initiala; a se regenera; a se reface; a se restabili. 3) fig. (despre persoane) A trece printr-o serie de schimbari spre o treapta superioara; a progresa; a propasi; a evolua; a se dezvolta; a avansa; a inainta. 4) A petrece anii de copilarie; a copilari. 5) (despre aluat) A se transforma intr-o masa afanata sub actiunea drojdiilor (sau a altor fermenti); a dospi. 6) (despre ape) A-si mari volumul, depasind limitele normale; a se umfla. 7) A lua proportii (ca numar, volum, intensitate etc.); a se dezvolta. ◊ A-i ~ cuiva inima in piept (sau sufletul) (de bucurie) a simti un sentiment de satisfactie deplina. 2. tranz. 1) (copii) A avea in grija asigurand cu cele necesare si educand (pana la varsta maturitatii). 2) (animale, pasari) A ingriji facand sa se inmulteasca. 3) rar (plante) A semana, a ingriji si a recolta (in vederea obtinerii unui venit); a cultiva. /<lat. crescere

ECLEZIARH ~i m. Cleric care are in grija sa oficierea serviciului religios. [Sil. e-cle-zi-arh] /<fr. ecclesiarque

GARDEROBIER ~a (~i, ~e) m. si f. Persoana care are in grija o garderoba. /garderoba + suf. ~er

HATMAN ~i m. 1) (in Moldova medievala; folosit si ca titlu pe langa numele respectiv) Boier de divan care avea in grija ostirile tarii; comandant suprem de osti (in lipsa domnitorului); mare spatar. 2) (la cazaci si polonezi; folosit si ca titlu pe langa numele respectiv) Mare conducator de osti. [Acc. si hatman] /<pol. hetman

JITNICER ~i m. inv. Boier de la curtea domneasca care avea in grija jitnitele. /jitnita + suf. ~ar

LOGOFAT ~eti m. 1) (in evul mediu in Tara Romaneasca si in Moldova; folosit si ca titlu pe langa numele respectiv) Boier cu functia de presedinte al divanului, care avea in grija pecetea domneasca si intocmirea hrisoavelor domnesti. 2) Sef al cancelariei domnesti. 3) inv. Slujbas intr-o cancelarie insarcinat cu copierea si intocmirea actelor; copist; pisar; scrib. 4) Supraveghetor al slugilor de la o curte boiereasca. /<ngr. logothetis

MEDELNICER ~i m. (in Moldova medievala) Boier la curte, care avea in grija medelnita domnitorului. /medelnita + suf. ~ar

OIER ~i m. 1) fam. Persoana care are in grija oile; pastor; cioban; ovicultor. 2) inv. Stapan (sau ingrijitor) al unei tarle; tarlas. 3) inv. Slujbas insarcinat cu incasarea oieritului. 4) pop. Una dintre cele douasprezece constelatii zodiacale; constelatia Lira; Ciobanul-cu-Oile. [Sil. o-ier] /oaie + suf. ~ar

PACURAR1 ~i m. reg. Persoana care are in grija oile; cioban; pastor. /<lat. pecorarius

PASTOR ~i m. 1) Persoana care are in grija oile; cioban. ◊ ~ul-cu-Oile constelatie din emisfera boreala. 2) rel. Slujitor al cultelor (la protestanti). /<lat. Pastor

PASTORITA ~e f. Femeie care are in grija oile; ciobanita. /pastor + suf. ~ita

PITAR ~i m. 1) inv. (in Moldova medievala) Dregator care avea in grija sa aprovizionarea curtii domnesti cu paine. 2) rar Lucrator specializat in fabricarea painii; brutar. /pita + suf. ~ar

PIVNICER ~i m. 1) (in Moldova si in Muntenia medievala) Dregator care avea in grija sa pivnitele (si viile) domnitorului. 2) rar Persoana care raspunde de o pivnita cu vinuri (de obicei in timpul petrecerilor). /pivnita + suf. ~er

POSTELNIC ~ci m. 1) (in Moldova si in Muntenia medievala) Boier de divan care avea in grija sa odaia de dormit a domnitorului si audientele de la curte. 2) (in sec. XVIII) inalt demnitar care se ocupa de afacerile externe ale tarii. /<sl. posteliniku

STAROSTE ~i m. 1) ist. Conducator administrativ al unui oras, al unei cetati. 2) ist. Conducator al unei bresle. 3) Persoana trimisa la parintii unei fete spre a o cere in casatorie pentru altcineva; petitor. 4) rar Persoana care dirijeaza ceremonia nuntii. 5) reg. Persoana care are in grija o biserica, indeplinind si anumite servicii la oficierea cultului religios; paracliser; tarcovnic. /<pol., ucr. starosta

STOLNIC ~ci m. 1) (in Tara Romaneasca si in Moldova din Evul Mediu; folosit si ca titlu pe langa numele respectiv) Boier de divan care avea in grija masa domnitorului. 2) inv. Bucatar-sef la curtea unui boier. 3) inv. Barbat care servea mesenii in timpul ospatului de la nunta. /<sl. stoliniku

SATRAR ~i m. 1) (in Moldova medievala; folosit si ca titlu pe langa numele respectiv) Mare demnitar care avea in grija canto-namentul ostirii in timp de razboi. ◊ Mare ~ dregator care avea in grija corturile domnesti. 2) Tigan nomad care traieste in satra. 3) inv. Negustor ambulant care vindea la o satra, in balciuri. /satra + suf. ~ar

TARCOVNIC ~ci m. Persoana care are in grija o biserica, indeplinind si anumite servicii la oficierea cultului religios; paracliser; palamar. /<sl. crukoviniku

VATASITA ~e f. inv. 1) Sotie a vatafului. 2) Femeie care conducea gospodaria unui boier, avand in grija si slugile. /vataf + suf. ~ita

A VEGHEA ~ez 1. intranz. A sta treaz in timpul noptii din motive diferite. 2. tranz. 1) (bolnavi) A avea in grija stand noaptea la capatai. 2) (persoane, bunuri materiale) A tine in veghe; a pazi; a strajui. 3) A avea in paza; a lua sub ocrotire; a ocroti; a pazi; a proteja; a apara; a supraveghea. /<lat. vigilare

VISTIER ~i m. (in Moldova si Muntenia medievala) Dregator de mare rang, avand in grija sa vistieria statului, incasarea si repartizarea birului. [Sil. -ti-er] /<lat. vestiarius

ATELAJIER s.m. Lucrator intr-o intreprindere agricola care are in grija atelajele. [Pron. -ji-er. / < atelaj + -ier].

SACRISTAN s.m. Cel care are in grija sa sacristia unei biserici; paracliser. [< it. sacrestano, cf. lat. med. sacristanus].

CABINIER, -A s.m. si f. Cel care are in grija o cabina. [Pron. -ni-er. / cf. fr. cabinier].

ECLEZIARH s.m. Cleric care are in grija sa randuiala serviciului religios. [Pron. -zi-arh. / < fr. ecclesiarque].

matricer, matriceri, s.m. (reg.) cioban care are in grija sa oile cu lapte.

sacristin, -a, s.m. si f. (inv.) persoana care avea in grija sa sacristia unei biserici; sacristan.

silihtar, silihtari, s.m. (inv.) 1. mare demnitar la turci, care purta sabia sultanului; demnitar turc care avea in grija armele unui mare vizir. 2. spatarel sau armas in ierarhia imperiului otoman.

SALUBRITATE s.f. Insusirea de a fi salubru; curatenie. ♦ Sanatate. ♦ Serviciu public care are in grija curatenia unui oras. [Cf. fr. salubrite, lat. salubritas].

ATELAJIER s. m. lucrator intr-o intreprindere agricola avand in grija atelajele. (< atelaj + -ier)

BIBLIOTECAR, -A I. s. m. f. cel care are in grija administrarea unei biblioteci. II. s. n. program care permite crearea, actualizarea si utilizarea unei biblioteci (3). (< fr. bibliothecaire)

CABINIER, -A s. m. f. cel care are in grija o cabina la teatru, la opera etc. (< fr. cabinier)

CANTONIER, -A s. m. f. cel care are in grija supravegherea si intretinerea unui sector dintr-o sosea sau cale ferata. (< fr. cantonnier)

CUSTODE s. m. 1. cel care are in grija paza unor bunuri. 2. lucrator intr-o biblioteca avand misiunea de a supraveghea eliberarea si restituirea cartilor in sala de lectura. 3. cuvant, silaba insemnata pe ultima pagina a fiecarei coli sau pe fiecare pagina, in partea dreapta sub ultimul rand, si repetat la inceputul paginii urmatoare pentru a arata ordinea colilor si a paginilor manuscriselor. (< it. custode, lat. custos, -odis)

ECLEZIARH s. m. cleric care are in grija sa randuiala serviciului religios. (< fr. ecclesiarque)

EUNUC s. m. 1. (in Orient) barbat castrat, paznic al unui harem. 2. nume dat ofiterilor regilor evrei, insarcinati cu garda camerei acestora. 3. ofiter care avea in grija garderoba si iatacul imparatului in Imperiul Roman de Rasarit. 4. (fig.) om las, fricos, lipsit de energie virila. (< fr. eunuque, lat. eunuchus)

SACRISTAN s. m. cel care are in grija sa sacristia unei biserici; paracliser. (< it. sacristano)

SALUBRITATE s. f. 1. insusirea de a fi salubru. ◊ stare generala favorabila sanatatii, conditiilor igienice; sanatate. 2. serviciu public care are in grija curatenia unui oras. (< fr. salubrite, lat. salubritas)

garderoba (garderobe), s. f.1. Dulap de haine. – 2. Loc special la teatre, localuri publice etc. unde se lasa in pastrare paltoane, palarii etc. – Var. garderob, garderop, (vulg.) gardirop. Fr. garderobe.Der. garderobiera, s. f. (femeie care are in grija o garderoba publica sau de teatru).

ARHONDAR, arhondari, s. m. Calugar care are in grija arhondaricul si care primeste oaspetii manastirii. – Ngr. arhontaris.

BIBLIOTECAR, -A, bibliotecari, -e, s. m. si f. Persoana care are in grija sa administrarea si functionarea unei biblioteci. – Dupa fr. bibliothecaire.

CAMINAR, caminari, s. m. (Inv. si reg.) Boier care avea in grija strangerea darii pentru bauturile spirtoase. – Din camana „dare anuala asupra bauturilor spirtoase” (< v. sl. kamy, kamene) + suf. -ar.

HAST DU DIE SORGE NIE GEKANNT? (germ.) n-ai cunoscut grija niciodata? – Goethe, „Faust”, II, 5. grija, infatisata sub chipul unei batrane, ii arata lui Faust ca este ominprezenta, nimeni neputandu-se feri de ea.

asigur, a -a v. tr. (d. sigur, dupa fr. assurer). Incredintez: te asigur de acest fapt. Fac contract cu o societate de asigurare: a asigura o casa. V. refl. Ma conving. Ma intaresc (ca sa nu port grija): m´am asigurat din spre dusmani. Fac contract p. mine cu o societate de asigurare: m´am asigurat pe suma cutare. V. siguripsesc.

DOMNI, domnesc, vb. IV. Intranz. A conduce un principat, o tara, o imparatie in calitate de domn (3). ♦ Fig. A fi stapanitor, a stapani. Intre noi va domni pacea. 2. A o duce foarte bine, a nu avea nici o grija. 3. Fig. (Despre o inaltime, o cladire etc.) A domina (2). – Din domn.

SINGUR, -A, singuri, -e, adj. 1. (Despre oameni) Care nu este insotit de nimeni, fara nici un tovaras, fara altcineva. ♦ Singuratic (1), solitar, izolat, retras; parasit. 2. Prin fortele sale, fara ajutorul, interventia, indemnul, voia cuiva; din proprie initiativa. ♦ De la sine. 3. (Precedand substantivul) Numai unul; unic. Singurul drum spre oras. ♦ (In constructii negative) Nici un. Nu putea articula un singur cuvant. ♦ (Adverbial) Numai, doar. Singur tu nu mi-ai placut. 4. (Determina subiectul sau obiectul; uneori tine locul numelui) (Eu sau tu, el etc.) insumi (insuti, insusi etc.) chiar cu (sau tu, el etc.) in persoana. Am eu singur grija.Lat. singulus.

HABAR n. : A nu avea ~ a nu sti absolut nimic; a nu avea idee. ~ de grija a nu-i pasa; a nu-si face griji. /<turc. haber, habar

PACE f. 1) Situatie de intelegere in care nu exista razboi. 2) Tratat intre partile beligerante care prevede incetarea unui conflict armat. 3) Atmosfera in care domneste linistea, armonia si buna intelegere intre oameni; raport calm intre oameni. 4) Lipsa de galagie, de zgomot; liniste. ◊ A da ~ cuiva (sau a lasa in ~ pe cineva) a nu tulbura linistea cuiva; a nu deranja, a nu supara pe cineva. Da-i ~! lasa-l in voia lui; da-l incolo. 5) Stare de liniste sufleteasca; lipsa de griji; tihna; odihna; astampar. ◊ Fii pe ~! sa n-ai nici o grija; fii linistit. Mergi (sau ramai) in ~ mergi (sau ramai) cu bine, cu sanatate. Nu-i si ~! a) nu-i nicaieri; a disparut; b) nici gand sa vina. [G.-D. pacii] /<lat. pax, pacis

COAFAT2, -A, coafati, -te, adj. (Despre oameni) Care are parul pieptanat cu grija, ondulat; (despre par) care este pieptanat cu grija, ondulat. – V. coafa.

TUTELA vb. tr. a avea pe cineva in grija; a proteja, a patrona. (< tutela)

MIE, mii, num. card., s. f. I. Numarul care in numaratoare are locul intre 999 si 1001. 1. (Cu valoare adjectivala) O mie de ani. ◊ (La pl.; adesea prin exagerare, indica un numar foarte mare, nedeterminat) Mii de glasuri. 2. (Cu valoare substantivala) Unde merge mia, mearga si suta.Loc. adv. Cu miile (sau cu mia) = in numar foarte mare, cu duiumul. ◊ Expr. Mii si sute sau mii si mii = extrem de multi. A avea o mie si o suta pe cap = a avea foarte multa treaba sau griji, nevoi etc. 3. (Intra in componenta numeralelor adverbiale) De o mie de ori pe zi. II. S. f. Numarul abstract egal cu o mie (I). ♦ Bancnota a carei valoare este de o mie (I 1) de lei; miar. – Lat. milia (pl. lui mille).

TUTELA, tutelez, vb. I. Tranz. A avea ceva sau pe cineva in grija; a proteja, a ocroti; a patrona. – Din tutela.

SUPRAVEGHEA, supraveghez, vb. I. Tranz. A observa, a pazi cu grija, cu atentie, cu autoritate; a avea sub control. – Supra- + veghea (dupa fr. surveiller).

BABACA ~ci m. pop. 1) (folosit si ca formula de adresare a copilului catre parintele sau) Barbat considerat in raport cu copiii sai; tata; taica. ◊ Trai neneaca cu banii ~cai se spune despre cineva care duce o viata fara de griji, traind din banii tatei sau ai altcuiva. 2) la pl. fam. Tata si mama. [Var. babac] /<ngr. babakas

ODIHNA ~e f. 1) Intrerupere temporara a unei activitati; pauza; ragaz; repaus; recreatie. ~ de vara. A pleca la ~. ◊ ~ activa activitate recreativa insotita de efort fizic (sport, turism, plimbari etc.). Casa de ~ institutie in care oamenii se odihnesc in timpul concediului. 2) Perioada de timp cat cineva se odihneste. ◊ ~ de veci (sau vesnica) incetare din viata; moarte. Locas de ~ mormant. 3) Stare fiziologica a omului care doarme; refacere a fortelor prin somn. ◊ A se da ~ei a merge la culcare; a dormi. A-si pierde ~a a) a nu putea dormi; b) a-si pierde linistea sufleteasca. 4) Stare de liniste sufleteasca; lipsa de griji; pace; astampar; tihna. ◊ A nu avea ~ a nu avea liniste; a fi sacait, sustras. 5) rar Platforma a scarii (la nivelul fiecarui etaj si intre ele). [G.-D. odihnei] /v. a (se) odihni

bizui (-uesc, it), vb.1. (Trans., rar) A avea incredere, a incredinta ceva in grija cuiva. – 2. (Refl.) A se increde, a se baza pe cineva. – 3. A proceda cu incredere; a avea curaj pentru a infaptui ceva. Mag. bizni „a se increde” (Cihac, II, 482). – Der. bizuiala, s. f. (incredere); bizuinta, s. f. (incredere).

MILA1 ~e f. 1) Sentiment de compatimire fata de suferintele si nenorocirile altora; compasiune; milostenie; compatimire. ◊ (A fi) vrednic de ~ (a se afla) intr-o situatie jalnica. A-i plange (cuiva) de ~ a fi cuprins de parere de rau pentru suferintele cuiva. A avea ~ (de cineva) a se purta cu grija fata de cineva. 2) Dar facut unui nevoias. 3) rar Atitudine binevoitoare fata de cineva; bunavointa; ingaduinta. ◊ A nu avea ~ (undeva sau la cineva) a nu gasi bunavointa undeva sau la cineva. [G.-D. milei] /<sl. milu

FERCHES, -A, ferchesi, -e, adj. (Pop. si fam.; despre oameni) Care are un aspect ingrijit; care se imbraca cu grija, elegant; gatit, dichisit. – Et. nec.

FERCHEZUIT, -A, ferchezuiti, -te, adj. (Pop. si fam.; despre oameni) Care are un aspect ingrijit; care se imbraca cu grija, elegant; gatit, dichisit. – V. ferchezui.

TEME, tem, vb. III. 1. Refl. A simti teama, a fi cuprins de frica. ◊ Expr. Cine e muscat de sarpe se teme si de soparla = cel patit e fricos, prevazator. Ma tem ca... = mi se pare ca..., socotesc ca..., am sentimentul (neplacut) ca... ♦ A fi ingrijorat, a-si face griji. 2. Tranz. (Pop.) A banui, a suspecta pe cineva de infidelitate; a fi gelos. – Lat. timere.

HABAR s. n. 1. (In expr.) A nu avea habar (de sau despre ceva) = a) a nu sti nimic, a nu avea nici o idee despre ceva; b) a nu-si face griji, a nu-i pasa de ceva. 2. (Reg.; in expr.) Cum (ti-)e habarul? = cum (iti) merge? cum stau lucrurile? – Din tc. haber, „veste, informatie”.

NEGLIJENT, -A, neglijenti, -te, adj. 1. Care nu-si indeplineste indatoririle cu destula grija; indolent, nepasator. 2. Care nu se ingrijeste de tinuta sa, care are o tinuta dezordonata, murdara etc.; neingrijit. 3. (Despre actiuni, atitudini etc. ale oamenilor) Care denota lipsa de atentie, de grija, de interes (fata de ceva, de cineva sau de sine). – Din fr. negligent.

A CRUTA crut tranz. 1) (persoane) A scuti de o pedeapsa; a scuti iertand greselile. ◊ ~ viata cuiva a lasa in viata pe cineva dupa ce a fost osandit la moarte. 2) (persoane) A trata cu intelepciune; a menaja. 3) (bani, provizii etc.) A consuma cu economie; a economisi. 4) (obiecte) A folosi cu moderatie, pentru a avea pe mai mult timp. 5) (sanatatea, eforturi etc.) A pastra cu grija. /Cuv. autoht.

AMINTE adv. (In expr.) A(-si) aduce aminte = a(-si) aminti. A lua aminte = a tine seama de ceva, a nu trece cu vederea. A lua aminte la ceva = a fi atent la ceva, a observa cu atentie ceva. A-i fi (cuiva) aminte (de ceva) = a avea chef (de ceva). ◊ Compuse: aducere-aminte = amintire; luare-aminte = atentie, grija. – Din a3 + minte.

SCRUPULOS, -OASA, scrupulosi, -oase, adj. 1. Care are, care manifesta scrupule; corect, cinstit; constiincios, meticulos. 2. Facut cu atentie, cu grija, in mod constiincios, meticulos. – Din fr. scrupuleux, lat. scrupulosus.

VIERME, viermi, s. m. Nume dat unor animale nevertebrate, lipsite de picioare, cu corpul moale, lunguiet, de obicei cu o piele lucioasa, care traiesc in sol, in apa sau ca parazite pe plante si pe animale; (pop.) nume dat larvelor unor insecte. ◊ Vierme de matase = larva a unor fluturi care produc gogosile de matase si care se hranesc cu frunze de dud sau de stejar. ◊ Expr. A avea (sau a-l roade pe cineva) un vierme la inima = a fi chinuit de griji. A trai ca viermele in hrean (sau in radacina hreanului) = a duce (si a se deprinde cu) o viata grea. A avea viermi (neadormiti) = a fi fi neastamparat, a nu-si gasi locul. A-l manca (pe cineva) viermii (de viu) = a fi foarte lenes si murdar. – Lat. vermis.

PUNCTUAL ~a (~i, ~e) 1) Care manifesta grija si corectitudine in realizarea datoriilor si promisiunilor; cu responsabilitate si exactitate. 2) si adverbial Care are loc la momentul prestabilit; produs la timpul fixat. [Sil. -tu-al] /punct + suf. ~al

SPATE ~ n. 1) (la om si la animale) Parte a corpului situata de-a lungul coloanei vertebrale (de la baza gatului pana la sale); spinare. ◊ In ~ pe partea dindarat a corpului. Pe ~ culcat cu fata in sus. Din (sau la, pe la, de la, in) ~ din (sau in) urma; din dos. Adus de ~ incovoiat, indoit. A-i intoarce cuiva ~le a se supara pe cineva. Pe la ~ (sau pe la ~le cuiva) fara stirea cuiva. A nu sti nici cu ~le a nu avea nici o idee despre ceva; a nu banui nimic. A fi (sau a sta) cu grija (sau cu frica) in ~ a fi tot timpul nelinistit. A arunca ceva pe (sau in) ~le cuiva a) a da vina pe cineva; b) a lasa in seama altuia anumite obligatii. A avea ~ (tare) a fi protejat, sustinut (de cineva). 2) Proba sportiva de inot (cu fata in sus). 3) Partea dindarat a unui obiect; dos. In ~le casei. 4) Teritoriu aflat in urma frontului. In ~le dusmanului. /<lat. spatha

2) cost, a -a v. intr. (it. costare, fr. couter, d. lat. con-stare, a consta. – Cost, costi, costa si coasta, costam; sa coste si sa coaste). Am pretu de: cartea costa cinci franci. Fig. Ma produc, ma fac (c´o perdere [!], c´o grija, c´o munca oare-care): aceasta carte costa multa munca. V. tr. Aceasta carte m´a costat multa munca. Cit te costa aceasta lampa? Fig. Vorba asta ma costa, ma doare. – In nord a custa. Mai vechi (pe la 1800) costisesc (ngr. kostizo, aor. ekostisa).

IDILA ~e f. 1) Specie poetica de dimensiuni reduse cu subiect pastoral si amoros (care a avut o larga circulatie in sec. XVIII-XIX). 2) Poezie din aceasta specie in care se idealizeaza viata fara griji in sanul naturii. 3) fig. Mica aventura amoroasa si naiva (a unor tineri de s*x opus). /<fr. idylle

A PAZI ~esc tranz. 1) (persoane, lucruri, bunuri materiale etc.) A avea in paza; a lua sub ocrotire; a supraveghea; a veghea; a proteja; a ocroti; a apara. 2) rar (reguli, norme, legi etc.) A traduce cu strictete in viata; a indeplini intocmai; a respecta. 3) inv. (persoane) A urmari pe ascuns. 4) (persoane, lucruri) A apara pe toate caile (punand la adapost); a feri. ◊ Pazea! fereste! da-te la o parte. De-ar sti omul ce-ar pati, dinainte s-ar pazi de-ar sti omul ce primejdie il asteapta, s-ar feri la timp de ea. ~ ca lumina ochilor (sau ca ochii din cap) a pastra cu multa grija, cu sfintenie (ca pe un lucru sfant). A lua la trei pazeste a dojeni aspru; a lua la trei parale. /<sl. paziti

IMPARTASI, impartasesc, vb. IV. 1. Tranz. si refl. (Bis.) A da sau a lua impartasanie; a (se) cumineca, a (se) griji. 2. Tranz. A accepta punctul de vedere al cuiva, a fi de acord cu... 3. Tranz. A imparti cu cineva ceva; a avea parte de acelasi lucru ca si altcineva. ♦ Refl. (Urmat de determinari introduse prin prep. „din”) A se face partas la ceva, a lua parte la ceva; a primi din..., a se infrupta din... 4. Tranz. A comunica, a destainui cuiva un gand, o idee etc. – In + partas.

IMPARTASI vb. 1. v. destainui. 2. v. transmite. 3. v. schimba. 4. (BIS.) a (se) cumineca, (inv. si pop.) a (se) griji, (inv. si reg.) a (se) pricestui, (inv.) a (se) comunica. 5. a accepta, a admite, a primi. (Nu ~ opiniile lui.) 6. a imparti. (au ~ aceeasi soarta.)

JOC ~uri n. 1) Activitate fizica sau mintala desfasurata din placere. ◊ ~ de societate distractie la care participa un grup de persoane lansate in dezlegarea unor probleme amuzante. ~ de cuvinte efect verbal, cu caracter de gluma, obtinut prin imbinarea unor cuvinte asemanatoare ca forma dar deosebite ca sens. A-si bate ~ de cineva a lua in ras pe cineva. 2) Distractie (a copiilor) lipsita de griji; joaca. 3) Competitie sportiva (de fotbal, de baschet etc.). ◊ ~uri olimpice competitii sportive, sub forma de manifestari internationale de mare amploare, care au loc o data la patru ani. 4) Dans popular. A lua la ~ . 5) Petrecere cu dansuri la tara; hora. ◊ A intra in ~ a lua parte la ceva; a participa. 6) Miscare repede si neregulata a ceva. ◊ ~ul valurilor. 7) tehn. Posibilitate (limitata) de deplasare independenta a pieselor dintr-un ansamblu. /<lat. jocus

SCRUPULOS2 ~oasa (~osi, ~oase) 1) Care are scrupule; dotat cu scrupule; constiincios; corect. 2) (despre manifestari ale persoanelor) Care denota scrupule; cu multa exigenta morala. Sinceritate ~oasa. 3) Care actioneaza cu multa grija; facut cu mare atentie. /<fr. scrupuleux

STIRE ~i f. 1) Informatie care devine cunoscuta de cineva; mesaj; noutate; veste. Ultimele ~i.A da de ~ a comunica; a anunta. A sti de ~ea cuiva (sau a-i sti (cuiva) de ~) a avea vesti despre cineva. 2) Posedare de informatii; cunoastere. ◊ Cu (sau fara) ~ea cuiva cu (sau fara) aprobarea sau invoirea cuiva. In ~ea cuiva in grija cuiva. /v. a sti

MOZARABA adj.f. Arta mozaraba = arta crestina dezvoltata in Spania in sec. X-XI sub influenta artei islamice, care se caracterizeaza prin arcul in forma de potcoava, ornamentarea fatadei edificiilor cu placi multicolore de ceramica, precum si prin grija pentru impodobirea manuscriselor cu miniaturi pline de verva cromatica si preferinta pentru prelucrarea metalelor pretioase si a fildesului. [Cf. fr. mozarabe, sp. mozarabo < ar. musta'rib – arabizat].

PASTORAL ~a (~i, ~e) 1) Care este caracteristic pentru pastori; pastoresc; ciobanesc. Obiceiuri ~e. Griji ~e. 2) Care tine de viata de la tara; caracteristic vietii de la tara; campenesc; rustic; bucolic; idilic. Ocupatii ~e. 3) (despre creatii literare sau muzicale) Care are caracter de idila; idilic; campenesc; bucolic; pastoresc. /<fr. pastoral, lat. pastoralis, it. pastorale

A IMPARTASI ~esc tranz. 1) (ganduri, idei etc.) A face cunoscut (pentru a gasi sprijin spiritual sau moral). Sa-ti ~esc unele impresii. 2) (bucurii, necazuri etc.) A suporta impreuna; a imparti. au ~it aceeasi soarta. 3) (pareri, opinii etc.) A primi ca bun; a accepta; a admite. ~este opiniile lui. 4) rel. A supune ritualului de impartasanie; a cumineca; a griji. /in + partas

MORMANT ~inte n. 1) Loc unde este inmormantat cineva. ◊ A duce pe cineva la ~ (sau a baga pe cineva (de viu) in ~) a) a face ca cineva sa moara inainte de vreme; b) a produce cuiva mari neplaceri; a chinui de moarte pe cineva. A sapa cuiva ~antul a face cuiva rau (pe ascuns). A fi cu un picior in ~ (sau a fi pe marginea ~antului) a fi slabit de boala sau de batranete; a nu mai avea mult de trait. A-si gasi (undeva) ~antul a muri undeva. Nici in ~ niciodata. Liniste (sau tacere) de ~ liniste perfecta. A intra in ~ a muri. 2) Movila de pamant facuta cu grija deasupra gropii unui mort. /<lat. monumentum

PATERNALISM s. n. 1. sistem social caracterizat prin predominanta celor mai varstnici sau a unuia care detine o influenta personala asupra grupului. 2. pretins interes pe care l-ar manifesta patronii sau conducatorii de fabrici fata de bunastarea muncitorilor, fata de atmosfera din intreprindere, de relatiile interumane. 3. protectie, protejare, tutelare excesiva a propriului copil, motivata printr-o dragoste si grija deosebite. (< fr. paternalisme)

gind (ganduri), s. n.1. Idee. – 2. Meditatie, reflectie. – 3. Preocupare, grija. – 4. Opinie, parere. – 5. Intentie, hotarire. – 6. Spirit, inteligenta. Mag. gond (Cihac, II, 500; Galdi, Dict., 90; DAR). Sec. XVII. – Der. gindi, vb. (a se gindi, a medita, a reflecta; a fi de parere, a considera, a avea intentia, a-si propune); gindire, s. f. (gind, idee; reflectie); negindire, s. f. (inv., lipsa de gindire); ginditor, adj. (meditativ, preocupat); gindului, vb. (a gindi), in Mold., rar, direct din mag. gondolni; ingindura, vb. (a pune pe ginduri, a ingrijora).

A SE TEME ma tem intranz. 1) A fi stapanit de teama; a avea teama. ◊ ~ si de umbra sa, (~ si de o umbra) a fi foarte fricos. Cine e muscat de sarpe, se teme si de soparla cel patit devine foarte prevazator. 2) A fi cuprins de neliniste; a fi cuprins de griji; a se nelinisti; a se ingrijora; a se agita; a se framanta. ◊ Ma tem ca... mi se pare ca ...; cred ca ... . /<lat. timere

grija ~i f. 1) Gand ce provoaca neliniste, cauzat de o eventuala neplacere sau primejdie. 2) Atitudine binevoitoare, plina de atentie si de interes fata de cineva sau de ceva; preocupare pentru cineva sau ceva. ~a fata de generatia in crestere. ◊ A avea ~ sa..., a fi atent sa..., a baga in seama sa... A purta ~a cuiva, a purta ~ de cineva (sau de ceva), a purta cuiva de ~ a se preocupa de cineva (sau de ceva). A da (sau a lasa) in ~a cuiva (pe cineva sau ceva) a da insarcinare cuiva sa supravegheze ceva sau pe cineva. [G.-D. grijii] /<bulg. griza

TREABA treburi f. 1) Activitate de durata mai mare sau mai mica de care se ocupa cineva; indeletnicire; ocupatie. ◊ A avea (sau a fi in) ~ a fi ocupat. A-si cauta (sau a-si vedea) de ~ a) a lucra cu sarguinta; b) a nu se amesteca in lucrul altuia. A se afla in ~ a lucra de ochii lumii. 2) pop. Efectuare a unor actiuni utile; lucru. ◊ A se pune pe ~ a se apuca serios de lucru. A se lua cu ~a a uita de griji sau de necazuri, fiind absorbit de lucru. 3) Actiune savarsita de cineva; fapta; isprava. ◊ Mare ~! mare lucru! De ~ de isprava; cumsecade. Cu ~ cu rost. A face o ~ a face o pozna, o sotie. 4) Afacere care necesita rezolvare; problema; chestiune; lucru. ◊ A avea ~ cu cineva (sau undeva) a avea interese cu cineva (sau undeva). Ce ~ ai? Ce te intereseaza? Nu-i ~a ta! Nu te priveste! A nu fi de nici o ~ a nu fi bun de nimic. Se vede ~ ca ... se pare ca ...; se vede ca ... . [G.-D. trebii; Pl. si trebi] /<sl. treba

STIRE, stiri, s. f. 1. Veste, informatie; noutate. ◊ Expr. A sti de stirea (cuiva) sau a-i sti (cuiva de) stire = a avea vesti despre cineva, a sti unde se afla, ce face cineva. ♦ (Concr.) Document; sursa de informatie. 2. Cunoastere, cunostinta. ◊ Loc. adv. cu (sau fara) stirea cuiva = cu (sau fara) stiinta cuiva; p. ext. cu (sau fara) invoirea, incuviintarea cuiva. In stirea cuiva = in grija sau in paza cuiva. A da (cuiva) de stire = a vesti, a anunta. – V. sti.

IDEE, idei, s. f. 1. Termen generic pentru diferite forme ale cunoasterii logice; notiune, concept. 2. Principiu, teza cuprinzatoare, teza fundamentala, conceptie, gandire, fel de a vedea. ♦ Opinie, parere, gand, convingere, judecata. ◊ Expr. A avea idee = a avea cunostinte (sumare), a fi informat (despre ceva). Ce idee! = exclamatie de dezaprobare. Da-mi o idee = ajuta-ma cu o sugestie sau sa gasesc o solutie. ♦ Intentie, plan, proiect. 3. (In expr.) Idee fixa = imagine, gand delirant izolat, intens si durabil, lipsit de ratiune. ♦ Teama, grija cu privire la ceva, panica. ◊ Expr. (Fam.) A baga (pe cineva) sau a intra la (o) idee (sau la idei) = a face sa se ingrijoreze, sa se teama sau a se ingrijora, a se teme. 4. (In expr.) O idee (de...) = o cantitate mica, redusa etc. O idee mai mare. – Din fr. idee, lat. idea.

havalea, havalele, s.f. (inv.) 1. indatorire, sarcina constand din prestarea de zile de claca, corvoada, podvezi etc. pe care o aveau taranii in vremea clacii; prestatia in bani sau in natura facuta in contul haraciului. 2. ordin, mandat al Portii otomane prin care se cerea Tarilor romane haraciul (contributie in bani si in natura). 3. contributie in bani si natura ceruta de Poarta, in contul haraciului. 4. belea; nevoi zilnice, griji materiale.



Copyright (C) 2004-2020 DEX online (http://dexonline.ro)