Rezultate din textul definițiilor
INTRA2, intru, vb. I. Intranz. I. (Despre fiinte) 1. A trece din afara inauntru, a merge dintr-un loc deschis intr-unul inchis (sau considerat ca atare); a se introduce, a se baga. ◊ Expr. A intra in spital = a se interna. (Parca) a intrat in pamant = a disparut fara urma. A intra in pamant (de rusine) = a-i fi foarte rusine. 2. Fig. A patrunde, a se vari, a ajunge la... A intra in amanunte.Expr. A-i intra cuiva in voie = a-i face cuiva (toate) gusturile, a-i face pe plac. (Fam.) A(-i) intra cuiva (pe) sub piele = a castiga bunavointa cuiva prin fel de fel de mijloace. 3. A participa, a se baga, a se amesteca; a lua parte la o activitate. ◊ Expr. A intra intr-o belea (sau incurcatura, impas, necaz) = a avea de indurat un necaz (sau o incurcatura etc.). A intra in hora = a incepe sa ia parte la o actiune. A intra in vorba cu cineva = a) a incepe o discutie cu cineva; b) (pop.) a lega relatii de prietenie, de dragoste cu o persoana de s*x opus. A intra de serviciu = a incepe garda la o unitate militara, la un spital etc. A intra in razboi (sau in lupta, in actiune etc.) = a incepe razboiul (sau lupta etc.). ♦ A ajunge, a apuca (sau a fi pe punctul sa ajunga, sa apuce) o varsta, o epoca etc. 4. (Urmat de determinari introduse prin prep. „in” sau „la”) A imbratisa o indeletnicire; a se angaja intr-o slujba. 5. A adera, a se inscrie, a fi admis intr-o organizatie, intr-o asociatie etc. II. (Despre lucruri, fenomene, idei etc.) 1. A patrunde, a se infige, a se baga; a strabate. Acul intra in panza. Lumina intra pe fereastra. 2. Fig. A-si face loc, a se strecura; a ajunge in... ◊ Loc. vb. A intra boala in cineva (sau in oasele cuiva) = a se imbolnavi. A intra frica (sau groaza, spaima) in cineva (sau in oasele, in inima cuiva) = a se infricosa, a se ingrozi. ◊ Expr. N-a intrat vremea (sau n-au intrat zilele) in sac = mai este timp, n-a trecut vremea. A intra in (sau sub) stapanirea cuiva = a ajunge in puterea cuiva. A-i intra (cuiva ceva) in sange = a deveni un obicei, un act reflex, o necesitate. A intra in sufletul cuiva = a) a plictisi pe cineva cu amabilitatile sau cu insistentele; b) a deveni drag cuiva. 3. A avea loc; a incapea. Cartea intra in servieta. ♦ (Mat.) A se cuprinde de un anumit numar de ori in alt numar. 4. (Despre materiale) A fi necesar, a trebui intr-o anumita proportie spre a realiza un anumit produs. La acest palton intra stofa multa. ♦ A face parte integranta (din ceva). 5. (In expr.) A intra la spalat = (despre tesaturi sau obiecte textile) a-si micsora dimensiunile prin spalare. A intra la apa = a) (despre tesaturi sau obiecte textile) a-si micsora dimensiunile la m*****a in apa; b) (despre oameni) a ajunge intr-o situatie neplacuta, grea. 6. (Despre o lege, un pact etc.; in expr.) A intra in vigoare = a capata putere, a deveni aplicabil. 7. A incepe executarea unei parti dintr-o bucata muzicala. [Var.: (pop.) intra vb. I] – Lat. intrare.

WHIG s. m. Nume dat adversarilor ducelui de York, organizati intr-un partid care, dupa dezmembrarea partidului, la inceputul sec. XIX, au intrat in partidul liberal englez. [Pr.: uig] – Cuv. engl.

TRIPLET, triplete, s. n. Al treilea dintre trei exemplare de acelasi fel. ♦ A treia forma a unor cuvinte care sunt de aceeasi provenienta, dar care au intrat in limba in epoci diferite. – Din fr. triplet.

DUBLET, dublete, s. n. 1. Al doilea exemplar al unui obiect (carte, medalie, marca etc.), pastrat intr-o colectie. 2. Fiecare dintre cuvintele cu acelasi etimon, dar cu aspect fonetic si uneori cu sens diferit, care au intrat intr-o limba data in momente sau pe cai diferite. 3. (Fiz.) Dipol. 4. (Fiz.) Pereche de linii spectrale cu lungimi de unda apropiate. – Din fr. doublet.

ALEXANDRIA, roman popular. Scris in Egiptul elenistic (c. sec. 3 i. Hr.) si atribuit istoricului Callisthenes, evoca, apelind adesea la elemente miraculoase, fantastice, razboaiele lui Alexandru Macedon. Raspindit in toata Europa, A. a patruns in literatura romana printr-o traducere in slavona sirbo-croata. Aceasta versiune sta la baza primei prelucrari romanesti cunoscute, datind din a doua jumatate a sec. 16 si pastrata in copii manuscrise, in toate provinciile romanesti. Elemente din A. au intrat in folclor (colinde, oratii etc.) si in onomastica populara.

CANTON si ENDERBURY [kæntən endəbəri], grup de ins. coraligene in Pacificul central (Arh. Phoenix) azi in Rep. Kiribati; 70 km2; c. 320 loc. Cocotieri; copra. Anexate de Marea Britanie in perioada 1889-1892, au fost inchiriate in 1939 S.U.A., devenind un condominium anglo-american, pina in 1979 cind au intrat in componenta Rep. Kiribati.

ILIRIA (ILLYRIA), denumire data in Antichitate regiunii muntoase de pe tarmul de NE al M. Adriatice, cuprinsa intre raul Isonzo la N si G. Rijeka la E, locuita de triburile indo-europene ale ilirilor. Cucerita treptat de romani, incepand cu 219 i. Hr., si transformata in prov. romana (Illyricum) in anul 9 i. Hr., in componenta careia au intrat Dalmatia (Illyricum Superior) si Panonia (Illyricum Inferior). Din secolul 6, a fost populata de slavi, care au schimbat radical fizionomia etnica a tinuturilor si au creat aici formatiuni statale feudale timpurii.

CNEAZ (‹ sl.) s. m. 1. Titlu purtat de conducatorul unei formatiuni statale feudale; persoana avind acest titlu. In ev. med. la romani, categorie sociala constituita inainte de formarea statelor feudale printr-un proces de dezvoltare social-economica si alcatuita din stapini de pamint si sateni. Cu timpul a cunoscut un proces de diferentiere sociala; o parte dintre ei au intrat in rindul starilor privilegiate, iar altii, majoritatea, au ramas oameni liberi, fara privilegii, intermediind intre stapinii feudali taranimea saraca sau dependenta. C. din Transilvania au avut un important rol militar in lupta impotriva turcilor. In Banat ei s-au mai numit si chineji. 2. (In ec. 16-17 in Tara Romaneasca) Om liber de servitute; primar; jude.

RAZBOAIELE RUSO-TURCE, denumirea conflictelor armate din sec. 18-19 intre Rusia si Imp. Otoman, prin care prima urmarea sa obtina suprematia in bazinul Marii Negre, sa ia locul stapanirii turcesti in Balcani si sa-si deschida drum spre Constantinopol. In cursul istoriei au avut loc urmatoarele razboaie ruso-turce: 1. R. r.-t. din 1711, la care a participat si domnul Moldovei, Dimitrie Cantemir. Incheiat prin Pacea de la Prut (iul. 1711), dar starea de razboi s-a mentinut pana in 1713. 2. R. r.-t. fin 1735-1739, la care a participat de partea Rusiei si Austria, incheiat cu Pacea de la Belgrad (sept. 1739), prin care Imp. Otoman inapoia Rusiei fortareata Azov, demilitarizata. Oltenia a reintrat in hotarele Tarii Romanesti. 3. R. r.-t. din 1768-1774, incheiat prin Pacea de la Kuciuk-Kainargi, prin care Rusia a primit teritorii in N si NE Marii Negre si unele cetati, precum si libertatea comertului in Marea Neagra si Mediterana. Prevederile acestei paci limitau monopolul turcesc asupra comertului Tarilor Romane. In timpul ostilitatilor, Tarile Romane au fost sub administratie provizorie militara rusa, sub comanda maresalului P.A. Rumeantev. 4. R. r.-t. din 1787-1791, la care Austria a participat din nou din partea Rusiei. Prin Pace de la Iasi, care incheia razboiul, Rusia a primit terit. dintre Bugul de Sud si Nistru si i se recunostea stapanirea asupra Crimeii. In timpul ostilitatilor, Moldova a fost ocupata de trupele ruse, iar Tara Romaneasca de cele austriece. 5. R. r.-t. din 1806-1812, incheiat prin Pacea de la Bucuresti, prin care, intre alte prevederi, Rusia a anexat partea de est a Moldovei situata intre Prut si Nistru (Basarabia). In timpul acestui razboi, Moldova si Tara Romaneasca au fost sub administratie provizorie militara rusa. 6. R. r.-t. din 1828-1829, incheiat prin Pacea de la Adrianopol, prin care Rusia obtinea recunoasterea stapanirii asupra tarmului caucazian al Marii Negre, asupra unor terit. din Transcaucazia si asupra gurilor Dunarii, precum si dreptul pentru flota comerciala rusa de a trece nestingherita prin Bosfor si Dardanele; Turcia recunostea independenta Greciei si acorda o larga autonomiei Serbiei. In privinta Moldovei si Tarii Romanesti, Tratatul de la Adrianopol prevedea: restituirea catre Tara Romaneasca a cetatilor de pe malul stang al Dunarii, autonomia administrativa pentru ambele tari, alegerea pe viata a domnilor, care vor administra liber tara impreuna cu Divanul, libertatea comertului pentru toate produsele (abolirea monopolului turcesc asupra comertului Principatelor Romane), ingradirea dreptului de interventia Turciei in Principate, mentinerea ocupatiei rusesti pana la plata despagubirilor de razboi de catre Poarta s.a. Intre 1828 si 1834, Moldova si Tara Romaneasca, au fost sub administratia rusa, in care timp au fost elaborate si au intrat in vigoare Regulamentele Organice. 7. R. r.-st. din 1877-1878 v. Razboiul pentru independenta.

UNIUNEA REPUBLICILOR SOVIETICE SOCIALISTE (Uniunea Sovietica) (U.R.S.S.), stat federativ care ocupa jumatatea estica a Europei, Asia septentrionala si centrala (40% din supr. Asiei), cu capitala la Moscova; 22,4 mil. km2 (inclusiv Marea Alba si M. Azov – 130 mii km2), dintre care 5,6 mil. km2 in Europa si 16,8 mil. km2 in Asia. La Congresul I al Sovietelor (30 dec. 1922) s-a hotarat constituirea U.R.S.S., in care au intrat la inceput R.S.F.S. Rusa (creata la 25 oct./7 nov. 1917), R.S.S. Ucraineana (creata in dec. 1917), R.S.S. Bielorusa, R.S.F.S. Transcaucazia (creata in 1922). La 31 mart. 1924 a fost adoptata prima constitutie a U.R.S.S. In Constitutia din 1936 sunt enumerate 11 republici federative. In 1940 sunt anexate Estonia, Letonia si Lituania, precum si Basarabia (viitoarea R.S.S. Moldoveneasca) si Bucovina de Nord (in componenta R.S.S. Ucrainene), astfel ca numarul republicilor ajunge la 15. Esecul politicii de restructurare a presedintelui M. Gorbaciov, a dus la destramarea U.R.S.S. si aparitia mai multor state independente. In mart. 1991 un referendum a incercat sa dea U.R.S.S. o noua baza constitutionala, dar tentativa de lovitura de stat din 19-20 aug. 1991 organizata de comunistii conservatori a dus la precipitarea evenimentelor, soldate cu demisia presedintelui Gorbaciov, alegerea lui B.N. Eltin in fruntea nou createi Federatii Ruse si autodizolvarea Partidului Comunist la 29 aug. 1991. Dupa 25 dec. 1991, o data cu dizolvarea oficiala a U.R.S.S., s-a creat Comunitatea Statelor Independente, o asociatie a 11 foste republici sovietice. Federatia Rusa a mostenit prerogativele internationale ale fostei U.R.S.S. Statele succesorale ale U.R.S.S. sunt: Armenia, Azerbaidjan, Belarus, Estonia, Georgia, Kazahstan, Kirgizstan, Letonia, Lituania, Relublica Moldova, Federatia Rusa (care a mostenit drepturile patrimoniale), Tadjikistan, Turkmenistan, Ucraina si Uzbekistan.

GEOSFERA, geosfere, s. f. Fiecare dintre invelisurile concentrice, cu forma aproximativ sferica, care, dupa ipotezele actuale, ar intra in alcatuirea globului terestru. [Pr.: ge-o-] – Din fr. geosphere.

GUARDAMAN, guardamane, s. n. (Mar.) Aparatoare de mana folosita de velari la cusutul velelor, facuta din piele si avand intre degetul mare si podul palmei un disc metalic cu care se impinge acul. – Din it. guardamano.

HORA1, hore, s. f. 1. Dans popular romanesc cu ritm domol in care jucatorii se prind de mana formand un cerc inchis; cerc format de aceia care executa acest dans; melodia dupa care se executa acest dans. Daca ai intrat in hora, trebuie sa joci (= daca te-ai apucat de un lucru, trebuie sa te tii de el). ♦ (Pop.) Petrecere taraneasca unde se danseaza jocuri populare. ◊ Expr. A iesi la hora = a intra (ajungand la varsta cuvenita) in randul fetelor si al flacailor care joaca la hora. A se gati ca la hora = a se imbraca cu hainele de sarbatoare. 2. Fig. Scandal, taraboi. 3. (Astron.) Coroana boreala. [Pl. si: hori] – Bg. horo (ngr. horos).

TORT2, torturi, s. n. Prajitura (de obicei de forma cilindrica) facuta din mai multe straturi de aluat, avand intre ele straturi de crema, de dulceata etc., acoperita cu o glazura sau crema ornamentala etc. [Var.: torta s. f.] – Din germ. Torte.

PALISADA, palisade, s. f. 1. Element de fortificatie, folosit in amenajarile defensive mai vechi, alcatuit din pari grosi si lungi batuti in pamant, legati intre ei cu scanduri, franghii etc. si avand intre spatii impletituri de nuiele, maracini, sarma ghimpata etc.; palanca. 2. (Bot.) Mod de asezare a unor celule alungite, cilindrice sau prismatice, care stau una langa alta, perpendiculare pe suprafata organului; celule astfel asezate. – Din fr. palissade.

ANTIMATERIE s. f. Denumire data unei substante ipotetice constituite din antiparticule, care prin aspect si insusiri seamana cu substanta corpurilor din jur, dar, in situatia in care ar intra in contact cu materia propriu-zisa, ambele s-ar anihila spontan, degajand o mare cantitate de energie. – Anti- + materie (dupa fr. antimatiere).

SEPTUAGENAR, -A, septuagenari, -e, s. m. si f., adj. (Persoana) care a implinit varsta de saptezeci de ani sau are intre saptezeci si optzeci de ani. [Pr.: -tu-a-] – Din fr. septuagenaire, lat. septuagenarius.

SEXAGENAR, -A, sexagenari, -e, s. m. si f. (Adesea adjectival) Persoana care a implinit varsta de saizeci de ani sau are intre saizeci si saptezeci de ani. – Din fr. sexagenaire, lat. sexagenarius.

CVADRAGENAR, -A, cvadragenari, -e, adj., s. m. si f. (Persoana) care a implinit patruzeci de ani, care are intre patruzeci si cincizeci de ani. – Din fr. quadragenaire, lat. quadragenarius.

CONSULTA vb. 1. a intreba. (Sa-l ~ intr-o chestiune.) 2. a se sfatui, (rar) a se consfatui, (inv. si pop.) a se chibzui, (Mold.) a se cislui, (inv., in Transilv.) a se divani. (S-au ~ intre ei cum sa procedeze.) 3. v. cerceta. 4. a cerceta. (~ catalogul unei biblioteci.) 5. (MED.) a examina. (Medicul ~ un pacient.)

INTAMPLA vb. 1. a se petrece, a se produce, a surveni, (inv. si reg.) a se prileji, (inv.) a se purta. (S-au ~ multe lucruri de atunci.) 2. a fi, a se petrece. (Cum s-a ~?) 3. v. produce. 4. v. surveni. 5. v. desfasura. 6. a se petrece, (inv.) a se trece. (Cate nu s-au ~ intre noi!) 7. (inv. si reg.) a se sfeti. (Sa vezi ce i s-a ~.) 8. a se face. (Cum a zis, asa s-a ~.) 9. v. pomeni. 10. v. nimeri. 11. a apuca, a nimeri, (Munt.) a ragadui. (Il lovea cu ce se ~.)

MINA s. 1. ocna, subteran, (inv. si reg.) baie, (inv.) madem, miniera. (au intrat in ~.) 2. (inv. si reg.) rudarie, (prin Ban.) cauna. (~ de aur.)

PETRECE vb. 1. v. trai. 2. (astazi rar) a trece. (Isi ~ noptile studiind.) 3. a sta. (A ~ cu el intreaga seara.) 4. v. intampla. 5. a fi, a se intampla. (Ce s-a ~ acolo?) 6. v. desfasura. 7. a se intampla, (inv.) a se trece. (Cate nu s-au ~ intre noi.) 8. v. desfasura. 9. v. insoti. 10. v. distra. 11. v. chefui.

SUBTERAN adj., s. 1. adj. subpamantean, (inv.) subpamantesc, subpamantic. (Bogatii ~.) 2. s. mina, ocna, (inv. si reg.) baie, (inv.) madem, miniera. (au intrat in ~ in schimbul al doilea.)

INCURCATURA ~i f. 1) Obiect cu partile componente incurcate; incalcitura. 2) Situatie complicata si neplacuta; bucluc. In ce ~ am intrat! 3) Lipsa de claritate; stare confuza; confuzie; incalcitura. 4) Stare de timiditate. [G.-D. incurcaturii] /a incurca + suf. ~atura

NOI pron. pers., pers.1 pl. (noua, ne, ni, (pe) noi, ne) 1) (indica grupul de persoane, in care se include si vorbitorul) ~ am fost la spectacol. ◊ ~ intre ~ in cercul nostru; numai intre noi; intre ai nostri. 2) (formele atone de dativ, inaintea verbului, au valoare de dativ posesiv) Orasul ne e frumos. 3) (se foloseste ca plural al modestiei, avand valoare de persoana1 singular) (Noi) vom face totul. 4) inv. (in stilul oficial-administrativ se foloseste ca plural al autoritatii) Eu. Noi, domnitorul Moldovei... /<lat. nos

GUARDAMAN s.n. (Mar.) Aparatoare de mina facuta din piele, folosita de marinari la cusutul velelor, avand intre degetul mare si podul palmei un mic disc metalic cu care se impinge acul. [Pron. guar-. / < it. guardamano].

SPAGA s.f. (Mold., TR) Arma alba. A: Au sarit pe o fereastra cu spaga a mina in gloata turcilor. PSEUDO-MUSTE. Au lepadat spagile. NECULCE. au intrat in Iasi cu mare alai si cu multa oaste cu spegele scoase din teaca. CANTA; cf. IM 1754, 72v. B: Au scos spaga si l-au jungheat. R. POPESCU. Care nevoie vazind straordinariul si ceialalti, au scos spagile sa se apere. IM 1730, 102r. Variante: spaga (NECULCE; CANTA). Etimologie: rus. spaga.

care1 pr. int. m. si f., sg. si pl.; g. sg. independent / postpus m. caruia, f. careia ( A caruia dintre ei este casa? / In casa caruia ai intrat?); antepus (al, a, ai, ale) m. carui, f. carei (In a carui casa ai intrat?); d. sg. m. caruia, f. careia (Caruia dintre ei i-ai dat?): g. pl. independent / postpus carora, antepus (al, a, ai, ale) caror; d. pl. m. si f. carora

care2 pr. rel. m. si f., sg. si pl.; g. sg. antepus (al, a, ai, ale) m. carui (0mul in a carui casa am intrat), f. carei; postpus m. caruia (Omul in casa caruia am intrat), f. careia; d. sg. m. caruia, f. careia; g. pl. antepus m. si f. (al, a, ai, ale) caror, postpus carora; d. pl. m si f. carora

GUARDAMAN s. n. (mar.) aparatoare de mana dintr-o bratara din piele, la cusutul velelor, avand intre degetul mare si podul palmei un mic disc metalic cu care se impinge acul. (< it. guardamano)

NEURON (‹ fr. {i}; {s} gr. neuron „nerv”) s. m. (HIST.) Celula nervoasa (element de baza al sistemului nervos) specializata in conducerea impulsurilor nervoase, compusa dintr-un corp celular numit perikarion si din prelungiri protoplasmatice de doua tipuri: axon sau cilindru-ax unic, de obicei lung, si dendrite, de obicei multiple si scurte; neurocit. La nastere, omul are intre 10 si 100 de miliarde de n.

ROMAN DE LA ROSE („Romanul trandafirului”), poem medieval francez. Alcatuit din doua parti. Prima (peste 4.000 de versuri), scrisa de Guillaume de Lorris (c. 1235), este o poveste alegorica de dragoste, in spiritul cavaleresc medieval; a doua parte (c. 18.000 de versuri), realizata intre 1270-1275, avand ca autor pe Jean de Meung (c. 1240-c. 1305) are un pronuntat caracter satiric si erudit.

contramarca f., pl. arci (fr. contre-marque). A doua marca pusa unui pachet de marfa sau alt-ceva. Bilet liberat la teatru (ca sa poata intra iar) celor care iese [!] pe cite-va momente.

BINAR, -A, binari, -e, adj. 1. Compus din doua unitati, din doua elemente; care se divide in cate doua elemente. 2. (Despre plante) Cu organele dispuse perechi. 3. (Mat.) A carui baza este numarul doi. ◊ Relatie binara = relatie care are loc intre doi termeni. – Din fr. binaire, lat. binarius.

INTERCONFESIONAL, -A, interconfesionali, -e, adj. Care se refera la relatia dintre mai multe confesiuni sau religii; care are loc intre mai multe confesiuni sau religii. [Pr.: -si-o-] – Din fr. interconfessionnel.

INTERCONTINENTAL, -A, intercontinentali, -e, adj. Care se afla sau are loc intre doua sau mai multe continente. – Din fr. intercontinental.

INTERCOOPERATIST, -A, intercooperatisti, -ste, adj. Care are loc intre cooperative; care se refera la doua sau mai multe cooperative. – Inter1-+cooperatist.

INTERDEPARTAMENTAL, -A, interdepartamentali, -e, adj. Care se stabileste, care are loc intre departamente diferite. ♦ Care coordoneaza activitatea diferitelor departamente. – Din fr. interdepartemental.

INTERJUDETEAN, -A, interjudeteni, -e, adj. Care are loc intre judete, care priveste mai multe judete. – Inter1 + judetean.

INTERMINISTERIAL, -A, interministeriali, -e, adj. Care are loc intre mai multe ministere, care priveste diferite ministere. [Pr.: -ri-al] – Din fr. interministeriel.

INTERMOLECULAR, -A, intermoleculari, -e, adj. Care se afla intre molecule. Spatiu intermolecular. ♦ Care are loc intre mai multe molecule. Proces intermolecular. – Din fr. intermoleculaire.

INTERNATIONAL, -A, internationali, -e, adj. Care are loc intre mai multe natiuni, care angajeaza sau priveste mai multe tari, privitor la raporturile dintre natiuni. La care participa reprezentantii mai multor state; care are o importanta ce depaseste granitele unei singure tari. ◊ Limba internationala = limba nationala cu larga circulatie in afara granitelor unei natiuni si folosita in mod oficial, mai ales in relatiile diplomatice. Drept international = totalitatea normelor de drept care reglementeaza raporturile dintre state. ♦ (Substantivat) Sportiv care reprezinta tara sa intr-o competitie internationala. [Pr.: -ti-o-] – Din fr. international.

INTEROCCIDENTAL, -A, interoccidentali, -e, adj. Care are loc intre statele din Occident (indeosebi din Occidentul Europei). – Inter1+occidental.

INTERPLANETAR, -A, interplanetari, -e, adj. Care este situat intre planete, care are loc intre planete. – Din fr. interplanetaire.

INTERRAIONAL, -A, interraionali, -e, adj. Care priveste mai multe raioane, care tine de mai multe raioane; care are loc intre mai multe raioane. [Pr.: -ra-io-] – Inter1-+raional. Cf. rus. mejraionnii.

INTERREGIONAL, -A, interregionali, -e, adj. Care priveste mai multe regiuni, care tine de mai multe regiuni; care are loc intre mai multe regiuni. [Pr.: -gi-o-] -Inter1-+regional.

INTERSTATAL, -A, interstatali, -e, adj. Care priveste mai multe state, care are loc intre mai multe state. – Inter1- + statal.

INTERSCOLAR, -A, interscolari, -e, adj. Care are loc intre mai multe scoli; privitor la mai multe scoli. – Din fr. interscolaire (dupa scoala).

INTERURBAN, -A, interurbani, -e, adj. Care are loc intre doua sau mai multe orase; care leaga doua sau mai multe orase; care este situat intre doua sau mai multe orase; care serveste mai multe localitati. ♦ (Substantivat, n.) Telefon care stabileste legatura intre doua localitati. – Din fr. interurbain (dupa urban).

INTERZONAL, -A, interzonali, -e, adj. Situat intre doua zone; care are loc intre doua zone. – Din fr., germ. interzonal.

intraMONTAN, -A, intramontani, -e, adj. (Despre depresiuni, regiuni, drumuri etc.) Care se afla inconjurat de munti, care are loc intre munti. – Din germ. intramontan.

INTRE2 prep. 1. In locul dintre... Intre munti.Expr. A fi intre ciocan si nicovala v. ciocan. A pleca (sau a fugi, a iesi, a se duce, a se intoarce etc.) cu coada intre picioare v. coada. ♦ Printre, in mijlocul... Intre straini. ♦ (Reg.) Pe. 2. In intervalul scurs de la o intamplare la alta. L-a vizitat intre doua calatorii.Expr. Intre acestea sau intre timp = in rastimp... 3. Dintre, printre. S-a dovedit cel mai iscusit intre toti. 4. (Arata reciprocitatea) Unul cu altul (sau unii cu altii). S-au sfatuit intre ei. 5. (In legatura cu verbul „a imparti”) La2. Castigul s-a impartit intre participanti. 6. (Indica o aproximare) Sa vii intre 12 si 13.Lat. inter.

JUNIOR, -OARA, juniori, -oare, subst., adj. 1. S. m. si f., adj. (Sportiv) care are varsta intre circa 13 si 19 ani, limitele de varsta variind de la o specialitate sportiva la alta. 2. S. m. (Pe langa un nume propriu de persoana, in opozitie cu senior) Fiul (considerat in raport cu tatal). [Acc. si (2) junior.Pr.: -ni-or] – Din fr., lat. junior.

DIALOG, dialoguri, s. n. 1. Convorbire intre doua persoane. ♦ (P. spec.) Convorbire (cu caracter oficial) care are loc intre reprezentantii a doua parti, a doua tari etc. ♦ (P. spec.) Forma de convorbire intre doua personaje, in care sunt scrise de obicei operele dramatice; pasaj dintr-o opera literara in care se reda convorbirea dintre doua personaje. ◊ Linie de dialog = semn ortografic de punctuatie care indica inceputul vorbirii fiecarui participant la o convorbire. 2. Opera literara scrisa sub forma de dialog. [Pr.: -di-a-] – Din fr. dialogue, lat. dialogus.

PATRUZECI num. ord. Numar care, in numaratoare, are locul intre treizeci si noua si patruzeci si unu si care se indica prin cifra 40 si XL. ◊ (Cu valoare adjectivala) Patruzeci de zile. (Compus) patruzeci-de-sfinti (sau de-duminici) = sarbatoare crestina care se sarbatoreste in ziua de 9 martie. ◊ (Substantivat, m.) Scrie un patruzeci. ◊ (Cu valoare de num. ord.) Randul patruzeci. ◊ (intra in componenta num. adverbial) S-a deplasat de patruzeci de ori. ◊ (intra in componenta num. multiplicativ) De patruzeci de ori pe atata. ◊ (intra in componenta num. distributiv) Cate patruzeci de leiPatru + zece.

ARC, arcuri, si (2) arce, s. n. 1. Arma (primitiva) de aruncat sageti, alcatuita dintr-o varga flexibila usor incovoiata si o coarda prinsa de extremitatile vergii. ♦ P. a**l. Ceea ce are forma unui arc (1). Arcul sprancenei. 2. Portiune dintr-o circumferinta sau dintr-o linie curba. Arc de cerc. ♦ (Element de) constructie in forma arcuita. ◊ Arc de triumf = monument in forma de portic arcuit cu una sau mai multe arcade, ridicat in amintirea sau pentru sarbatorirea unui fapt insemnat. 3. Organ metalic elastic al unei masini sau al unui mecanism, care are proprietatea de a reveni la forma initiala dupa ce a fost supus unei solicitari. Arc de automobil.Expr. Parc-ar fi pe arcuri, se zice despre o persoana supla, sprintena. 4. (In sintagma) Arc electric (sau voltaic) = descarcare electrica foarte luminoasa care are loc intre doi electrozi prin care circula un curent de mare intensitate. 5. (Fiziol.; in sintagma) Arc reflex = ansamblul elementelor nervoase care asigura realizarea reflexelor. – Lat. arcus.

PERNA, perne, s. f. 1. Obiect confectionat din doua bucati dreptunghiulare sau patrate de tesatura de bumbac, lana etc., cusute intre ele, avand in interior fulgi, lana, puf etc., si pe care, de obicei, cineva isi pune capul cand se culca. ◊ Perna electrica = obiect in forma de perna (1) plata, in care se gasesc rezistente electrice izolate si releuri de protectie, intrebuintat ca termofor. Perna de calcat = ustensila auxiliara asemanatoare cu perna (1), care se foloseste la calcatul obiectelor de imbracaminte, in special al manecilor, pieptilor, umerilor. 2. Obiect de tapiterie format dintr-un fel de sac umplut cu par, cu iarba-de-mare etc., adesea prevazut cu arcuri, care se asaza pe scaune, pe bancile unui automobil etc. 3. (In sintagma) Perna de aer = curent de aer antrenat intre doua suprafete aflate in miscare relativa si care serveste ca lubrifiant. [Var.: (pop.) perina s. f.] – Din scr. perina.

VIKING, vikingi, s. m. Nume dat razboinicilor, navigatorilor si negustorilor scandinavi care au intreprins, intre secolele VII si X, numeroase expeditii in Europa si in America de Nord. – Din fr. viking.

OPT, (1) num. card., (2) opturi, s. n. 1. Num. card. Numarul care in numaratoare are locul intre sapte si noua. ◊ (Adjectival) Copilul are opt ani. ◊ (Substantivat) Mananca cat opt. (Cu valoare de num. ord.) Etajul opt. ◊ (Precedat de „cate”, formeaza num. distributiv) Merg in rand cate opt. 2. S. n. Semn grafic care reprezinta numarul opt (1); p. ext. desen, figura in forma acestui semn. ♦ Nota opt. ♦ (Art.) Numele unui dans popular. – Lat. octo.

PRESCOLAR, -A, prescolari, -e, adj. Care nu a atins inca varsta de scoala; care se refera la educatia, invatamantul copiilor sub aceasta varsta, care apartine acestora. ♦ (Substantivat) Copil care are varsta intre 3 si 6 ani. – Pre1- + scolar (dupa fr. prescolaire).

SAISPREZECE num. card. Numar care, in numaratoare, are locul intre cincisprezece si saptesprezece si care se indica prin cifra 16 sau XVI. ◊ (Adjectival) Are saisprezece ani. ◊ (Substantivat) Scrie un saisprezece pe tabla. ◊ (Cu valoare de num. ord.) Capitolul saisprezece. ◊ (In componenta numeralului adverbial corespunzator) Scrie de saisprezece ori. ◊ (In componenta numeralului multiplicativ corespunzator) De saisprezece ori pe atata. ◊ (In componenta numeralului distributiv corespunzator) Cate saisprezece lei. [Var.: (rar) sasesprezece num. card.] – Sase + spre + zece.

LISITA, lisite, s. f. Pasare calatoare de balta, cu pene negre si cu o pata alba intre ochi, avand carnea comestibila (Fulica atra). [Var.: (reg.) liseta s. f.] – Cf. bg. liska, ucr. lysucha.

MIE, mii, num. card., s. f. I. Numarul care in numaratoare are locul intre 999 si 1001. 1. (Cu valoare adjectivala) O mie de ani. ◊ (La pl.; adesea prin exagerare, indica un numar foarte mare, nedeterminat) Mii de glasuri. 2. (Cu valoare substantivala) Unde merge mia, mearga si suta.Loc. adv. Cu miile (sau cu mia) = in numar foarte mare, cu duiumul. ◊ Expr. Mii si sute sau mii si mii = extrem de multi. A avea o mie si o suta pe cap = a avea foarte multa treaba sau griji, nevoi etc. 3. (intra in componenta numeralelor adverbiale) De o mie de ori pe zi. II. S. f. Numarul abstract egal cu o mie (I). ♦ Bancnota a carei valoare este de o mie (I 1) de lei; miar. – Lat. milia (pl. lui mille).

DUEL, dueluri, s. n. Lupta care se desfasoara (dupa un anumit cod) intre doua persoane inarmate, in prezenta unor martori si care are drept scop transarea unui diferend personal. ♦ Lupta in care artileriile celor doua armate inamice trag simultan una asupra celeilalte. ♦ Fig. Polemica vie care are loc intre doua persoane, doua publicatii etc. – Din fr. duel, lat. duellum.

SUTA, sute, num. card., s. f. 1. Num. card. (Adesea cu valoare substantivala sau adjectivala) Numarul care in numaratoare are locul intre nouazeci si noua si o suta unu si care se indica prin cifrele 100 si C. ◊ Loc. adj. La suta = (despre dobanzi, procente) corespunzator, proportional unei sume de o suta de lei sau unei cantitati de o suta de unitati. ◊ Loc. adv. Suta la (sau in) suta = complet, in intregime, deplin; p. ext. sigur, fara indoiala. ◊ Expr. Sute si mii sau mii si sute sau o suta si-o mie sau sute (si sute) de... = numar mare, nedeterminat. ◊ (Cu valoare de num. ord.) Randul o suta 2. S. f. Cifra care marcheaza numarul dintre nouazeci si noua si o suta unu. ♦ Bancnota de o suta de lei. ◊ Expr. Unde s-a dus mia, duca-se si suta = unde s-a facut o cheltuiala mare, poate sa se faca si una mica. – Et. nec.

TRASNET, trasnete, s. f. Descarcare electrica, insotita de o lumina vie si de un zgomot puternic, care are loc intre doi nori sau intre un nor si pamant sau obiecte de pe pamant. ◊ Expr. A ramane ca lovit de trasnet = a incremeni, a inlemni (de spaima, de uimire etc.). Lovitura de trasnet = intamplare (nefericita) venita pe neasteptate. – Trasni1 + suf. -et.

TRIPARTIT, -A, tripartiti, -te, adj. Care are trei parti; din trei parti. ♦ Care are loc intre trei state sau trei partide. – Din fr. tripartite.

DINTRE prep. 1. (Introduce un atribut care arata locul ocupat de cineva sau de ceva intre doua sau mai multe obiecte) Care se afla intre..., in mijlocul... Spatiul dintre pat si masa. ♦ (Introduce un complement care arata punctul de plecare) Din mijlocul... Iese luna dintre nori. 2. (Introduce un atribut care arata detasarea unui obiect din mijlocul mai multora de acelasi fel) Printre, intre, din. Dintre sute de elevi. 3. (Introduce un atribut exprimand o corelatie sau o alternanta) Intre. Raportul dintre parte si intreg. 4. (Introduce un atribut care indica rastimpul dintre doua momente cunoscute) Situat intre.. Momentul dintre noapte si zi. 5. (Introduce un atribut care exprima un raport de reciprocitate) Care exista intre... S-au intarit legaturile dintre ei.De4 + intre.

SUFUZIUNE, sufuziuni, s. f. 1. Raspandire sub piele a unei umori. ♦ Sufuziune sangvina = hemoragie de proportii reduse care are loc intre straturile componente ale unui organ sau ale unui tesut. 2. (Geol.) Proces de spalare si de transportare a particulelor fine din rocile afanate sub actiunea circualtiei apelor subterane. [Var.: sufoziune s. f.] – Din fr. suffusion.

ABRUPT ~ta (~ti, ~te) 1) (despre maluri, povarnisuri) Care este in panta foarte inclinata; aproape vertical. 2) fig. (despre stil) Care nu are legatura intre idei. [Sil. ab-rupt] /<lat. abruptus, fr. abrupt

DEAL ~uri n. 1) Ridicatura de teren mai joasa decat muntele, avand inaltimea intre 200 si 800 metri. ◊ Ce mai la ~ la vale a) la ce bun atata vorba; b) sa discutam la obiect, spunand lucrurilor pe nume. La ~ in sus; inspre culme. 2) fam. Teren arabil din imprejurimile unei localitati rurale. A pleca la ~. [Monosilabic] /<sl. delu

INTERBELIC ~ca (~ci, ~ce) Care are loc intre doua razboaie; dintre doua razboaie. /inter- + belic

INTERCONFESIONAL ~a (~i, ~e) Care are loc intre mai multe confesiuni sau religii. /<fr. interconfessionnel

INTERJUDETEAN ~eana (~eni, ~ene) Care are loc intre judete; dintre judete. /inter- + judetean

INTERNATIONAL1 ~a (~i, ~e) 1) Care tine de relatiile dintre state; care are loc intre mai multe state. Intalnire ~a.Limba ~a limba cu o larga circulatie, folosita in relatiile dintre diferite natiuni. Drept ~ totalitate de norme juridice, care reglementeaza raporturile dintre state. 2) Care se realizeaza cu participarea mai multor state. Concurs ~. 3) Care este important pentru intreaga omenire; de o insemnatate mondiala. [Sil. -ti-o-] /<fr., germ. international

INTERSCOLAR ~a (~i, ~e) Care are loc intre doua sau mai multe scoli. /<fr. interscolaire

INTERUMAN ~a (~i, ~e) Care are loc intre oameni. /<engl. interhuman

FEIDJ s.n. Depresiune alungita, modelata prin actiunea vantului intre dune, avand forma unui culoar cu fundul acoperit de o cuvertura de nisip. [< fr. feidj < cuv. arab].

INTERCOLHOZNIC, -A adj. Care se refera, are loc intre mai multe colhozuri. [Et. incerta].

INTERCOLONIAL, -A adj. Care are loc intre colonii. [Pron. -ni-al. / cf. fr. intercolonial].

INTERSPECIFIC, -A adj. (Biol.) Care are loc intre specii diferite. [< fr. interspecifique].

SHOGUN s.m. (Ist.) Titlu dat dictatorilor militari ai Japoniei intre 1192 si 1867. [Pron. so-gun. / < shogoun < cuv. japonez].

VOLEI s.n. Joc sportiv care are loc intre doua echipe de cate sase jucatori pe un teren special amenajat si care consta in aruncarea unei mingi numai cu mainile peste o plasa intinsa sus la mijlocul terenului. [Pron. -lei, var. volei-bal s.n. / < engl. volley-ball].

COLOIDAL, -A adj. coloid. ♦ stare ~a = stare de diviziune a materiei in care particulele constitutive au dimensiuni intre aceea a moleculelor lor si aceea a suspensiilor. (<fr. colloidal)

ANGRENA vb. I. tr. 1. A face sa intre dintii unei roti intre cei ai altei roti pentru a o antrena in miscarea ei. 2. (Fig.) A face pe cineva sa intre intr-o actiune; a incepe, a se angaja la un drum. [< fr. engrener].

BINAR, -A adj. 1. Care este compus din doua unitati, din doua parti. ◊ (Muz.) Subdiviziune binara = subdiviziune a unui timp in doua, patru sau opt parti egale. ♦ (Despre plante) Cu organele dispuse cate doua, cate patru etc. ♦ (Chim.) Compus din doua elemente, din doua substante etc. 2. (Mat.) A carui baza este numarul 2. ◊ Relatie binara = relatie care are loc intre doi termeni. [Cf. fr. binaire, lat. binarius].

INDIGO s.n. 1. Culoare a spectrului solar situata intre albastru si violet. 2. (Chim.) Materie colorata de un albastru-violet, care se extrage dintr-o planta tropicala sau din anilina. ♦ (Impr.) Hartie-carbon. // adj. Care are culoarea intre albastru si violet, ca aceea corespunzatoare din spectrul solar. [< fr., sp. indigo].

ANGRENA I. vb. tr. a face ca dintii unei roti sa intre intre cei ai altei roti spre a-i transmite o miscare. II. tr., refl. a antrena, a fi antrenat intr-o actiune. (< fr. engrener)

CEREALII s. f. pl. (ant.) sarbatori dedicate zeitei Ceres, venerata de romani drept „creatoarea recoltelor”, care aveau loc intre 12 si 19 aprilie. (< lat. cerealia)

EGEEAN, -A adj. referitor la popoarele de la Marea Egee. ◊ civilizatie egeeana = nume dat civilizatiilor preelenice care s-au dezvoltat intre anii 2600 si 1200 i. Chr. in insulele si pe coastele Marii Egee. (< fr. egeen)

INTERCOLONIAL, -A adj. care are loc intre colonii. (< fr. intercolonial)

INTERDEPARTAMENTAL, -A adj. care are loc intre diferite departamente. ◊ care coordoneaza activitatea mai multor departamente. (< fr. interdepartamental)

INTERGENERIC, -A adj. (biol.) care are loc intre genuri diferite. (< fr. intergenerique)

INTERSPECIFIC, -A adj. (biol.) care are loc intre specii diferite. (< fr. interspecifique)

ANGOULEME [ãgulem], ramura colaterala a dinastiei franceze Capetiene Valois-Orleans. I-au apartinut intre 1515 si 1589 cinci regi: Francisc I, Henric II, Francisc II, Caron IX, Henric III.

AZTEC, A (‹ fr. {i}) s. m. si f., adj. 1. S. m. si f. (La pl.) Triburi amerindiene din reg. centrala a statului Mexic, din familia de limbi uto-azteca. A., una dintre ramurile populatiei cicimecilor, au coborit stepele nordice ale Mexicului precolumbian si au cucerit si supus terit. ate triburilor invecinate (toltecii, mixtecii, hauxtecii, olmecii si zapotecii) intemeind o vasta stapinire in reg. Americii Centrale. Intre 1325 si 1370 au ocupat ins. din L. Texcoco unde si-au fondat capitala statului, Tenochtitlan (astazi Ciudad de Mexico), dind nastere unei stralucitoare civilizatii careia i-au pus capat conchistadorii spanioli condusi de Hernan Cortes (1519-1521). ♦ Persoana care face parte din aceasta populatie. 2. Adj. Care apartine a (1), privitor la a.Arta a. v. arta precolumbiana.

BETELGEUSE, stea rosiatica variabila, situata in constelatia Orion, la c. 650 ani lumina de Soare. Are marimea intre 0,4 si 1,3 (diametrul intre 730 si 1.000 de diametre solare) si perioada de 196 zile.

BILINA (‹ rus.) s. f. (la pl.) Cintece poematice rusesti, cu tematica patriotica, sociala si etica, insotite de melodie, alcatuind eposul eroic al Rusiei vechi. S-au format intre sec. 11 si 16 si cuprind doua cicluri principale: klevian, din care fac parte b. haiducesti despre Ilia Muromet s.a., si novgorodian, din care fac parte, de ex. b. – basm „Sadko”. Sin. starina.

BOLSEVIC, -A (‹ rus.) adj., s. m. si f. 1. Adj. Care se refera la bolsevism, caracteristic bolsevismului. 2. S. m. si f. Adept al bolsevismului; comunist, membru al Partidului Comunist (bolsevic) al Uniunii Sovietice (denumirea P.C.U.S. intre 1918 si 1952). au evoluat spre folosirea unor metode de extrema stinga, preluind puterea in stat in urma Revolutiei din Octombrie 1917.

CAPETINGI (CAPETIENI), dinastie de regi ai Frantei, intemeiata de Hugo Capet; in linie directa au domnit intre 987 si 1328, iar in linie colaterala pina in 1848 (cu intreruperi).

RAZBOAIELE BALCANICE, denumire a doua razboaie purtate in Peninsula Balcanica. Primul R.B. (oct. 1912-mai 1913), razboi de eliberare nationala, purtat de Alianta balcanica (Bulgaria, Serbia, Grecia, Muntenegru) impotriva Imp. Otoman; s-a incheiat cu victoria Aliantei. Prin Pacea de la Londra (mai 1913), Turcia restituia toate posesiunile din Europa, cu exceptia orasului Istanbul si a unui mic teritoriu din jurul orasului, iar Albaniei i se recunostea independenta (proclamata la 28 nov. 1912). ◊ Al doilea R.B. (iun.-aug. 1913), razboi care a avut loc intre Bulgaria, pe de o parte, si Grecia, Serbia, Muntenegru, Romania si Imp. Otoman, pe de alta parte, incheiat cu infrangerea Bulgariei. Potrivit Tratatului de Pace de la Bucuresti (28 iul./10 aug. 1913), Bulgaria ceda S Macedoniei si V Traciei Greciei, N Macedoniei Serbiei, regiunea din S Dobrogei (Cadrilaterul) intra in componenta Romaniei, iar o parte a Traciei rasaritene, cu Adrianopolul, revenea Turciei potrivit unui tratat turco-bulgar (29 sept. 1913) incheiat la Istanbul. R.B. au provocat ascutirea contradictiilor internationale, contribuind la izbucnirea Primului Razboi Mondial.

CRISANA, prov. istorica in V M-tilor Apuseni, la N de Mures. Pe terit. ei este mentionat voievodatul romanesc al lui Menumorut (sec. 9-10). Dupa1541 a facut parte din principatul Transilvaniei; turcii au stapinit intre anii 1660 si 1692 o mare parte a terit. C. (eialetul de Oradea). Puternic centru al culturii romanesti in sec. 19 (scolile de la Beius, Arad, Oradea etc.). In 1918 s-a unit cu Romania, o data cu Transilvania, Banatul si Maramuresul.

cird n., pl. uri (sirb. krd, vsl. kurdu. Cp. cu ciurda, cireada). Ceata, droaie: cird de copii, de miei, de rate. Cirduri-cirduri, cu cirdu, cite un cird, in cirduri: veneau cirduri-cirduri. De un cird de vreme, de cit-va timp. A avea (a intra sau a te pune) in cird cu cineva, a avea, a face cu el (Cp. cu circa): cu circotasu sa n´ai nimic in cird! V. crila, haita, vijdoc.

SAMUR (‹ tc.) s. m. Mamifer carnivor din familia mustelidelor cu blana foarte fina, brun-negricioasa cu o pata alba pe piept (Martes zibellina), avand lungimea intre 32 si 51 cm, iar greutatea intre 900 gr si 1,8 kg. Traieste in padurile din Siberia, Mongolia, N Chinei. Blana de s. este foarte apreciata; in trecut a format obiectul unui comert intens cu Europa. In prezent, specie periclitata. Sin. zibelina.

AMINOZAHARURI s. n. pl. Derivati cu amina ai zaharurilor, care intra in componenta unor substante naturale importante. – Amino + zaharuri (dupa fr. amino-sucres, germ. Amino-zucker).

CALUS, calusuri, s. n. 1. Bucata de lemn sau de metal care se pune intre dintii dinainte ai unui animal, spre a-l forta sa tina gura deschisa; mototol de carpe care se introduce in gura unei persoane, pentru a o impiedica sa strige. ◊ Expr. A pune (cuiva) calusul in gura = a impiedica (pe cineva) sa vorbeasca. 2. Betisor care face parte din mecanismul de declansare al capcanelor de lemn. 3. Mica piesa de lemn cu o forma speciala, pe care se sprijina coardele intinse ale unui instrument muzical; scaun. 4. Suport de lemn pe care pictorul isi asaza tabloul cand lucreaza; sevalet. 5. Utilaj de foraj, pentru rotirea prajinilor, folosit in forajul prin percutie sau in cel manual. 6. (De obicei art.) Numele unui dans popular cu figuri variate, jucat (in preajma Rusaliilor) de un grup de flacai; melodie dupa care se executa acest dans; calusar (1), calusel (4). – Cal + suf. -us.

VALENTA, valente, s. f. 1. (Chim.) Marime care indica capacitatea de combinare a elementelor si a radicalilor si care reprezinta numarul atomilor de hidrogen (sau de echivalenti ai acestuia) cu care se poate combina atomul elementului sau radicalul respectiv. ◊ Liniuta de valenta (si eliptic) = semn grafic care marcheaza in formulele chimice legatura dintre atomii moleculelor. ♦ Forta de legatura intre doi atomi ai unei molecule. 2. Fig. Insusire, posibilitate (de dezvoltare). – Din fr. valence.

FILTRA, filtrez, vb. I. Tranz. 1. (Tehn.), A separa partile omogene dintr-un amestec eterogen cu ajutorul unui filtru; a trece un fluid printr-un filtru sau prin alt mediu permeabil pentru a-l curata de impuritati, de microbi etc. 2. (Fiz.) A impiedica trecerea printr-un mediu a unora dintre componentele monocromatice ale luminii incidente. ♦ (In limbaj curent; despre lumina) A patrunde, a se strecura (printr-o fereastra, o crapatura etc.). ♦ A selecta dintr-un complex de oscilatii cu frecvente diferite oscilatiile care au frecvente cuprinse intre anumite limite. – Din fr. filtrer.

PATI, patesc, vb. IV. 1. Tranz. A i se intampla cuiva ceva (neplacut, iesit din comun), a da peste ceva neasteptat (si neplacut). ◊ Expr. A o pati = a avea neplaceri, a intra intr-un bucluc; a da peste o belea. A o pati cu cineva = a intalni pe cineva care iti produce neplaceri, a-si gasi beleaua cu cineva. Din patite = din experienta. A fi patit multe = a fi trecut prin multe necazuri, a avea experienta. (Fam.) Ce-ai patit? = ce ti s-a intamplat de faci asa ceva? ce te-a gasit? 2. Tranz. si intranz. (Inv. si pop.) A suferi, a patimi, a indura. [Prez. ind. si: (pop.) pat] – Lat. pati.

MEZON, mezoni, s. m. Particula elementara instabila, neutra sau cu sarcina electrica, avand masa cuprinsa intre masa electronului si cea a protonului. – Din fr. meson, germ. Meson.

ORTOEDRIC, -A, ortoedrici, -ce, adj. (Despre cristale) Care are planurile coordonate perpendiculare intre ele, care are fetele intersectate in unghi drept. – Din fr. orthoedrique.

CONSANGVINITATE s. f. Raport de rudenie intre persoane care au acelasi tata, dar nu si aceeasi mama. – Din fr. consanguinite.

MEZOCEFAL, -A, mezocefali, -e, adj. (Med.; despre oameni; adesea substantivat) Care are craniul de forma intermediara intre brahicefal si dolihocefal; (despre eraniu) care are forma intermediara intre brahicefal si dolihocefal. – Din fr. mesocephale.

COLOIDAL, -A, coloidali, -e, adj. (Chim.) Care are aspectul si proprietatile unui coloid (2). ◊ Stare coloidala = stare de diviziune a materiei, in care particulele constitutive au dimensiuni cuprinse intre aceea a moleculelor si aceea a suspensiilor. [Pr.: -lo-i-] – Din fr. colloidal.

REFLEXIVITATE s. f. (Rar) 1. Faptul de a fi reflexiv; predispozitie spre meditatie. 2. Proprietate a unei relatii logice, matematice etc. de a avea loc intotdeauna intre un element si el insusi. – Reflexiv + suf. -itate. Cf. fr. reflexivite.

DENTITIE, dentitii, s. f. Totalitatea dintilor mamiferelor, caracteristica, dupa structura si numar, unui tip de regim alimentar. Dentitie de carnivor. ♦ Proces de formare si de aparitie a dintilor la copii si la puii animalelor mamifere. Dentitie intarziata.Dentitie de lapte = dentitie formata din 20 de dinti, care apare, la copii, intre 6 luni si 3 am. Dentitie definitiva = dentitie formata din 8 incisivi, 4 canini, 4 premolari si 16 molari, care apare incepand de la 6-7 ani. ♦ Modul in care sunt asezati dintii. [Var.: dentitiune s. f.] – Din fr. dentition, lat. dentitio, -onis.

ACTINOMICETA ~e f. 1) la pl. Grup de microorganisme avand caracter intermediar intre ciupercile inferioare si bacterii. 2) Microorganism din acest grup. /<fr. actinomycetes

GROS2 groasa (grosi, groase) (in opozitie cu subtire) 1) (despre corpuri cilindrice) Care are circumferinta si diametru mare. Stalp ~. 2) (despre fiinte sau despre partile corpului lor) Care are multa grasime; gras. ◊ (A fi) ~ de (sau la) obraz a) (a fi) nerusinat; b) (a fi) nesimtit. 3) pop. (despre femei) Care este gravida; insarcinata. 4) (despre obiecte) Care are un volum mare; voluminos. ◊ ~ la punga cu multi bani; bogat. 5) (despre corpuri) Care are dimensiunea mare intre baza si suprafata. 6) Care are dimensiunea sectiunii transversale in plan orizontal mare. Perete ~. 7) (despre tesaturi) Care este tesut din fire cu diametru mare. 8) (despre fluide) Care curge sau se imprastie greu. 9) (despre medii) Care este foarte compact; de nepatruns; des; dens. Ceata groasa. Umbra groasa. 10) (despre voci, sunete etc.) Care este produs de oscilatii cu frecventa joasa; profund; jos; grav. /<lat. grossus

PITECANTROP ~i m. Om fosil avand caractere intermediare intre maimutele antropoide si omul primitiv. /<fr. pithecanthrope

ASTEROID s.m. (de obicei la pl.) Numele unor planete mici care isi au orbitele intre orbitele lui Marte si Jupiter. ♦ Bolid, aerolit. [Pron. -ro-id. / < fr. asteroide, cf. gr. asteroeides – asemanator unei stele].

PASTRUGA, pastrugi, s.f. Peste din fam. acipenseridae (sturioni), prezent in Marea Neagra si Marea Caspica si fluviile aferente, de 1-2 m lungime si o greutate intre 20 si 60 kg, avand pe corp scuturi mici dintate si altele mari, stelate, cu botul lung si lat ca de rata, fara franjuri, de la care se obtin icre cu bob mai mic, de culoare cenusie (Acipenser stellatus). – V. sturion

ACCESA, accesez, vb. I. Tranz. (Inform.) 1. A avea acces, a intra intr-o retea, intr-un program. 2. A obtine o instructiune din memorie, pentru a o executa. (cf. engl. access)

PLAN s.n. 1. Suprafata neteda, plana, fara ridicaturi. ♦ Suprafata care contine toate dreptele care trec printr-un punct fix si intersecteaza o dreapta. ♦ (Anat.) Suprafata care sectioneaza imaginar corpul omenesc sub o anumita incidenta. 2. Desen tehnic care reprezinta grafic o suprafata de teren, o constructie, o masina etc. 3. Parte a unei suprafete in raport cu departarea de ochiul observatorului si cu reprezentarea ei intr-o pictura, intr-un tablou etc. ♦ (Cinem.) Fiecare serie de instantanee dintr-un film, privind aceeasi actiune sau acelasi subiect, luate sub acelasi unghi de vedere si intr-un cadru constant. ♦ Mod de incadrare a subiectului filmat ori a diverselor sale elemente sub aspect dimensional. 4. Suprafata de sustinere in aer a unei aeronave; (p. ext.) aripa. 5. Fel cum sunt asezate, dispuse partile unei opere stiintifice, literare etc. in momentul cand au fost coordonate intre ele; proiect, alcatuire; (p. ext) proiect pentru o actiune care urmeaza sa fie indeplinita. 6. Proiect elaborat cu anticipare, cuprinzand o suita ordonata de operatii destinate sa duca la atingerea unui scop; program de lucru. [Pl. -nuri, -ne. / < fr. plan, cf. lat. planum].

SIMPETAL, -A adj. (Despre flori, plante) A carui corola are petalele unite intre ele. V. gamopetal. / < germ. sympetal].

TETRODA s.f. Tub electronic asemanator cu trioda, care are doua grile intre catod si anod. [< fr. tetrode].

COLOIDAL, -A adj. Cu aspect si proprietati de coloid. ◊ Stare coloidala = stare de diviziune a materiei, in care particulele constitutive au dimensiuni cuprinse intre aceea a moleculelor lor si aceea a suspensiilor. [Cf. fr. colloidal].

anafura (anafure), s. f. – Piine sfintita care se imparte credinciosilor dupa terminarea slujbei. – Var. (a)nafora, nafura.Anafora, s. f. (raport scris adresat domnitorului), anafora, s. f. (procedeu stilistic, repetitie). – Mr. anafura, megl. nafara. Ngr. ἀναφορά „relatare” (Murnu 4); in primul sau sens ar fi putut intra prin intermediul sl. (a)nafora. Ultima var. este neol.

DISC s.n. 1. Obiect rotund si plat care se foloseste in proba atletica de aruncare la distanta. ♦ Obiect rotund si plat. ♦ Placa de patefon. 2. Suprafata aparenta a Soarelui sau a Lunii, vazuta de un observator de pe Pamant. 3. Organ sau structura anatomica circulara, plata. ◊ Disc intervertebral = tesut fibros asezat intre doua vertebre, avand forma de disc cu un nucleu bulbos; hernie de disc = hernia discului intervertebral. 4. Receptaculul sau partea terminala la compozee. [Cf. fr. disque, it. disco < lat. discus, gr. diskos].

numela, numele, s.f. (reg.) dispozitiv simplu de lemn, asezat pe grumazul porcilor, pentru ai impiedica sa intre in locuri nepermise.

PROPORTIE s.f. 1. Raport intre dimensiunile unui intreg si partile lui sau intre dimensiunile partilor unui intreg. ♦ Procent, parte raportata la intreg. 2. Potrivire, raport armonios intre mai multe lucrari, parti. ♦ In proportie cu... = proportional cu..., potrivit cu.... 3. (La pl.) Dimensiune, marime. 4. (Mat.) Egalitate intre doua rapoarte avand patru elemente constitutive. [Gen. -iei, var. proportiune s.f. / cf. fr. proportion, lat. proportio].

REZISTENTA s.f. I. 1. Calitatea unui corp de a rezista la actiunea unui alt corp (care tinde sa-l rupa). ♦ Forta de opunere a unui mediu la realizarea unei actiuni. ♦ Obisnuinta a microbilor cu medicamentul administrat pentru combaterea lor, datorita abuzului de antibiotice. 2. Forta opusa de un conductor la trecerea curentului electric prin el. ♦ (Concr.) Rezistor. 3. Putere de a rezista la o boala, la o oboseala etc. II. (Fig.) Impotrivire, opozitie. ♦ Piedica, obstacol, greutate. ♦ Miscare a patriotilor care, in tarile ocupate de fascisti intre anii 1940 si 1945, au luptat impotriva politicii de colaborare cu acestia. [Cf. fr. resistance, it. resistenza].

daravera (-re), s. f.1. Treaba, afacere comerciala. – 2. Incurcatura. – 3. (Arg.) Organ s****l. – Var. daravere, daravela. Mr. daravera. It. dare(e)avere „activ si pasiv”, termen comercial intrat prin filiera orientala, cf. ngr. νταραβέρι „miscare comerciala”, tc. dalavera „inselatorie”, iud. sp. delabera „afacere” (Papahagi, Jb., XVI, 131; Wagner RFE, XXXIV, 40). In general se indica de obicei ipoteza unei combinatii interne intre dare si avere, pe baza modelului din tc. alisveris (Tiktin; Candrea; Scriban); Pascu, II, 129, se refera gresit la tc. dever „miscare comerciala”, cf. dever. Sensul 3 apare si in tc. dalavera (Wagner, BF, X, 14).

ACULTURATIE s. f. complex de transformari care au loc in planul culturii ca urmare a contactului intre grupuri sociale avand culturi deosebite; adaptare a unui individ (grup) la o noua cultura. (< fr., engl. acculturation)

CHASE CEIS/ s. n. (jaz) dialog foarte viu intre solistii interpreti ai aceluiasi instrument, fiecaruia revenindu-i cateva masuri. (< engl. chase)

PERITECTIC, -A adj., s. n. (aliaj binar) cu componenti miscibili doar in stare solida, avand o temperatura intre temperaturile de topire ale componentilor. (< fr. peritectique)

PROPORTIE s. f. 1. raport intre partile unui intreg si intre acestea si intreg; raport stabilit intre lucruri comparabile. 2. (pl.) dimensiune, amploare, marime. ♦ a lua ĩi = a) a se dezvolta, a creste foarte mult; b) (fam.) a se ingrasa. 3. (mat.) egalitate intre doua rapoarte, avand patru elemente constitutive. (< fr. proportion, lat. proportio)

SELECTIE s. f. 1. alegere de persoane sau lucruri dupa un anumit criteriu si cu un anumit scop; selectionare. ◊ (lingv.) operatie prin care sunt alese unitati din axa paradigmatica. 2. (biol.) proces natural ori provocat care favorizeaza supravietuirea sau inmultirea preferentiala a anumitor indivizi. ♦ ~ naturala = supravietuirea si continua evolutie a speciilor animale si vegetale cu o mai mare putere de adaptare la mediu si disparitia celor mai putin dotate; ~ artificiala = metoda de ameliorare a speciilor animale si vegetale in selectionarea in vederea reproductiei a indivizilor care intrunesc cele mai multe calitati biologice. 3. (mat.) orice multime finita de elemente observate. ◊ (stat.) parte selectata dintr-o colectivitate spre a servi la o cercetare selectiva. 4. operatie de alegere efectuata de un selector telefonic pentru a asigura legatura intre doi abonati ai unei centrale automate. (< fr. selection, lat. selectio)

SINUS1 s. n. 1. cavitate intre peretii ososi ai craniului. 2. portiune dilatata pe traiectul unui vas sangvin sau limfatic. 3. (bot.) cavitate curbata intre doi lobi. (fr., lat. sinus)

TALONER s. m. jucator de rugbi care se gaseste in invalmaseala, intre doi pilieri, avand sarcina de a talona. (< fr. talonneur)

tipsie (-ii), s. f. – Tava, disc de metal. – Mr. tapsie, megl. tipsiia. Tc. tepsi (Seineanu, II, 361; Lokotsch 2056; Ronzevalle 43), cf. ngr. ταφι, bg. tepsiia. Cuvint oriental care ar fi putut intra si prin cuman. tepsi (Kuun 125).

ALAM HALFA, inaltimi in N Egiptului (Platoul Libian), la granita cu Libia, in apropierea tarmului M. Mediterane. Aici au avut loc lupte intre trupele britanice si germane (aug.-sept. 1942).

BALDUIN (BauDOUIN [boduẽ]), numele a cinci suverani ai Regatului Ierusalimului, intre 1100 si 1186. Mai importanti: B. I (1100-1118). A initiat redactarea Asezamintelor (Assizele) Ierusalimului.

CAPITAL1, (1) capitaluri, s. n. 1. Raport social de productie care se stabileste intre capitalisti, proprietari ai mijloacelor de productie, si proletari, lipsiti de mijloace de productie si de subzistenta si nevoiti, pentru a-si castiga existenta, sa-si vanda forta de munca, ca pe o marfa, celor care ii exploateaza; valoare care produce plusvaloare. 2. Fig. Clasa capitalistilor; capitalism. 3. Bani, suma (mare) de bani (investiti intr-o afacere). ◊ Capital de cunostinte = suma cunostintelor pe care le poseda cineva; experienta. – Fr. capital.

CALUS, calusuri, s. n. 1. Bucata de lemn sau de metal care se pune intre dintii dinainte ai unui animal, spre a-l forta sa tina gura deschisa; mototol de carpe care se introduce in gura unei persoane, pentru a o impiedica sa strige. ◊ Expr. A pune (cuiva) calusul in gura = a impiedica (pe cineva) sa vorbeasca. 2. Betisor care face parte din mecanismul de declansare al capcanelor de lemn. 3. Bucatica de lemn de forma speciala, pe care se sprijina coardele intinse ale unui instrument muzical; scaun. 4. Suport de lemn pe care pictorul isi asaza tabloul cand lucreaza; sevalet. 5. Calusar (1). – Din cal + suf. -us.

CIMPIA DE VEST, cimpie fluvio-lacustra, situata in V Romaniei, care patrunde in zona montana prin „golfuri” (Zarand, Beius, Vad-Borod). Are latimi cuprinse intre 40 km la N si 120 km la S. Alt. medie: 90 m in zonele mai joase (C. Somesului, C. Crisurilor) si c. 110-170 m in portiunile mai inalte (C. Carei, C. Aradului, C. Vingai). Zona cerealiera si viticola (Siria, Minis, Pincota).

TELUR (‹ fr., germ.; {s} lat. tellus „pamant”) s. n. Element chimic (Te; nr. at. 52, m. at. 127,60, p. t. 452ºC, p. f. 1.390ºC, gr. sp. 6,00), din grupa a VI-a a sistemului periodic, cu caracter nemetalic, alb-albastrui, cu proprietati asemanatoare sulfului. A fost descoperit de catre mineralogul austriac Franz Joseph Muller von Reichenstein in 1782 in minele de aur din Transilvania. In natura se intalneste sub forma de telurizi si t. nativ, deseori insotind sulful si seleniul. Are diferite intrebuintari, intre care: colorant pentru sticla si ceramica, compusii sai sunt materiale cu proprietati semiconductoare, receptori de radiatie infrarosie.

ORGANIZATIA MONDIALA DE TURISM (O.M.T.; in engl.: World Tourism Organisation – W.T.O.), organizatie internationala interguvernamentala, creata in 1974, cu sediul la Madrid (Spania), in scopul coordonarii activitatii organizatiilor nationale de turism, imbunatatirii calatoriilor turistice in si intre statele membre. Are 139 de state si teritorii autonome (2001) si peste 350 membri afiliati ce reprezinta guverne locale, asociatii si companii private din turism, inclusiv aeriene, grupuri hoteliere si turoperatori.

KARELIA 1. Republica in NV Federatiei Ruse (din 1991); 172,4 mii km2; 794,2 mii loc. (1994). Cap.: Petrozavodsk. Expl. forestiere, de fosforite, nichel, cupru si min. de fier. Cresterea renilor. Vanatoare, pescuit. Intemeiata la 8 iun. 1920. Locuitorii (kareli), de religie ortodoxa, vorbesc o limba din familia uralica, ramura fino-ugrica. 2. Istmul Kareliei, istm situat intre G. Finic (la V) si L. Lagoda (la E), pe terit. Federatiei Ruse, cu latimea max. de 105 km si inaltimi cuprinse intre 50 si 173 m. Are numeroase lacuri (cel mai mare: Vuoksa). Orase pr.: Sankt Petersburg, Viborg, Sestroretk.

atractiune f. (lat. attractio, -onis. V. tractiune). Fiz. Puterea in virtutea careia corpurile si partile aceluiasi corp se atrag reciproc. – Si atractie. – Toate corpurile naturii se atrag mutual in raport direct cu volumu si invers cu patratu distantelor; asta e atractiunea planetara, o mare lege pe care Newton a demonstrat-o si care e cel mai frumos titlu de glorie al sau. Pintr´insa [!] a explicat miscarea planetelor, intoarcerea cometelor, fluxu si refluxu marii, turtirea polilor s. a. Daca aceste corpuri nu cad unele peste altele, cauza e ca-s dotate´n acelasi timp cu o forta de impulsiune care neutralizeaza puterea atractiva; miscarea circulara e rezultatu combinatiunii acestor doua forte. Se numeste forta de coeziune sau atractiune moleculara aceia care se exercita intre partile aceluiasi corp pin [!] contactu imediat.

HAKUSAN, vulcan stins in Japonia, in partea central-vestica a ins. Honshū, la c. 50 km SE de orasul Kanazawa. Are cinci varfuri, intre care cel mai inalt atinge 2,702 m. Inclus in Parcul National Hakusan (474 km2) impreuna cu Fuji Yama (Fuji San) si Tateyama reprezinta cei mai cunoscuti munti vulcanici din Japonia. Ceremonii religioase. Obiectiv turistic.

COOPERATIVIZARE (‹ cooperativa) s. f. Proces de unire a micilor producatori in cooperative. ◊ Cooperativizarea agriculturii = unire a taranimii in cooperative agricole de productie. In Romania, intre 1949 si 1962, a avut loc o c.a. fortata; in aceasta perioada zeci de mii de tarani au fost arestati, inchisi sau trimisi la munca fortata, inregistrindu-se numeroase victime.

TOKUGAWA [tokugaua], familie nobiliara japoneza, ramura a clanului Minamoto. Membri ai acestei familii au fost shoguni intre 1603 si 1867, promovand o politica de mentinere a randuielilor feudale si de izolare a Japoniei. In acelasi timp, epoca T. a insemnat pentru Japonia o perioada de mare stabilitate politica, prosperitate economica si inflorire culturala. Mai importanti: Ieyasu (1603-1605/1616), fondatorul dinastiei; Iemistu (1623-1651); Ienobu (1709-1712); Yoshimune (1716-1745).

RADIOTELESCOP (‹ fr.) s. n. Instalatie alcatuita dintr-o antena paraboloidala sau dintr-un grup de antene dirijate, precum si din receptoarele electronice aferente, care serveste la receptia si al studierea radioundelor emise de corpurile ceresti. Primul r. a fost construit in 1937 de inginerul american Grote Reber, la Wheaton, Illinois. De-a lungul timpului, o serie de specialisti s-au angajat in efortul de perfectionare a r.: dintre ei remarcandu-se Baade, W., Hanbury-Brown, R., Hewish, A., Lowell, A.C.B. si Sir Ryle, M. s.a. Intre cele mai cunoscute r. sunt cele de la Jodrell Bank (Cheshire), la S de Manchester, construit intre 1951 si 1957, si la Cambrigde (Marea Britanie), cel de la Institutul de Radioastronomie Max Planck (Germania), de la Arecibo (Puerto Rico) si cel de la Very Large Array (S.U.A.). Cu ajutorul r. au fost descoperite, intre altele, intense emisii radio ale planetei Jupiter si au putut fi masurate temperaturile tuturor planetelor.

ciocnesc v. tr. (bg. cuknuvam, rus. coknuti. V. cioc 1). Izbesc cu ciocu, cu virfu, cu o parte: cocosu l-a ciocnit pe ratoi, hai sa ciocnim oua rosii, sa ciocnim paharele si sa bem. V. refl. Ma izbesc: trenurile, vapoarele, armatele s´au ciocnit intre ele.

civil, -a adj. (lat. civilis, d. civis, cetatean. V. cetate). Cetatenesc: drepturi civile. Se zice in opoz. cu militar si ecleziastic [!]: functiune, autoritate civila. Fig. Cioplit, civilizat, bine crescut. Moarte civila, perderea [!] drepturilor de cetatean. Razboi civil, intre cetatenii aceluiasi stat. Dreptu, codu civil, cel relativ la drepturile si datoriile cetateanului. Casatorie, inmormintare civila, facuta numai cu actele oficiului starii civile, deci fara preut [!]. Stare civila, situatiunea unui om conform actelor de la oficiu starii civile (la primarie), de ex. daca e barbat, femeie, insurat ori nu, viu sau mort: ofiteru starii civile. Biurou in care se tin hirtiile acestei situatiuni. S. m. Un civil, o persoana civila (nu militar, nici preut). Adv. A te cununa civil, fara preut, ci numai la primarie. Cu politeta [!]: a te purta civil. – Vechi, azi pop. tivil (germ. zivil).

SANCHI, sit arheologic din India (azi in V statului Madhya Pradesh, la 37 km NE de Bhopal), unde au fost descoperite, intre 1912 si 1919, vestigiile celei mai bine pastrate stupa din India, datand incepand din epoca suveranului Asoka (273-235 i. Hr.) si pana in sec. 1 i. Hr.

LABRADOR (‹ fr. {i}; {s} n. pr. Labrador) s. n. 1. Mineral din grupa feldspatilor, subgrupa plagioclazilor care contine intre 50 si 70% anortit; are luciul sticlos, sidefiu, cu reflexe albastrui si alcatuieste rocile labradolit, gabbro etc., fiind folosit ca piatra semipretioasa. 2. Rasa de caine prepelicar, de talia mare (60 cm), negru sau roscat, folosit de politie pentru detectarea d********r; dresat, este un excelent caine insotitor pentru orbi.

compensatiune f. (lat. compensatio, -onis). Actiunea de a compensa.Despagubire. Sistema de compensatiuni, sistema dupa care suma bunurilor si relelor s´ar imparti egal intre toti oamenii. – Si -atie.

SauDIZI, dinastie domnitoare in Regatul Arab Saudit, intemeiata de Saud ibn Muhammad ibn Mikrin. Pana in 1927 ei sunt emiri de Nejd; intre 1927 si 1932 – regi ai Hidjazului si Nejdului cu terit. unite, iar din 1932 – regi ai Arabiei Saudite. Ultimul reprezentant al dinastiei este regele Abdallah ibn Abd al-Aziz (din 1 aug. 2005).

CARAMB, carambi, s. m. 1. Parte a cizmei care imbraca pulpa piciorului de la genunchi pana la glezna. 2. Fiecare dintre cei doi drugi paraleli ai loitrei, in care intra spetezele carului. 3. Fiecare dintre cei doi drugi paraleli ai scarii, in care intra fusceii. – Lat. *calamulus < calamus „trestie, arc, prajina”).

GLOBULA, globule, s. f. Mic corp de forma sferica. ♦ Spec. Fiecare dintre particulele (sferice) care alcatuiesc sau care se gasesc in diverse lichide organice. ◊ Globula rosie = celula care intra in compozitia sangelui si care contine hemoglobina; hematie, eritrocit. Globula alba = celula care intra in compozitia sangelui, avand rol in procesul de aparare a organismului; leucocita. – Din fr. globule, lat. globulus.

INTERLINIAR, -A, interliniari, -e, adj. Care este scris sau tiparit intre randuri. [Pr.: -ni-ar.Var.: interlinear, -a adj.] – Din fr. interlineaire.

INCRUNTAT, -A, incruntati, -te, adj. 1. Care are pe frunte sau intre sprancene cute de nemultumire, de manie, de ingrijorare etc.; p. ext. care are infatisarea sau privirea aspra, posomorata; crunt, cruntat. 2. (Inv.) Insangerat. – V. incrunta.

UNSPREZECE num. card. Numar care are in numaratoare locul intre 10 si 12 si care se indica prin cifrele 11 sau XI. ◊ (Adjectival) Are unsprezece ani. (Eliptic, indicand ora, ziua etc.) Azi suntem in unsprezece. ◊ (Substantivat, m.) Scrie un unsprezece. ♦ (Cu valoare de num. ord.) Capitolul unsprezece. * (Formeaza numeralul adverbial corespunzator) De unsprezece ori. ◊ (Precedat de „cate”, formeaza numeralul distributiv corespunzator) Cate unsprezece parti.Un + spre + zece.

ZECE, zeci, num. card. 1. Numar care are in numaratoare locul intre noua si unsprezece si care se indica prin cifra 10 sau X. ◊ (Adjectival) Are zece elevi. (La pl., arata o cantitate mare nedeterminata) Zeci de oameni.Expr. A avea zece vieti, se spune cand cineva scapa cu viata din situatii primejdioase. A asculta cu zece urechi = a asculta foarte atent. ◊ (Substantivat) Scrie un zece pe tabla. ◊ (Cu valoare de num. ord.) Etajul zece. ◊ (intra in componenta num. adverbial) De zece ori. ◊ (Precedat de „cate”, intra in componenta num. distributiv) Plecau cate zece. 2. (intra in compunerea numeralelor c*******e compuse de la unsprezece pana la nouasprezece) Cincisprezece. ♦ (intra in compunerea numeralelor c*******e compuse de la douazeci pana la nouazeci si noua) Patruzeci si trei.Lat. decem.

NOUA num. card., s. m. 1. Num. card. Numarul care are in numaratoare locul intre opt si zece; se indica prin cifra 9 (sau IX). ◊ (Adjectival) Are noua ani.Expr. A avea noua vieti (sau suflete) = a fi foarte rezistent sau foarte viteaz. A avea noua baieri la punga = a fi foarte zgarcit. (Peste) noua mari si (noua) tari = foarte departe. ◊ (Substantivat) Veneau noua. (Cu valoare de num. ord.) Volumul noua. ◊ (intra in componenta num. adverbial) De noua ori. ◊ (Precedat de „cate”, intra in componenta num. distributiv) Cumpara cate noua (mere). 2. S. m. Semn grafic care reprezinta numarul noua (1); p. ext. desen, figura in forma acestui semn. ♦ Nota noua (1). – Lat. novem.

POLIVALENT, -A, polivalenti, -te, adj. (Despre elemente chimice sau radicali) Care are proprietatea de a intra in combinatii chimice sub mai multe stari de valenta, care poate functiona sub mai multe stari de valenta. ◊ Alcool polivalent = polialcool. ♦ Fig. Care are valori multiple. – Din fr. polyvalent.

SASE num. card. Numar avand in numaratoare locul intre cinci si sapte si care se indica prin cifra 6 sau VI. ◊ (Adjectival) Sase vagoane. ◊ (Substantivat) Scrie un sase. ◊ (Cu valoare de num. ord.) Etajul sase. (In componenta numeralului adverbial corespunzator) Repeta de sase ori. ◊ (In componenta numeralului multiplicativ corespunzator) De sase ori pe atata. (In componenta numeralului distributiv corespunzator) Le ofera cate sase carti. [Var.: sese num. card.] – Lat. *sess (= s*x).

SAIZECI num. card. Numar avand in numaratoare locul intre cifra cincizeci si noua si saizeci si unu si care se indica prin cifra 60 sau LX. ◊ (Adjectival) Are saizeci de ani. ◊ (Substantivat) Saizeci este o cifra. ◊ (Cu valoare de num. ord.) Pagina saizeci. ◊ (In componenta numeralului adverbial corespunzator) Repeta de saizeci de ori. ◊ (In componenta numeralului multiplicativ corespunzator) De saizeci de ori pe atata. ◊ (In componenta numeralului distributiv corespunzator) Cate saizeci de lei.Sase + zeci (refacut dupa treizeci).

SAPTESPREZECE num. card. Numar avand in numaratoare locul intre saisprezece si optsprezece si care se indica prin cifra 17 sau XVII. ◊ (Adjectival) Saptesprezece carti. ◊ (Substantivat) Saptesprezece este o cifra. ◊ (Cu valoare de num. ord.) Paragraful saptesprezece. ◊ (In componenta numeralului adverbial corespunzator) Scrie de saptesprezece ori. ◊ (In componenta numeralului multiplicativ corespunzator) De saptesprezece ori pe atata. ◊ (In componenta numeralului distributiv corespunzator) Le imparte cate saptesprezece lei. [Var.: (fam.) saptespe num. card.] – Sapte + spre + zece.

SAPTEZECI num. card. Numar avand in numaratoare locul intre saizeci si noua si saptezeci si unu si care se indica prin cifra 70 sau LXX. ◊ (Adjectival) Cartea are saptezeci de pagini. ◊ (Substantivat) Pe caiet era scris un saptezeci. ◊ (Cu valoare de num. ord.) Randul saptezeci. ◊ (In componenta numeralului adverbial corespunzator) Merge de saptezeci de ori. ◊ (In componenta numeralului multiplicativ corespunzator) De saptezeci de ori pe atata. ◊ (In componenta numeralului distributiv corespunzator) Le da cate saptezeci de lei.Sapte + zeci.

OPTSPREZECE num. card. Numar care are in numaratoare locul intre saptesprezece si nouasprezece. ◊ (Adjectival) Are optsprezece ani. ◊ (Substantivat) Scrie un optsprezece. ◊ (Cu valoare de num. ord.) Volumul optsprezece. ◊ (Formeaza num. multiplicativ) De optsprezece ori. ◊ (Precedat de „cate”, formeaza num. distributiv) Aveau cate optsprezece lei.Opt + spre + zece.

OPTZECI num. card. Numar care are in numaratoare locul intre saptezeci si noua si optzeci si unu. ◊ (Substantivat) Nu are mult pana la optzeci. (Cu valoare de num. ord.) Grupa optzeci. ◊ (Formeaza num. multiplicativ) De optzeci de ori. ◊ (Precedat de „cate”, formeaza num. distributiv) S-au format grupuri de cate optzeci.Opt + zeci.

DOMNITOR, -OARE, domnitori, -oare, s. m., adj. I. S. m. Domn (3); spec. titlu purtat de suveranii Romaniei intre 1859 si 1881; persoana care avea acest titlu. II. Adj. 1. (In sintagma) Familie (sau casa) domnitoare = dinastie. 2. Fig. (Rar) Care domneste, stapaneste, domina. – Domni + suf. -tor.

NOUASPREZECE num. card. Numarul care are in numaratoare locul intre optsprezece si douazeci; se indica prin cifra 19 (sau XIX). ◊ (Adjectival) Nouasprezece zile. ◊ (Substantivat) au plecat nouasprezece. ◊ (Cu valoare de num. ord.) Apartamentul nouasprezece. ◊ (intra in componenta num. adverbial) De nouasprezece ori. ◊ (Precedat de „cate”, intra in componenta num. distributiv) Pleaca cate nouasprezece.Noua + spre + zece.

NOUAZECI num. card. Numar care are in numaratoare locul intre optzeci si noua si nouazeci si unu; se indica prin cifra 90 (sau XC). ◊ (Adjectival) Are nouazeci de ani. ◊ (Substantivat) Erau nouazeci. ◊ (Cu valoare de num. ord.) Randul nouazeci. ◊ (intra in componenta num. adverbial) De nouazeci de ori. ◊ (Precedat de „cate”, intra in componenta num. distributiv) Cate nouazeci de lei.Noua + zeci.

DOUAZECI num. card. Numar avand in numaratoare locul intre nouasprezece si douazeci si unu. ◊ (Adjectival) Douazeci de carti. ◊ (Cu valoare de num. ord.) Secolul douazeci. ◊ (intra in componenta num. adverbial) De douazeci de ori. ◊ (intra in componenta num. distributiv) Cate douazeci de masini. ◊ (Substantivat) Cinci de douazeci. [Pr.: do-ua-] – Doua + zeci.

DOISPREZECE, DOUASPREZECE num. card. Numar avand in numaratoare locul intre unsprezece si treisprezece. ◊ (Adjectival) Are doisprezece copii. ◊ (Cu valoare de num. ord.) Secolul doisprezece. ◊ (intra in componenta num. adverbial) De douasprezece ori. ◊ (intra in componenta num. distributiv) Cate doisprezece oameni. ◊ (Substantivat) Trei de doisprezece. [Var.: (reg.) doisprece, douasprece; doispe, douaspe num. card.] – Doi + spre + zece.

TALONER, taloneri, s. m. Jucator de rugbi care se gaseste in gramada intre cei doi pilieri, avand sarcina de a talona mingea. – Din fr. talonneur.

TREISPREZECE num. card. Numar care are in numaratoare locul intre doisprezece si paisprezece si care se indica prin cifra 13 sau XIII. ◊ (Adjectival) Treisprezece ani. ◊ (Substantivat) Scrie un treisprezece. ◊ (Cu valoare de num. ord.) Randul treisprezece. ◊ (Formeaza numeralul adverbial corespunzator) De treisprezece ori. ◊ (Formeaza numeralul multiplicativ corespunzator) De treisprezece ori pe atata. = (Precedat de „cate”, formeaza numeralul distributiv corespunzator) Cate treisprezece parti.Trei + spre + zece.

TREIZECI num. card. Numar care are in numaratoare locul intre douazeci si noua si treizeci si unu si care se indica prin cifra 30 sau XXX. ◊ (Adjectival) Are treizeci de ani. ◊ (Substantivat) Scrie un treizeci pe tabla. ◊ (Cu valoare de num. ord.) Tomul treizeci. ◊ (Formeaza numeralul adverbial corespunzator) De treizeci de ori. ◊ (Formeaza numeralul multiplicativ corespunzator) De treizeci de ori pe atata. ◊ (Precedat de „cate”, formeaza numeralul distributiv corespunzator) Cate treizeci de parti.Trei + zece.

RASCOL, rascoale, s. n. I. 1. Bara de lemn prevazuta la capete cu cate o gaura in care intra carambii de sus ai loitrelor carului. ◊ Expr. A lega pe cineva in rascol = a pune (pe cineva) in obezi. 2. Ispol. II. (Pop.) Separare a oilor, toamna, la desfacerea stanii, pe fiecare proprietar in parte. ♦ (Concr.) Dispozitiv de scanduri folosit pentru a separa oile. – Din sl. raskolu.

DINOZauRIAN, dinozaurieni, s. m. (La pl.) Ordin de reptile fosile de dimensiuni foarte mari, avand unele caractere intermediare intre reptile, pasari si mamifere; (si la sg.) animal din acest ordin. ◊ (Adjectival) Reptila dinozauriana. [Pr.: -za-u-ri-an] – Din fr. dinosauriens.

ALBASTRU1 n. 1) Culoare a spectrului solar care se afla intre violet si verde, avand nuanta cerului senin. 2) Colorant cu aceasta culoare. Verdele se obtine combinand ~ cu galben. [Sil. -bas-tru] /<lat. albaster

CREATINA f. (la om si la animale) Substanta proteica care intra in componenta muschilor, avand rol important in metabolismul contractiei musculare. [Sil. cre-a-ti-] /<fr. creatine

DIATOMEE ~ f. 1) la pl Clasa de alge monocelulare microscopice cu corpul inchis intre doua valve silicioase, avand un rol deosebit in formarea depozitelor de diatomit. 2) Alga din aceasta clasa. [G.-D. diatomeei; Sil. di-a-to-me-e] /<fr. diatomee

ESOFAG ~uri n. Parte a tubului digestiv cuprinsa intre faringe si stomac, avand rolul de a transporta alimentele din gura in stomac. [Pl. si esofage] /<fr. oesophage

FLUID2 ~da (~zi, ~de) (despre corpuri) Care are o coeziune slaba intre molecule; care poate curge. /<fr. fluide, lat. fluidus

GAINA ~i f. Pasare domestica de talie medie, cu cioc conic, crescuta pentru carne si oua. ◊ A avea orbul ~ilor a nu vedea bine, deslusit (mai ales seara). De rasul ~ilor de nimic; de batjocura. A se culca o data cu ~ile a se culca foarte devreme, decuseara. A sta ca o ~ (sau curca) plouata a) a fi lipsit de curaj; b) a fi indispus. ~-de-apa pasare de balta, migratoare, de talie medie, cu penaj negru-cenusiu, avand un mot alb intre ochi; lisita. [G.-D. gainii] /<lat. gallina

INTERLINIAR ~a (~i, ~e) poligr. Care este imprimat intre linii sau intre randuri. [Sil. -ni-ar; Var. interlinear] /<fr. interlineaire

A SE INTRERUPE ma intrerup intranz. A se opri in cursul unei activitati, unei actiuni. M-am intrerupt din lucru. /intre- + a rupe

PRIMAR1 ~a (~i, ~e) 1) Care constituie un inceput; care caracterizeaza un inceput; initial; primordial; incepator. Etapa ~a. ◊ Scoala ~a scoala incepatoare. Var ~, vara ~a a) grad de rudenie stabilit intre copiii fratilor sau ai surorilor; b) persoana aflata in acest grad de rudenie. 2) Care se prezinta simplu de tot; rudimentar. /<lat. primarius

RASCOL ~oale n. 1) Bara de lemn prevazuta la capete cu cate o gaura in care intra carambii de sus ai loitrelor. 2) pop. Desfacere a stanii toamna si impartirea oilor fiecarui stapan. /<sl. raskolu

REZONANT ~ta (~ti, ~te) 1) Care tine de rezonanta; propriu rezonantei. Cavitate ~ta. 2) (despre sunete) Care rasuna; rasunator. 3) (despre sisteme fizice) Care are proprietatea de a intra in rezonanta. Circuit ~. /<fr. resonnant

TETRARHIE ~i f. (in Imperiul Roman) Forma de conducere in care puterea de stat era impartita intre patru conducatori, fiecare avand teritoriul sau de guvernare. [G.-D. tetrarhiei; Sil. tetr-] /<fr. tetrarchie

CONSUL s.m. 1. Fiecare dintre cei doi magistrati care se alegeau anual in vechea Roma pentru a exercita puterea suprema. ♦ Fiecare dintre cei trei magistrati supremi care au guvernat Republica Franceza intre 1799 si 1804. 2. Agent diplomatic insarcinat sa reprezinte si sa apere interesele administrativ-juridice si economice ale tarii sale si ale compatriotilor sai intr-o tara straina. [< lat., fr. consul, cf. germ. Konsul].

INCLUZIUNE s.f. Includere. 1. Particula de material strain continuta in masa unui corp solid, intr-un tesut. 2. (Log.) Cuprinderea notiunilor cu sfera mica, dar cu continut bogat, in notiuni cu sfera mare si continut sarac. 3. (Mat.) Relatie intre doua multimi care au proprietatea ca orice element al uneia este un element al celeilalte. [Var. incluzie s.f. / < fr. inclusion, cf. lat. inclusio].

PANCREAS s.n. Glanda situata intre ficat si splina, avand o secretie externa, necesara digestiei, si una hormonala, necesara pentru reglarea zaharului din organism. [Pron. -cre-as. / < fr. pancreas, cf. gr. pankreas].

ANTISPAST s.n. Picior de vers de patru silabe, care are doua silabe lungi intre doua silabe scurte. [Cf. fr. antispaste, lat. antispastus, gr. antispastos].

COMPARATIV, -A adj. Bazat pe comparatie; care face, stabileste o comparatie. ◊ Grad comparativ (si s.n.) = forma a adjectivului si a adverbului care exprima superioritatea, inferioritatea sau egalitatea intre mai multe obiecte sau actiuni care au aceeasi insusire sau intre insusirile aceluiasi obiect sau ale aceleiasi actiuni in momente diferite. ◊ Metoda comparativa = metoda de cercetare in lingvistica istorica, constand in reconstituirea faptelor de limba din trecut, nescrise, prin compararea metodica a unor fapte corespunzatoare de mai tarziu din diferite limbi existente. [Cf. lat. comparativus, fr. comparatif].

ORTOEDRIC, -A adj. (Despre cristale) Care are planurile coordonate perpendiculare intre ele. [Pron. -to-e-. / < fr. orthoedrique].

TALONER s.m. (La rugbi) Jucator care se gaseste la invalmaseala intre cei doi pilieri, avand sarcina de a talona. [< fr. talonneur].

TETRARHIE s.f. Forma de guvernamant in Imperiul roman (instituita de Diocletian), in care autoritatea era impartita intre patru conducatori, fiecare avand teritoriul sau propriu de guvernare. ♦ Subdiviziune a falangei macedonene. ♦ A patra parte dintr-o tara, supusa autoritatii unui tetrarh. [Gen. -iei. / < lat. tetrarchia].

CONSUL s. m. 1. (in Roma antica) fiecare dintre cei doi magistrati care se alegeau anual pentru a exercita puterea suprema. 2. fiecare dintre cei trei magistrati supremi care au guvernat Republica Franceza intre 1799 si 1804. 3. agent diplomatic insarcinat sa reprezinte si sa apere interesele administrativ-juridice si economice ale tarii sale si ale compatriotilor sai intr-o tara straina. (< lat., fr. consul)

FUS s. n. portiune din suprafata unei sfere cuprinsa intre doua cercuri mari, care au un diametru comun. ◊ ~ orar = fiecare dintre cele 24 de portiuni in care este impartita suprafata Pamantului prin meridiane; (biol.) ~ nuclear = formatie din filamente intinse intre cei doi poli ai celulei, care apare in profaza diviziunii celulare. (lat. fusus, dupa fr. fuseau)

INCLUZIUNE s. f. 1. particula de material strain continuta in masa unui corp solid, intr-un tesut. 2. (log.) cuprinderea notiunilor cu sfera mica, dar cu continut bogat, in notiuni cu sfera mare si continut sarac. 3. (mat.) relatie intre doua multimi care au proprietatea ca orice element al uneia este un element al celeilalte. (< fr. inclusion, lat. inclusio)

PRIMOGENITURA s. f. prioritate pe care o are cel dintai nascut intre frati (in familiile nobile si domnitoare). (< fr. primogeniture)

TABULAR, -A adj. I. 1. inscris in coloanele unui registru, pe o lista etc. ♦ diferenta ~a = diferenta intre doi termeni consecutivi ai unei tabele numerice. 2. prezent ~ = prezentul verbului in scrierea de memorii, de insemnari etc. II. (despre relief, corpuri) intins, neted, plat; in forma de masa. ◊ (tehn.; despre un material) in forma de placi. (< fr. tabulaire, lat. tabularius)

TETRARHIE s. f. 1. a patra parte dintr-o tara, supusa autoritatii unui tetrarh (1). 2. forma de guvernamant in Imperiul Roman (instituita de Diocletian), in care autoritatea era impartita intre patru conducatori, fiecare avand teritoriul sau propriu de guvernare. 3. subdiviziune a falangei macedonene. (< fr. tetrarchie)

ARNHEM [arnəm] 1. Mare pen. in N australiei, intre M. Timor la V si G. Carpentaria la E, strabatuta de riul Roper. Paduri tropicale si savane pe culmi. Expl. de bauxita si mangan. Se mai numeste Arnhemland. 2. Oras in Olanda, pe Rin; 295,4 mii loc. (1987, cu suburbiile). Metalurgia plumbului, echipament electric, produse chimico-farmaceutice si alim. Santiere navale. Centru de cercetari nucleare. Muzeu, galerie de arta moderna. In timpul celui de-al doilea razboi mondial (17-25 sept. 1944), aici au avut loc lupte grele intre trupele britanice si cele germane.

BORODINO, localit. in Federatia Rusa (C.S.I.), la 124 km V de Moscova, unde, la 7 sept. 1812, a avut loc o batalie intre armatele ruse, conduse de Mihail Kutuzov, si cele franceze, incheiata nedecis, dar care a uzat armata lui Napoleon I.

CARAMB, carambi, s. m. 1. Partea cizmei care imbraca pulpa piciorului de la genunchi pana la glezna. 2. Fiecare dintre cei doi drugi paraleli ai loitrei, in care intra spetezele carului. – Lat. *calamulus.

ZECE, zeci, num. card. 1. Numar care are in numaratoare locul intre noua si unsprezece; se indica prin cifra 10 sau X. ◊ (Adjectival) Ora zece. ◊ (Substantivat) A luat un zece la matematica. ◊ (Cu valoare de num. ord.) Etajul zece. 2. (intra in compunerea numeralelor c*******e compuse, de la unsprezece pana la nouasprezece) Cincisprezece. ♦ (intra in compunerea numeralelor c*******e compuse, de la douazeci pana la nouazeci si noua) Patruzeci si trei.Lat. decem.

IWO JIMA (IŌ-JIMA, NAKA IWO), insula japoneza, in V Oc. Pacific (arh. Volcano), in N arh. Mariane; 11,7 km2. Relief vulcanic cu alt. de 166 m. Aici au avut loc puternice lupte intre trupele americane si japoneze (1944-1945). Ocupata de S.U.A., a fost retrocedata in 1968 Japoniei.

ORGANIZATIA NATIUNILOR UNITE PENTRU INVATAMANT, STIINTA SI CULTURA (in engl.: United Nations Educational, Scientific and Cultural Organization – U.N.E.S.C.O.), agentie specializata guvernamentala in cadrul sistemului O.N.U., cu sediul la Paris (Franta), creata in nov. 1945 in urma Conferintei de la Londra (isi incepe activitatea la 4 nov. 1946), in scopul intensificarii colaborarii intre natiuni in domeniul educatiei, stiintei, culturii si comunicarii, in spiritul respectului universal pentru dreptate si in dominatia legii, pentru drepturile omului si libertatile fundamentale, indiferent de rasa, s*x, limba sau religie. Promoveaza cooperarea intelectuala internationala, realizeaza asistenta operationala si stimuleaza schimburile internationale si cunoasterea reciproca in domeniile educatiei, stiintei si culturii. U.N.E.S.C.O. are 188 de state membre (2002), intre care si Romania (din 12 iul. 1955).

IMPERIUL ROMAN DE APUS, stat de creat prin impartirea definitiva a Imp. Roman, la moartea lui Theodosiu cel Mare (395), intre cei doi fii ai acestuia, Honoriu si Arcadiu. I.R. de A., condus de Honoriu (395-423), grupa provinciile din V si centru Europei si din N Africii. A dainuit pana in 476, cand ultimul imparat roman, Romulus augustulus, a fost detronat de Odoacru, conducatorul mercenarilor germani.

CORREGIDOR, ins. in Arh. Filipine, la intrarea in G. Manila; c. 5,2 km2. Aici si in Pen. Bataan de la N s-au desfasurat mari lupte intre trupele americane si cele japoneze. Ocupata de japonezi (6 mai 1942) si recucerita de americani (16 febr. 1945).

Agamedes, fratele lui Trophonius si fiul lui Erginus, regele din Orchomenus. Agamedes si Trophonius au fost doi arhitecti celebri, care au construit, printre altele, si edificiul care adapostea comoara lui Hyrieus, regele Boeotiei. Legenda spune ca cei doi frati ar fi lasat o intrare tainica, prin care puteau intra oricind ca sa prade. Faptul fiind descoperit de catre rege, Agamedes a fost ucis de Trophonius ca sa nu-l divulge si pe el. Fratricidul a fost insa pedepsit pe data. Pamintul s-a deschis si l-a inghitit pe Trophonius. Dupa o alta versiune, cei doi frati ar fi construit templul lui Apollo de la Delphi. Cerindu-i zeului rasplata cuvenita, Apollo le-a fagaduit-o in opt zile, ragaz in care i-a sfatuit sa petreaca in voie. La implinirea timpului, cei doi frati au fost gasiti fara viata in patul lor. Moartea usoara care le-a curmat zilele a fost, se pare, cea mai buna rasplata pe care zeul a crezut de cuviinta sa le-o ofere.

AGLOMERANT, aglomeranti, s. m. Substanta care are proprietatea de a uni intre ele granulele, firele sau fasiile care compun un material; liant. – Din fr. agglomerant (influentat semantic de liant).

BARAJ, baraje, s. n. 1. Constructie care opreste cursul unui rau spre a ridica nivelul apei in amonte, a crea o rezerva de apa, o cadere de apa pentru hidrocentrale etc.; stavilar, zagaz. 2. (Mil.) Lucrare de fortificatie facuta spre a opri inaintarea inamicului. ◊ Baraj (de artilerie)= trageri de artilerie pentru oprirea inaintarii inamicului. Foc de baraj= tragere calculata spre a acoperi cu o ploaie de proiectile o suprafata de teren, care sa devina astfel inaccesibila inamicului. ♦ Ceea ce constituie o piedica (in drum). 3. Intrecere suplimentara intre mai multi concurenti sau intre mai multe echipe care au obtinut acelasi numar de puncte, pentru a se putea departaja intr-un clasament oficial.4. [Psih.; in sintagma] Baraj psihic = simptom al schizofreniei care consta in oprirea brusca si nemotivata a unui act (4). – Din fr. barrage.

HIDROAMELIORARE, hidroameliorari, s. f. Totalitatea lucrarilor de imbunatatiri funciare care au scopul sa mentina in sol un raport favorabil intre apa si ceilalti factori ai fertilitatii solului pe terenurile cu exces sau cu deficit de apa; hidroamelioratieVezi nota. [Pr.: -dro-a-me-li-o-] – Hidro- + ameliorare (dupa fr. hydroamelioration).

HIDROAMELIORATII s. f. pl. Totalitatea lucrarilor de imbunatatiri funciare care au scopul sa mentina in sol un raport favorabil intre apa si ceilalti factori ai fertilitatii solului pe terenurile cu exces sau cu deficit de apa; hidroameliorare. [Pr.: -dro-a-me-li-o-] – Hidro- + amelioratie.

SUPLEANT, -A, supleanti, -te, s. m. si f., adj. 1. S. m. si f. Suplinitor. ♦ (In vechea organizare judecatoreasca) Judecator care ocupa prima treapta in magistratura si care avea anumite atributii secundare sau intra in compunerea completelor de judecata in cauze de importanta mai mica. 2. Adj. (Iesit din uz; in sintagma) Membru supleant = membru ales sau numit intr-un comitet, intr-o comisie, intr-un organ (de partid sau de stat) etc., care putea inlocui pe titular si care avea drept de vot consultativ. [Pr.: -ple-ant] – Din fr. suppleant.

FRENOLOGIE s. f. Teorie conform careia ar exista o relatie directa intre forma si marimea diverselor regiuni ale creierului si craniului si diversele facultati psihice ale individului. – Din fr. phrenologie.

PIEPTIS adv. 1. De-a dreptul (in sus), drept in sus sau inainte; direct. ♦ (Adjectival) Care are panta repede, abrupta, greu de suit. 2. Fata in fata (aproape ciocnindu-se); corp la corp, direct. ♦ (Adjectival; despre lupte, ciocniri etc.) Care are loc prin infruntare directa intre combatanti. 3. Fig. Cu curaj, fara teama, pe fata. – Piept + suf. -is.

EGALITATE, egalitati, s. f. 1. Faptul de a fi egal, stare a doua sau a mai multor lucruri egale intre ele. ♦ Uniformitate, uniformizare. ♦ (Sport) Situatie in care mai multi participanti realizeaza acelasi numar de puncte in cadrul aceluiasi concurs. 2. Principiu potrivit caruia tuturor oamenilor si tuturor statelor sau natiunilor li se recunosc aceleasi drepturi si li se impun aceleasi indatoriri, prevazute de regula de drept; situatie in care oamenii se bucura de aceleasi drepturi si au aceleasi indatoriri. (Mat.) Relatie intre doua sau mai multe cantitati, elemente, termeni etc. egali; expresie a acestei relatii, scrisa cu ajutorul semnului egal (2). – Din fr. egalite.

DOBOS, dobosuri, s. n. Tort facut din foi de aluat suprapuse, cu crema de ciocolata intre ele, foaia de deasupra avand o glazura de zahar ars. – Et. nec.

RESORT1, resoarte, s. n. Sector, domeniu de activitate; p. ext. persoanele care il reprezinta. ◊ autoritate de resort = autoritate sub a carei jurisdictie intra o problema si care are competenta de a o rezolva. ◊ Expr. A fi de resortul cuiva = a fi, a tine de competenta, de specialitatea cuiva; a intra in atributiile cuiva. [Pl. si: resorturi] – Din fr. ressort.

SIMPETALA, simpetale, adj. (Bot.; despre flori) Care are corola cu petale unite intre ele. – Din germ. sympetal.

PE prep. 1. (local) v. deasupra. 2. (local) (inv.) spre. (~ fata pamantului.) 3. (local) v. in. (au poposit ~ culme.) 4. (local) (reg.) intre. (Ia cojocul ~ umeri.) 5. (local) v. peste. (Cade ploaia ~ noi.) 6. (termen comercial; modal-instrumen-tal) pentru, per. (900 de lei ~ kg de grau.)

STATORNICI vb. 1. v. stabili. 2. a (se) stabili, (fig.) a (se) introna. (Intre cele doua state s-au ~ relatii prietenesti.) 3. a determina, a fixa, a preciza, a stabili. (Cum ati ~ concentratia vinului?) 4. v. consfinti. 5. a se incuiba, a se inradacina, (fig.) a se inteleni. (Un obicei care s-a ~.) 6. (fig.) a se impamanteni, a se incetateni. (S-a ~ urmatoarea practica ...) 7. v. institui. 8. a determina, a fixa, a hotari, a preciza, a stabili, (inv.) a defige, a insemna, a statori. (A ~ un nou termen.) 9. v. ordona. 10. v. orandui. 11. v. permanentiza.

BARITON2 ~i m. Cantaret care are vocea cu registrul intermediar intre tenor si bas. [Acc. si bariton] /<it. baritono, fr. baryton

A SE CIOCNI ma ~esc intranz. 1) (despre obiecte tari, vehicule etc.) A se lovi, venind din directii opuse; a se tampona. 2) fig. (despre interese, idei etc.) A fi in contradictie; a se bate cap in cap; a se contrazice. 3) fig. A intra in conflict. Armatele s-au ciocnit. /cf. bulg. tukna, ucr. koknuti

IZOMORFISM n. 1) Corespondenta intre doua obiecte, fenomene care au aceeasi structura; identitate de structura. 2) Proprietate a unor substante de a fi izomorfe. /<fr. isomorphisme

NUMAI ll adv. 1) (atribuie celor spuse re-strictie sau exclusivitate) Nu mai mult de; nimeni altul decat; nimic altceva decat; nu in alt mod decat; nu in alt timp decat; nu in alt loc decat; nu din alta cauza decat; nu in alt scop decat; doar; exclusiv. Poate ~ atata. Acesta este ~ inceputul. ◊ Nu ~ (ca) a) pe langa; afara de; b) mai mult decat. ~ asa (sau asa ~) a) de mantuiala; b) fara a se adanci; c) fara nici un rost; fara scop; fara motiv; d) fara a urmari un folos personal; pe degeaba; e) nu altfel; f) printre altele; in treacat. 2) (exprima modalitatea unei actiuni) Gata sa; cat pe ce. Era ~ sa plece. ◊ ~ bun (sau ~ bine) asa cum trebuie; potrivit. 3) (accentueaza continutul celor spuse) ~ de ar vrea. 4) Abia. ~ a intrat si s-a pus pe lucru. 5) In intregime. Pomii sunt ~ floare. /<lat. non magis

PEPIT2 n. Tesatura cu mici desene in forma de patrate mici sau romburi, avand diferite culori ce alterneaza intre ele. /

RECREATIE ~i f. 1) Intrerupere pe un timp oarecare a unei activitati; odihna; pauza; ragaz; repaus. 2) Pauza intre lectii la scoala. Elevii au iesit in ~. [Sil. -cre-a-] /<fr. recreation, lat. recreato, ~onis

COLINA2 s.f. (Chim.) Corp azotat care intra in compozitia materiei vii, avand rol protector al celulei hepatice si ai carui derivati (acetilcolina) au o mare importanta in functionarea sistemului nervos. [< fr. choline].

CUB s.n. 1. Corp geometric care are sase fete patrate egale intre ele. 2. Puterea a treia a unui numar sau a unei expresii. [< lat. cubus < gr. kybos – zar].

GINTA s.f. 1. Grup de descendenti ai unui stramos comun, legati intre ei prin rudenie de sange, care constituie unitatea de productie fundamentala a comunei primitive. 2. Neam; (p. ext.) popor. ◊ (Jur.) Dreptul gintilor = dreptul international. [Pl. -nti, -nte. / < lat. gens].

SINSEPAL, -A adj. (Despre flori, plante) Care are caliciul cu sepalele unite intre ele. [< fr. synsepale, germ. synsepal, cf. gr. syn – impreuna, fr. sepale – sepala].

BARON s.m. Senior feudal care avea pe pamanturile sale drepturi absolute; titlu de noblete intre cavaler si viconte; persoana avand acest titlu. [< fr. baron, cf. it. barone, germ. Baron].

BESTIAR s.m. Gladiator care lupta cu fiarele salbatice in arenele amfiteatrelor romane. // s.n. Lupta intre oameni si animale, care avea loc in circuri. [Pron. -ti-ar, pl. -ri, (s.n.) -re. / < lat. bestiarius, cf. fr. bestiaire].

CONTE s.m. Titlu feudal de noblete intermediar (in Apus) intre viconte si marchiz sau (in Rusia tarista) intre baron si print; persoana avand acest titlu. [< it. conte, cf. fr. comte].

INTERGLACIAR, -A adj. (Despre perioade geologice) Cuprins intre doua glaciatii. [Pron. -ci-ar. / cf. fr. interglaciaire].

MEZOCEFAL, -A adj. Care are capul de forma intermediara intre brahicefal si dolihocefal. [< fr. mesocephale, cf. gr. mesos – mijlociu, kephale – cap].

OMATIDIE s.f. Fiecare element vizual care intra in alcatuirea ochilor compusi ai insectelor. [Gen. -iei. / < fr. ommatidie, cf. gr. ommatidis – ochi mici].

SURVENI vb. IV. intr. A se intampla pe neasteptate. ♦ A avea loc, a se petrece intre timp. [P.i. survin. / < fr. survenir].

EGALITATE s. f. 1. stare a doua sau a mai multor lucruri egale intre ele. ◊ (sport) rezultat constituit dintr-un numar egal de puncte. 2. principiu potrivit caruia tuturor oamenilor, statelor sau natiunilor li se recunosc aceleasi drepturi si li se impun aceleasi indatoriri prevazute de regula de drept; situatie in care oamenii se bucura de aceleasi drepturi si au aceleasi indatoriri. 3. (mat.) echivalenta intre doua sau mai multe marimi, elemente, factori etc. egali; expresie a acestei relatii redata prin semnul egal (=). (< fr. egalite)

ENARMONIE s. f. raport intre doua sunete muzicale care au aceeasi inaltime, dar cu notatii diferite. (< fr. enharmonie)

EPIMER s. m. fiecare dintre cei doi izomeri ai unei monozaharide, care difera intre ei prin configuratia a doi atomi de carbon, ceilalti atomi de carbon din molecula avand configuratia identica. (< fr. epimere)

GINTA s. f. 1. grup de descendenti ai unui stramos comun, legati intre ei prin rudenie de sange, care constituie unitatea de productie fundamentala a comunei primitive. 2. neam, origine. ♦ (jur.) dreptul ~tilor = dreptul international. (< lat. gens, -ntis)

OMATIDIE s. f. fiecare element vizual care intra in alcatuirea ochilor compusi ai insectelor. (< fr. ommatidie)

SURVENI vb. intr. a se intampla pe neasteptate. ◊ a avea loc, a se petrece intre timp. (< fr. survenir)

VIRAMENT s. n. 1. plata fara numerar efectuata intre intreprinderi, institutii etc. care au conturi de decontare deschise la banca. ◊ document pe baza caruia se face o asemenea plata. 2. operatie contabila constand in trecerea unei sume dintr-un cont in altul. (< it. viramento, fr. virament)

gimfa (-fe), s. f. – Gusa. Lat. *gamphae, din gr. γαμφαί, var. de la γαμφηλαί „falca de animal”, din aceeasi familie cu ϰαμπτῶ. Ar fi putut de asemenea intra in rom. prin intermediul unui sl. *gąfu, care nu este atestat, dar care trebuie sa explice sb. kuf „pelican”. Der. gimfa, vb. (a umfla), pe care REW 2135 si DAR il deriva putin probabil din lat. conflare, cf. Puscariu 855; gimfatura, s. f. (umflatura); imgimfa, vb. (a umfla; refl., a se face puhav; refl., a se ingimfa, a se umfla in pene).

AGLOMERANT s. m. Substanta care are proprietatea de a lega intre ele granulele, firele sau fasiile care compun un material. – Fr. agglomerant (sens dupa fr. liant).

CALIFAT (‹ fr.) s. n. 1. (In sec. 7-13 in Orientul Mijlociu, in Nordul Africii si in Spania) forma de stat feudal-teocratica, instituita in teritoriile stapinite de arabi. 2. Demnitatea de calif (intre 1517 si 1924, sultanii Imp. Otoman aveau si titlul de calif). 3. Durata guvernarii unui calif.

CASTILE ALBASTRE, unitati armate, constituite din Fortele de Urgenta ale O.N.U. (F.U.N.U.), a caror interventie decisa de Consiliul de Securitate, nu este ofensiva si nu poate avea loc fara acordul statelor aflate in conflict. Ele servesc ca „tampon” intre fostii beligeranti si nu au dreptul sa foloseasca armele decit in cazuri de legitima aparare. au intervenit in Egipt (1956), Congo (1963), Cipru (1964), Kashmir (1965), Sinai (1973), Inaltimile Golan (1974), Liban (1978), Namibia (1989-1990). Premiul Nobel pentru pace (1988).

axioma f., pl. e (vgr. axioma). Adevar care nu mai are nevoie sa fie demonstrat, fiind evident pin [!] el singur, ca: intregu e mai mare de cit partea; doua cantitati egale cu a treia is egale intre ele; ori-ce efect are o cauza. V. truizm.

CROMOPROTEIDA (‹ fr. {i}; {s} cromo- + proteida) s. f. Proteida colorata de tipul hemoglobinei, hemocianinei si clorofilei, in componenta careia intra un metal (fier, magneziu); are rol esential in functiile respiratorii tisulare.

confederatiune f. (lat. confoederatio, -onis). Liga intre diverse puteri. Alianta intre diviziuni teritoriale ale aceluiasi stat: Confederatiunea elvetica. – Si -atie.

FONEM, foneme, s. n. Cea mai mica unitate sonora a limbii, care are functiunea de a diferentia cuvintele intre ele, precum si formele gramaticale ale aceluiasi cuvant. ♦ (In trecut) Sunet. – Din fr. phoneme.

GRIJA, griji, s. f. 1. Teama sau neliniste simtite de cineva la gandul unei eventuale primejdii sau intamplari neplacute pe care le-ar putea indura; ingrijorare. ◊ Expr. A intra la griji = a incepe sa fie ingrijorat. ♦ Cauza ingrijorarii cuiva. 2. Interes deosebit, preocupare pentru cineva sau ceva, atentie acordata unei fiinte, unei probleme etc. ◊ Loc. vb. A (nu) avea grija (de cineva sau de ceva) = a (nu) se ingriji (de cineva sau de ceva); a (nu) supraveghea, a (nu) pazi (pe cineva sau ceva). ◊ Expr. A avea grija (sa...) = a baga de seama, a fi atent (sa...). A da (sau a lasa) in grija (cuiva) = a da (sau a lasa) in directa supraveghere (a cuiva); a incredinta. – Din bg. griza.

INDIGO, indigouri, s. n., adj. invar. 1. S. n. Una dintre culorile fundamentale ale spectrului luminii, cuprinsa intre albastru si violet. 2. Adj. Care are culoarea descrisa mai sus. 3. S. n. Materie coloranta albastru-inchis, extrasa din frunzele mai multor plante tropicale sau obtinuta sintetic din anilina sau din acid antranilic si folosita pentru vopsirea lanii si a bumbacului. 4. S. n. Hartie-carbon; plombagina. [Var.: indigou s. n.] – Din fr. indigo.

IZOMORFISM s. n. 1. Relatie, corespondenta intre doua obiecte, fenomene etc. care au aceeasi structura; identitate de structura. 2. Proprietate a substantelor cu compozitie chimica diferita, dar cu structura inrudita, de a se prezenta in aceleasi forme structurale cristalografice; izomorfie. 3. Termen intrebuintat de unii lingvisti structuralisti pentru a denumi paralelismul de structura dintre silaba, cuvant si propozitie sau fraza. – Din fr. isomorphisme.

NOVICE, novici, -ce, s. m. si f. 1. Persoana care abia a inceput sa invete ceva sau care a inceput de curand sa activeze intr-un domeniu; incepator. ♦ (Adjectival) Care nu are experienta vietii. 2. Persoana care a intrat de curand intr-o manastire si are de facut un stagiu pana la calugarie. 3. Spec. Marinar care face ucenicie. – Din fr. novice.

MEZOZOIC, -A, mezozoici, -e, adj., s.n. (Din) a treia era geologica, intre paleozoic si neozoic, in care au aparut pentru prima data mamifere, pasari si pesti ososi; era secundara. (din fr. mesozoique)

ZBORS, zborsi, s. m. (Mold.) Peste mic de apa dulce si sarata, care are spini laterali si dorsali mobili (intre doi si patru) si al carui abdomen este inzestrat cu placi osoase care inlocuiesc solzii (Gasterosteus platygaster). (der. regr. din zborsi – denumirea se trage de la spinii dorsali foarte pronuntati; cf. fr. epinoche, germ. Seestichling, Dornfisch)

ECOSPECIE, ecospecii, s. f. (Biol.) Grup de plante sau animale format din unul sau mai muite ecotipuri, ai carui membri se pot reproduce intre ei fara ca descendentii sa degenereze. – Din engl. ecospecies.

DISLOCA, disloc, vb. I. Tranz. si refl. A (se) misca din locul unde se afla, a (se) deplasa, a (se) desprinde (din intregul din care face parte). ♦ Refl. (Despre straturi geologice) A-si modifica pozitia initiala (orizontala). ♦ Tranz. si refl. (Med.) A (se) deplasa (un os sau un membru) din articulatii. ♦ Tranz. A deplasa trupele dintr-un loc in altul, a le schimba dintr-o garnizoana in alta. ♦ Tranz. A separa doi termeni ai unui grup sintactic prin introducerea intre ei a unui cuvant sau a mai multor cuvinte. – Din fr. disloquer, lat. dislocare.

CATENA s. (CHIM.) lant. (O ~ leaga intre ei atomii de acelasi fel ai unei substante.)

LANT s. 1. (rar) zale (pl.), (inv. si reg.) ratez, (Maram.) stir, (inv.) catena, lantug, veriga. (Vaca prinsa in ~.) 2. (CHIM.) catena. (Un ~ leaga intre ei atomii de acelasi fel ai unei substante.) 3. (GEOGR.) sistem muntos, (livr.) catena. 4. (GEOGR.) brau, sir, sirag. (~ul dealurilor extracarpatice.) 5. v. convoi.

GRAI ~iuri n. 1) Facultate a omului de a emite sunete articulate; voce; glas. ◊ A-i pieri (sau a-si pierde) ~iul a) a nu mai vorbi; a amuti; b) a nu mai avea ce spune. 2) Sistem de comunicare intre oameni, cu ajutorul limbii; limbaj; vorbire. ◊ Prin viu ~ in mod oral. 3) Mod de exprimare; vorbire; limba. ~ ales. 4) Unitate lingvistica subordonata dialectului. /Din a grai

HEMOGLOBINA f. Pigment de culoare rosie care intra in componenta sangelui la vertebrate, avand functia de a raspandi in corp oxigenul inspirat. [G.-D. hemoglobinei; Sil. -mo-glo-] /<fr. hemoglobine

POLARITATE f. 1) Caracter polar. 2) Proprietate a unui corp de a avea poli opusi. ~ magnetica. 3) filoz. Relatie intre contrariile care se exclud si totodata se conditioneaza. /<fr. polarite

A SE SATURA ma satur intranz. 1) A-si potoli pe deplin foamea (sau setea); a deveni satul. 2) A se simti intru totul satisfacut; a nu mai avea nevoie. ~ de somn. 3) A fi satul, plictisit sau dezgustat. ◊ ~ de ceva (sau de cineva) ca de mere acre (sau padurete) a fi dezgustat complet de ceva (sau de cineva). ~ pana in gat a-i fi lehamite. /<lat. saturare

ZANOAGA ~ge f. 1) Depresiune circulara in zona muntilor, avand versante abrupte. 2) Poiana inverzita. 3) Loc intre munti sau dealuri potrivit pentru agricultura. 4) Ochi de apa care se formeaza dupa un zagaz. /<sl. za noga

DISTIH s.n. 1. (In versificatia antica) Reunire de doua versuri cu structura metrica deosebita. 2. Strofa alcatuita din doua versuri care rimeaza intre ele. [< lat., gr. distichos – care are doua versuri].

FASCIE s.f. 1. (Ist.) Manunchi de nuiele legat cu o curea in jurul unei securi, purtat in Roma antica de lictorii care insoteau pe dictatori, consuli etc. 2. Fasina. 3. Strat de tesut conjunctiv situat sub piele sau intre muschi. 4. (Herald.) Figura orizontala avand latimea ceva mai putin de 1/3 din latimea scutului. [Gen. -iei. / < lat. fascis].

HISTERON-PROTERON s.n. (Ret.) Figura de stil constand in rasturnarea ordinii firesti intre fenomene, anticipandu-se ceea ce ar trebui sa urmeze. [< it., fr., gr. hysteron-proteron].

IZOSTAZIE s.f. (Geol.) Teorie potrivit careia intre diversele compartimente ale scoartei terestre ar exista un echilibru relativ datorita diferentelor de densitate ale materialelor lor. [< fr. isostasie, cf. gr. isos – egal, stasis – asezare].

VICONTE s.m. (In unele tari din Apus) Titlu de noblete ereditar, intermediar intre baron si conte; persoana care are acest titlu. [< fr. vicomte].

CAPORAL s.m. Grad militar intre fruntas si sergent; militar care are acest grad. [Cf. fr. caporal, it. caporale].

CENTURA s.f. 1. Curea lata de piele, de panza etc., folosita mai ales de militari; centiron. ◊ Centura de salvare = dispozitiv format din corpuri plutitoare care se fixeaza in jurul taliei, servind la mentinerea unei persoane la suprafata apei fara sa inoate; colac de salvare. 2. Cingatoare. ◊ Centura pelviana = oasele bazinului. ♦ (Sport) a) Linie imaginara la nivelul ombilicului sub care nu sunt permise loviturile la box; b) procedeu tehnic de prindere a mijlocului adversarului cu mainile la lupte. 3. (Mil.) Centura de fortificatii = zona fortificata aflata la o distanta potrivita pentru a le feri de focul armelor grele ale unui eventual dusman; cale ferata de centura = cale ferata care inconjura un oras. 4. Fasie continua de table de otel care formeaza bordajul unei nave. 5. Grinda orizontala din beton armat, rezemata pe toata lungimea ei pe zidurile exterioare ale unei cladiri, avand rolul de a le lega intre ele. 6. Cadru de forma circulara. 7. Centuri de radiatie = zone de grosime variabila, care inconjura Pamantul, caracterizate printr-un nivel ridicat de radiatie corpusculara ionizata. [< fr. ceinture].

DEAMBULATORIU, -IE adj. (Liv.) Care este in legatura cu plimbarea, de plimbare. // s.n. Galerie semicirculara a unei biserici, situata intre altar si absida. [Pron. de-am...-riu. / < fr. deambulatoire].

TERT, -A adj. Care vine in al treilea rand; al treilea. // s.m. (Jur.) Persoana care nu figureaza ca parte intr-un contract sau intr-un angajament intervenit intre doua parti, dar care poate avea drepturi sau obligatii izvorate din astfel de acte. ♦ (Log.) Principiul tertiului exclus = principiu fundamental al logicii bivalente, potrivit caruia un enunt nu poate fi decat adevarat sau fals, o a treia posibilitate fiind exclusa. [< lat. tertius, it. terzo].

CHEMOSFERA s. f. strat al atmosferei, intre 40 si 80 de km, in care are loc disocierea (ziua) si recombinarea (noaptea) a moleculelor diferitelor gaze, sub influenta radiatiilor ultraviolete. (< fr. chemosphere)

INTERLOBAR, -A adj. (anat.) intre lobii unui organ, in special ai plamanului. (< fr. interlobaire)

NOVATIE s. f. 1. stingere a unei datorii vechi prin crearea alteia noi. 2. intelegere intervenita intre partile interesate, in baza careia are loc inlocuirea debitorului printr-o alta persoana care preia obligatiile stabilite initial. 3. inlocuire a unui contract de comert exterior prin altul nou. (< fr. novation, lat. novatio)

RANTOALA vb. tr. 1. (arte) a restaura panza uzata a unui tablou prin lipirea ei pe o panza noua. ◊ a dubla, a face ca doua materiale sa intre in contact dupa ce s-au uscat pe ele cleiurile cu solventi cu care au fost unse. 2. a transporta culorile pe o noua panza. (< fr. rentoiler)

TERT, -A I. adj. care vine in al treilea rand; al treilea. ♦ malarie (sau febra) ~a = forma clinica de malarie in care accesele febrile revin din trei in trei zile. II. s. m. (jur.) persoana care nu figureaza ca parte intr-un contract ori intr-un angajament intervenit intre doua parti, dar care poate avea drepturi sau obligatii izvorate din astfel de acte. III. s. n. (log.) ul exclus = principiu fundamental potrivit caruia un enunt nu poate fi decat adevarat sau fals, o a treia posibilitate fiind exclusa. (< lat. tertius, it. terzo)

scala s. f. – Febra aftoasa. Origine necunoscuta. Legatura cu sl. skala „aschie” (Cihac, II, 329), nu este probabila. Aceasta boala care provine din cauza murdariei, ar putea sa-si lege numele intru citva de lat. squalidus „murdar”, mai ales ca denumirea ei nu pare sa fie mostenita.

ADEN (ADAN) 1. Golf al Oc. Indian, intre coasta meridionala a Arabiei si Pen. Somalia. Ad. max.: 3.681 m. Comunica cu Marea Rosie prin str. Bab al-Mandeb. Navigatie intensa. Aici se afla ins. Socotra si Perim. 2. Oras si port la golful cu acelasi nume in Yemen; 400 mii loc. (1985, cu suburbiile). Rafinarii de petrol. Aluminiu, ingrasaminte chimice. Santiere navale. Produse alim. Port comercial pe ruta Marea Rosie-G. Persic in timpul stapinirii romane si mai tirziu al celei arabe. Cucerit de otomani (1538), apoi de britanici, care l-au alipit coloniei lor India (1839-1937). Din 1937 colonie a Coroanei. Intre 1963 si 1967 orasul si terit. inconjurator au facut parte din Federatia Arabiei de Sud. In 1967-1990, capitala R.P.D. Yemen.

ARHIVA ROMANEASCA, prima publicatie periodica romaneasca de istorie, aparuta la Iasi in anii 1840 si 1845, sub redactia lui M. Kogalniceanu; a reaparut intre 1939 si 1945/1946; tomurile I si II au fost reeditate in 1860 si 1862.

BIBLIA, colectie a cartilor sfinte de la „Cartea Facerii” pina la „Apocalipsa”. Carte sacra a crestinismului, B. are doua parti: „Vechiul Testament” (redactat intre sec. 13-2 i. Hr., acceptat si de mozaici) si „Noul Testament” (sec. 1-4 d. Hr.). Continutul, eterogen, cuprinde mituri, doctrina religioasa, texte ritualice si magice, rugaciuni, adevarul lui Dumnezeu despre creatie si mintuire, eseuri filozofice, meditatii si coduri de morala practica, folclor. literatura in proza si versuri, coduri juridice, sfaturi medicale, agricole si gospodaresti etc., apartinind unui numar mare de autori. B. este cea mai raspindita carte din lume, fiind tradusa acum in c. 1.800 de limbi. V. Septuaginta, Vulgata, Biblia de la Bucuresti, Palia de la Orastie.

BIERTAN, com. in jud. Sibiu; 3.197 loc. (1991). Cetate sateasca cu biserica evanghelica, construita in stil gotic, intre 1492 si 1516, cu incinta fortificata; biserica are, in interior, un altar poliptic, cu sculpturi policrome in lemn, cu picturi (1515-1524) si un amvon din piatra, atribuit mesterului Ulrich din Brasov (1523). La B. a fost descoperit un disc de bronz (donarium), in care este inscrisa crucea monogramatica a lui Hristos. Datind din epoca constantiniana (sec. 4), discul este una din primele dovezi ale crestinarii Daciei.

CAPORAL, caporali, s. m. Grad militar intre fruntas si sergent; militar care are acest grad. – Fr. caporal.

ORGANIZATIA TRATATULUI CENTRAL (C.E.N.T.O.; in engl.: Central Treaty Organization – C.E.N.T.O.), organizatie guvernamentala regionala (bloc politico-militar), creata la 24 febr. 1955, cu sediul la Ankara (Turcia), in scopul apararii comune si dezvoltarii economice a statelor membre. Pana in 1959 s-a numit Organizatia Tratatului Orientului Apropiat initial ca un tratat bilateral intre Turcia si Iraq, la care au aderat in acelasi an Marea Britanie (4. apr.), Pakistan (23 sept.) si Iran (3 nov.). Organizatia s-a autodizolvat in 1979.

CONFEDERATIE (‹ fr., lat.) s. f. 1. Uniune de state sau de unitati terit., autonome sau independente, avind anumite organe centrale ale puterii de stat in comun (parlament, guvern, sef de stat etc.). Astfel de confederatii au fost: pina in 1848, Confederatia elvetiana; intre 1778 si 1787, S.U.A.; intre 1815 si 1866, Confederatia germana. Confederatia constituie, in general, o etapa de trecere spre constituirea unui stat federal si chiar unitar. 2. Denumire data unor asociatii de organizatii obstesti (ex. Confederatia Generala a Muncii din Franta).

PURGATORIU s. n. (In religia catolica) Loc unde sufletele celor morti cu pacate mai usoare s-ar purifica prin suferinte inainte de a intra in paradis. ♦ Fig. Loc sau perioada de suferinta (trecatoare). – Din lat. purgatorius, it. purgatorio.

CONEXITATE, conexitati, s. f. Conexiune. ♦ (Jur.) Raport intre doua sau mai multe pricini care au un obiect inrudit. – Din fr. connexite.

CONTE1, conti, s. m. 1. (In oranduirea feudala) Mare senior, conducator al unei provincii, care, pe pamanturile sale, avea drepturi absolute. 2. Titlu de noblete ereditar, intermediar intre viconte si marchiz (in Occident) sau intre baron si print (in Rusia); persoana avand acest titlu. – Din fr. comte.

COERENT, -A, coerenti, -te, adj. 1 Care se compune din elemente strans legate (si armonizate) intre ele; inchegat. 2. (Fiz.; despre unde) Care are aceeasi lungime si diferente de faza constante in timp. [Var.: coherent, -a adj.] – Din fr. coherent, lat. cohaerens, -ntis.

RETICUL, reticule, s. n. (Fiz.) Ansamblu de linii incrucisate, de scari gradate sau de alte semne, care intra in constructia unor instrumente optice si are rolul de a permite vizarea unei directii, efectuarea unei masuratori etc. – Din fr. reticule, lat. reticulum.

RIGOLA, rigole, s. f. 1. Sant mic sau amenajare speciala facuta de-a lungul strazilor, intre marginea partii carosabile si bordura trotuarelor, avand rolul de a colecta apele superficiale si de a le dirija la un punct de descarcare. 2. Canal mic sau brazda prin care este condusa apa de irigatie la plante. 3. Forma de eroziune in adancime (pana la 50 cm) a solului ca rezultat al actiunii suvoaielor de apa. – Din fr. rigole (cu unele sensuri dupa germ. Rigole).

SELECTIV, -A, selectivi, -e, adj. 1. (Despre sisteme fizico-chimice) Care are proprietatea de a efectua o alegere intre mai multe elemente de acelasi fel. ♦ (Despre radioreceptie; p. ext. despre aparate de radioreceptie) Care are proprietatea de a prinde oscilatiile a caror frecventa este egala cu frecventa pe care este acordat. 2. Care se efectueaza prin selectie, care se bazeaza pe selectie. – Din fr. selectif.

SUBNUCLEAR, -A, subnucleari, -e, adj. (Fiz.) Mai mic decat nucleul atomului; care intra in componenta nucleului atomic. [Pr.: -cle-ar] – Din engl. subnuclear.

SUBORDONARE, subordonari, s. f. Actiunea de a subordona si rezultatul ei; dependenta. ♦ (Log.) Raport de concordanta intre doua notiuni, de la notiunea subordonata speciei la notiunea gen. ♦ Raport sintactic intre doua elemente lingvistice (cuvinte, constructii, propozitii), dintre care unul depinde din punct de vedere gramatical de celalalt. ♦ Raport de ierarhie intre organele puterii de stat sau intre cele ale administratiei de stat, ori intre acestea si organele puterii care le-au ales, in temeiul caruia organul superior indrumeaza si controleaza activitatea organului inferior. – V. subordona.

COLONEL ~i m. 1) Grad de ofiter superior, intre locotenent-colonel si general. 2) Persoana care are acest grad. /<fr. colonel

GEAM ~uri n. 1) Placa de sticla fixata in cercevelele unei ferestre sau ale unei usi, pentru a lasa lumina sa patrunda in incapere. 2) Bucata de sticla care se fixeaza in rama unor obiecte (ochelari, ceasornic etc.). 3) Deschizatura facuta in peretii unei cladiri sau ai unui vehicul pentru a permite sa intre in interior lumina si aerul; fereastra. /<turc. tam

ISTORIC1 ~ca (~ci, ~ce) 1) Care tine de istorie; propriu istoriei. Metoda ~ca. 2) (despre opere artistice) Care descrie evenimente din istorie. Nuvela ~ca. 3) (despre evenimente, fapte, date etc.) Care are o mare importanta; care trebuie sa intre in istorie. /<lat. historicus, fr. historique

STEROL ~i m. 1) la pl. Clasa de compusi organici care intra in structura celulelor vegetale si animale, avand un rol important in metabolismul organismului. 2) Compus organic din aceasta clasa. /<fr. sterol

ALUMINIU s.n. Element chimic din grupa metalelor, foarte usor si avand o mare ductilitate si maleabilitate, care intra in compozitia unor aliaje intrebuintate in industrie si in tehnica. // (In forma alumino-, alumo-) Element prim de compunere cu semnificatia „(referitor la) aluminiu”. [Pron. -niu. / < fr. aluminium, alumino-].

BODONI s.n. (Poligr.) Caracter de litera cu contrast mare intre liniile de baza si cele secundare, avand piciorusele subtiri si drepte. [< it., germ. Bodoni, cf. Bodoni – tipograf italian].

abunda (-d, -at), vb. – A fi, a se gasi din belsug, a prisosi. < Lat. abundare (sec. XIX). Putin folosit, mai ales la pers. a 3-a, ceea ce explica oscilatia intre abund si abundez. Der. abundent, adj.; abundenta, s. f. Amindoua formele sint dezaprobate de unii gramaticieni conservatori, care pledeaza pentru abundant si abundanta. Totusi primele forme s-au generalizat, datorita confuziei usor de facut intre terminatiile fr. -ant si -ent: fr. abondant > abundent si fr. contondant > contundent, ca si fr. penitent > penitent.

BODONI s. n. inv. (poligr.) caracter de litera cu contrast mare intre liniile de baza si cele secundare, avand piciorusele subtiri si drepte. (< germ. Bodoni)

CONEXITATE s. f. 1. conexiune. 2. (jur.) legatura intre doua sau mai multe pricini care au un obiect inrudit. (< fr. connexite)

MOAZA s. f. 1. element de constructie din doua grinzi de lemn, legate intre ele prin buloane. 2. piesa orizontala fixata la cele doua extremitati de peretii unui put de extractie. 3. ansamblu de doua piese de lemn care prind intre ele parii aflati fata in fata ai unui cleionaj. (< fr. moise)

PAS2 s. n. 1. distanta care separa doua spire consecutive ale unei elice sau doua filete ale unui surub, masurata paralel cu axa de rotatie. ♦ ~ de dintare = distanta cuprinsa intre planurile mediane a doi dinti consecutivi ai unui pinion sau ai unei roti dintate. 2. (inform.) operatie unitara intr-o rutina de calculator sau suboperatie in executarea unei instructiuni. 3. (mar.) document personal cu valabilitate temporara dat persoanelor pe timpul escalei; permis de debarcare. 4. ~ genetic = distanta creata intre un parinte si unul dintre copiii lui, astfel incat posibilitatea acestuia de a primi o gena oarecare se injumatateste datorita meiozei. (< fr. pas)

spaga s. f. – Bacsis, mita. Origine incerta. Legatura cu spaga „spada” nu este sigura, cf. Chelaru, BF, IV, 128; si cu atit mai putin apare chiar legatura semantica cu fr. epingles, sp. alfileres. Dupa Scriban, din sb., rus. spag „buzunar”. Ar putea fi vorba de o confuzie intre spa(n)ga „spada” si spenge, var. a lui spenta „suprasarcina”, v. aici.

ARMAGEDON (in „Noul Testament”), cimp de lupta unde, in ziua Judecatii de Apoi, ar urma sa se dispute batalia apocaliptica intre fortele binelui si ale raului.

ASANESTI, dinastie de origine romaneasca care a condus Imp. Vlaho-Bulgar (1186-1256), intemeiata de Asan I, in urma rascoalei antibizantine (1185-1186). Propriu-zis, A. sint numai descendenti in linie barbateasca ai lui Asan I: Ioan Asan II (1218-1241), cu fiii sai Caliman I (1241-1246) si Mihail II (1246-1256) si sebastocratorul Alexandru, cu fiul sau Caliman II (1256). Ulterior, numele de A. a fost extins si asupra fratilor lui Asan I, Petru (1186-1191 si 1196-1197) si Ionita (1197-1207) si a nepotului sau de sora, Borila (1207-1218), a unor urmasi ai acestora, precum si asupra unor barbati intrati in familie prin casatorii. Mai importanti: Petru (Calopetru), Ionita (Caloian) si Ioan A. II.



Copyright (C) 2004-2020 DEX online (http://dexonline.ro)