Rezultate din textul definițiilor
GREU, GREA, grei, grele, adj., GREU, adv., s. n. I. Adj. 1. Care apasa cu greutate asupra suprafetei pe care sta; care are greutate (mare); care cantareste mult. Corp greu.Aur greu = aur masiv. Artilerie grea = artilerie care are in dotarea unitatilor sale tunuri si obuziere de mare calibru. Industrie grea = totalitatea ramurilor industriale care produc in general mijloace de productie. (Sport) Categorie grea = categorie in care intra boxerii, luptatorii, halterofilii etc. cu cea mai mare greutate. ◊ Expr. Pas greu = moment dificil, initiativa plina de greutati. Bani grei = suma mare de bani. Cuvant greu = cuvant decisiv. 2. Care este impovarat, ingreuiat, incarcat. Sac greu.Familie (sau casa) grea = familie numeroasa si greu de intretinut. ♦ (Pop.; la f.) Gravida. ♦ (Despre nori) De culoare neagra, aducator de ploaie si de furtuna. II. Adj. 1. (Despre parti ale corpului) Care pare ca apasa (din cauza oboselii, bolii, starii sufletesti etc.). Are capul greu.Expr. A-i fi (cuiva) inima grea = a fi ingrijorat, indurerat; a avea presimtiri rele. A avea mana grea = a) a lovi tare cu palma sau cu pumnul; b) (fam.; despre medici) a lucra neindemanatic, grosolan, producand dureri pacientilor. 2. (Despre alimente) Care produce usor indigestie; care se asimileaza cu greutate. 3. (Despre mirosuri) Care produce o senzatie de neplacere, de insuficienta respiratorie etc.; (despre aer) care miroase rau; incarcat; p. ext. apasator, coplesitor. ◊ Atmosfera grea = atmosfera apasatoare care preceda declansarea unei furtuni, unei ploi torentiale; fig. atmosfera incarcata de griji, de certuri etc. ♦ (Despre somn) Adanc. 4. (Despre noapte, ceata etc.) Dens, compact. III. Adj. 1. Care se face cu greutate, care cere eforturi mari; anevoios. Munca grea. ♦ (Despre drumuri) Care poate fi strabatut cu greutate. ♦ Care se intelege, se invata cu eforturi deosebite. Poezie grea. 2. (Despre suferinte, necazuri, imprejurari etc.) Care se suporta cu mari suferinte, cu mare greutate; (despre boli) care aduce mari suferinte si se vindeca cu mare greutate sau nu se mai vindeca; grav. ◊ Zile grele sau viata grea = trai anevoios, plin de lipsuri. Lovitura grea = lovitura morala dureroasa. ◊ Expr. (Adverbial) Greu la deal cu boii mici sau greu la deal si greu la vale, se spune cand cineva este silit sa faca fata unei situatii dificile cu posibilitati (materiale) reduse. ♦ (Despre insulte, pedepse etc.) Serios, grav. ◊ Vorba grea = insulta, jignire. IV. Adv. 1. Cu greutate (mare), cu toata greutatea. S-a lasat greu.Expr. A-i cadea (cuiva) greu la stomac = a-i produce (cuiva) indigestie. ♦ Mult (din punctul de vedere al greutatii, cantitatii). Cantareste greu. 2. In mod dificil, anevoios, cu dificultate, cu truda; anevoie. Munceste greu.Expr. A-i fi greu (sa)... = a simti dificultatea initierii unei actiuni. A-i veni (cuiva) greu (sa...) = a-i fi neplacut (sa...), a-i displacea; a se jena (sa...). A-i fi greu (de cineva sau de ceva) = a) a-i fi sila, a fi satul (de cineva sau de ceva); b) a se rusina (de cineva sau de ceva). A-i fi (sau a o duce) greu = a trai in lipsuri materiale, a avea o situatie materiala precara. ♦ Incet (si neplacut). Orele trec greu. 3. Rau, grav, tare. E greu bolnava.Expr. A ofta (sau a suspina) greu = a ofta (sau a suspina) din adancul inimii, profund (de durere, necaz etc.). A plati greu = a) a plati scump, cu mari sacrificii; b) a nu plati la timp. V. S. n. 1. Greutate, dificultate; imprejurare dificila; impas. ◊ Loc. adv. Din greu = a) cu mult efort, intampinand mari dificultati; b) adanc, profund. La greu = cand este vorba de o treaba anevoioasa. A greu = cu neplacere. ◊ Expr. Acu-i greul = a sosit momentul decisiv. A da de greu = a intampina greutati. 2. Povara, sarcina; p. ext. partea cea mai grea, cea mai dificila a unei munci, a unei situatii etc. 3. Partea mai numeroasa dintr-un ansamblu de elemente; gros. Greul armatei.Lat. grevis (= gravis).

GHIUL, ghiuluri, s. n. Inel (barbatesc) masiv din aur (cu pietre pretioase). – Din tc. kul.

PEPITA, pepite, s. f. Bucata masiva de aur nativ. – Din fr. pepite.

GHIUL ~uri n. Inel, de obicei barbatesc, masiv, din aur (cu pietre pretioase). /<turc. kul

ANTIATLAS (ATLAS ES-SARHIR), masiv muntos cristalin in S Marocului. Lungime: c. 600 km. Alt. max.: 3.304 m (Djebel Siroua). Zacaminte de min. de cobalt, nichel si aur.



Copyright (C) 2004-2020 DEX online (http://dexonline.ro)