Rezultate din textul definițiilor
LAUR, lauri, s. m. 1. Dafin. (La pl.) Frunzele dafinului (cu care se incununau odinioara eroii, poetii, oratorii); fig. glorie, victorie. ◊ Expr. A culege lauri = a avea succese, a deveni celebru. A se culca pe lauri = a se multumi cu succesele obtinute si a nu duce activitatea mai departe. 2. Arbust cu frunze persistente si lucioase, cu flori mici si cu fructe rosii (Ilex aquifolium). 3. Planta veninoasa cu miros neplacut, cu flori mari albe si cu fructul o capsula tepoasa; ciumafaie (Datura stramonium). ◊ Expr. (Fam. in fraze interogative sau exclamative) Am mancat laur(i) sau doar n-am mancat laur(i) = doar nu-s nebun. – Lat. laurus.
PLIN, -A, plini, -e, adj., s. n. I. Adj. 1. (Despre vase, incaperi, recipiente etc.) Care este umplut cu ceva, in care se afla ceva pana la limita. ◊ Expr. Plin ochi = umplut pana la limita capacitatii. A fi plin de sine (sau de el) = a avea o parere foarte buna despre sine, a fi increzut, ingamfat. A-i fi (cuiva) paharul plin, se spune despre cineva care a indurat prea multe necazuri si nu le mai poate suporta. ♦ (Despre arme de foc) In care au fost introduse cartuse; incarcat. 2. Fara goluri; intreg, compact, masiv. ♦ Intreg, deplin, nestirbit. ◊ Profesor plin = profesor universitar titular, cu toate titlurile si drepturile prevazute de lege. Catedra plina = catedra care are numarul de ore prevazut de regulament. 3. Care cuprinde, contine, are ceva in cantitate sau in numar mare. ♦ (Despre ochi) Napadit, inundat de lacrimi. 4. Care este acoperit, incarcat total sau partial cu ceva. ♦ Murdar, manjit, uns (cu ceva). 5. (Despre fiinte, corpul lor sau parti ale corpului) Cu forme rotunde, durdulii; grasut. 6. Care are amploare, intensitate; desavarsit. Luna plina = luna perfect rotunda, aflata in faza ei maxima. Voce plina = voce sonora, cu volum. ◊ Expr. In plin(a)... = in mijlocul..., in miezul..., in toiul... II. S. n. Ceea ce umple un vas, o cavitate, un spatiu etc.; continut, cuprins. ◊ Plinul conductei = cantitate de fluid care ramane in permanenta intr-o conducta de transport. ◊ Loc. adv. Din plin = din abundenta. ◊ Loc. adj. si adv. In plin = in centru, la tinta. ◊ Loc. prep. In plinul... = in mijlocul...; p. ext. in toiul... ◊ Expr. A-i merge cuiva in plin = a-i merge cuiva bine, a avea succes, a reusi, a izbandi. A da o lovitura (sau a lovi, a nimeri) in plin = a nimeri bine tinta vizata, a-si ajunge scopul. A-i iesi cuiva cu plin(ul) = a-i iesi cuiva in cale cu un vas plin (fapt considerat in credinta populara ca semn prielnic). A face plinul = a umple cu benzina pana la refuz rezervorul unei masini. – Lat. plenus.
PORNI, pornesc, vb. IV. 1. Intranz. si refl. (Despre fiinte) A pleca din locul in care se afla, a se pune in miscare, a se indrepta spre ceva, a purcede; p. ext. a merge. ◊ Expr. (Intranz.) A porni cu stangul = a nu avea succes intr-o actiune. A porni cu dreptul = a izbuti intr-o actiune initiata. ♦ Tranz. si intranz. (Despre mijloace de locomotie sau obiecte care se deplaseaza) A (se) pune in miscare. ♦ (Despre fenomene ale naturii) A incepe sa se dezlantuie, sa se desfasoare; a se declansa, a se dezlantui. ♦ Tranz. (Rar) A duce, a conduce. 2. Intranz. (Despre masini, motoare etc.) A incepe sa functioneze. ♦ Tranz. fact. A pune in functiune. ♦ (Despre actiuni si manifestari ale oamenilor) A incepe, a izbucni. ♦ Tranz. A face sa inceapa o actiune. ◊ Expr. A porni judecata (sau proces etc.) = a intenta (cuiva) un proces, a da pe cineva in judecata. 3. Intranz. si refl. (Despre oameni) A se apuca sa faca ceva, a incepe o actiune de oarecare durata. ◊ Expr. (Pop.; intranz.) A porni grea = a ramane insarcinata. ♦ A avea tendinta sa..., a fi inclinat sa... 4. Tranz. A indemna pe cineva la un lucru; a-l determina sa faca ceva; a stimula, a imboldi. ♦ A intarata, a atata, a inversuna. – Din sl. porinonti.
NOROC, (pop.) noroace, s. n. 1. Soarta, ursita, destin (favorabil). ◊ Cu sau fara (de) noroc = a) loc. adj. si adv. (care este) cu (sau fara) succes; b) loc. adj. care exprima, arata (ne)fericire, (in)succes. ◊ Loc. adv. La (sau intr-un) noroc = la intamplare, fara a fi sigur de reusita. ◊ Expr. (Pop.) La cat mi-a sta norocul = in ce masura voi fi favorizat de soarta. A-i fi scris in noroc sa... = a-i fi sortit sa... 2. Intamplare neasteptata sau concurs de imprejurari favorabile care asigura reusita unei actiuni, indeplinirea unei dorinte etc.; sansa, bafta. ◊ Joc de noroc = nume generic dat jocurilor in care castigul depinde (aproape exclusiv) de intamplare. ◊ Expr. A avea noroc sau a fi cu noroc = a avea succes sau a fi favorizat de imprejurari in actiunile intreprinse. Noroc ca... = bine ca..., din fericire... A avea norocul sa.... = a se ivi prilejul favorabil pentru... A avea noroc de cineva (sau de ceva) = a avea avantajul de a da peste cineva (sau ceva) folositor; a se putea sluji cu folos de cineva sau de ceva. Unde-i norocul sa... = ce bine ar fi sa... A da noroc = a) a saluta; b) a inchina, a ciocni, a ura. Noroc! = formula de salut sau de urare. 3. Stare sufleteasca sau situatie in care omul se simte fericit; fericire, bine. ♦ Bunastare. – Din sl. naroku.
REUSI, reusesc, vb. IV. Intranz. si tranz. 1. A ajunge la rezultatul dorit; a izbuti, a izbandi. 2. A avea succes, a termina cu bine. ♦ A face ceva cu pricepere si indemanare. [Pr.: re-u-] – Din it. riuscire, fr. reussir.
A IZBUTI ~esc 1. intranz. A avea succes; a reusi. ~ la examen. 2. tranz. A obtine dupa o serie de eforturi; a reusi. ~ sa publice materialul. /<sl. izbyti
A MERGE merg intranz. 1) (despre fiinte) A se misca (dintr-un loc in altul) prin schimbarea succesiva a picioarelor, fara a intrerupe contactul cu solul. 2) A se deplasa dintr-un loc in altul pe jos, calare sau cu un vehicul; a umbla. ◊ ~ (sau a umbla) pe doua carari a fi beat. 3) (despre vehicule) A se misca in mod continuu (intr-un mediu oarecare). 4) (despre mecanisme, aparate, masini) A fi in actiune; a-si indeplini functia (intr-un anumit fel); a functiona. Ceasul merge bine. 5) A-si schimba locul initial, orientandu-se intr-o anumita directie; a se duce; a pleca. ◊ ~ inaintea cuiva a pleca in intampinarea cuiva. ~ in treaba lui a-si vedea de treburile sale. ~ prea departe a intrece masura; a depasi limitele admisibile. ~ pe urmele cuiva a) a urmari pe cineva; b) a urma exemplul cuiva. ~ dupa cineva a se marita. 6) (despre ape curgatoare) A se misca in mod natural (intr-o anumita directie); a curge. 7) (despre drumuri, cai de acces) A avea directie; a duce. 8) (despre persoane) A se duce cu regularitate; a umbla. ~ la scoala. 9) (despre mijloace de locomotie) A se deplasa incontinuu sau cu anumite intermitente (in-tr-un anumit sens si intr-un anumit spatiu); a circula. 10) (despre persoane) A se duce (cu cineva) pentru a insoti. 11) (despre vesti, stiri, zvonuri) A trece de la unul la altul; a circula. ◊ A-i ~ (cuiva) vestea (sau numele) a se vorbi despre cineva (mai ales negativ). 12) (despre fiinte) A avea o anumita stare a sanatatii. 13) A avea succes (intr-o activitate, actiune, intreprindere etc.). ~ bine la invatatura. 14) (despre obiecte de imbracaminte) A se potrivi dand o infatisare placuta; a conveni intr-un anumit mod. Taiorul iti merge de minune. 15) fam. (mai ales despre culori) A fi in concordanta (deplina); a se potrivi; a se armoniza; a se asorta; a cadra; a concorda. ◊ Asa mai ~ asa e bine; asa imi convine. Treaca-mearga fie; sa admitem. 16) (despre materiale) A fi necesar (intr-o anumita cantitate). La o rochie merg trei metri de stofa. 17) (despre venituri, retributii etc.) A reveni in mod regulat. 18) (despre bani) A avea curs; a fi in uz; a circula. 19) (despre evenimente, actiuni etc.) A fi intr-o anumita stare de dezvoltare; a se desfasura (intr-un anumit mod); a se derula; a decurge. ◊ ~ ca pe roate (sau ~ struna) a spori; a se desfasura cu succes. ~ pe... a atinge o anumita varsta; a se apropia de... Pe zi ce ~ pe masura ce trece timpul; din zi in zi. A bate (pe cineva) de-i merge colbul (sau de-i merg peticele) a bate foarte tare (pe cineva). /<lat. mergere
NOROC ~oace n. pop. 1) Soarta, destin favorabil. ◊ La (sau intr-un) ~ la intamplare. 2) Concurs de imprejurari favorabile. ◊ A-i surade cuiva ~ocul a-i merge cuiva in viata. A-si incerca ~ocul a intreprinde ceva fara a fi sigur de reusita. Spre ~ocul cuiva din fericire. Cum a da targul si ~ocul cum va fi; dupa imprejurari. A avea ~ a reusi, a avea succes. Joc de ~ joc (de carti, de zaruri etc.) in care castigul este intamplator; joc de ha-zard. ~! formula de salut. 3) Stare de satisfactie deplina; fericire. A-si gasi ~ocul. ◊ A fugi de ~ a evita inconstient ceea ce putea sa aduca fericire. /<sl. naroku
A REUSI ~esc 1. intranz. A avea succes. ~ la examene. 2. tranz. A obtine dupa o serie de eforturi; a izbuti; a izbandi. [Sil. re-u-] /<it. riuscire, fr. reussir
paralui, pers. 3 sg. paraluieste, vb. IV (reg.) a-i merge cuiva bine, a avea succes.
catortosi (-sesc, -it), vb. – A ajunge la un rezultat bun, a avea succes, a reusi. Ngr. ϰατορθόω, viitor ϰατορθόώσω „a aranja” (DAR, Galdi 162). Inv., (sec. XVIII).
REUSI vb. IV. intr. 1. A izbuti. 2. A avea succes. [Pron. re-u-. / p.i. -sesc, conj. -seasca. / < fr. reussir, cf. it. riuscire].
REUSI vb. intr., tr. 1. a izbuti. 2. a avea succes. (< it. riuscire, fr. reussir)
prinde (prind, prins), vb. – 1. A apuca. – 2. A lua, a captura. – 3. A surprinde, a lua prin surprindere. – 4. A inhata, a insfaca. – 5. A ademeni, a insela. – 6. A percepe, a intelege. – 7. A ajunge din urma. – 8. A obtine, a dobindi, mai ales un pret. – 9. A contine, a cuprinde (in brate). – 10. A ocupa, a tine ocupat (mai ales la part.). – 11. A incepe. – 12. A da radacini, a se inradacina. – 13. A se solidifica un solid, a ingheta apa, a se inchega laptele. – 14. A atirna, a agata, a fixa. – 15. A repara, a completa. – 16. A pune bine, a conveni, a prefera. – 17. (Cu adv. bine) A cadea bine, a fi oportun. – 18. (Refl.) A avea succes, a reusi. – 19. (Refl.) A se inclesta, a se lipi, a se incurca, a fi arestat. – 20. (Refl.) A se obliga, a se promite. 21. (Refl.) A paria. – 22. (Refl.) A se angaja, a se lega de. – 23. (Refl.) A intra intr-o combinatie, a interveni, a se asocia. – Mr. prindu, primsu, prindire, megl. prind, pres, istr. prind, prins. Lat. prehendere (Puscariu 1388; Candrea-Dens., 1447; REW 6736), cf. it. prendere, prov. prenre, fr. prendre, sp., port. prender si aprinde, cuprinde, deprinde. – Der. prinde-muste, s. m. (vagabond, haimana); prindoare, s. f. (Trans., bunastare, confort); prins, s. m. (captiv, prizonier; s. n., joc de copii de-a hotii si vardistii); prinsoare, s. f. (inv., carcera, inchisoare; inv., avere, bunuri; pariu; Trans., cusatura, legatura a doua bucati cusute); desprinde, vb. (a desface, a detasa, a separa; a dezlega, a dezlipi; a deduce, a presupune); prinzator, adj. (care prinde); prinzatoare, s. f. (cursa, capcana; lat, legatoare); imprinde, vb. (a prinde, a lua; a captura, a detine; refl., a se indragosti), cuvint trans., pe care DAR il deduce dintr-un lat. *imprendere; surprinde, vb., traduce a fr. surprendre; surprinzator, adj. (uimitor); surpriza, s. f., din fr. surprise.
reusi (reusesc, reusit), vb. – A izbuti, a izbindi, a avea succes. Fr. reussir combinat cu it. riuscire. – Der. reusita, s. f., din fr. reussite; nereusita, s. f. (insucces).
PLAY-BOY s. m. Tanar elegant, cu fizic placut, care are succes la femei si duce o viata usoara. [Pr.: plei-boi] – Cuv. engl.
NENOROCOS, -OASA, nenorocosi, -oase, adj. Care nu are noroc, care nu are succes in ceea ce intreprinde, ghinionist, pagubas; p. ext. care aduce nenorocire (2), nefast. – Ne- + norocos.
PLAY-BOY [pr.: plei-boi] m. Tanar cu fizic placut, elegant, care are succes la femei, ducand o viata usoara. /Cuv. engl.
RAZBOAIELE ITALIENE (1494-1559), denumire a razboaielor purtate intre Franta, pe de o parte, si Spania si Sfantul Imperiu Roman de Natiune Germana, pe de alta parte, pentru suprematie in Pen. Italica, iar apoi in V Europei. Conflictul a avut loc mai multe perioade, in care succesele au alternat de o parte si de alta. Terminat prin Pacea de la Cateau-Cambresis (1559), care a marcat instaurarea hegemoniei spaniole in V Europei.
PLAYBOY, playboy, s. m. Tanar elegant, cu fizic placut, care are succes la femei si duce o viata usoara. [Pr.: pleiboi] – Cuv. engl.
RASUNATOR2 ~oare (~ori, ~oare) 1) Care rasuna; rezonant. Cu glas ~. 2) (de-spre spatii) Care mareste intensitatea si durata sunetului. 3) fig. Care are mare rasunet; care produce o impresie puternica; care are rezonanta. succes ~. / a rasuna + suf. ~ator
AUDIENTA s. f. 1. intrevedere oficiala acordata de catre un demnitar unei persoane care l-a solicitat. 2. interes pe care cineva il poarta celui care i se adreseaza; atentie; succes. ♦ a avea ~ la public = a trezi interesul unui public numeros. 3. acceptare (entuziasta) a ceva. 4. (jur.) sedinta de judecata in care are loc audierea partilor. (< fr. audience, lat. audientia)
CADORNA, Luigi (1850-1928), maresal italian. Sef al Marelui Stat Major (1914-1917). Principalele sale succese militare au fost: oprirea ofensivei militare austriece in Trentino (mai-iun. 1916), cucerirea Goriziei (aug. 1916). Din cauza dezastrului militar suferit de italieni la Caporetto (oct. 1917), C. a fost inlocuit din functia de comandant suprem al armatei.
VIITOR, -OARE, viitori, -oare, adj., s. n. I. Adj. Care va veni, care va fi, va exista, va aparea dupa momentul de fata; proiectat intr-o perioada care va veni. ◊ Viata viitoare = (in conceptiile religioase) viata care ar continua si dupa moarte, intr-o lume de apoi. (Gram.) Timpul viitor (si substantivat, n.) = timp verbal care exprima o actiune ulterioara momentului vorbirii. II. S. n. 1. Timpul care urmeaza prezentului; viitorime. ◊ Loc. adv. Pe (sau in) viitor = de acum inainte. 2. Situatie, stare care urmeaza sa existe; perspectiva. ◊ Loc. adj. (Plin) de viitor sau cu viitor = cu perspective frumoase de dezvoltare. ◊ Expr. A avea viitor = a avea sanse de succes intr-o actiune; a-l astepta o cariera plina de succes. [Pr.: vi-i-] – Veni + suf. -tor.
TRIUMFA, triumf, vb. I. Intranz. 1. A repurta o victorie stralucita, a birui in lupta. 2. Fig. A reusi, a avea un mare succes; a se impune. 3. A se mandri, a jubila in urma unei victorii, a unui succes. [Pr.: tri-um-. – Prez. ind. si: triumfez] – Din lat. triumphare, fr. triompher.
EVIDENTIAT, -A, evidentiati, -te, adj. (Adesea substantivat) Care s-a distins, s-a remarcat; caruia i s-au recunoscut oficial meritele sau succesele in munca. [Pr.: -ti-at] – V. evidentia.
SPOR1 ~uri n. 1) pop. Rezultat bun, obtinut in urma depunerii unui efort; reusita; succes; izbanda. Cu ~ eficient. ◊ A avea ~ a obtine repede si usor rezultate frumoase. Fara ~ fara randament; incet. ~ la lucru (sau la munca)! formula de urare adresata celui care lucreaza, care incepe sa lucreze sau merge la lucru. 2) rar Parte care se adauga la ceva in vederea completarii; supliment; adaos; anexa. /<sl. sporu
A SE DATORA se ~eaza intranz. A avea drept cauza; a fi urmarea. succesul sau se ~eaza hazardului. [Var. a se datori] /Din dator
HAGGARD [hægə:d], Sir Henry Rider (1856-1925), romancier englez. Reprezentant tipic al literaturii de aventura, caracterizata prin exotism si mister („Ea”, „Inelul Reginei din Saba”, „Cleopatra”, „Fiica lui Montezuma”); romanele sale au cunoscut versiuni cinematografice de mare succes.
nasbitie (-ii), s. f. – Zburdalnicie, pozna, strengarie. – Var. nasbutie, nazbitie, nazbutie. Origine suspecta. Pare ca s-ar putea pune in legatura cu sb. zbitije „succes”, in compunere negativa *nezbitije. Dupa Tiktin, in relatie cu sl. izbytie „eliberare”; dupa Scriban, din sl. subytije „realizare”.
succes ~e n. 1) Rezultat favorabil, obtinut ca urmare a depunerii unui efort fizic sau intelectual; reusita; izbanda. A dori (sau a ura) cuiva ~. 2) Apreciere a calitatilor (unei persoane sau a unui obiect). A avea ~e. A se bucura de ~. /<lat. succesus, fr. succes
STRADANIE s. 1. cazna, chin, efort, fortare, munca, osteneala, sfortare, silinta, straduinta, truda, zbatere, (livr.) travaliu, (rar) straduiala, straduire, (pop.) canoneala, (reg.) strapat, (prin Munt.) moranceala, (Mold. si Transilv.) zoala, (inv.) caznire, nevointa, osteninta, sforta, stra-danuinta, stradanuire. (~ lui a fost incununata de succes.) 2. efort, incercare, osteneala, sfortare, silinta, straduinta. (Toate ~iile lui au fost zadarnice.) 3. v. perseverenta. 4. v. harnicie.
ROSSINI, Gioacchino (1792-1868), compozitor italian. Unul dintre cei mai mari compozitori de opera ai epocii sale, a realizat in domeniul liric sinteza care a dus la succesul operei italiene. Structureaza clar formele lirice, se bazeaza pe principiile belcanto-ului, umanizand cantul vocal. Preocupat de definirea muzicala a caracterelor si situatiilor comice. Numeroase opere seria, semiseria si bufe („Barbierul din Sevilla” – capodopera sa, „Cenusareasa”, „Wilhelm Tell”, „Othello”); muzica de camera si religioasa.
CREDINTA ~e f. 1) Incredere deplina in adevarul unui lucru; convingere adanca. ~ in succes. ◊ Om de (buna) ~ persoana pe care te poti bizui; om in care poti avea incredere. A-si pune ~a in cineva (sau a se lasa in ~a cuiva) a se increde in cineva; a se bizui pe cineva. A-si manca ~a a pierde increderea tuturor. 2) Devotament fata de cineva sau ceva; fidelitate. A jura ~. ~ conjugala. 3) Forma a constiintei sociale in care realitatea este reflectata si interpretata ca fiind dependenta de fiinte si forte supranaturale; confesiune; cult; religie. [G.-D. credintei] /<lat. credentia
IEPURE ~i m. Mamifer rozator de talie medie, foarte sprinten, cu urechi lungi, coada scurta si cu picioarele de dinapoi mai lungi decat cele de dinainte (vanat pentru carne si blana). ◊ ~-de-casa iepure domestic, crescut pentru carne si blana. (A fi) fricos ca ~ele (a fi) foarte fricos. A alerga (sau a fugi) ca un ~ a alerga (sau a fugi) foarte repede; a fi iute de picior. Cine alearga dupa doi ~i nu prinde nici unul cel care incearca sa faca concomitent doua lucruri nu reuseste sa faca nici unul. A nu sti de unde sare ~ele a nu sti de unde poate aparea o sansa (in realizarea unui lucru, in rezolvarea unei probleme etc.). A impusca (sau a prinde) doi ~i deodata a infaptui (cu succes) doua actiuni deodata. Cati ~i la biserica nimeni. Umbra-~elui planta erbacee cu tulpina inalta avand frunze inguste, lungi si flori galbene-verzui. /<lat. lepus, ~oris
RIVAL, -A, rivali, -e s. m. si f. Persoana care aspira, in concurenta directa cu alta, la aceeasi situatie, la acelasi succes; concurent, potrivnic, adversar. ♦ Persoana care aspira impreuna cu alta la dragostea aceleiasi persoane de s*x opus. ♦ Persoana care are merite egale cu alta persoana sau este la fel de talentata; egal. ◊ Loc. adj., adv. Fara rival = cu care nu se poate masura nimeni; fara pereche, fara asemanare, inegalabil. – Din fr. rival, lat. rivalis, germ. Rival.
SHOGUN [ʃogun] (cuv. japonez) s. m. Titlu purtat de conducatorii militari japonezi intre 1192 si 1867, care sub autoritatea nominala a imparatului au detinut efectiv puterea. Initial, abrevierea lui sei-i-tai shōgun, in sec. 8, desemna un „generalisim care lupta cu succes impotriva barbarilor <ainu>” din N Japoniei. Titlul in acceptiunea lui deplina i-a fost acordat in 1192 lui Yoritomo Minamoto-no. Au existat patru dinastii shogunale: Minamoto (1192-1219), Fujiwara (1226-1252), Ashikaga (1338-1573) si Tokugawa (1603-1867). Persoana avand acest titlu.
BEA, beau, vb. II. 1. Tranz. (Adesea fig.) A inghiti un lichid. ◊ Expr. A bea paharul pana-n fund = a indura un necaz, o durere pana la capat. 2. Intranz. Spec. A consuma bauturi alcoolice. ◊ Expr. (Fam.) A bea in sanatatea (sau in cinstea, pentru succesul) cuiva = a sarbatori pe cineva, consumand bauturi alcoolice in cinstea (si pe socoteala) lui. 3. Tranz. A cheltui, a risipi bani, avere etc. pe bautura. ◊ Expr. A-si bea si camasa = a cheltui totul pe bautura. A-si bea (si) mintile= a bea pana la inconstienta sau pana la nebunie. 4. Tranz. (Pop.; in expr.) A bea tutun = a fuma. – Lat. bibere.
BOBILNA 1. Com. in jud. Cluj, la poalele dealului omonim, pe riul Oltpret (afl. al Somesului); 2.105 loc. (1991). Pina in 1957 s-a numit Oltpret. Biserica de lemn (sec. 17). 2. Rascoala de la ~, mare rascoala antifeudala din Transilvania (1437-1438). Taranii rasculati au ridicat pe dealul B. o tabara dupa model husit si au infrint (iun. 1437) armata nobililor, obtinind satisfacerea unor revendicari sociale, economice si politice. Categoriile privilegiate au incheiat in sept. 1437 Unio trium nationum impotriva taranilor rasculati; ostilitatile sint reluate si are loc lupta de la Apatiu, incheiata nedecis; se ajunge la o noua intelegere (oct. 1437), care insa anula o parte din succesele obtinute anterior. In nov. rasculatii ocupa orasele Aiud si Cluj si, probabil, Dejul si Turda; in a doua jumatatea lunii dec. 1437 – inceputul lui ian. 1438 Clujul, centrul de rezistenta al taranimii rasculate, este reocupat de nobili si rascoala este infrinta.
VENI, VIDI, VICI (lat.) am venit, am vazut, am invins – Continutul lapidar al scrisorii prin care Cezar vestea Senatului biruinta sa rapida de la Zela asupra lui Pharnaces, regele Pontului. Expresia unui succes fulgerator.
LAUR ~i m. 1) Arbust meridional cu frunze persistente, lucioase si aromatice, folosite drept condiment; dafin. Frunze de ~. ◊ Cununa de ~i cununa din frunzele acestui arbust oferita in trecut oamenilor ilustri in semn de inalta pretuire. A culege ~ii a deveni celebru. A se culca pe ~i a fi satisfacut de succesele obtinute candva. 2) Planta erbacee veninoasa cu miros neplacut, cu flori mari albe si cu fructul o capsula tepoasa, folosita in medicina. ◊ A mancat ~ (sau ~i) sau doar n-am mancat ~i! doar nu si-a (sau mi-am) iesit din minti; vezi bine, n-a (sau n-am) innebunit. /<lat. laurus
MANDRU1 ~a (~i, ~e) 1) Care are sentimentul demnitatii si onoarei; demn. 2) Care are o parere exagerata despre calitatile sale; plin de sine; increzut; ingamfat; infumurat; fudul; falnic; semet; maret. 3) Care este cuprins de un sentiment de satisfactie (ca urmare a unui succes, a unei reusite sau a unei victorii). 4) Care inspira admiratie; plin de semetie. /<sl. mondru
RADAR (‹ fr., germ.; engl. ra[dio] d[etecting] a[nd] r[anging], „detectare si localizare prin radio”). s. n. Sistem de radiolocatie in care, cu ajutorul unul tub catodic si al unei aparaturi anexe, se determina directia si distanta la care se afla diverse obiecte indepartate (avioane, obstacole etc.); se bazeaza pe emiterea unor unde radio si receptionarea acestora dupa reflectarea lor de catre obiectul urmarit. Sin. radiolocator. Isi are originea in opera experimentala a lui H. Hertz la sfarsitul anilor 1880. Primul r. a fost realizat in 1904 de germanul C. Hulsmeyer. In 1934, francezul Pierre David a experimentat cu succes un sistem de detectare electromagnetica a avioanelor. A fost dezvoltat in timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial; azi r. este folosit mult mai simplu, in identificarea si monitorizarea satelitilor artificiali pe orbitele pamantene, ca ajutor de navigatie pentru avioane si vasele maritime si pentru controlul traficului aerian in jurul marilor aeroporturi; de asemenea, r. este folosit de politia rutiera pentru a stabili viteza vehiculelor auto.
bascalie (bascalii), s. f. – Mustruluiala. Tig. bastali „sa (de calarit)” (Graur 127); semantismul prezinta analogii curioase cu fr. mettre sur la sellette si, in parte, cu rom. insela. Dupa Vasiliu, GS, VII, 103, ar fi o simpla var. de la bascalui, de la basca. – Der. bascali, vb. (a mustra, a dojeni); besteli, vb. (a mustra), pe care Dragan, Dacor., VI, 263 il deriva cu putin succes din mag. bestya „animal”.
CAROL, numele mai multor imparati ai Sfintului Imperiu Roman de Natiune Germana. Mai importanti: 1. C. IV (1355-1378); a promulgat „Bula de Aur” (1356) si a infiintat universitatile din Praga (1348) si din Viena (1365). 2. C. V v. Carol V(Carol Quintul). 3. C. VI (1711-1740); a purtat, fara succes razboaie impotriva Frantei si Turciei; a promulgat Pragmatica Sanctiune din 1713.
A DORI ~esc tranz. 1) A fi stapanit de dorinta de a avea; a ravni; a nazui. ◊ A lasa de dorit a avea lipsuri; a nu satisface. 2) A avea intentia; a vrea. Doresc o prajitura. ◊ Cum doriti (sau cum doresti) formula prin care se lasa la aprecierea interlocutorului luarea unei hotarari. 3) (persoane, obiecte etc. dragi) A tine mult sa vada. 4) A ura cu o deosebita afectiune. Iti doresc succes. /Din dor
SAVONAROLA, Girolamo (1452-1498), reformator si calugar dominican italian. Predicator de mare succes, a denuntat cu vehementa coruptia si imoralitatea clasei conducatoare si laicizarea clerului. Conducator spiritual al partidei populare, a impus, dupa alungarea din Florenta a lui Pietro de Medici (1494), un regim de dictatura teocratica, in timpul caruia (1494-1497) numeroase opere de arta si carti laice au fost distruse. Excomunicat ca eretic (1497), a fost ars pe rug.
CHIN s. 1. calvar, durere, incercare, patima, pas, patimire, suferinta, (inv. si pop.) munca, (pop.) aht, cercare, napasta, (inv. si reg.) patimita, scarba, (inv.) rabdare, straste, suferire, (fig.) povara. (Ce ~uri a avut de indurat!) 2. v. zbucium. 3. v. tortura. 4. cazna, efort, fortare, munca, osteneala, sfortare, silinta, stradanie, straduinta, truda, zbatere, (livr.) travaliu, (rar) straduiala, straduire, (pop.) canoneala, (reg.) strapat, (prin Munt.) moranceala, (Mold. si Transilv.) zoala, (inv.) caznire, nevointa, osteninta, sforta, stradanuinta, stradanuire. (~ul lui a fost incununat de succes.)
CAPATAI, capataie, s. n. 1. Parte a patului sau a oricarui alt obiect, pe care se pune capul; p. ext. perna sau alt obiect pe care se pune capul. ◊ Loc. adj. si adv. Fara capatai = fara ocupatie (bine definita), fara rost. ◊ Expr. A sta la capataiul cuiva = a veghea langa o persoana bolnava. A nu avea capatai = a nu avea nici un rost in viata. (Inv.) A face (cuiva) de capatai = a capatui; a casatori (pe cineva). ♦ Carte de capatai = a) carte fundamentala intr-o disciplina sau in literatura; b) carte preferata. 2. Nume dat mai multor obiecte de uz casnic, care servesc drept suport la ceva. 3. Capat (1), sfarsit. ◊ Expr. A scoate ceva la capatai sau a o scoate la capatai (cu ceva) = a termina ceva cu succes, a o scoate la capat. A da de capatai = a da de capat, a descurca. – Lat. capitaneum.