Rezultate din textul definițiilor
CIMA, cime, s. f. Tip de inflorescenta in care axul principal poarta in varf o singura floare. – Din fr. cyme.
MONOPODIU, monopodii, s. n. Mod de ramificatie a tulpinii in care axul principal creste continuu. – Din fr. monopode.
MONOPODIU s.n. (Biol.) Mod de ramificatie a tulpinii in care axul principal creste neincetat. [Pron. -diu. / < germ. Monopodium].
PANICUL1 s. n. inflorescenta in forma de ciorchine compus, cu axul principal ramificat, axele secundare formand spiculete uniforme; racem compus. (< fr. panicule, lat. panicula)
CENTRA, centrez, vb. I. 1. Tranz. A fixa o piesa de prelucrat intr-o masina-unealta, astfel incat axa de rotatie a suprafetei supuse prelucrarii sa coincida cu axa de rotatie a sculei sau a axului principal al masinii. 2. Tranz. Fig. A orienta o activitate spre un anumit obiectiv, a grupa elemente disparate in jurul unui nucleu. 3. Tranz. A aduce in pozitii corecte doua sau mai multe masini care functioneaza cuplate. 4. Intranz. si tranz. (La fotbal, polo, handbal, rugbi etc.) A trimite sau a trece mingea de la marginea terenului spre mijlocul lui; spec. (la fotbal) a trimite mingea din marginea terenului in careul de la poarta. – Din fr. centrer.
VERTEBRAT, -A, vertebrati, -te, adj., s. n. 1. Adj. (Despre animale) Care are vertebre si schelet osos (sau cartilaginos) intern. 2. S. n. (La pl.) Increngatura de animale cu corpul diferentiat in cap, trunchi si coada, cu schelet osos sau cartilaginos intern, al carui ax principal este coloana vertebrala; (si la sg.) animal din aceasta increngatura. – Din fr. vertebre, lat. vertebratus, it. vertebrato.
CIORCHINE, ciorchini, s. m. Tip de inflorescenta caracterizat prin dezvoltarea unui ax principal, de-a lungul caruia se insira numeroase ramificatii cu flori; racem, grapa; grupare de fructe asezate in mod corespunzator cu inflorescenta descrisa mai sus; spec. strugure. [Var.: ciorchina s. f.] – Et. nec.
MONOPODIAL, -A, monopodiali, -e, adj. (Bot.; despre ramificatiile tulpinii) Cu un singur ax principal; monopodic. [Pr.: -di-al] – Din engl. monopodial.
COMPUS, -A, compusi, -se, adj., s. m. 1. Adj. Alcatuit din mai multe parti sau elemente; combinat. ◊ (Muz.) Masura compusa = masura formata din fractiuni ale masurii simple. (Gram.) Timp compus = timp format cu ajutorul unui verb auxiliar. (Bot.) Frunza compusa = frunza cu limbul constituit din mai multe foliole, dispuse pe un ax principal. Inflorescenta compusa = inflorescenta constituita din mai multe inflorescente simple. Fruct compus = fruct constituit din mai multe fructe concrescute pe aceeasi axa. 2. S. m. (Chim.) Combinatie (4); corp compus (1). – V. compune.
CIMA s.f. (Bot.) Inflorescenta formata dintr-un ax principal terminat cu o floare si avand lateral mai multe axe secundare ramificate in acelasi fel. [< fr. cyme, cf. lat. cyma – lastar].
PIRAMIDA s.f. 1. Monument funerar antic construit din blocuri mari de piatra, care avea patru fete triunghiulare si in care erau inmormantati faraonii Egiptului. 2. Poliedru care are ca baza un poligon si fetele laterale in forma de triunghi cu acelasi varf. 3. Figura de gimnastica in care mai multe persoane se asaza in randuri suprapuse in forma unei piramide (2). 4. Forma de coroana de pom cu ax principal. 5. Sistem de sustinere a vitei de vie portaltoi, alcatuit dintr-un stalp inalt din varful caruia pornesc mai multe sarme legate de butuci. 6. Formatie anatomica asemanatoare unei piramide (2). ♦ Proeminenta osoasa din interiorul cavitatii timpanice. ◊ Piramide Malpighi = elemente conice care formeaza substanta medulara a rinichiului. [Pl. -ide, -izi. / < fr. pyramide, it. piramide, cf. lat., gr. pyramis].
MONOPODIAL, -A adj. (Despre ramificatia tulpinii) Cu un singur ax principal; monopodic. [Pron. -di-al. / cf. it. monopodiale].
RAHIS s.n. 1. Maduva spinarii. 2. ax principal la inflorescentele gramineelor, pe care sunt dispuse florile si spiculetele. [< fr. rachis].
CIMA s. f. inflorescenta dintr-un ax principal terminat cu o floare si avand lateral mai multe axe secundare ramificate in acelasi fel. (< fr. cyme)
MONOPODIAL, -A adj. (despre ramificatiile tulpinii) cu un singur ax principal. (< engl. monopodial)
PIRAMIDA s. f. 1. poliedru avand ca baza un poligon si fetele laterale in forma de triunghi cu acelasi varf. 2. monument funerar antic, de forma unei piramide (1), din blocuri de piatra, in care erau inmormantati faraonii Egiptului. ◊ edificiu arhitectonic asemanator unui asemenea monument. 3. figura de gimnastica in care mai multi sportivi se asaza in randuri suprapuse. 4. ingramadire de materiale, de lucruri etc. in forma de piramida (1). ◊ forma de asezare a armelor pe sol, cu varfurile tevilor sprijinite unele de altele. 5. forma de coroana de pom cu ax principal. ◊ sistem de sustinere a vitei de vie portaltoi, dintr-un stalp inalt din varful caruia pornesc mai multe sarme legate de butuci. 6. formatie anatomica asemanatoare unei piramide (1). ◊ proeminenta osoasa din interiorul cavitatii timpanice. ♦ ~ bulbara = proeminenta a cordoanelor anterioare ale maduvei spinarii, la nivelul bulbului rahihdian; e Malpighi = formatiuni conice din zona medulara a parenchimului renal, prin care se scurge u***a. (< fr. pyramide, lat., gr. pyramis, -idis)
RAHIS s. n. 1. coloana vertebrala. 2. ax principal la inflorescentele gramineelor, pe care sunt dispuse florile si spiculetele. 3. partea externa, plina in interior, a unei pene. (< fr. rachis)
VERTEBRAT, -A I. adj. cu coloana vertebrala si schelet osos intern. II. s. n. pl. increngatura de animale care au corpul cu simetrie bilaterala, prevazut cu schelet osos sau cartilaginos intern, al carui ax principal il constituie coloana vertebrala. (< fr. vertebre/s/)
CORIMB (‹ fr; {s} gr. korymbos „ciorchine”) s. n. Inflorescenta in care pedicelii florilor stau asezati in lungul unui ax principal si sint de lungime inegala, astfel incit florile se afla aproape la acelasi nivel.
RACEM (‹ fr.; {s} lat. racemus „ciorchine”) s. n. (BOT.) Inflorescenta formata dintr-un ax principal lung pe care se insera alternativ, la diferite nivele pediceli, florali aproximativ egali intre ei ca lungime (ex. la salcam, zambila, lacramioara); ciorchine. ◊ R. compus = inflorescenta alcatuita din mai multe r. simple asezate in lungul unui ax principal (ex. la vita de vie, castan).
PIVOT, (1, 2, 3) pivoturi, s. n., (4) pivoti, s. m. 1. S. n. (Tehn.) Fus de forma cilindrica, tronconica, conica etc., care se roteste ori aluneca intr-un lagar la care sarcina actioneaza in directia axului. 2. S. n. Radacina principala, verticala, ingrosata a unor plante ca morcovul, sfecla etc. 3. S. n. Fig. Element, punct de sprijin esential care asigura desfasurarea unei activitati sau a unui proces. 4. S. m. Spec. (Mil.) Militarul in raport cu care se executa miscarea unei formatii. ♦ (Sport) Jucator cu atributii bine precizate, care actioneaza ca varf de atac, la unele jocuri cu mingea. – Din fr. pivot.
PARGHIE ~i f. 1) Bara mobila care se poate roti in jurul unei axe imobile sub actiunea fortelor situate intr-un plan perpendicular pe axa de rotatie. 2) Par sau drug care, avand un punct de reazem, serveste la ridicarea unei greutati. 3) Forta care stimuleaza o activitate. Reforma economica radicala este principala ~ a restructurarii. [G.-D. parghiei; Sil. -ghi-e] /Orig. nec.