Dex bătăile inimii

C*********Ă, c*********e, s. f. Curbă care reprezintă bătăile inimii înregistrate la c********f. [Pr.: -di-o-] – Din fr. c**********e.

C*************R, c**************i, adj.m. (În sintagma) Nerv c*************r = ramură a nervului vag care are rolul de a rări bătăile inimii atunci când este e*****t. [Pr.: -di-o-] – Din fr. c**************r.

TIC¹ interj. (De obicei repetat) Cuvânt care imită sunetul ritmic al ceasornicului, bătăile inimii etc., tic-tac. – Onomatopee.

PARASIMPÁTIC adj. (În sintagma) Sistem (nervos) parasimpatic (și substantivat, n.) = una dintre cele două părți periferice ale sistemului nervos vegetativ, care încetinește bătăile inimii și accelerează mișcările tubului digestiv. – Din fr. parasympathique.

PULS, pulsuri, s. n. Mișcare fiziologică ritmică de dilatare și de contractare a pereților arterelor, determinată de creșterea volumului de sânge pompat de inimă. ◊ Expr. A lua (cuiva) pulsul = a număra (cuiva) bătăile inimii, apăsând cu degetul pe artera de la încheietură mâinii. A pipăi pulsul (cuiva) = a încerca să afle intențiile, planurile sau starea de spirit a cuiva. A prinde (sau a simți) pulsul (unei situații) = a înțelege sau a intui exact o situație, o stare de lucruri. ♦ Loc unde se simte această mișcare ritmică. – Din fr. pouls, lat. pulsus.

TIC-TÁC interj. Cuvânt care imită sunetul ritmic al ceasornicului, bătăile inimii etc.; tic¹. ◊ (Substantivat, n.) Tic-tacul ceasornicului. – Din fr. tic-tac, germ. Ticktack.

C********F ~e n. Aparat care înregistrează bătăile inimii. [Sil. -di-o-] /<fr. c**********e

PULS ~uri n. 1) Dilatare și contractare ritmică a arterelor sub influența sângelui pompat în inimă. ◊ A lua ~ul (cuiva) a număra cuiva bătăile inimii, apăsând cu degetul pe artera de la încheietura mâinii. 2) Loc unde se simte această dilatare și contractare ritmică a arterelor. ◊ A prinde (sau a simți) ~ul (unei situații) a intui exact (o situație). /<fr. pouls, lat. pulsus

C*************R, -OÁRE adj. Care provoacă încetinirea sau oprirea ritmului c*****c. ◊ Nerv c*************r = ramură a nervului vag care are funcția de a rări bătăile inimii. [Pron. -di-o-. / < fr. c**************r].

STETOSCÓP s.n. Instrument acustic cu ajutorul căruia se pot percepe mai puternic zgomotele respirației și bătăile inimii; fonendoscop. [< fr. stéthoscope, cf. gr. stethos – piept; skopein – a observa].

TIC-TÁC interj. Cuvânt care imită sunetul ritmic al ceasornicului, bătăile inimii etc. ♦ (s.n.) Tic-tacul ceasornicului. [< fr. tic-tac, germ. Ticktack].

C********F s.n. Aparat care înregistrează bătăile inimii. [Pron. -di-o-. / < fr. c**********e, cf. gr. kardia – inimă, graphein – a scrie].

C*********Ă s.f. Curbă reprezentând bătăile inimii înregistrate la c********f. [Pron. -di-o-. / < fr. c**********e, cf. gr. kardia – inimă, gramma – scriere].

C*************R adj. nerv ~ = ramură a nervului vag care are funcția de a rări bătăile inimii. (< fr. c**************r)

STETOSCÓP s. n. 1. instrument acustic cu ajutorul căruia se pot percepe zgomotele respirației și bătăile inimii; fonendoscop. 2. aparat pentru stabilirea prin ascultare a defectelor de funcționare a unui motor. (< fr. stéthoscope)

TIC-TÁC interj. și s. n. cuvânt care imită sunetul ritmic al ceasornicului, bătăile inimii etc. (< fr. tic -tac, germ. Ticktack)

C***************R, c****************i, adj. (În sintagma) Nerv c***************r = nerv simpatic care are rolul de a accelera ritmul bătăilor inimii atunci când este e*****t. [Pr.: -di-o-] – Din fr. c****************r.

C**********E, c**********i, s. f. Examinare a bătăilor inimii cu ajutorul c************i. [Pr.: -di-o-] – Din fr. c**********e.

YÓGA s. f. Școală filozofică indiană care urmărește adâncirea cunoașterii eului în scopul eliberării lui de viața materială și al contopirii cu spiritul universal; p. ext. ansamblu de exerciții care duc la stăpânirea deplină a organismului uman prin încetinirea la maximum a respirației, a bătăilor inimii și prin realizarea stării de insensibilizare totală. – Din engl., fr. yoga.

EMBRIOCARDÍE, embriocardii, s. f. Ritm c*****c patologic apărut în miocarditele grave, caracterizat prin accelerarea bătăilor inimii și prin egalizarea pauzelor și a tonalităților celor două zgomote ale ei; ritm fetal. [Pr.: -bri-o-] – Din fr. embryocardie.

TAHICARDÍE, tahicardii, s. f. Accelerare anormală a bătăilor inimii datorită unui efort fizic, unei emoții, unei afecțiuni c******e etc. – Din fr. tachycardie.

C*********Ă ~e f. Curbă obținută prin înregistrarea bătăilor inimii cu ajutorul c************i. [Sil. -di-o-] /<fr. c**********e

TAHICARDÍE ~i f. Accelerare anormală a bătăilor inimii. [G.-D. tahicardiei] /<fr. tachycardie

C***************R, -OÁRE adj. Care accelerează ritmul inimii. ◊ Nerv c***************r = nerv care are funcția de a accelera ritmul bătăilor inimii. [Pron. -di-o-ac-. / cf. fr. c****************r].

GALÓP s.n. 1. Mers rapid al calului, în salturi mari. 2. Ritm anormal al bătăilor inimii în trei timpi. 3. Dans vioi cu mișcări repezi în doi timpi; melodia acestui dans. [< fr. galop, it. galoppo].

ASFIXÍE s.f. Oprire a respirației (cauzată de strangulare, de respirarea unui gaz toxic, de înecare etc.) care poate provoca încetarea bătăilor inimii și moartea; înăbușire, sufocare. [Gen. -iei. / < fr. asphyxie, cf. gr. asphyxia – oprire a pulsației].

C**********E s. f. metodă de înregistrare grafică a bătăilor inimii. (< fr. c***********e)

C*********Ă s. f. curbă a bătăilor inimii înregistrate la c*******f. (< fr. c**********e)

GALÓP s. n. 1. mers rapid al calului, în salturi mari. 2. ritm anormal al bătăilor inimii, în trei timpi. 3. dans de societate cu ritm sacadat și mișcări foarte repezi; melodia corespunzătoare. (< fr. galop, it. galoppo)

C**********E, c**********i, s. f. Examinare a bătăilor inimii cu ajutorul unui aparat. [Pr.: -di-o-] – Fr. c**********e (<gr.).

auscultațiúne f. (lat. auscultátio, -ónis). Med. Ascultarea bătăilor inimiĭ, a zgomotuluĭ respirațiuniĭ saŭ a tuseĭ p. a constata gradu sănătățiĭ. – Și -áție și -áre.

PULSÁȚIE ~i f. 1) Fiecare dintre bătăile pulsului; bătaie a inimii. 2) fiz. Evoluție ritmică (a unui fenomen sau a unei acțiuni). /<fr. pulsation. lat. pulsatio, ~onis

TRESĂRÍ vb. IV. intr. 1. A simți deodată o emoție puternică. ♦ A se trezi brusc din somn sau dintr-o stare de visare. ♦ (Despre inimă) A-și accelera bătăile din cauza unei emoții, a zvâcni. 2. (Fig.; despre sunete) A răsuna brusc. [P.i. tresár. / după fr. tressaillir].

TRESĂRÍ vb. intr. 1. a simți deodată o emoție puternică. ♦ a se trezi brusc din somn sau dintr-o stare de visare. ♦ (despre inimă) a-și accelera bătăile din cauza unei emoții. 2. (fig.; despre sunete) a răsuna brusc. (după fr. tressaillir)

ZVÂCNET ~e n. bătaie accelerată sau neregulată a inimii, a tâmplelor sau a pulsului; zvâcnitură; palpitație. /a zvâcni + suf. ~et

PALPITÁȚIE s.f. Mișcare convulsivă a unei părți oarecare a corpului; zvâcnire, bătaie puternică și neregulată a inimii. [Gen. -iei, var. palpitațiune s.f. / cf. fr. palpitation, lat. palpitatio].

PALPITÁ vb. I. intr. 1. (Despre inimă) A-și înteți ritmul bătăilor, datorită unei emoții sau unei maladii; a zvâcni. ♦ (Despre oameni) A tremura (din cauza unei emoții), a fi foarte mișcat. 2. (Fig.) A se manifesta puternic, a fi plin de viață. [P.i. palpít și -tez, 3,6 -tă. / < fr. palpiter, it. palpitare].

PALPITÁ vb. intr. 1. (despre inimă) a-și înteți ritmul bătăilor datorită unei emoții sau maladii; a zvâcni. ◊ (despre oameni) a tremura (din cauza unei emoții), a fi foarte mișcat. 2. (fig.) a se manifesta puternic; a fremăta. (< fr. palpiter, it. palpitare)

PALPITÁȚIE s. f. 1. mișcare convulsivă a unei părți a corpului; zvâcnire, bătaie puternică și neregulată a inimii. 2. (fig.) tremur ușor, emoție. (< fr. palpitation, lat. palpitatio)

TRESĂRÍ, tresár, vb. IV. Intranz. 1. A face o mișcare bruscă, involuntară și spontană, în urma unei emoții puternice. ♦ (Despre inimă) A-și accelera și intensifica bătăile, din pricina unei emoții; a zvâcni. ♦ A se trezi brusc din somn sau dintr-o stare de apatie, de neatenție etc. 2. Fig. (Despre sunete, țipete) A răsuna brusc, pe neașteptate. – Din fr. tressaillir (după sări).

PALPITÁȚIE ~i f. mai ales la pl. 1) bătaie neregulată și mai accelerată a inimii (provocată de emoții, eforturi, boli etc.). 2) fig. Stare afectivă manifestată prin modificări de ordin neurovegetativ în funcționarea organismului; emoție. /<fr. palpitation

EXTRASÍSTOLĂ, extrasistole, s. f. Contracție suplimentară a inimii înaintea sistolei, care întrerupe ritmul regulat al bătăilor c******e, provocând o durere ușoară. – Din fr. extra-systole.

TICĂÍT¹, ticăituri, s. n. Faptul de a ticăi¹; bătaie, sunet ritmic al ceasornicului; zvâcnire, palpitare a inimii. – V. ticăi¹.

C*********C, -Ă, c**********i, -ce, adj., s. n. (Medicament) care stimulează inima, întărindu-i forța de contracție și normalizându-i ritmul bătăilor. [Pr.: -di-o-] – Din fr. c***********e.

bătáĭe f., pl. ăĭ (lat. baitualia, pop. baitalia; it. battaglia, fr. bataille, sp. batalla. D. rom. vine alb. bataĭă, spaĭmă. V. bătălie, năbădăĭ). Acțiunea de a lovi, de a bate: a da, a aplica (și fam.) a trage o bătaie. Luptă, bătălie. Scornire, gonire, hăituĭală (la vînătoare). Palpitațiune: bătaĭe de inimă. Suflare: bătaĭe de vînt. Ajungere, străbatere: bătaĭa puștiĭ, a soareluĭ. Acțiunea și timpu cînd peștele îșĭ depune icrele (boiște). Muz. Tact, măsură. Bătaĭe de cap, chinuire a mințiĭ, cugetare multă. Plictiseală (din partea cuĭva). Bătaĭe de joc, deriziune.

PULSÁȚIE s. 1. (FIZIOL.) bătaie, palpitare, palpitație, ticăit, tresărire, zbatere, zvâcneală, zvâcnet, zvâcnire, zvâcnit, zvâcnitură, (rar) tresăritură, (înv.) palpit, răsăritură, săltare. (~ inimii.) 2. v. puls. 3. freamăt, palpitare, palpitație, trepidație. (Simte ~ vieții.)

PALPITÁȚIE s. 1. bătaie, palpitare, pulsație, ticăit, tresărire, zbatere, zvâcneală, zvâcnet, zvâcnire, zvâcnit, zvâcnitură, (rar) tresăritură, (înv.) palpit, răsăritură, săltare. (~ a inimii.) 2. v. freamăt.

SFÂRÂÍ, pers. 3 sfấrâie, vb. IV. Intranz. 1. (Despre obiecte în mișcare) A produce un zgomot ușor, caracteristic, provocat de viteza mișcării; p. ext. a se mișca, a se deplasa cu repeziciune. ◊ Expr. A-i sfârâi cuiva inima = a se zbate, a suferi (de dor, de dragoste etc.), a fi stăpânit de un sentiment puternic. A-i sfârâi cuiva călcâiele (după cineva) = a fi foarte îndrăgostit de cineva. A-i sfârâi (cuiva) călcâiele = a fugi foarte repede. 2. (Despre grăsimi și despre alimente care se prăjesc) A produce un zgomot șuierător caracteristic; p. ext. a se prăji. 3. (Despre insecte) A țârâi. ♦ (Despre păsări) A zbura cu bătăi de aripi repezi. – Sfâr + suf. -âi.