Rezultate din textul definițiilor
CEAMBUR, ceambururi, s. n. (Inv.) Detasament (tataresc) trimis (sau plecat) sa prade. ◊ Expr. (Pop.) A bate ceamburul = a umbla fara rost, a bate drumurile; a pierde vremea, a sta degeaba. – Din ucr. cambul.
LELA adv. (Pop.; in expr.) A umbla lela = a hoinari, a vagabonda, a bate drumurile. – Cf. lele.
TRELA ~-LELA adv. pop. Fara nici un rost. ◊ A umbla (sau a bate, a se duce) ~ a bate drumurile; a umbla teleleu. /<ngr. trella
A VaNTURA vantur tranz. 1) (cereale) A trece prin vanturatoare. 2) fig. A face sa se imprastie, sa se spulbere. A-i ~ pe navalitori. 3) (moarea) A scoate din vas si a turna la loc de cateva ori la rand; a pritoci. 4) A misca intr-o parte si in alta; a agita. ~ caciulile in aer. 5) fig. (vorbe, vesti, stiri) A interpreta in fel si chip; a comenta in mod subiectiv. ~ intrigi. 6) A umbla mult; a bate drumurile. ◊ ~ lumea a calatori mult. /<lat. ventulare
pancani, pancanesc, si pancan, vb. IV (reg.) 1. a face cate ceva, a nu sta degeaba; a face lucruri neinsemnate, marunte. 2. a umbla fara rost, a bate drumurile de pomana.
paparuda (paparude), s. f. – 1. Fata, mai ales tiganca, care bate drumurile in timpul secetei, imbracata ciudat si cintind invocatii pentru a aduce ploaia. – 2. Femeie impopotonata, ridicola sau triviala. – Var. papaluda, papaluga, papaluga, paparuza. Creatie expresiva, cf. cuvintele der. din papa, cu care coincide perfect, unele cuvinte in ce priveste semantismul, altele din punct de vedere fonetic. Coincide si cu numeroase cuvinte straine, cum se intimpla adesea in cazul formatiilor spontane, cf. ngr. dialectal πεπεροῦδα (Scriban), care ar putea proveni din rom., ngr. παπαρροῦνα (Murnu, Lehnw., 33), περπεροῦνα, bg., sb. peperuda, peperuga „fluture”, calabr. papparutu, abruz. paparotta, prov. papalaudo „sperietoare”, cat. babarota „sperietoare de pasari”, iud. sp. bambaruto „sperietoare de copii, baubau”. Ideea fundamentala pare sa fie cea de „sperietoare” sau de „persoana fara forma determinata”, ca in sp. mamarracho sau in matahala. Cum aceasta idee se explica suficient prin posibilitatile expresive ale rom., pare inutil sa cautam etimoane straine. Cele propuse pina acum nu sint convingatoare: din lat. papula, cu suf. -za (Densusianu, Bausteine, 479); din lat. *pupulanda (Pascu, Etimologii, 30) sau papaver (Pascu, Lat. elem., 262); dintr-un cuvint necunoscut cu sensul de „fluture”, ca in bg. (Bogrea, Dacor., V, 837-9); din sb. prporusa, care ar reprezenta ngr. περπυροῦνα (Tiktin); din πομφολύγη, numele unei zeitati marine (Diculescu, Elementele, 208); dintr-un idiom anterior indoeurop. (Lahovary 340).
1) bat, batut, a bate v. tr. (lat. battuere, pop. battere, it. battere, pv. batre, fr. battre, sp. batir, pg. bater). Lovesc, dau lovituri: a bate calu cu biciu. Fac sa intre lovind: a bate cuie, pari. Formez lovind: a bate feru, moneta. Dansez: a bate hora, briu. bataturesc, umblu mult, strabat: a bate drumurile, vaile. Inving: a-i bate pe dusmani. Atac, asediez (vechi): a bate o cetate. Luminez, arunc lumina: ma bate soarele in fata. Sun: ceasornicu bate trei ore. Amestec: a bate oua. Suflu: ma bate vintu. Stric, vatam: bruma bate viile. Pedepsesc: bate-i, Doamne, pe cei rai. (Adeseori in blesteme serioase: bata-te Dumnezeu; sau in gluma: bata-te norocu; bata-l sa-l bata, blestem mai mult glumet). V. intr. Ciocanesc, izbesc: a bate la usa (sau in) usa. Arunc lumina: bate luna pintre ramuri. Suflu: bate vintu. Latru: bat cinii la om. Palpit: imi bate inima. Ud, izbesc: bate ploaia, grindina; riu bate’n mal. Ajung, strabat: pusca bate departe. Am reflexe, ma apropii de: un alb care bate in galben. Am inclinatiune sau afectiune: cel caruia-i plac lucrurile dulci nu prea bate cu vinu. V. refl. Ma lupt: Romanii S’au batut cu Cartaginejii. Ma clatin, ma agit: mi se bate inima de frica. Ma ating, ma izbesc: ramurile se bat unele de altele de vint. A se bate (despre cai), a se impreuna p. reproducere. Bat podurile (stradele. V. pod), drumu, pavaju, umblu haimana. Bat masura (in muzica), o insemn. Bat toba (fig.), divulg. Bat cartile, joc in carti (Mold.). Bat saua ca sa priceapa iapa, fac aluziune. Bat cimpii, aberez, aiurez. Bat cuiva capul, importunez, plictisesc cu vorba. Soba bate la cap, emite acid carbonic, care produce durere de cap. Bate la ochi, atrage atentiunea (propriu si fig.). Bat putineiu, fac unt. Bat mingea, joc mingea. Bat berbecii, ii juganesc. Bat in coarda cuiva, vorbesc cum ii place lui. Ma bate gindu sau ma bat cu gindu, ma gindesc sa fac. Bat din buze, ramin fara cele necesare si simt lipsa lor. Da-ti, popa, pintenii si bate iapa cu calciiele, ajuta-l pe altu ca sa n’ai tu la nevoie cele necesare. Imi bat capu cu ceva, ma gindesc la ceva, ma ocup adinc de ceva. Imi bat joc. V. joc. A bate in toba (Trans.), a vinde la mezat, la licitatiune, a vinde cu toba.
batut, -a adj. Lovit, agitat: batut de vinturi, (si fig.) batut de ginduri. bataturit, calcat, netezit: drum batut. Tesut des: pinza batuta. Ornat: batut cu pietre scumpe. Stricat, vatamat: vie batuta de bruma, boi batuti de jug. Fig. Nenorocit, pedepsit: om batut de Dumnezeu. batut la cap, smintit. Berbec batut, batal. Un franc batut, un franc intr’o singura moneta, in opoz. cu: un franc marunte sau maruntele (adica in parale marunte). Munt. Lapte batut (de unde si bg. batut), chisleag, laptele ramas dupa luarea smintinii si batut.
COLINDA, colind, vb. I. Intranz. 1. A umbla in seara de Craciun sau de Anul Nou, din casa in casa, cantand colinde. 2. A umbla de colo pana colo, dintr-un loc in altul. ♦ Tranz. A strabate, a cutreiera, a bate un drum. – Din colinda.
pancaneala, pancaneli, s.f. (reg.) vanzoleala, miscare de colo colo, pentru a nu sta degeaba. 2. umblare fara rost, batere a drumurilor de pomana.
GOLAN, -A, golani, -e, s. m. si f. (Peior.) 1. Om fara ocupatie, care bate toata ziua drumurile fara sa faca nimic util; derbedeu. 2. (Adesea adjectival) Om sarac, zdrentaros, care nu are cu ce se imbraca. – Gol2 + suf. -an.
GOLANCA, golance, s. f. (Peior.) Fata sau femeie neserioasa, care bate toata ziua drumurile fara sa faca nimic util. – Golan + suf. -ca.
TARNITA, tarnite, s. f. 1. Sa (taraneasca) de lemn sau (rar) de piele, folosita la calarit sau la transportul unor poveri. 2. Culme, coama de munte sau de deal in forma de sa. 3. (Reg.) drum de munte, batut de oi sau de vite. – Ucr. tarnica.
TARNITA, tarnite, s. f. 1. Sa (taraneasca) de lemn sau (rar) de piele, folosita la calarit sau la transportul unei poveri. 2. Culme, coama de munte sau de deal in forma de sa. 3. (Reg.) drum de munte, batut de oi sau de vite. – Din ucr. tarnyc'a.
CIRCULAT adj. batatorit, batut, frecventat, umblat. (Un drum ~.)
UMBLAT adj. 1. calatorit, voiajat. (Om ~.) 2. ba-tatorit, batut, circulat, frecventat. (Un drum ~.)
toiegi, toiegesc, vb. IV (reg.) 1. a bate rau. 2. a porni la drum, a calatori pe jos, cu toiagul.
bate-poduri m. (d. pod, drum). Munt. Rar. Haimana, vagabond.
ULITA ~e f. 1) drum ingust intr-un sat. ◊ A bate ~ele a umbla fara rost; a hoinari. 2) Strada nepavata. 3) Totalitate a locuitorilor din casele aflate de-a lungul unui astfel de drum sau al unei astfel de strazi. [G.-D. ulitei /< sl. ulica
BATUT2, -A, batuti, -te, adj. 1. (Despre fiinte) Care este sau a fost lovit. ◊ Expr. (Fam.) Batut in (sau la) cap = prost, ticnit. 2. (In expr.) Bani batuti = bani gheata. 3. (Despre flori; p. ext. despre plante) Involt. 4. (Despre o cale, un drum etc.) batatorit. 5. (In expr.) Lapte batut = lapte usor fermentat, cu gust acrisor, facut din lapte dulce pus la prins. – V. bate.
RAZbataTOR, -OARE, razbatatori, -oare, adj. Care isi face drum biruind obstacolele, care nu se da batut; tenace. – Razbate + suf. -ator.
BATUT2, -A, batuti, -te, adj., s. f. I: Adj. 1. (Despre fiinte) Care este sau a fost lovit, care a suferit lovituri. 2. (In sintagma) Bani batuti = bani in numerar, disponibili, bani gheata, bani pesin. 3. (Despre flori) Involt2 (1). 4. (Despre o cale, un drum etc.) Pe care se umbla mult; batatorit. 5. (In sintagma) Lapte batut = lapte fermentat, cu gust acrisor. II. S. f. Numele mai multor dansuri populare; melodia dupa care se executa aceste dansuri. III. Adj. (Despre tesaturi, tricotaje) Care este tesut sau tricotat foarte strans; des2 (I 1). – V. bate.
RAFUI, rafuiesc, vb. IV. 1. Refl. A limpezi cu cineva o situatie, a lamuri o neintelegere; a se certa; a se bate cu cineva. ◊ Tranz. Dupa ce-l rafuia bine, ii da drumul (CREANGA). 2. Tranz. (Inv.) A lichida un cont cu cineva; a achita, a plati.
PETICI, peticesc, vb. IV. 1. Tranz. A pune petice (1), a repara cu petice o haina rupta, un obiect stricat etc.; a carpi. ♦ (Fam.) A repara un aparat, un sistem tehnic cu mijloace rudimentare si in mod provizoriu; a carpaci. ♦ A imbunatati intr-o masura oarecare un lucru prost facut. 2. Tranz. si refl. (Rar) A face sa ramana sau a ramane numai petice (1); a (se) rupe in bucati; a (se) zdrentui ◊ Expr. (Tranz.; fam.) A-i petici (cuiva) cojocul = a bate foarte tare (pe cineva). 3. Tranz. A astupa gropile si sparturile unui drum cu material pietros. [Var.: peteci vb. IV] – Din petic.
CROI2, croiesc, vb. IV. 1. Tranz. A taia un material dupa forma si masura indicata sau dupa un contur desenat in prealabil, pentru a obtine piese ce urmeaza a fi asamblate in vederea confectionarii unui obiect. 2. Tranz. A planui, a pune la cale o lucrare care are nevoie de indicatii, de planuri etc.; a incepe un lucru sau o lucrare. ♦ Fig. A ticlui o minciuna. 3. Tranz. A desfunda, a deschide un drum, o sosea etc., inlaturand obstacolele. 4. Tranz. Fig. (Fam.) A lovi, a bate un animal sau un om (facandu-i dungi sau vanatai pe piele). 5. Intranz. Fig. (Fam.; in expr.) A o croi la fuga = a fugi in cea mai mare graba (spre a scapa de o primejdie). – Din sl. krojiti.
BATUT ~ta (~ti, ~te) 1) v. A bate. ◊ A se da ~ a se lasa convins; a ceda. Lapte ~ lapte usor fermentat, cu gust acrisor; lapte prins. Bani ~ti bani in numerar; bani disponibili; bani gheata. 2) (despre flori) Care are petale multe si dese; bogat in petale. 3) (despre struguri) Care are bobite multe si strans lipite una de alta. 4) (despre drumuri, carari) Care este supus unei circulatii intense; umblat; batatorit. /v. a bate + suf. ~ut
desbate (-t, -atut), vb. – 1. (Inv.) A elibera, a da drumul, a emancipa. – 2. A desprinde, a scoate. – 3. A dezbate, a discuta. De la bate cu pref. des-; cu ultimul sens, este traducere din fr. debattre. – Der. desbatere, s. f. (discutie), cu semantismul fr. debat.
ZBURATACI, zburatacesc, vb. IV. 1. Tranz. A arunca cu ceva (intr-o pasare, intr-un pom etc.). Ca pomul langa drum: Cati trec il zburatacesc (SEVASTOS). 2. Intranz. si refl. (Despre pasari) A se risipi batand din aripi si inaltandu-se de la pamant; a face zboruri scurte, aproape de pamant. ♦ Tranz. A face sa se imprastie, a spulbera. Vantul zburataceste frunzele. 3. Intranz. si refl. (Despre pui; p. ext. despre copii) A se dezvolta, a creste; a capata independenta; a se razleti. ♦ Tranz. Fig. A ajuta pe cineva sa-si faca un rost in viata. – Din zbura.
CUTREIERA vb. 1. a colinda, a parcurge, a strabate, a vantura, (pop. si fam.) a bate, (pop.) a calca, a ocoli, a petrece, (inv. si reg.) a razbate, (inv.) a plimba, (rar fig.) a treiera. (~ drumurile, satele.) 2. v. colinda. 3. v. calatori. 4. a colinda, a se plimba, (fam.) a se plimbarisi. (~ prin poieni.) 5. v. hoinari. 6. a colinda, a se duce. (~ prin muzee.)
ULITA, ulite, s. f. 1. drum ingust care strabate un sat (rar un oras), marginit de o parte si de alta de case; p. ext. strada. ◊ Expr. A bate ulitile = a umbla fara rost, haimana; a hoinari. 2. (Colectiv) Oamenii care locuiesc in casele de pe ulita (1). [Pl. si uliti] – Din sl. ulica.
POARTA porti f. 1) Deschizatura intr-un gard sau zid care face posibila intrarea intr-un spatiu imprejmuit si iesirea din el. 2) Panou mobil (simplu sau dublu) care inchide aceasta deschizatura. ◊ Din ~ in ~ din casa in casa; la fiecare casa. ~-n ~ peste drum; vizavi. A se uita (sau a sta, a ramane) ca vitelul la ~ noua a ramane dezorientat, uluit in fata unei situatii neasteptate. A bate la toate portile a se adresa tuturor dupa ajutor. 3) Loc de intrare (special amenajat) intr-un oras sau intr-o cetate. 4) Cadru cuprins intre doua bare verticale unite in partea de sus printr-o orizontala si inchis printr-o plasa, in care se trimite mingea sau pucul la unele jocuri sportive. 5) inv. Curtea sultanului turcesc. ◊ ~a Otomana Imperiul Otoman. 6) Vale ingusta intre doua siruri de munti (prin care trece o apa curgatoare). [G.-D. portii] /<lat. porta
ASTERNE, astern, vb. III. 1. Tranz. A intinde un covor, o panza etc. pe o suprafata. ♦ (Adesea fig.) A (se) imprastia, a (se) raspandi pe jos, incat sa formeze un strat (care se niveleaza). 2. Tranz. A pregati (si a intinde) asternutul sau, p. ext., patul pentru culcare. ♦ A pregati pe masa toate cele necesare pentru a manca. 3. Tranz. A scrie, a compune. 4. Refl. si tranz. A (se) intinde (orizontal) pe jos, a (se) culca la pamant. ♦ (Fig.) A se apuca temeinic sau in tihna de o treaba. ◊ Expr. A se asterne la drum = a porni la drum lung. A se asterne drumului (sau campului etc.) = A fugi sau a merge foarte repede. 5. Tranz. A tranti, a culca pe cineva la pamant (printr-o lovitura). ◊ Expr. (Inv.) A asterne (pe cineva) la scara = a intinde (pe cineva) pe jos pentru a-l bate. – Din lat. asternere.
straifui, straifuiesc, vb. IV (reg.) 1. (in forma: strefui; despre drumuri forestiere) a acoperi cu traverse de lemn pentru a inlesni tararea bustenilor. 2. (despre busteni) a tari cu ajutorul animalelor de tractiune. 3. (refl.; despre cai) a se lovi in mers cu un picior de altul. 4. (refl.; in forma: strofui; despre cai) a bate din picioare.
RAZbate, razbat, vb. III. 1. Intranz. A-si face, a-si croi drum prin..., a inainta cu greu, inlaturand obstacolele; a strabate, a patrunde. 2. Intranz. A razbi (2), a izbuti. 3. Intranz. A umbla in lung si in larg; a cutreiera, a colinda. 4. Tranz. (Despre stari, sentimente) A pune stapanire cu putere pe cineva; a birui, a invinge, a coplesi, a razbi (4). – Raz- + bate.
RAZBI, razbesc, vb. IV. 1. Intranz. A-si face drum, a strabate (anevoie), a trece peste piedici; a razbate. 2. Intranz. A ajunge undeva inlaturand obstacolele. ♦ A izbuti, a reusi. ♦ (Despre sunete, zgomote etc.) A se face auzit, a ajunge pana la... ♦ (Despre mirosuri) A se raspandi. 3. Tranz. A invinge, a infrange, a rapune. ♦ ◊ Expr. A razbi (pe cineva) cu bataia = a bate (pe cineva) foarte tare. 4. Tranz. (Despre stari fizice sau sufletesti) A cuprinde, a birui, a coplesi. 5. Tranz. si intranz. A termina, a prididi, a ispravi. – Din sl. razbiti.