Rezultate din textul definițiilor
BAPTISTERIU, baptisterii, s. n. Mic edificiu construit langa o biserica catolica pentru oficierea botezurilor. ♦ Spatiu, capela in interiorul unei biserici catolice, destinate oficierii botezului. – Din lat. baptisterium.

LUTRIN s.n. (Rar) Pupitru inalt pe care se pun cartile in corul unei biserici catolice. [< fr. lutrin, cf. lat.t. lectrinum].

TABERNACOL s.n. 1. Cort; (spec.) cortul in care erau tinute tablele legii la vechii evrei. 2. Nisa in peretele sanctuarului unei biserici catolice sau cutie de argint de o forma speciala, in care se pastreaza cuminecatura si unele obiecte de cult. [Var. tabernacul s.n. / < lat. tabernaculum, it. tabarnacolo, fr. tabernacle].

prefectorie, prefectorii, s.f. (inv.) conducere a unei parohii sau a unei biserici catolice; functia de prefector (de conducator al bisericii catolice).

DEAMBULATORIU, -IE I. adj. de plimbare. II. s. n. galerie semicirculara a unei biserici catolice, intre altar si absida. (< fr. deambulatoire)

LUTRIN s. n. pupitru inalt pe care se pun cartile in corul unei biserici catolice. (< fr. lutrin)

TABERNACUL s. n. 1. cortul in care erau tinute tablele legii la vechii evrei. 2. nisa in peretele sanctuarului unei biserici catolice sau cutie de argint in forma de biserica in care se pastreaza cuminecatura si unele obiecte de cult. (< lat. tabernaculum, it. tabernacolo)

C******L, -A, c*******i, -e, adj., s. m. I. Adj. Principal, esential, fundamental. ◊ Punct c******l = fiecare dintre cele patru directii principale ale orizontului, care ajuta la determinarea pozitiei unui punct de pe glob. Numeral c******l = numeral care exprima un numar intreg abstract sau un numar determinat de obiecte, fiinte etc. II. S. m. Titlu din ierarhia bisericii catolice, purtat de inaltii demnitari care alcatuiesc consiliul papei si dintre care se alege noul papa; persoana care poarta acest titlu. ♦ (Adjectival; in sintagma) Rosu c******l = rosu purpuriu. – Din fr. c******l, lat. c*******is.

GALICANISM s. n. Doctrina politico-religioasa care, ramanand atasata dogmelor catolice, apara libertatile organizatorice ale bisericii catolice din Franta fata de papa. – Din fr. gallicanisme.

INCHIZITIE s. f. Institutie a bisericii catolice care judeca pe cei acuzati de erezie si pe cei care isi manifestau sub orice forma ostilitatea sau nesupunerea fata de biserica catolica. – Din fr. inquisition, lat. inquisitio.

INDULGENTA, (2) indulgente, s. f. 1. Atitudine ingaduitoare fata de greseli; toleranta, ingaduinta, bunatate. 2. Iertare totala sau partiala a pacatelor pe care biserica catolica o acorda credinciosilor ei in schimbul unei sume de bani; (concr.) document ce contine textul rugaciunilor care trebuie spuse pentru a obtine aceasta iertare. – Din fr. indulgence, lat. indulgentia.

INTERDICT, interdicte, s. n. Pedeapsa data in evul mediu de autoritatea bisericii catolice, prin care se interzicea temporar unui preot, unei biserici, unei regiuni sau unei tari sa oficieze cultul divin sau sa participe la el. – Din lat. interdictum.

ULTRAMONTANISM s. n. Curent in cadrul catolicismului, care nu admite unele libertati organizatorice ale bisericii catolice din Franta fata de Papa. – Din fr. ultramontanisme.

PAPALITATE s. f. 1. Institutie centrala de conducere spirituala si politica a bisericii catolice, in fruntea careia se afla papa2. 2. Demnitatea de papa2; pontificat; p. ext. timpul cat un papa2 ocupa demnitatea pontificala. – Din lat. papalitas, -tatis.

ROZARIU1, rozarii, s. n. (In biserica catolica) 1. Culegere de rugaciuni pentru Fecioara Maria. 2. Sirag de margele din lemn, os, sticla etc., aranjate intr-o anumita ordine si avand la unul dintre capete o cruciulita, folosit de credinciosi pentru a numara rugaciunile rostite. V. matanie. – Din lat. rosarium, it. rosario, fr. rosaire.

PAPA2, papi, s. m. Capul bisericii catolice (si al statului Vatican). – Din lat., sl. papa.

ROMAN2, -A, romani, -e, s. m. si f., adj. I. S. m. si f. 1. Persoana care facea parte din populatia de baza a statului roman si care se bucura de drepturi depline de cetatenie. 2. Locuitor al Romei. II. Adj. Propriu Romei antice sau imperiului intemeiat de Roma, care se refera la Roma, care apartine Romei. ◊ Cifre romane = cifre reprezentate prin litere din alfabetul latin. biserica romana = biserica catolica; catolicism. – Din lat. romanus.

ANTIPAPA, antipapi, s. m. Papa nerecunoscut de biserica catolica, a carui alegere nu a fost canonica. – Din fr. antipape.

ANTIPAPISM s. n. Stare a bisericii catolice in perioada in care este condusa de un antipapa. – Din fr. antipapisme.

VULGATA s. f. art. Versiune latina a Bibliei, adoptata la Conciliul din Trent, Folosita si azi in biserica catolica; carte care contine aceasta versiune. – Din lat. [versio] Vulgata, fr. Vulgate.

PONTIF, pontifi, s. m. (In Roma antica) Preot din colegiul sacerdotal suprem, insarcinat cu supravegherea cultului religios si a celorlalti preoti; p. ext. grad inalt in ierarhia sacerdotala la diferite popoare; (astazi) inalt demnitar ecleziastic, arhiereu, prelat. ♦ Seful suprem al bisericii catolice; papa. ♦ Fig. (adesea ir.) Persoana care are pretentia sau este considerata a fi o autoritate indiscutabila intr-un anumit domeniu. – Din fr. pontife.

PREPOZIT, prepoziti, s. m. (In ierarhia bisericii catolice) cleric de rang inalt care indeplineste o functie administrativa importanta. – Din lat. praepositus „cap”, „sef”.

CONCORDAT, concordate, s. n. 1. Tratat incheiat de papa cu diferite state, pentru stabilirea statutului si privilegiilor bisericii catolice in respectivele state. 2. Contract incheiat sub controlul justitiei, intre un comerciant insolvabil si creditorii lui, prin care se acorda comerciantului reducerea sau amanarea platilor, spre a-i ingadui continuarea comertului. – Din fr. concordat.

CONFIRMA, confirm, vb. I. Tranz. 1. A recunoaste justetea unei afirmatii facute de altcineva mai inainte; a atesta, a marturisi autenticitatea, exactitatea unui lucru; a intari o ipoteza, o afirmatie etc. 2. (Jur.) A renunta la dreptul de a cere anularea unui act juridic, caruia ii recunoaste astfel efectele juridice. ♦ A intari hotararea, sentinta unei instante inferioare prin aprobare. 3. A definitiva pe cineva intr-o situatie. 4. (In biserica catolica) A oficia ritualul confirmatiei. – Din fr. confirmer, lat. confirmare.

CONGREGATIE, congregatii, s. f. (In biserica catolica) 1. Ordin monahal. ♦ Ramura a unui ordin monahal; manastire filiala. 2. Organizatie religioasa catolica, alcatuita din clerici si din laici in scopul intensificarii propagandei religioase. 3. Departament in organizatia centrala a Vaticanului, condus de un c******l. 4. Sedinta de studiu a sinoadelor generale; p. ext. adunare religioasa. – Din fr. congregation, lat. congregatio.

MONITIUNE, monitiuni, s. f. (Livr.) Avertisment dat de un reprezentant al bisericii catolice; p. gener. observatie, mustrare. [Pr.: -ti-u-] – Din fr. monition, it. monizione.

CONTRAREFORMA, contrareforme, s. f. Actiune sangeroasa intreprinsa in sec. XVI de biserica catolica impotriva reformatilor si a reformei religioase. – Fr. contre-reforme.

DECIMA1 s. f. (In evul mediu, in Transilvania) Dijma platita bisericii catolice de catre taranii liberi, iobagi, targoveti si micii nobili. – Cuv. lat.

SACRISTIE, sacristii, s. f. Incapere intr-o biserica catolica sau cladire special ridicata langa o biserica catolica, in care se pastreaza obiectele de cult si vesmintele preotesti. – Din fr. sacristie, lat. sacristia.

CRUCIADA, cruciade, s. f. Fiecare dintre cele opt expeditii cu caracter militar, intreprinse la indemnul bisericii catolice de catre seniorii din Europa occidentala in perioada dintre 1096 si 1270 si care, sub pretextul eliberarii mormantului lui Cristos de la Ierusalim de sub ocupatia musulmanilor, urmareau, de fapt, o expansiune teritoriala, economica si politica; p. gener. orice expeditie militara impotriva unor eretici sau adeptilor altor religii in evul mediu. [Pr.: -ci-a-. – Var.: cruciata s. f.] – Din fr. croisade, it. crociata (refacut dupa cruce).

CONFESIONAL1, confesionale, s. n. Cabina amenajata in biserica catolica, unde preotul spovedeste pe credinciosi. [Pr.: -si-o-] – Din fr. confessional, it. confessionale.

CONTRAREFORMA, contrareforme, s. f. Miscare initiata in sec. XVI de biserica catolica impotriva reformatilor si a reformei religioase. – Din fr. contre-reforme.

A BEATIFICA beatific tranz. (persoane decedate) A trece in randul „fericitilor” bisericii catolice (pentru ca a respectat cu sfintenie canoanele bisericii in timpul vietii). [Sil. be-a-] /<lat. beatificare

CAPUCIN ~a (~i, ~e) si substantival (in biserica catolica) Care tine de ordinul calugarilor franciscani. /<it. cappuccino

C******L2 ~i m. 1) Titlu in ierarhia bisericii catolice care urmeaza imediat dupa papa. 2) Persoana care are acest titlu. /<lat. c********s, fr. c******l

CONCILIU ~i n. For suprem al bisericii catolice, care rezolva probleme de dogma si de morala. [Sil. -ci-liu] /<lat. concilium

CONCORDAT ~e n. 1) Conventie privind relatiile dintre un stat si biserica catolica (reprezentata prin Vatican). 2) jur. Contract legalizat intre un comerciant si creditorii sai in vederea amanarii sau reducerii platilor. /<fr. concordat, lat. concordatum

CONFESIONAL2 ~e n. (in biserica catolica) Cabina amenajata special, unde preotul oficiaza ritualul spovedaniei. [Sil. -si-o-] /<fr. confessionnal, it. confesionale

A CONFIRMA confirm tranz. 1) (fapte, afirmatii, ipoteze etc.) A sustine ca fiind autentic; a adeveri; a corobora. 2) (decizii, sentinte ale unei instante inferioare) A sustine ca fiind just. 3) (persoane) A numi definitiv (intr-un post sau intr-o situatie); a intari; a definitiva. 4) (in biserica catolica) A unge cu mir; a supune confirmatiei. /<fr. confirmer, lat. confirmare

COR ~uri n. 1) Formatie de cantareti organizati dupa criteriul vocilor, care executa o piesa muzicala vocala. ◊ In ~ la unison; impreuna. 2) Compozitie muzicala destinata pentru un astfel de ansamblu. 3) (in teatrul antic) Grup de actori care simboliza in cadrul unui spectacol un personaj colectiv, intruchipand prin cantece, dansuri, gesturi opinia publica. 4) (in biserica catolica) Parte a bisericii unde stau cantaretii. /<lat. chorus

HUGHENOT ~ti m. (in Franta din sec. XVI-XVIII) Protestant calvin persecutat de biserica catolica si de guvern. /<fr. huguenot

HUSITISM n. (in secolul XV) Miscare religioasa social-politica initiata de Jan Hus si indreptata contra feudalilor germani si abuzurilor bisericii catolice. /<fr. hussitisme

INDULGENTA ~e f. 1) Caracter indulgent. 2) Atitudine indulgenta; usurinta de a ierta; ingaduinta. 3) (in biserica catolica) Iertare totala sau partiala a pacatelor acordata credinciosilor in schimbul unei sume de bani. /<fr. indulcence, lat. indulcentia

NEOTOMISM n. Doctrina oficiala a bisericii catolice, care reinvie ideile lui Toma dAquino, avand ca scop concilierea stiintei cu religia. [Sil. ne-o-] /<fr. neo-thomisme

PAPALITATE f. 1) Centru religios si politic al bisericii catolice in frunte cu papa. 2) Functia de papa; pontificat. 3) Durata de executare a unei astfel de functii; pontificat. /<lat. papalitas, ~atis

PAPA2 ~i m. Sef suprem al bisericii catolice si al Vaticanului. [G.-D. papei] /<lat., sl. pappa

PONTIF ~i m. 1) (in Roma antica) Membru al colegiului sacerdotal suprem. 2) (in biserica catolica si protestanta) Preot de rang superior; prelat. 3) Sef suprem al bisericii catolice. ◊ Marele ~ papa de la Roma. 4) fig. depr. Persoana care se crede o autoritate indiscutabila intr-un domeniu. /<fr. pontife

PRELAT ~ti m. (in biserica catolica si protestanta) Preot de rang superior. /<fr. prelat, lat. praelatus

PREPOZIT ~ti m. (in biserica catolica) Preot cu atributii administrative importante. /<lat. praepositus

RECVIEM ~uri n. 1) (in biserica catolica) Slujba religioasa pentru pomenirea unei persoane decedate. 2) Compozitie muzicala scrisa pe textul liturgic al mesei funebre. [Sil. -vi-em] /<lat., fr. requiem

ROMAN3 ~a (~i, ~e) 1) ist. Care apartinea Imperiului Roman sau populatiei lui; din Imperiul Roman. ◊ Cifre ~e cifre reprezentate prin litere din alfabetul latin. biserica ~a biserica catolica. 2) Care apartine Romei; din Roma. /<lat. romanus

ROZARIU2 ~i n. inv. (in biserica catolica) Carte care contine rugaciuni adresate Maicii Domnului. 3) Sirag de margele cu ajutorul carora credinciosii numara rugaciunile rostite. /<lat. rosarium, fr. rosaire

SACRISTIE ~i f. (in biserica catolica) Incapere unde se pastreaza obiectele de cult si vesmintele preotesti. [G.-D. sacristiei; Sil. sa-cris-] /<lat. sacristia, fr. sacristie

UNIAT ~ta (~ti, ~te) si substantival Care tine de biserica crestina orientala unita cu biserica catolica. Cler ~. [Sil. -ni-at] /<fr. uniate

UNIT ~ta (~ti, ~te) 1) v. A UNI si A SE UNI. 2) (despre colectivitati sau despre membrii acestora) Care se caracterizeaza prin unitate de idei, idealuri comune, actiuni unanim acceptate. Familie ~ ta. 3) si substantival Care tine de biserica crestina orientala unita cu biserica catolica; uniat. /v. a (se) uni

VULGATA f. Biblie in traducere latina, folosita in biserica catolica. [G.-D. Vulgatei] /<lat. Vulgata, fr. Vulgate

CANCELLO s.n. (Italienism) Gard, grilaj; ingraditura. ♦ (In bisericile catolice) Balustrada care separa sanctuarul de spatiul navei. [Var. cancel s.n. / < it. cancello].

CATOLICITATE s.f. Caracter catolic, conform cu doctrina bisericii catolice. ♦ Totalitatea credinciosilor catolici. [Cf. fr. catholicite].

CIBORIU s.n. Baldachin sustinut de coloane, care acoperea altarul bazilicilor crestine. ♦ Vas, avand forma unei cupe din fruct de nufar, care serveste in bisericile catolice pentru pastrarea rezervei euharistice dupa slujba. [Pron. -riu, pl. -rii, var. ciborium. / < lat., fr. ciborium].

HOSTIE s.f. 1. (Ist.; la greci si la romani) Jertfa adusa zeilor; (la evrei) animal adus ca jertfa lui Dumnezeu. ♦ (In biserica catolica) Azima impartasaniei. 2. (Fig.) Victima. [Gen. -iei. / < fr. hostie, lat. hostia].

IMPRIMATUR s.n. (In trecut) Formula prin care cenzura bisericii catolice aproba tiparirea unei carti. ♦ Autorizatie indicand „bunul de tipar” de pe o corectura. [< lat. imprimatur – sa se imprime].

LOLLARZI s.m.pl. Participanti la miscarea taraneasca din sec. XIV indreptata impotriva bisericii catolice si exploatarii feudale in cateva tari din apusul Europei. [< germ. Lollarden, cf. ol. lollen – a murmura rugaciuni].

MONSTRANTA s.f. Caseta de cristal, incadrata intr-o somptuoasa montura de argint sau chiar de aur batut cu pietre pretioase, in care se pastreaza hostia in bisericile catolice. [< germ. Monstranz, fr., engl. monstrance].

PLUTEU s.n. 1. (Ant.) Masina de razboi in forma de paravan semicircular, folosita pentru a proteja pe asediatori in timpul atacului zidurilor unei cetati asediate. 2. Panou de marmura sau de lemn care protejeaza altarul, corul sau prezbiteriul bisericilor catolice. ♦ Lada sau scrin pentru pastrarea lucrurilor pretioase. [Pron. -teu. / Cf. it. pluteo, lat. pluteum – perete de aparare].

RETABLU s.n. (Arhit.; in bisericile catolice) Panou vertical sculptat si pictat, asezat in spatele altarului. [< fr. retable, cf. sp. retablo].

UNIAT, -A s.m. si f. (Bis.) Membru al unei biserici crestine orientale care dupa marea schisma s-a reunit cu biserica catolica, pastrandu-si o oarecare autonomie fata de papa; unit. [Pron. -ni-at. / cf. it., fr. uniate < rus. uniiat].

ANTIPAPISM s.n. Starea bisericii catolice in timp ce este condusa de un antipapa. [< fr. antipapisme].

BAZILICA s.f. 1. Edificiu public la romani, de forma dreptunghiulara, cu interiorul impartit in trei sau cinci parti prin siruri de coloane. 2. biserica din primele secole ale crestinismului, construita dupa planul bazilicilor romane; (astazi) biserica (catolica) de mari proportii; catedrala. [Pl. -ci, -ce. / < lat., it. basilica, fr. basilique].

BEATIFICA vb. I. tr. (In biserica catolica) A trece pe cineva, dupa moarte, in randul sfintilor. [Pron. be-a-, p. i. beatific. / < lat. beatificare, cf. fr. beatifier].

C******L s.m. Inalt prelat care face parte din colegiul care alege pe papa; principe al bisericii catolice. ♦ (adj.) Rosu c******l = rosu-purpuriu. [< fr. c******l].

CONCORDAT s.n. 1. Conventie incheiata intre papa si un stat privitoare la relatiile dintre acel stat si biserica catolica. 2. (Jur.) Contract incheiat intre un comerciant falit si creditorii sai, in urma caruia comerciantul continua sa conduca negotul in anumite conditii. [Pl. -te, -turi. / < lat.t. concordatum, cf. fr. concordat, it. concordato].

CONFIRMA vb. I. tr. 1. A intari, a sustine, a recunoaste autenticitatea, exactitatea unui lucru, justetea unei afirmatii etc. 2. A intari, a definitiva pe cineva intr-un post, intr-o situatie. 3. (In biserica catolica; despre episcopi) A unge cu mir. [P.i. confirm, -mez, 3,6 -ma. / < lat. conformare, cf. fr. confirmer].

CONTRAREFORMA s.f. Miscare de opresiune sangeroasa intreprinsa in sec. XVI de biserica catolica impotriva Reformei si partizanilor acesteia. [Cf. fr. contre-reforme].

CURIE s.f. 1. (Ist.) Unitate religioasa, militara si politica la romani, reprezentand o subdiviziune a triburilor primitive. ♦ Loc unde se aduna aceasta unitate. ♦ Cladire in care se aduna senatul roman. ♦ Senatul municipiilor. 2. (Bis.) Administratia pontificala a bisericii catolice. [Pron. cu-ri-e, gen. -iei. / < lat. curia, cf. it. curia, fr. curie].

credenta, credente, s.f. (inv.) mescioara din altarul bisericii catolice pe care stau vasele sfintite; pristol.

INDEX s.n. 1. Lista (alfabetica) a numelor, a termenilor sau a materiilor cuprinse intr-o lucrare; indice. ♦ Lucrare de sine statatoare cuprinzand liste de publicatii, institutii, adrese etc. 2. Lista a cartilor interzise de biserica catolica, intocmita de un organ special format din c*******i si numit Congregatia indexului. ◊ A pune la index = a trece o lucrare in lista cartilor interzise; (fig.) a exclude pe cineva de la cinstirea cuvenita, a socoti pe cineva nedemn, a-l nesocoti. 3. Degetul aratator. [Pl. -exuri, (3, s.m.) -ecsi. / cf. fr. index, lat. index].

barat (barati), s. m. – Preot, sacerdot catolic. Mag. barat „calugar”, din sl. bratu „frate” (Cihac, II, 479). – Der. baratie, s. f. (biserica catolica; cuvint inv., care astazi se foloseste mai ales ca nume pentru doua cartiere, in Bucuresti si in Cimpulung).

MONITIUNE s.f. (Liv.) 1. Avertisment dat cuiva de un reprezentant al bisericii catolice pentru o greseala pe cale de a fi infaptuita. 2. (P. ext.) Dojana, observatie facuta cuiva. [Cf. lat. monitio, fr. monition, it. monizione].

MONSENIOR s.m. 1. Titlu dat seniorilor feudali (in Apus); titlu de adresare catre un nobil. 2. Titlu pe care il poarta unii prelati ai bisericii catolice. [Pron. -ni-or. / < fr. monseigneur, cf. it. monsignore].

PAPALITATE s.f. 1. Autoritate papala; demnitatea de papa; timp cat un papa detine aceasta autoritate. 2. Institutia centrala de conducere religioasa si politica a bisericii catolice, avand in frunte pe papa. [< lat.med. papalitas, cf. fr. papaute].

PURGATORIU s.n. Loc unde (potrivit credintei bisericii catolice) sufletele celor mai putin pacatosi se pot curata de pacate pentru a intra apoi in rai. ♦ (Fig.) Loc sau timp de suferinta. [Pron. -riu. / < lat. purgatorium, cf. it. purgatorio, fr. purgatoire].

SACRISTIE s.f. Anexa a sanctuarului intr-o biserica catolica unde se pastreaza obiectele de cult. [Gen. -iei. / < fr. sacristie, cf. lat. sacra – lucruri sfinte].

ANTEPENDIU s. n. (in bisericile catolice) piesa de stofa decorata, aplicata pe partea din fata a mesei altarului. (< lat. antependium)

ANTIPAPISM s. n. stare a bisericii catolice condusa de un antipapa. (< fr. antipapisme)

BAPTISTERIU s. n. 1. bazin de inot in termele antice. 2. capela pentru botez in bisericile catolice; bazin la botezul prin scufundare. (< lat. baptisterium, fr. baptistere)

BAZILICA s. f. 1. edificiu public roman de forma dreptunghiulara, cu interiorul impartit prin siruri de coloane, care servea ca loc de judecata, bursa comerciala sau loc de adunari. ◊ biserica din primele secole ale crestinismului, dupa planul bazilicilor romane. 2. biserica catolica de mari proportii. (< lat. basilica, fr. basilique, lat. basilica)

CANCELLO s. n. gard, grilaj, ingraditura. ◊ (in bisericile catolice) balustrada intre sanctuar si spatiul navei. (< it. cancello)

C******L1 s. m. I. prelat care ocupa cea mai inalta functie in ierarhia bisericii catolice, dupa papa. ◊ (adj.) rosu-~ = rosu-purpuriu. II. mica pasare cantatoare din America, cu penajul de un rosu-aprins, cu negru in jurul ciocului galben. (< fr. c******l)

CIBORIUM s. n. 1. baldachin sustinut de coloane, care acoperea altarul bazilicilor crestine. 2. vas de forma unei cupe din fruct de nufar, in bisericile catolice, pentru pastrarea rezervei euharistice dupa slujba. (< lat., fr. ciborium)

CONFESIONAL1 s. n. cabina intr-o biserica catolica de unde preotul asculta spovedania. (< fr. confessionnal, it. confessionale)

CONGREGATIE s. f. (in biserica catolica) 1. ordin monahal ◊ ramura a unui asemenea ordin. 2. confrerie din clerici si laici, in scopul intensificarii propagandei religioase. 3. adunare de prelati pentru examinarea unor anumite chestiuni, situatii etc. 4. departament al curiei papale, condus de un c******l. 5. sedinta de studiu la un conciliu; (p. ext.) adunare religioasa. (< fr. congregation, lat. congregatio)

CONTRAREFORMA s. f. miscare de opresiune sangeroasa intreprinsa in sec. XVI de biserica catolica impotriva Reformei. (< fr. contre-reforme)

COR s. n. I. 1. (in teatrul antic) grup de personaje care participa ca un personaj unic in desfasurarea actiunii unei opere dramatice, dansand si cantand versuri. 2. ansamblu de cantareti care executa impreuna muzica vocala. ◊ (fig.) grup, multime. 3. compozitie muzicala destinata a fi cantata de un cor (2). II. ansamblul navelor, centrala si laterale, ale unei biserici (catolice). (< lat. chorus, gr. khoros, it. coro)

CURIE1 s. f. 1. unitate religioasa, militara si politica la romani, subdiviziune a triburilor primitive. ◊ loc unde se aduna aceasta unitate. 2. edificiu destinat sedintelor corpurilor constituite ale municipiilor romane. ◊ senatul municipiilor. 3. administratia pontificala a bisericii catolice. (< lat. curia)

EXEDRA s. f. 1. loc de reuniune in termele si casele romane. 2. anexa in forma de semicerc a unei constructii, care are in interior scaune de-a lungul zidului. ◊ banca semicirculara, din piatra, in partea de rasarit a absidei, in bisericile catolice. ◊ constructie in semicerc, intr-un parc. (< lat. exedra, fr. exedre)

GALICANISM s. n. tendinta a bisericii catolice franceze, care apara libertatea si independenta ei organizatorica fata de Vatican. (< fr. gallicanisme)

IMPRIMATUR s. n. 1. formula prin care cenzura bisericii catolice aproba tiparirea unei carti. 2. autorizatie indicand „bunul de tipar” pe o corectura. (< lat., fr. imprimatur)

INDEX I. s. n. 1. lista (alfabetica) a numelor, termenilor sau materiilor cuprinse intr-o lucrare; indice (II,1). ♦ ~ bibliografic = lucrare de indrumare bibliografica, cuprizand lista principalelor scrieri privitoare la o problema. 2. lista a cartilor interzise de biserica catolica; (p. ext.) lista de carti interzise. ♦ a pune la ~ = a) a trece o lucrare in lista cartilor interzise; b) a exclude pe cineva de la cinstirea cuvenita, a socoti pe cineva nedemn sau periculos. II. s. m. 1. (inform.) parametru care evolueaza cu fiecare repetare a unei bucle a programului unui ordinator. 2. degetul aratator. (< lat., fr. index)

LAICAT s. n. totalitatea laicilor din cadrul bisericii catolice. (< fr. laicat)

LOLLARZI s. m. pl. preoti saraci, predicatori care propagau idei reformatoare antifeudale si impotriva functionarilor regali; participanti la miscarea taraneasca din sec. XIV indreptata impotriva bisericii catolice si a exploatarii feudale in cateva tari din apusul Europei. ◊ (in Anglia) adepti ai doctrinei reformatorului Wycliff. (< fr. lollardes)

MONITIUNE s. f. 1. avertisment dat cuiva de un reprezentant al bisericii catolice pentru o greseala pe cale de a fi infaptuita. 2. dojana, observatie facuta cuiva. (< fr. monition, it. monizione, lat. monitio)

MONSENIOR s. m. 1. titlu dat seniorilor feudali (in Apus); titlu de adresare catre un nobil. 2. titlu dat unor prelati ai bisericii catolice. (< fr. monseigneur, it. monsignore)

MONSTRANTA s. f. caseta de cristal incadrata intr-o somptuoasa montura de argint sau chiar de aur batut cu pietre pretioase, in care se pastreaza hostia in bisericile catolice. (< germ. Monstranz, fr., engl. monstrance)

PAPALITATE s. f. 1. demnitatea de papa; (p. ext.) timpul cat un papa detine aceasta demnitate. 2. institutia centrala de conducere religioasa si politica a bisericii catolice. (< lat. papalitas)

PLUTEU s. n. 1. (ant.) masina de razboi, paravan semicircular, pentru a proteja pe asediatori in timpul atacului zidurilor unei cetati asediate. 2. panou de marmura sau de lemn care protejeaza altarul, corul sau prezbiteriul bisericilor catolice. ◊ lada, scrin pentru pastrarea lucrurilor pretioase. (< lat. pluteum)

RETABLU s. n. (in bisericile catolice) panou vertical sculptat si pictat, in spatele altarului. (< fr. retable, sp. retablo)

ROMAN2, -A I. adj., s. m. f. (locuitor) al Romei antice. II. adj. 1. din Imperiul Roman. ◊ (despre caractere tipografice) din linii perpendiculare si unghiuri drepte. ♦ cifre e = cifre prin litere sau combinatii de litere; biserica ~a = biserica catolica; catolicism. 2. limba romanica populara vorbita de vechii francezi (inainte de sec. IX). 3. arta ~a = arta dezvoltata in Roma antica si apoi in Imperiul Roman, caracterizata in arhitectura prin edificii grandioase de o mare diversitate, in sculptura cultivand cu precadere portretul puternic individualizat, iar in pictura prin ansambluri de fresca si de mozaic cu tematica bogata. (< lat. romanus)

SACRISTIE s. f. anexa a sanctuarului intr-o biserica catolica, unde se pastreaza obiectele si vesmintele de cult. (< lat. sacristia, fr. sacristie)

AUBIGNE [obine], Theodore Agrippa d’ (1552-1630), scriitor francez. Autor al virulentului poem satiric „Tragicele”, indreptat impotriva absolutismului monarhic si a bisericii catolice, al unei „Istorii universale” si al unui roman satiric.

AUGUSTIN (Aurelius Augustinus) (354-430), teolog, filozof si scriitor latin. Episcop de Hippona. Unul dintre parintii latini ai bisericii, canonizat de biserica catolica. A considerat cunoasterea umana ca participare la cunoasterea divina si si a facut din ideile platoniciene idei ale intelegerii lui Dumnezeu („Cetatea lui Dumnezeu”, „Confesiuni”). Doctrina sa despre pacatul originar, despre gratia divina si predestinare a avut un rol hotaritor in constituirea dogmei catolice si a conceptiei crestin-medievale despre om.

BAIA 1. Com. in jud. Suceava, pe riul Moldova; 6.460 loc. (1991). Incepind din sec. 13, aici a existat orasul B. (Civitas Moldaviae), care a functionat ca atare pina in sec. 18 (ultima mentiune in 1741). Important centru economic si capitala a Moldovei in timpul lui Bogdan I. In dec. 1467, Stefan cel Mare a invins aici pe Matei Corvin, regele Ungariei. Importante vestigii istorice: ruinele bisericii catolice (1410), biserica Alba (sec. 15-17) si biserica lui Petru Rares (1532). 2. Com. in jud. Tulcea; 5.016 loc. (1991). Expl. de gresii si conglomerate. Statie de c. f.

BASEL [bazəl] (fr. BALE [ba:l]), oras semicanton (37 km2) in N Elvetiei, port pe Rin (c. 11 mii t trafic); 575 mii loc. (1987, cu suburbiile). Nod de comunicatii. Aeroport international. Centru comercial, bancar si ind. (produse farmaceutice, de matase, masini textile, ceasuri). Universitate (1460). Catedrala (sec. 11-15), fintina (sec. 14), biserica franciscana (sec. 13-14), cladiri gotice, renascentiste, baroce si neoclasice. Muzee. Fundat in anul 374 ca fortificatie romana. – Conciliul de la ~, conciliu tinut la B. (apoi Lausanne) intre 1431 si 1449, in cadrul caruia s-a incercat, fara succes, o reorganizare a bisericii catolice prin proclamarea superioritatii Conciliului fata de autoritatea papala.

CANCEL (‹ fr.) s. n. Balustrada de lemn, metal sau piatra care separa sanctuarul de spatiul navei, in bisericile catolice.

CIBORIU (‹ fr.) s. n. 1. Constructie mica, in forma de baldachin, din piatra sau metal, asezata pe masa altarului. 2. Vas liturgic in forma de cupa, folosit pentru pastrarea elementelor euharistice in bisericile catolice.

C******L1, c*******i, s. m. Titlu din ierarhia bisericii catolice, purtat de inaltii demnitari care alcatuiesc consiliul papei si care aleg noul papa; persoana care poarta acest titlu. ♦ (Adjectival, in expr.) Rosu c******l = rosu-purpuriu. – Fr. c******l (lat. lit. c*******is).

baratie f. (d. barat). biserica catolica in Tara Romaneasca.

CONCEPTIE (‹ lat. conceptio, -onem) s. f. 1. Fel de a vedea, vedere sau ansamblu de vederi, de idei cu privire la problemele filozofice, stiintifice, literare etc. ◊ (FILOZ.) C. despre lume = punct de vedere general, viziune de ansamblu asupra existentei. Din perspectiva marilor constructii ontologice clasice, filozofia este prezentata drept c. generala despre lume (Weltanschauung), vizind constituirea unui tablou ontologic complet si definitiv care sa includa o filozofie a naturii si una a omului. 2. (FIZIOL.) Proces prin care ia fiinta un nou individ animal, prin fecundarea ovulului de catre un s**********d; procreatie. ◊ (REL.) C. imaculata = dogma catolica potrivit careia Fecioara Maria a fost ferita de pacatul originar; sarbatoare prin care biserica catolica cinsteste acest mister (8 dec.).

CONCILIU (‹ lat. concilium) s. n. Adunare de preoti catolici convocata pentru a hotari in chestiuni de dogma, morala si disciplina bisericeasca. ◊ C. ecumenic = c. la care sint convocati toti episcopii bisericii catolice, prezidat de papa. biserica catolica recunoaste 21 de c.e., in timp ce biserica ortodoxa nu accepta decit primele sapte c.e.C. local = c. reunind episcopii unei tari (c. national) sau ai unei regiuni ecleziastice (c. provincial) pentru a hotari in probleme privind clerul din tara sau regiunea respectiva. V. sinod; sobor.

biblie f. (vgr. biblos, carte [carte pin excelenta], dim. biblion, pl. biblia). Colectiune de carti sfinte (sfinta scriptura) care cuprinde Testamentu Vechi si Nou. Cel vechi cuprinde trei grupe de carti (Pentateucu, Profetii, Agiografii), relative la religiunea, istoria si institutiunile si obiceiurile Jidanilor. Cel nou contine cele patru Evanghelii, Faptele Apostolilor, Epistolele si Apocalipsu; el a fost scris intii pe greceste, afara de Evanghelia lui Matei, care a fost pe limba ebraica. Supt Ptalemeu Filadelfu, Testamentu Vechi a fost tradus pe greceste de 72 de Jidani invatati; traducerea lor e cunoscuta supt numele de Septuaginta. In secolul IV, Biblia intreaga a fost tradusa pe latineste de Sfintu Ieronim; aceasta traducere, singura admisa in biserica catolica, se numeste Vulgata, iar pe romaneste s’a tradus la 1688 din ordinu domnului Serban Cantacuzino. Traducerea numita Septuaginta are mai multe opere considerate de Jidani ca apocrife, intre altele cele cinci carti ale Macabeilor, din care cele doua dintii is admise de biserica catolica ca autentice. Se numeste exegeza biblica studiu Bibliii din punctu de vedere al interpretarii intelesului. Fig. Cartea cea mai insemnata a unei literaturi.

CONSTANTA (KONSTANZ) 1. Lac alpin in Europa Centrala, intre Germania, Elvetia si Austria, la 395 m alt., strabatut de Rin; 538 km2. Lungime: 64 km; latime max.: 14 km. Ad. max.: 252 m. Navigatie. Pescuit. Turism. Pe malurile sale sint situate orasele Konstanz, Bregenz si Friedrichshafen. Se mai numeste Bodensee. 2. Oras in S Germaniei (Baden-Wurttemberg), pe malurile lacului cu acelasi nume; 70,5 mii loc. (1987). Electrometalurgie, constr. de masini; produse textile si chimice; echipament electronic; prelucrarea lemnului. Statiune balneoclimaterica. Universitate. Catedrala (sec. 11-16), biserica gotica (sec. 15). Aici a avut loc un conciliu ecumenic (1414-1418) cu scopul de a pune capat schismei din biserica catolica, de a o organiza si a condamna ca eretici pe John Wycliffe, Jan Hus si Ieronimus din Praga.

cacofonie f. (vgr. kakophonia, d. kakos, rau, si phone, voce. V. eu- si sin-fonie). Amestec neplacut de sunete ori de cuvinte, ca: sa se suie sus si sa strige. Muz. Sunete discordante. – Cacofonia nu trebuie sa fie contra spiritului limbii. Asa, daca zici biserica catolica, tactica cavaleriii nu e cacofonie, cum cred ignorantii.

HALAUCESTI, com. in jud. Iasi, pe valea Siretului; 6.308 loc. (1998). Statie de c. f. Fabrica de tricotaje. bisericile catolica, cu hramul Sf. Fecioara (ante 1762), si ortodoxa, cu hramul Sf. Voievozi (1840). Curtea boierului Al. Bals.

clericalizm n., pl. e (d. clerical). Opiniunea celor care pretind sa supuna bisericii catolice societatea civila: a face clericalizm.

URBAN, numele a opt papi. Mai importanti: I. U. II (Oddo de Chatillon) (1088-1099). A continuat politica antiimperiala promovata de papa Grigore VII, a fost initiatorul primei cruciade, predicate in Conciliul de la Clermont (1095) si a sustinut eforturile crestinilor de a recuceri de la mauri terit. in Pen. Iberica. 2. U VI (Bartolomeo Prignano) (1378-1389). Alegerea sa a marcat inceputul Marii Schisme din biserica catolica. 3. U VIII (Maffeo Barberini) (1623-1644). A sustinut, in cadrul Razboiului de 30 de Ani, politica antihabsburgica a Frantei. Fondatorul Colegiului „De Propaganda Fide” (1627). A condamnat jansenismul. Initiator al construirii palatului Barberini din Florenta.

confirmatiune f. (lat. confirmatio, -onis). Actiunea de a confirma. Unu din cele sapte mistere ale bisericii catolice p. a comunica credinciosilor gratiile Sfintului Spirit. – Si -atie, dar ob. -are.

BAZILICA, bazilici, s. f. 1. biserica romano-catolica medievala, in forma de dreptunghi, impartita in interior in trei parti prin siruri de coloane; (azi) nume dat unei biserici sau unei catedrale impunatoare. 2. (La romani) Edificiu public cu interiorul impartit, prin siruri de coloane, in trei sau in cinci parti. – Din fr. basilique, lat. basilica.

GREGORIAN, gregoriene, adj.n. (In sintagmele) Calendar gregorian = calendar intocmit la sfarsitul sec. XVI din ordinul papei Grigore al XIII-lea si adoptat in prezent de toate tarile Europei. Cant gregorian = cant liturgic folosit in biserica romano-catolica. [Pr.: -ri-an] – Din fr. gregorien.

RECVIEM, recviemuri, s. n. (In biserica romano-catolica) Slujba religioasa pentru pomenirea unei persoane decedate; muzica corala compusa pentru aceasta slujba.** Compozitie corala cu orchestra, alcatuita din mai multe parti, scrisa pe textul liturgic al misei funebre. [Scris si: requiem.Pr.: -vi-em] – Din lat. requiem [aeternam dona eis], fr. requiem.

CURIE1, curii, s. f. 1. Diviziune a tribului la romani. 2. Administratie pontificala a bisericii romano-catolice. – Din lat. curia.

CURIE1 -i f. 1) Subdiviziune religioasa, militara si politica a tribului primitiv la romani. 2) Senatul municipiilor. 3)Administratia pontificala a bisericii romano-catolice. ~ papala. [Sil. -ri-e] /

INCHIZITIE f. 1) (in sec. XIII-XIX) Institutie a bisericii romano-catolice care judeca pe cei acuzati de erezie sau de nesupunere fata de biserica si care este vestita prin sentintele sale de o mare cruzime. 2) fig. Atitudine de inchizitor. /<fr. inquisition, lat. inquisitio, ~onis

MESA ~e f. rel. 1) Liturghie la catolici. 2) Compozitie muzicala religioasa care se canta in bisericile romano-catolice la liturghie. /<it. messa, fr. messe, germ. Messe

INCHIZITIE s.f. Institutie ecleziastica, cu prerogative judiciare si penale, vestita prin sentintele sale de o mare cruzime si instituita de biserica romano-catolica (in sec. XIII-XIX) pentru a stapani pe asa-numitii eretici si mai ales pentru a oprima pe cei care se opuneau exploatarii feudale si asupririi bisericii. [Gen. -iei, var. inchizitiune s.f. / cf. it. inquisizione, fr. inquisition, lat. inquisitio].

UNIATISM s.n. (Bis.) Formula folosita de biserica romano-catolica, dupa marea schisma din 1054, pentru reunirea altor biserici cu ea pe baza anumitor concesii dogmatice si a unei autonomii fata de Vatican; uniatie. [Pron. -ni-a-. / cf. fr. uniatisme, it. uniatismo].

VULGATA s.f. Versiunea latina a Bibliei, adoptata la conciliul din Trent si folosita si azi in biserica romano-catolica; carte care contine aceasta versiune. [< lat. (versio) Vulgata, fr. Vulgate].

GREGORIAN adj.n. Cant gregorian = cant liturgic al bisericii romano-catolice, reglementat in sec. VII de papa Grigore I; calendar gregorian = calendar intocmit in 1582 din ordinul papei Grigore al XIII-lea. [Pron. -ri-an. / < fr. gregorien].

MESA s.f. 1. Liturghie, la catolici. 2. Compozitie polifonica religioasa, care se canta cu sau fara acompaniament instrumental in bisericile romano-catolice in cadrul liturghiei; misa. [< it. messa, cf. germ. Messe, fr. messe < lat. bis. missa].

PAPA s.m. Seful bisericii romano-catolice (si al statului Vatican). [< lat. papa, cf. it. papa < gr. papas – parinte].

AGGIORNAMENTO s. n. politica a bisericii romano-catolice de readaptare a doctrinei traditionale a catolicismului la cerintele societatii contemporane. (< it. aggiornamento)

BREVIAR s. n. 1. expunere sumara a unor principii sau probleme privitoare la un anumit domeniu. 2. sumar, cuprins. 3. carte de rugaciuni zilnice ale ritualului in biserica romano-catolica. (< fr. breviaire, lat. breviarium)

GREGORIAN adj. 1. (despre modificari liturgice) introdus de papa Grigore I, in sec. VII. ♦ cant ~ = cant liturgic al bisericii romano-catolice, codificat de catre papa Grigore I; rit ~ = schimbari introduse in liturghie de papa Grigore I. 2. calendar ~ = calendar intocmit in 1582 din ordinul papei Grigore al XIII-lea. (< fr. gregorien)

INCHIZITIE s. f. institutie ecleziastica cu prerogative judiciare si penale, vestita prin sentintele sale de o mare cruzime, instituita de biserica romano-catolica pentru lupta impotriva ereticilor. ◊ (fig.) ancheta arbitrara, severa. (< fr. inquisition, lat. inquisitio)

MISA s. f. compozitie polifonica religioasa care se canta, cu sau fara acompaniament instrumental, in bisericile romano-catolice in cadrul liturghiei. (< lat. missa)

PAPA s. m. seful bisericii romano-catolice (si al statului Vatican). (< lat. papa)

UNIATISM s. n. formula in biserica romano-catolica, dupa marea schisma din 1054, pentru reunirea altor biserici cu ea pe baza anumitor concesii dogmatice si a unei autonomii fata de Vatican. (< fr. uniatisme)

VULGATA s. f. versiunea latina a Bibliei, adoptata la conciliul din Trent si folosita si azi in biserica romano-catolica. (< lat. /versio/ Vulgata, fr. Vulgate)

papa s. m. – Seful bisericii romano-catolice. Lat. pappa (sec. XVII). – Der. papistas, s. m. (catolic), din mag. papistas (Cihac, II, 520; Galdi, Dict., 152), cf. ngr. παπιστης, bg. papistas; papal, adj., din fr. papal; papalitate, s. f., format dupa fr. papaute; papistasi, vb. refl. (a trece la catolicism); papistasie, s. f. (catolicism); papistasesc, adj. (catolic).

ATANASIE, Anghel (c. 1665-1713, n. Ciugud, jud. Alba), clreric roman. Mitropolit ortodox al romanilor din Transivania, a acceptat in 1698, unirea cu biserica romano-catolica in conditiile mentinerii vechiului rit si ale egalitatii in drepturi dintre preotii romani si clerul catolic, devenind episcop unit (greco-catolic) al natiunii romane din Transilvania si partile alipite (1701-1713). Din timpul pastorii sale incep romanii ardeleni sa frecventeze scolile catolice din Transilvania, Viena si Roma.

ACOLIT, acoliti, s. m. 1. Persoana care urmeaza, care ajuta pe cineva (intr-o actiune, intr-un domeniu de activitate). ♦ Partas la uneltiri si actiuni criminale. 2. Slujitor din clerul inferior, azi numai in biserica romano-catolica. – Fr. acolyte.

BEATIFICA, beatific, vb. I. Tranz. (In biserica romano-catolica) A trece o persoana decedata, care a dus o viata evlavioasa, pe prima treapta a sfinteniei. [Pr.: be-a-] – Fr. beatifier (lat. lit. beatificare).

catolic, -A (‹ fr., lat.) adj., s. m. si f. 1. Care apartine catolicismului, care este deosebit de eretic sau schismatic. ♦ biserica c. = a) biserica universala distincta de comunitatile crestine locale; b) biserica crestina din Apus, dupa separarea din 1054 de biserica crestina din Rasarit; c) biserica romano-catolica, dupa Reforma (sec. 16). 2. S. m. si f. Adept al catolicismului.

CATOLICISM (‹ it., fr.) s. n. Sistem doctrinar exprimat in teologia latina si traditia bisericii romano-catolice. C. se deosebeste atit de ortodoxie cit si de protestantism prin: primatul papal, filoque, azima, purgatoriu etc. C. foloseste metoda scolastica tomista introducind concepte filozofice in formularea dogmelor, care sint decizii ale unei autoritati infailibile in materie de credinta (papa) si nu de marturisire de credinta.

JAN Z ROKYCAN [janzrokitsan] (c. 1390-1471), lider religios din Boemia. Unul dintre conducatorii husitilor; din 1432, sef al gruparii de stanga. Arhiepiscop al bisericii husite, l-a sprijinit pe regele Jiri z Podebrad in lupta contra bisericii romano-catolice, care initiase o cruciada impotriva husitilor (1467-1471).

RUSCA MONTANA, com. in jud. Caras-Severin; situata in zona culoarului Bistra, la poalele S ale m-tilor Poiana Ruscai, pe raul Rusca, la confl. cu Bistra; 2.162 loc. (2005). Expl. de sulfuri polimetalice si marmura (in satul Ruschita). Instalatie de flotare a minereurilor. In satul R.M., atestat documentar in 1803, se afla o biserica romano-catolica (1807) si Monumentul turismului (1936). Rezervatie naturala.

HODOSA, com. in jud. Mures; 1.469 loc. (1998). Fabrica de cherestea. In satul Hodosa, mentionat documentar in 1332, se afla o biserica romano-catolica (sec. 14, cu refaceri din sec. 18), iar in satul Isla, o biserica unitariana (sec. 17).

RACU, com. in jud. Harghita; 1.548 loc. (2005). Situata in depr. Ciuc; pragul de la R., alcatuit din roci mai dure de natura eruptiva, desparte compartimentul Ciucului superior de cel mijlociu. Exploatari de balast. Ruinele unei cetati dacice fortificate (sec. 1 d. Hr.), biserica romano-catolica (sec. 13), cu zid de incinta, si conacul „Cserei”. Atestat documentar in 1333.

SANZIENI, com. in jud. Covasna, situata in N depr. Targu Secuiesc, pe raul Casin (afl. al Raului Negru); 4.636 loc. (2005). Statie de c. f. (in satul S.). Nod rutier. Moara de apa (in satul Valea Seaca). Cresterea ovinelor. In satul S., mentionat documentar in 1332, se afla o biserica in stil gotic (datand din 1401, cu transformari ulterioare renascentiste, situata in mijlocul unei cetati cu ziduri inalte de 4 m, intarite cu turnuri circulare), o capela romano-catolica cu hramul Sf. Maria (1686), o biserica ortodoxa cu hramul Adormirea Maicii Domnului (sec. 18) si casele „Konczey” (1608, reparata in 1829) si „Tamas Elek” (sec. 19). In satul Petriceni, atestat documentar in 1332, exista o biserica romano-catolica (1825) si un conac din sec. 19.

SACUENI, oras in jud. Bihor, situst in C. Salacea-Rosiori, pe raul Ier, la granita cu Ungaria; 11.695 loc. (2005). Nod feroviar (statie in satul S. si halta de c. f. in satul Cadea). Expl. de petrol (in satul S). Fabrica de mobila. Centru viticol, pomicol si de crestere a bovinelor. Muzeu cu colectii de arheologie. Statiune balneoclimaterica (in satul Ciocaia). In arealul satului S. a fost descoperit un tezaur de falere (elemente de podoaba discoidala) din aur datand din Epoca bronzului. In satul S., atestat documentar in 1214, se afla o biserica din 1460, azi biserica reformata, o biserica romano-catolica (1711-1768), palatul (sec. 18) si castelul (sec. 19) „Stubenberg”. Rezervatia naturala L. Cicos.

SALACEA, com. in jud. Bihor, situata in C. Salacea-Rosiori, pe raul Ier; 3.126 loc. (2005). Centru de impletituri din papura. In arealul satului Otomani au fost descoperite (1924-1928 si 1958-1962) vestigiile unor asezari din Epoca bronzului, cu locuinte de suprafata si ceramica abundenta, decorata cu motive spiralate, ghirlande, benzi incizate, rozete etc. (V. si Otomani, cultura). In satul S., atestat documentar in 1163, se afla biserica romano-catolica Sf. Maria (1792), iar in satul Otomani, mentionat documentar in 1263, exista doua conace (sec. 18 si 19). Rezervatia naturala „Complexul hidrografic Valea Rece”.

ROBU, Ioan (n. 1944, Targu Secuiesc), arhiepiscop al bisericii romano-catolice din Romania. M. de onoare al Acad. (2001). Cariera didactica teologica. Lucrari: „Curs de teologie morala generala”, „Sfintii ne invata”.

SABAOANI, com. in jud. Neamt, situata pe interfluviul dintre Siret si Moldova; 11.382 loc. (2005). Statie de c. f. (in satul S.). Nod rutier. Reparatii de masini agricole. In satul S., mentionat documentar la 12 mai 1606 intr-un act semnat de Ieremia Movila, au fost descoperite vestigiile unor asezari din epocile bronzului si fierului, din sec. 6-7 si din sec. 14-15. biserica romano-catolica (sec. 16), in satul S.

ORTISOARA, com. in jud. Timis, situata in C. Vingai; 3.885 loc. (2003). Statii de c. f. (in satele O. si Calacea). Nod rutier. Expl. de petrol si gaze naturale (Calacea). Statiune balneoclimaterica (in satul Calacea). In satul O., mentionat documentar in 1318, se afla o biserica romano-catolica din sec. 18.

POPOVICI, Gheorghe (1862-1927, n. sat Criciova, jud. Timis), teolog si istoric roman. M. coresp. al Acad. (1909), prof. la Institutul Teologic din Caransebes. Prototop la Lugoj (din 1887). Intensa activitate politica in cadrul Partidului National Roman; militant pentru unirea Transilvaniei cu Romania. Lucrari: „Cuvantari bisericesti”, „Uniunea romanilor din Transilvania cu biserica romano-catolica sub imparatul Leopold I”, „Istoria romanilor banateni”.

BARATIE, baratii, s. f. (Inv. si reg.) biserica sau manastire catolica. – Barat + suf. -ie.

GRECO-catolic, -A, greco-catolici, -ce, adj., s. m. si f. 1. Adj. Care tine de biserica unita, privitor la biserica unita. 2. Adj., s. m. si f. (Persoana) care a aderat la biserica unita. – Grec + catolic.

PRIMAT3, primati, s. m. Cel mai inalt grad in vechea ierarhie a bisericii ortodoxe si catolice. ◊ (Adjectival; in sintagma) Mitropolit primat = (in trecut) titlu dat primului mitropolit al unei tari; patriarh. – Din fr. primat, lat. primatis.

catolic adj., s. (BIS.) 1. adj. papal, roman, romano-catolic, (rar) latin, (astazi rar) papist, (inv. si reg., mai ales in Transilv.) papistas, papistasesc. (biserica ~.) 2. s. romano-catolic, (rar) latin, (astazi rar) papist, (inv. si reg., mai ales in Transilv.) papistas. (Un ~ bigot.)

BAZILICA ~ci f. 1) (la romani) Edificiu public servind drept loc de judecata sau de adunari, avand interiorul impartit in trei sau cinci parti egale prin siruri de coloane. 2) biserica sau catedrala (catolica) impunatoare, cu coloane in interior. [G.-D. bazilicei] /<fr. basilique

GRECO-catolic1 ~ca (~ci, ~ce) Care tine de biserica unita; propriu bisericii unite. /grec + catolic

GRECO-catolic2 ~ca (~ci, ~ce) m. si f. Adept al bisericii unite. /grec + catolic

CONFESIONAL, -A adj. Care apartine confesiunilor religioase. // s.n. (La catolici) Loc (in biserica) unde preotul asculta spovedania. [Pron. -si-o-. / < fr. confessionnal, cf. it. confessionale].

primas, primasi, s.m. (inv.) cel mai inalt grad in vechea ierarhie, a bisericii ortodoxe si catolice; primat.

primatie s.f. (inv.) functie, demnitate, calitate de primat (cel mai inalt grad in vechea ierarhie a bisericii ortodoxe si catolice).

GRECO-catolic, -A adj., s. m. f. (adept) al bisericii unite. (< grec + catolic)

BARATIE, baratii, s. f. (Inv. si reg.) biserica sau manastire catolica. – Din barat + suf. -ie.

baptisteriu n. (vgr. baptisterion). La catolici, mic edificiu linga biserica in care se boteaza. La ortodocsi, cristelnita.

colegial, -a adj. (lat. col-legialis). De coleg, de tovaras: relatiuni colegiale. Relativ la un capitul [!] de canonici catolici, la adunarea lor: biserica colegiala. Adv. Ca un coleg bun: a te purta colegial.

CAPELAN, capelani, s. m. Preot al unei capele2 catolice (ajutor al parohului unei biserici) – Din it. cappellano.

EREZIE s.f. 1. Doctrina contrara dogmelor religiei (mai ales religiei crestine catolice) care este condamnata de biserica. 2. (Fig.) Ratacire, abatere, greseala, eroare. [Gen. -iei. / cf. fr. heresie, it. eresia, gr. hairesis – alegere].

CAPELAN, capelani, s. m. Preot al unei capele2 catolice (ajutor al parohului unei biserici) – It. cappellano.

ZWINGLIANISM s.n. Doctrina teologica a lui Zwingli si a discipolilor sai, care considera Biblia ca autoritate suprema, opunand-o dogmelor si formelor de cult catolice, si care tinde a confunda biserica cu statul. [< fr. zwinglianisme, cf. Ulrich Zwingli – umanist si reformator religios elvetian].

ALEXANDRU, Todea (1912-2002, n. Teleac, jud. Mures), cleric roman. C******l (1991). Mitropolit al bisericii Romane Unite cu Roma (Greco-catolica) (in clandestinitate, din 1986, recunoscut in 1990). Presedinte al Conferintei Episcopilor catolici de toate riturile din Romania (1991).

TABOR (in ebraica: Har Tavor), deal cu pante abrupte in Israel, in Galileea, la 8 km SE de Nazareth. 588 m alt. Mentionat documentar in sec. 13 i. Hr. Potrivit „Noului Testament”, pe acest „munte” a avut loc Schimbarea la Fata a lui Iisus Hristos. In 1799, Napoleon I a repurtat aici o victorie asupra turcilor si arabilor. Aici se afla o biserica ortodoxa si o manastire romano-catolica cu o bazilica construit in sec. 4, distrusa de musulmani in 1263 si reconstruita in 1924. Ruine ale fortificatiilor cruciatilor.

ciriitoare f., pl. ori (d. cirii). Jucarie (numita si sfiriitoare) pe care si-o fac copiii gaurind o nuca pin [!] care trec un betisor, ii leaga cu sfoara, ii atirna o greutate (de ordinar un cartof) si-l fac sa se invirteasca desfasurind sfoara pin alta gaura laterala. Se fac si unele de lemn ori de tinichea si se invirtesc c´o singura mina [!] agitindu-le in aer. Acestea se pot numi si piriitori, plesnitori sau scirtiitori (fr. crecelle). La catolici, in vechime, ciriitoarea inlocuia clopotu bisericii in Vinerea si Simbata din saptamina patimilor.

BEATIFICA, beatific, vb. I. Tranz. (La catolici) A trece o persoana in categoria fericitilor bisericii, aflati pe o treapta inferioara sfintilor. [Pr.: be-a-] – Din lat. beatificare. Cf. fr. beatifier.

PUSEISM s.n. Curent in biserica anglicana care cerea sa fie restabilite ceremoniile catolice si unele dogme ale catolicismului. [Pron. -se-ism. / < fr. puseyisme, cf. Pusey – teolog de la Universitatea din Oxford].

PUSEISM s. n. curent in biserica anglicana, care cerea sa fie restabilite ceremoniile catolice si unele dogme ale catolicismului. (< fr. puseyisme)

canonic, -a adj. (vgr. kanonikos). Conform canoanelor bisericii: carte canonica. Relativ la canoane, la legile bisericii. S. m. Preut [!] al unei biserici catedrale catolice. Membru al unui consiliu episcopal catolic. Adv. In mod canonic.

TABERNACOL (TABERNACUL) (‹ lat.) s. n. 1. Cort portabil, sustinut de coloane din lemn aurit, care servea ca sanctuar la vechii evrei, pana la zidirea Templului din Ierusalim (sec. 9 i. Hr.). In el se pastrau tablele legii, toiagul lui Moise si cutia cu mana. 2. (La catolici) Dulapior sau cutie, uneori in forma de biserica, in care, se pastreaza obiecte de cult si impartasania. Uneori t. se afla in altar sau este sapat in grosimea zidului bisericii.

SCOLASTICA s.f. Invatamantul si filozofia predate in tarile catolice din Europa medievala, care cautau sa fundamenteze dogmele bisericii crestine, caracterizandu-se prin rationamente abstracte si prin artificii logice sterile. ♦ (P. ext.) Orice speculatie sterila, rupta de viata. [Gen. -cii. / cf. lat.t. scolastica, fr. scolastique < gr. schole – scoala].

CAPITUL1 s. m. corpul canonicilor unei catedrale catolice, pentru organizarea cultului si administrarea catedralei si a bisericilor din oras. ◊ adunare a canonicilor. ◊ adunare de calugari sau de alti clerici catolici; locul unde se tine. (< it. capitulo)

SCOLASTIC, -A I. adj. referitor la scolastica. ◊ (p. ext.) pedant, livresc, rupt de realitate. II. s. f. invatamantul si filozofia predate in tarile catolice din Europa medievala, care cautau sa fundamenteze dogmele bisericii crestine, caracterizandu-se prin rationamente abstracte si prin artificii logice sterile. ◊ (p. ext.) orice speculatie sterila, rupta de viata. (< fr. scolastique, lat. scholasticus)

catolic1 ~ca (~ci, ~ce) Care tine de catolicism; propriu catolicismului. biserica ~ca. ◊ A fi mai ~ decat papa a fi mai zelos decat se cere. /<lat. catholicus, fr. catholique

ORATORIU s.n. 1. Edificiu (capela, paraclis, incapere etc., situate de obicei in manastiri, biserici) rezervat reuniunilor facute pentru rugaciuni. ◊ Ordinul Oratoriului = ordin calugaresc catolic de „buni vorbitori”, intemeiat la Roma in sec. XVI de Philippo de Neri. 2. (Muz.) Lucrare vocal-simfonica de mare intindere, scrisa pe o tema dramatica pentru cor, solisti si orchestra; (p. restr.) cantata. 3. (Rel.) Denumire a mai multor ordine si asociatii religioase. [Pron. -riu. / cf. lat. oratorium, it. oratorio, fr. oratoire].

CALVARIU (< fr., lat.) s. n. (La catolici) Cruce monumentala din piatra sau lemn, asezata in apropierea bisericii sau la intretaierea drumurilor, decorata cu figura lui Iisus in ronde-bosse sau cu vita-de-vie in torsada.

CALVARIU s. n. (la catolici) cruce monumentala, reprezentand imaginea lui Isus rastignit, in apropierea unei biserici; (p. ext.) cruce de lemn ridicata la raspantii, pe marginea drumurilor etc. (< lat. calvarium)

UNIAT, -A s. m. f. membru al unei biserici crestine orientale care dupa marea schisma s-a reunit cu biserca catolica. (< fr. uniate)

1) botez n., pl. uri (d. a boteza). Primu din cele sapte sacramente ale bisericii si care sterge pacatu original. – Acest cuvint inseamna „cufundare” cum se si face botezu la ortodocsi, pe cind catolicii (mai practici) il fac pin stropire. In vechime, botezu nu era conferit decit la o etate inaintata si dupa lungi probe impuse neofitilor, numiti si „catecumeni”. Botezu unui clopot, unui vapor, inaugurarea unui clopot, unui vapor. Botezu de singe al unei armate, intrarea in foc si perderea unor soldati. Botezu tropicului, o ceremonie comica in care, cind o corabie trece tropicu si mai ales ecuatoru, se uda cu apa de mare calatorii care trec aceste linii intiia oara.



Copyright (C) 2004-2020 DEX online (http://dexonline.ro)