Rezultate din textul definițiilor
ALIENIST, -A, alienisti, -ste, s. m. si f. Medic specialist in boli mintale. [Pr.: -li-e-] – Din fr. alieniste.
NEBUNIE, nebunii, s. f. 1. Pierdere a judecatii din cauza unei boli mintale; dementa, alienatie mintala. ◊ Loc. adv. (Fam.) La nebunie = foarte mult, enorm. 2. Lipsa de judecata dreapta, de minte, de cumpanire; nechibzuinta, nesocotinta, prostie. ♦ Neastampar, zburdalnicie. 3. Fapta, vorba etc. nesocotita, extravaganta, prostie; fapta de om nebun. ♦ (Mai ales la pl.) Fapta lipsita de seriozitate; nazbatie, ghidusie, strengarie, nazdravanie, pozna. – Nebun + suf. -ie.
CONFABULATIE, confabulatii s. f. Simptom in unele boli mintale, care consta in prezentarea inconstienta a unor fapte imaginare; mitomanie. – Din fr. confabulation.
MEGALOMANIE, megalomanii, s. f. 1. Faptul de a fi megaloman (1). 2. Stare psihica patologica intalnita in unele boli mintale si manifestata prin delir de grandoare, asociat cu delir de persecutie. – Din fr. megalomanie.
NEGATIVISM s. n. 1. Atitudine de ignorare voita sau de respingere sistematica si fara discernamant a ceva care de fapt are si elemente pozitive. 2. Simptom care apare in unele boli mintale si care se caracterizeaza prin tendinta bolnavului de a se impotrivi oricaror solicitari din exterior. – Din fr. negativisme.
DELIR, deliruri, s. n. 1. Tulburare a constiintei, manifestata prin halucinatii, aiurari, iluzii etc., intalnita in unele boli mintale, in stari febrile etc. 2. Fig. Stare de exaltare, de extaz, de frenezie; entuziasm excesiv. – Din fr. delire.
SITOFOBIE, sitofobii, s. f. Stare patologica care consta in frica de mancare si care apare in unele boli mintale. [Var.: sitiofobie s. f. ] – Dupa fr. sitiophobie.
STEREOTIPIE s. f. 1. (Instalatie sau procedeu de) reproducere si multiplicare a unei forme tipografice, prin turnare intr-un metal sau prin mulare in cauciuc ori in alt material plastic a unei copii dupa aceasta forma. ♦ Forma de tipar obtinuta prin stereotipie (1). 2. Faptul de a se repeta ceva, de a fi mereu acelasi. ♦ Simptom al unor boli mintale constand in repetarea automata de catre bolnav a acelorasi cuvinte sau a acelorasi gesturi. [Pr.: -re-o-] – Din fr. stereotypie.
STEREOTIPIE f. 1) poligr. Procedeu de multiplicare a textelor sau a cliseelor tipografice pe baza de stereotipuri. 2) Simptom al unor boli mintale, constand in repetarea constanta a acelorasi cuvinte sau gesturi. [G.-D. stereotipiei] /<fr. stereotypie
ELECTROSOC s.n. (Med.) Metoda de tratament al unor boli mintale prin provocarea unei (foarte scurte) descarcari electrice in creier. [< fr. electrochoc].
GRAFOLOGIE s.f. Studiul raporturilor care exista intre scrisul unei persoane si caracterul ei. ◊ Grafologie patologica = disciplina care se ocupa cu studierea deformarii scrisului in urma unei boli mintale. ♦ Studiul asupra caracterului scrisului cuiva in scopul recunoasterii autenticitatii unor documente, inscrisuri etc. [Gen. -iei. / < fr. graphologie, cf. gr. graphein – a scrie, logos – stiinta].
STEREOTIPIE s.f. 1. (Poligr.) Stereotipar. ♦ Cliseu metalic obtinut prin procedeul stereotiparului. ♦ Instalatia si incaperea in care se lucreaza stereotiparul intr-o tipografie. 2. Simptom al unor boli mintale manifestat prin repetarea stereotipa a acelorasi cuvinte sau miscari. 3. (Fig.) Stereotipism. [Gen. -iei. / < fr. stereotypie].
VERBIGERATIE s.f. (Med.) Simptom in unele boli mintale, constand din repetarea continua a aceleiasi propozitii. [< fr. verbigeration, cf. lat. verbigerare – a sporovai].
ALIENIST, -A s.m. si f. Medic specialist in boli mintale. V. psihiatru. [< fr. alieniste].
PANFOBIE s.f. (Med.) Teama morbida care se manifesta fata de orice lucru, fiind un simptom al anumitor boli mintale; pantofobie. [Gen. -iei. / < fr. panphobie, cf. gr. pas – tot, phobos – teama].
SITIOFOBIE s.f. Frica, teama patologica de mancare, simptom care se observa in unele boli mintale. [Gen. -iei, var. sitofobie s.f. / < fr. sitiophobie, it. sitofobia, cf. gr. sition – aliment, phobos – teama].
AUTOECOLALIE s. f. simptom al unor boli mintale in repetarea stereotipa a propriilor cuvinte. (< engl. autoecholalia)
GLOSOLALIE s. f. limbaj neinteligibil in unele boli mintale, alcatuit din silabe si cuvinte fara sens. (< fr. glossolalie)
NARCOTERAPIE s. f. procedeu terapeutic utilizat in unele boli mintale, prin somn prelungit; somnoterapie. (< fr. narcotherapie)
SITIOFOBIE s. f. teama patologica de mancare, simptom in unele boli mintale. (< fr. sitiophobie)
STEREOTIPIE s. f. 1. (poligr. traditionala) procedeu de multiplicare a zatului sau a cliseelor tipografice prin turnare in forme solide. ◊ forma de tipar obtinuta prin acest procedeu. ◊ instalarea si incaperea in care se lucreaza dupa acest procedeu intr-o tipografie. 2. simptom al unor boli mintale manifestat prin repetarea stereotipa a acelorasi cuvinte sau miscari. 3. (fig.) stereotipism. (< fr. stereotypie)
VERBIGERATIE s. f. simptom in unele boli mintale, constand din repetarea aceleiasi propozitii; vorbarie. (< fr. verbigeration)
ALIENIST, -A, alienisti, -ste, s. m. si f. Medic specialist in boli mintale. [Pr.: -li-e-] – Fr. alieniste.
ALIENAT, -A, alienati, -te, adj., s. m. si f. (Persoana) care sufera de o boala mintala; nebun, dement. [Pr.: -li-e-] – Din fr. aliene, lat. alienatus.
ALIENATIE s. f. (Livr.) Termen generic pentru orice boala mintala; nebunie, dementa. [Pr.: -li-e-] – Din fr. alienation, lat. alienatio [mentis].
SCHIZOFRENIE, schizofrenii, s. f. boala mintala cronica caracterizata prin slabirea si destramarea progresiva a functiilor psihice si prin pierderea contactului cu realitatea. – Din fr. schizophrenie.
MANIE, manii, s. f. 1. boala mintala manifestata prin euforie, stare de e*******e psihomotorie, logoree, halucinatii, incoerenta a gandirii etc.; p. ext. idee fixa care preocupa pe cineva. 2. (Cu sens atenuat) Preocupare exagerata pentru ceva; deprindere bizara. V. capriciu, toana. – Din ngr. mania, fr. manie.
AMOC, amocuri, s. n. boala mintala tropicala, care se datoreaza abuzului de stupefiante si care se manifesta prin atitudini periculoase, cu izbucniri spre omucidere. ♦ Furie. – Din fr. amok.
PSIHOZA, psihoze, s. f. boala mintala caracterizata prin tulburari ale comportamentului, gandirii sau afectivitatii bolnavului si de care acesta nu este constient. ♦ Stare de spirit bolnavicioasa, caracterizata printr-o surescitare obsedanta si contagioasa, creata de cauze exterioare; obsesie, idee fixa. – Din fr. psychose.
boala s. 1. (MED.) afectiune, maladie, (rar) rau, suferinta, (livr.) morb, (pop.) betesug, patima, vatamare, (inv. si reg.) neputinta, (reg.) betegie, betejeala, (inv.) lancezime, langejune, langoare, morbiciune, patimire. (A pune diagnosticul unei ~.) 2. (MED.) boala lui Addison = diabet bronzat; boala lui Bazedow = bazedov, gusa exoftalmica; boala lui Hodgkin v. limfogranulomatoza maligna; boala lui Nicolas-Favre = limfogranulomatoza inghinala subacuta; boala lui Pierre Marie si Marinescu v. acromegalie; boala lui Recklinghausen v. osteoza fibrochistica; boala papagalilor = psitacoza; boala Rustitki-Kahler v. mielom; boala somnului = encefalita letargica; boala mintala v. nebunie; boala venerica = (pop.) boala lumeasca. 3. (MED. VET.) boala lui Carre = (pop.) jigaraie, jigodie, rapan.
BOLANZIE s. v. alienare, alienatie, boala mintala, dementa, nebunie, sminteala, smintire, ticneala.
CAPIALA s. v. alienare, alienatie, boala mintala, dementa, nebunie, sminteala, smintire, ticneala.
NEBUNEALA s. v. alienare, alienatie, boala mintala, ciumafaie, dementa, laur, nebunie, salbatie, sminteala, smintire, ticneala.
NEBUNIE s. 1. (MED.) alienare, alienatie, dementa, sminteala, smintire, ticneala, boala mintala, (pop.) nebuneala, (inv. si reg.) sminta, (Transilv., Maram. si Ban.) bolanzie, (prin Bucov.) salteala, (Mold.) zaluzeala, zaluzie, zargheala, zarghenie, (fam.) capiala, (fig.) ratacire, scranteala, tacaneala. (Un acces de ~.) 2. v. gluma. *3. v. folie.
RATACIRE s. v. abatere, alienare, alienatie, boala mintala, culpabilitate, culpa, dementa, eroare, greseala, nebunie, pacat, sminteala, smintire, ticneala, vina, vinovatie.
SALTEALA s. v. alienare, alienatie, boala mintala, dementa, nebunie, sminteala, smintire, ticneala.
SCRANTEALA s. v. alienare, alienatie, boala, mintala, dementa, nebunie, sminteala, smintire, ticneala.
SMINTA s. v. abatere, alienare, alienatie, boala mintala, culpabilitate, culpa, dauna, dementa, eroare, greseala, nebunie, paguba, pacat, pierdere, prejudiciu, sminteala, smintire, stricaciune, ticneala, vina, vinovatie.
TACANEALA s. v. aiureala, alienare, aliena-tie, boala mintala, dementa, nebunie, sminteala, smintire, ticneala, zapaceala.
ZALUZEALA s. v. alienare, alienatie, boala mintala, dementa, nebunie, sminteala, smintire, ticneala.
ZALUZIE s. v. alienare, alienatie, boala mintala, dementa, nebunie, sminteala, smintire, ticneala.
ZARGHEALA s. v. alienare, alienatie, boala mintala, dementa, nebunie, sminteala, smintire, ticneala.
ZARGHENIE s. v. alienare, alienatie, boala mintala, dementa, nebunie, sminteala, smintire, ticneala.
ALIENAT ~ta (~ti, ~te) si substantival Care sufera de o boala mintala; dement; nebun. Spital de ~ti. [Sil. -li-e-] /<fr. aliene, lat. alienatus
NEBUN1 ~a (~i, ~e) 1) si substantival (despre persoane) Care are tulburari psihice grave; care si-a iesit din minti; alienat mintal; dement. ◊ ~ de cap se spune despre cineva care sufera de o boala mintala. Casa de ~i spital de boli psihice. Esti ~? se spune pentru a-si exprima dezacordul in legatura cu actiunile, afirmatiile sau cu intentiile cuiva. A fi ca ~ a-si pierde cumpatul (in urma unei emotii). A fi (sau a umbla) ~ dupa cineva (sau dupa ceva) a-i placea cuiva cineva sau ceva nespus de mult. Nu te fa ~! a) nu te face a nu pricepe; b) nu-ti face de cap!; astampara-te! 2) fig. Care este lipsit de chibzuinta in actiuni; nesocotit; nesabuit. Gand ~. 3) si adverbial Care vadeste o putere de nestavilit; deosebit de tare. Vantul bate ~. /ne- + bun
NEBUNIE ~i f. 1) Stare a unei persoane care sufera de o boala mintala; alienatie; dementa. ◊ A iubi (sau a-i placea) la ~ a iubi sau a-i placea extrem de mult. 2) Actiune sau fapta de om nebun; alienatie; nebunie. 3) Fapta nesocotita lipsita de gravitate; pozna; nazbatie; boroboata. [G.-D. nebuniei] /nebun + suf. ~ie
AMOC s.n. 1. (Med.) boala mintala tropicala, provocata de abuzul de stupefiante, de e*******e etc., manifestata prin tendinta la fuga si furie (criminala). 2. (Fig.) Izbucnire violenta, furie inexplicabila. [Pl. -curi. / < fr. amok < malaiez. amok – nebunie furioasa].
IDEOFRENIE s.f. boala mintala caracterizata printr-o anomalie a ideilor. [Pron. -de-o-, gen. -iei. / < fr. ideophrenie].
PSIHOPATIE s.f. (Med.) Termen generic pentru bolile mintale; stare morbida caracterizata prin reactii neadecvate la mediu, prin ciudatenii in comportare etc. [Gen. -iei. / < fr. psychopathie, cf. gr. psyche – suflet, pathos – boala].
ALIENAT, -A adj., s.m. si f. (Suferind) de o boala mintala; nebun. [Pron. -li-e-. / < aliena, cf. fr. aliene, lat. alienatus].
ALIENATIE s.f. 1. boala mintala; nebunie. 2. (Jur.; rar) Alienare. [Gen. -iei. / cf. fr. alienation, lat. alienatio].
MELANCOLIE s.f. 1. Tristete vaga, nedefinita; deprimare. 2. (Med.) boala mintala caracterizata prin tristete morbida, apatie, delir, halucinatii si obsesia sinuciderii. [Gen. -iei, var. melanholie s.f. / < fr. melancolie, cf. lat., gr. melancholia < gr. melas – negru, chole – fiere].
PARANOIA s.f. (Med.) boala mintala manifestata prin lipsa de logica in gandire, prin idei fixe, susceptibilitate si orgoliu exagerat, halucinatii etc. [Pron. -no-ia, gen. -iei. / < fr. paranoia, cf. gr. paranoia – nebunie].
AMOC s. n. 1. boala mintala tropicala, provocata de abuzul de stupefiante, e*******e etc., manifestata prin tendinta la fuga si impulsuri criminale. 2. (fig.) izbucnire violenta. (< fr., engl. amok)
ETNOPSIHIATRIE s. f. studiul bolilor mintale in raport cu faptele sociale proprii culturilor primitive si societatilor industriale. (< fr. ethnopsychiatrie)
IDEOFRENIE s. f. boala mintala prin anomalia ideilor. (< fr. ideophrenie)
MANIE1 s. f. boala mintala manifestata prin dispozitie euforica, succesiune rapida si incoerenta a ideilor. ◊ obsesie, preocupare exclusiva pentru ceva; ciudatenie, toana. (< ngr. manie, fr. manie)
ORGANODINAMISM s. n. ansamblu de teorii care considera bolile mintale ca manifestari regresive, legate de un deficit de energie conditionat de tulburari organice. (< organo- + dinamism)
ALIENAT, -A, alienati, -te, adj., s. m. si f. (Persoana) care sufera de o boala mintala; nebun. [Pr.: -li-e-] – Fr. aliene (lat. lit. alienatus).
ALIENATIE s. f. boala mintala; nebunie. [Pr.: -li-e-] – Fr. alienation (lat. lit. alienatio [mentis]).
AMOC s. n. boala mintala tropicala care se datoreste abuzului de stupefiante. – Fr. amok.
OBREGIA 1. Alexandru O. (1860-1937, n. Iasi), medic roman. Prof. univ. la Bucuresti; Contributii in domeniul psihiatriei; unul dintre organizatorii asistentei bolilor mintale in Romania. A studiat morfologia sistemului nervos, schizofrenia, paralizia generala; a introdus punctia suboccipitala in practica neurologica. 2. Anastasie O. (1864-1937, n. Iasi), chimist roman. Frate cu O. (1). Prof. univ. la Iasi. Cercetari in domeniul stereoizometrie, al sintezei colorantilor si al chimiei tehnologice; contributii la cunoasterea si valorificarea petrolului romanesc.
PSIHOGEN, -A adj. 1. (despre factori de ordin psihic) susceptibil a perturba echilibrul mintal. 2. (despre boli, halucinatii) care apare datorita influentelor psihicului. (< fr. psychogene)
DEBILITATE, debilitati, s. f. Faptul de fi debil; stare de slabiciune a organismului, insotita de scaderea rezistentei la eforturi si la boli, datorita subnutritiei, unor boli cronice etc. ◊ Debilitate mintala = forma de inapoiere mintala, mai putin grava decat idiotia sau imbecilitatea, in care individul nu poate depasi insusirea cunostintelor corespunzatoare primelor patru clase elementare. – Din fr. debilite, lat. debilitas, -atis.
DEBIL, -A, debili, -e, adj. (Despre fiinte) Lipsit de rezistenta la eforturi fizice si la boli; firav, plapand, slabut. ◊ (Substantivat) Debil mintal = persoana care sufera de debilitate mintala. – Din fr. debile, lat. debilis.
C*******M n. 1) boala care se manifesta prin insuficienta mintala si dezvoltare fizica anormala. 2) fig. Lipsa de inteligenta; tampenie; neghiobie. /<fr. c********e
ANOREXIE s. f. Lipsa a poftei de mancare, intalnita in multe boli febrile, digestive, cronice etc.; inapetenta. ♦ Anorexie mintala = repulsie fata de alimente, insotita de pierderea totala a poftei de mancare. – Din fr. anorexie.
boala boli f. 1) Tulburare a starii normale a unui organism (uman sau animal); maladie; afectiune. ~ infectioasa. ~ epidemica. ~ de piele. ◊ ~a copiilor (sau neagra) epilepsie. ~ de zahar diabet. boli profe-sionale boli care survin in urma exercitarii unei profesii. ~ mintala psihoza. A baga pe cineva in ~e a) a baga groaza in cineva; a speria pe cineva de moarte; b) a supara tare pe cineva. 2) fig. Obisnuinta anormala, nedirijata de vointa si de ratiune; inclinatie excesiva si condamnabila; viciu; patima. [G.-D. bolii; Sil. boa-la; Pl. si boale (in expresii)] /<sl. boli
mintal ~a (~i, ~e) Care tine de minte; propriu mintii. boala ~a. ◊ Calcul sau operatie ~a calcul facut in minte. Alienat ~ persoana care si-a pierdut mintea; dement; nebun. /<fr. mental, lat. mentalis
SCHIZOFRENIE ~i f. boala psihica cronica, care se manifesta prin dereglare treptata a proceselor mintale. [G.-D. schizofreniei] /< fr. schizophrenie
OLIGOFRENIE f. boala psihica, innascuta sau dobandita in copilarie, care se manifesta prin tulburari ale facultatilor mintale si ale dezvoltarii fizice. /<fr. oligophrenie
MONGOLISM s. n. boala congenitala care se datoreste prezentei unui cromozom suplimentar si care se caracterizeaza prin debilitate mintala si printr-un facies de tip mongoloid (2). – Din fr. mongolisme.
C*******M s.n. boala cauzata de tulburari functionale ale glandei tiroide, care se manifesta prin anomalii fizice, degenerescenta, insuficienta mintala etc.; (curent) tampenie, idiotie, prostie. [< fr. c********e].
C*******M s. n. boala grava cauzata de tulburari functionale ale glandei tiroide, care se manifesta prin anomalii fizice, degenerescenta, insuficienta mintala etc. (< fr. c********e)
C*******M s. n. boala, de obicei congenitala sau dobandita in primii ani de copilarie, cauzata de o dezvoltare insuficienta a creierului, asociata cu o insuficienta a glandei tiroide, care se manifesta prin tulburari in crestere, prin inapoiere mintala etc. ♦ Tampenie, idiotie, prostie. – Din fr. c********e.
GENERALIZA, generalizez, vb. I. 1. Tranz. A da o formulare sau o expresie sintetica mai multor situatii particulare care au unele trasaturi comune; a extinde mintal insusirile comune unui grup de obiecte sau de fenomene asupra tuturor obiectelor si fenomenelor din clasa respectiva. 2. Tranz. si refl. A face sa fie sau a deveni general2; a (se) extinde sfera de aplicare. ♦ Refl. (Despre boli) A se extinde in intregul organ sau organism. ♦ Tranz. A considera (de obicei fara temei) o intamplare, o situatie ca fiind generala. – Din fr. generaliser.