Rezultate din textul definițiilor
TAHIPNEE ~ f. Stare patologica constand in accelerarea anormala a ritmului de respiratie cauzata de unele boli respiratorii, c****o-vasculare sau nervoase. /<fr. tachypnee

BAILE GOVORA, oras in jud. Vilcea, pe riul Hinta, afl. al Govorei; 3.025 loc. (1991). Conf., tesaturi, preparate din carne. Statiune balneoclimaterica permanenta, cu ape minerale clorosodice, iodurate, bromurate, magneziene, sulfuroase (descoperite in 1860) folosite in terapia afectiunilor reumatismale, neurologice, periferice si centrale, respiratorii, digestive, u*****e etc.; namol terapeutic. Sanatoriu de profil de reumatologie si boli respiratorii pentru copii. In apropiere, in satul Govora, se afla Manastirea Govora. Aici, domnul Matei Basarab a instalat o tiparnita de sub teascurile careia a iesit, in 1640, Pravila de la Govora. Declarat oras in 1930.

EFEDRINA f. Substanta de provenienta vegetala folosita in medicina pentru tratarea bolilor respiratorii. [G.-D. efedrinei; Sil. e-fe-dri-na] /<fr. epheedrine

MIXOVIROZA, mixoviroze, s. f. (Med.) Denumire generica pentru bolile provocate de mixovirusi cum ar fi rujeola, oreionul, gripa si alte boli virale respiratorii. – Din fr. myxovirose.

EFEDRINA s. f. Alcaloid solubil in alcool, in eter si in cloroform, ai carui derivati, solubili in apa, se folosesc in special in tratamentul bolilor cailor respiratorii. – Din fr. ephedrine.

GOMENOL n. Lichid incolor si uleios, antiseptic, intrebuintat, mai ales, in tratarea bolilor cailor respiratorii. /<fr. gomenol

DISPNEE s. f. respiratie grea, simptom al unor boli c******e, respiratorii sau nervoase. (< fr. dyspnee, lat. dyspnoea)

SERGENT [serʒã], Emile (1867-1943),medic francez. Prof. univ. la Paris. Cercetari importante privind insuficienta glandelor suprarenale, bolilor aparatului respirator, in special tuberculoza („Sindroamele respiratorii”). A vizitat de mai multe ori Romania. M. de onoare al Acad. Romane (1930).

BRONSITA, bronsite, s. f. boala a cailor respiratorii care consta in inflamarea mucoasei bronhiilor si care se manifesta prin tuse. – Din fr. bronchite.

DISPNEE s. f. Greutate in respiratie datorita mai ales unor boli c******e sau respiratorii; naduf. – Din fr. dyspnee, lat. dyspnoea.

TAHIPNEE, tahipnee, s. f. Accelerare a ritmului de respiratie datorita unor boli ale aparatului respirator, c*****c, in nevroze etc. – Din fr. tachypnee.

ROTUNGIOARE (‹ rotund) s. f. pl. Planta erbacee perena din familia asteracee, cu tulpina paroasa si cu flori tubuloase, rosii-violacee dispuse intr-un capitul terminal (H******e alpina). Creste prin paduri de molid si prin pajisti si tufarisuri subalpine. Este folosita in tratarea bolilor aparatului u****r, respirator si digestiv.

HAR interj. 1) (se foloseste, prelungit, pentru a reda haraitul cainelui). 2) (se foloseste pentru a reda zgomotul produs de unele mecanisme uzate sau organele respiratorii in cazul unor boli). /Onomat.

ASTMA s. f. / astm s. n. boala manifestata prin dificultati respiratorii. (< fr. asthme, lat. asthma)

RACEALA, raceli, s. f. 1. Temperatura scazuta; frig. ♦ Senzatie de frig. 2. Fig. Lipsa de afectiune, nepasare, indiferenta. 3. Nume generic dat unor boli contagioase localizate pe caile respiratorii superioare, manifestate prin guturai, traheita, bronsita, tuse cu expectoratie, febra etc. – Raci + suf. -eala.

GRIPA s. f. boala epidemica infectioasa prin febra, afectiuni respiratorii si dureri musculare; influenta (3). (< fr. grippe, germ. Grippe)

SANATORIU (‹ fr.; {s} lat. sanatorius „care vindeca”) s. n. Institutie medicala pentru tratamentul unor boli cronice (in special tuberculoza, afectiuni ale aparatului respirator, afectiuni neuropsihice), situate de obicei in locuri unde bolnavii pot beneficia de factori naturali de cura (conditii climatice favorabile, aerosoli, ape minerale, namoluri curative) in asociatie cu fizioterapie, alimentatie dietetica si regim special de tratament si odihna. Exista si s. pentru repaus si recuperare a capacitatii de munca sub supraveghere medicala. Printre cele mai cunoscute din Romania se numara s. de la Moroieni, Predeal, Techirghiol, Eforie, Mangalia. Sin. casa de sanatate.

TUSE f. Expiratie brusca si zgomotoasa cauzata de iritarea mucoasei cailor respiratorii sau de actiunea altor factori. ◊ ~ convulsiva (sau magareasca) boala contagioasa acuta, frecventa la copii, care se manifesta prin accese violente, spasmodice de tuse. [Art. tusea; G.-D. tusei] /<lat. tussis

GRIPA s.f. boala epidemica infectioasa, manifestata mai ales prin febra, afectiuni respiratorii si dureri musculare. [< fr. grippe].

ADENOVIROZE (< fr.) s. f. Grup de boli infectioase cu evolutie benigna, produse de adenovirusuri, afectand aparatul respirator, conjunctiva, ganglionii mezenterici; pot fi si infectii inaparente.

TABAGISM (‹ fr.) s. n. Stare toxica cronica a organismului datorata fumului. T. poate determina o gama larga de afectiuni, de la bronsite cronice, care pot evolua spre emfizem pulmonar si insuficienta respiratorie la cancer pulmonar, bucal, laringeal etc., dar si la boli c*************e si ulcer. La femeile gravide t. creste riscul de a***t spontan si determina nasterea copiilor subponderali. Femeile fumatoare prezinta un risc crescut de osteoporoza. Organizatia Mondiala a Sanatatii estimeaza ca anual au loc la nivelul Globului c. 3 mil. de decese ce pot fi atribuite t.

GRIPA, gripe, s. f. boala infectioasa si contagioasa, de natura virotica, localizata la nivelul aparatului respirator, care se manifesta prin stare generala proasta, febra, inflamatia cailor respiratorii superioare, dureri musculare si de cap etc. ♦ P. gener. Nume dat unor afectiuni sezoniere care se manifesta prin febra si catar nazal sau bronhial. – Din fr. grippe, germ. Grippe.

STRONGILOZA, strongiloze, s. f. boala a animalelor provocata de strongili, caracterizata prin inflamatia organelor aparatului respirator si a celui digestiv. – Din fr. strongylose.

STRONGILOZA s.f. boala parazitara cauzata de strongil si caracterizata prin tulburari digestive si uneori respiratorii. [< fr. strongylose].

HARAI, harai, vb. IV. 1. Intranz. (Despre mecanisme stricate; la pers. 3) A scoate un zgomot dogit. 2. Intranz. (Despre organele respiratorii; p. ext. despre persoane) A scoate sunete aspre, de obicei din cauza unei boli; a respira greu, a harcai. ♦ (Peior.) A vorbi neclar, mormait. ♦ A sforai. 3. Intranz. (Despre caini; la pers. 3) A marai. 4. Refl. recipr. A se certa, a se ciondani. ♦ Tranz. (Fam.) A intarata, a irita pe cineva. 5. Refl. (Rar) A se freca, a se lovi cu zgomot de ceva. – Har + suf. -ai.

BERI-BERI n. boala provocata de lipsa in organism a vitaminei „B” si manifestata prin tulburari nervoase, c*************e, respiratorii. /<fr. beri-beri

STRONGILOZA f. boala provocata de strongili si caracterizata prin tulburari ale aparatului digestiv si, mai rar, ale celui respirator. [G.-D. strongilozei] /<fr. strongylose

SUFLU, sufluri, s. n. 1. Respiratie. ♦ Nume generic dat sunetelor care se produc la nivelul pleurei, inimii sau vaselor in diferite boli, asemanatoare cu zgomotul facut de o coloana de aer sau de lichid impinsa cu forta intr-un canal ingust. ♦ Capacitate respiratorie mare; p. ext. rezistenta fizica (mare). 2. Adiere, boare. 3. Masa de aer deplasata cu violenta (de explozia unei bombe), care poate provoca avarii si distrugeri. 4. Fig. Avant, elan, insufletire. – Din fr. souffle.



Copyright (C) 2004-2020 DEX online (http://dexonline.ro)