Rezultate din textul definițiilor
CENTURA, centuri, s. f. 1. Curea (lata) de piele, de panza etc. cu care se incinge talia; cordon, cingatoare. ◊ Expr. Pana, la centura = (de la umeri) pana la talie. ♦ Centura de campion = centura, panglica lata etc. cu care se incinge mijlocul castigatorului unui campionat la box sau la lupte. Centura de gimnastica = cingatoare lata, folosita pentru a sustine corpul la unele exercitii de gimnastica. Centura ortopedica = dispozitiv folosit in unele afectiuni ale sistemului osos, pentru mentinerea corpului in pozitie corecta. Centura de salvare = echipament individual, de forma unui cordon lat, a unui pieptar etc. facut din placi de pluta invelite in panza, care serveste la mentinerea unui naufragiat la suprafata apei; colac de salvare. Centura de siguranta = echipament individual de protectie folosit de muncitorii care lucreaza pe stalpi la inaltime, constituit dintr-o cingatoare lata si o franghie de sustinere. ♦ (Mil.) Curea lata de piele (rar de panza) care se pune in jurul taliei si de care se agata sabia, baioneta sau tocul pistolului; centiron. ♦ Fasie lata de panza, de elastic, de material plastic etc. cu care se incinge abdomenul pentru a-l sustine sau pentru a-l mentine in pozitie corecta. 2. (Anat.) Ansamblu osos prin care extremitatile se leaga de trunchi. ◊ Centura pelviana = centura formata din oasele coxale si care leaga membrele inferioare de trunchi. Centura scapulara = centura formata din clavicule si omoplati si care leaga membrele superioare de trunchi. 3. (Sport) Linie orizontala, imaginara, la nivelul ombilicului, care marcheaza limita sub care loviturile la box sunt nepermise de regulament. ♦ (La lupte) Procedeu tehnic de prindere a mijlocului adversarului cu mainile. 4. (Astron.; in sintagma) Centura de radiatie = fiecare dintre zonele din jurul Pamantului in care radiatia corpusculara ionizanta este atat de intensa, incat prezinta nocivitate pentru cosmonauti. 5. (In sintagma) Centura de fortificatii = linie de lucrari de aparare din beton armat si metal, construita in jurul unei localitati. 6. Grinda orizontala rezemata pe toata lungimea ei pe zidurile unei cladiri, in vederea realizarii legaturii dintre ziduri. 7. (Constr.) Brau de beton pe care se fixeaza planseul cladirilor. 8. Fasie continua de tabla de otel care formeaza bordajul unei nave. – Din fr. ceinture.
PAIET, paiete, s. n. Dispozitiv pentru astuparea provizorie, din exterior, a sparturilor mici produse in bordajul unei nave, sub linia de plutire. – Din fr. paillet.
NARA, nari, s. f. 1. Fiecare dintre cele doua orificii exterioare ale cavitatii nazale prin care respira si miros oamenii si unele animale. ◊ Expr. Cu narile (sau nara) in vant = cu capul ridicat, cu o tinuta semeata; p. ext. mandru, plin de sine. A se umfla in nari sau a-si umfla narile = a-si lua un aer semet; p. ext. a-si da importanta, a se ingamfa. 2. Piesa metalica in forma de tub amplasata pe puntea sau pe bordajul unei nave, prin care trece lantul ancorei de pe punte in afara bordului. [Var.: (reg.) nare s. f.] – Lat. naris.
INTERPUNTE s.f. Spatiu cuprins intre doua punti si bordajul unei nave. [Dupa fr. entrepont].
PAIET s.n. Panza groasa impermeabila manevrata de la bord, cu care se acopera pe din afara sparturile mici produse in bordajul unei nave sub linia de plutire. [Pron. pa-iet. / < fr. paillet].
CENTURA s.f. 1. Curea lata de piele, de panza etc., folosita mai ales de militari; centiron. ◊ Centura de salvare = dispozitiv format din corpuri plutitoare care se fixeaza in jurul taliei, servind la mentinerea unei persoane la suprafata apei fara sa inoate; colac de salvare. 2. Cingatoare. ◊ Centura pelviana = oasele bazinului. ♦ (Sport) a) Linie imaginara la nivelul ombilicului sub care nu sunt permise loviturile la box; b) procedeu tehnic de prindere a mijlocului adversarului cu mainile la lupte. 3. (Mil.) Centura de fortificatii = zona fortificata aflata la o distanta potrivita pentru a le feri de focul armelor grele ale unui eventual dusman; cale ferata de centura = cale ferata care inconjura un oras. 4. Fasie continua de table de otel care formeaza bordajul unei nave. 5. Grinda orizontala din beton armat, rezemata pe toata lungimea ei pe zidurile exterioare ale unei cladiri, avand rolul de a le lega intre ele. 6. Cadru de forma circulara. 7. Centuri de radiatie = zone de grosime variabila, care inconjura Pamantul, caracterizate printr-un nivel ridicat de radiatie corpusculara ionizata. [< fr. ceinture].
CENTURA s. f. 1. curea lata purtata peste imbracaminte. ♦ ~ de salvare = dispozitiv din corpuri plutitoare care se fixeaza in jurul taliei, servind la mentinerea unui naufragiat la suprafata apei. 2. parte a scheletului care leaga membrele de trunchi (omoplatul si clavicula, bazinul). ◊ (sport) a) linie imaginara la nivelul ombilicului sub care nu sunt permise loviturile la box; b) procedeu tehnic de prindere a mijlocului adversarului cu mainile, la lupte. 3. cingatoare. ♦ ~ de castitate = bandaj inchis cu lacat, in trecut, pentru protejarea castitatii femeilor; ~ de siguranta = dispozitiv care impiedica pe pasagerii unui avion sau automobil de a fi proiectati inainte, in caz de accident. 4. fiecare din gradele de calificare a celor care practica arte martiale. 5. ceea ce inconjura un lucru, un loc etc. ♦ ~ de fortificatii = zona fortificata aflata la o distanta potrivita pentru a fi ferita de focul armelor grele ale unui eventual dusman; linie de ~ = cale ferata, sosea care inconjura un oras. ◊ ansamblu de plantatii in jurul unui oras sau de separare a unor zone ale acestuia. 6. fasie continua de table de otel care formeaza bordajul unei nave. 7. grinda orizontala din beton armat, rezemata pe zidurile exterioare ale unei constructii, pentru a le lega intre ele. 8. cadru de forma circulara. 9. ĩ de radiatii = fiecare dintre cele doua zone de radiatie corpusculara ionizata, de grosime variabila, care inconjura Pamantul. (< fr. ceinture)
DUBLURA s. f. 1. (al doilea) interpret al unui rol intr-o piesa de teatru, intr-un film, care inlocuieste in anumite ocazii pe titularul rolului. ◊ obiect la fel cu altul. 2. captuseala de haine etc. ◊ (mar.) bucata de panza ce dubleaza o tenda sau o vela. 3. tabla suplimentara sudata peste bordajul unei nave, pentru a-l intari in punctele mai solicitate. (< fr. doublure)
INTERPUNTE s. f. spatiu intre doua punti si bordajul unei nave. (dupa fr. entrepont)
SABORD s. n. deschizatura (patrata) in bordajul unei nave, pentru aerisirea, incarcarea si descarcarea marfurilor etc. (< fr. sabord)
CAPON, capoane, s. n. Suport mic situat in afara bordajului unei nave, care sustine ancora, cand lantul acesteia este folosit pentru legarea navei de o geamandura. – Din fr. capon.
COASTA, coaste, s. f. 1. Fiecare dintre oasele-perechi lungi, inguste si arcuite, articulate in spate de coloana vertebrala, iar in fata de stern, care alcatuiesc toracele animalelor vertebrate. ◊ Expr. (E) slab de-i poti numara coastele sau ii numeri coastele de slab ce e = (e) foarte slab. A i se lipi (cuiva) coastele de foame sau a i se lipi coastele de pantece, a avea coastele lipite = a fi foarte flamand, a fi mort de foame. 2. Partea laterala a corpului omenesc, de la umeri pana la coapse; partea analoaga a corpului animalelor. ◊ Expr. A avea pe cineva in coaste = a se simti stingherit in actiuni de prezenta permanenta (si indiscreta) a cuiva. A pune (cuiva) sula in coasta = a obliga (pe cineva) sa faca (fara intarziere) un lucru neplacut (si greu). ♦ Latura. ◊ Loc. adv. Pe o coasta = pe o parte, intr-o dunga. ♦ Fiecare dintre grinzile care formeaza osatura transversala, de rezistenta, a bordajului unei nave. 3. Panta. 4. Mal, tarm (al unei mari). 5. (Iesit din uz) Flanc al unei armate. – Lat. costa.
COPASTIE, copastii, s. f. Bordura de lemn sau de metal montata la partea superioara a parapetului sau a balustradei bordajelor unei nave. – Din ngr. kupasti.
TRANCHET s. n. bucata de lemn care amortizeaza loviturile si frecarile bordajului unei nave acostate de chei sau de o alta nava. (< fr. tranchet)
LONGITUDINAL, -A, longitudinali, -e, adj., s. f. 1. Adj. Care este asezat in directia lungimii, care se intinde de-a lungul. 2. S. f. Nervura metalica aplicata in sens longitudinal (1) pe fundul unei nave, pe bordaje sau sub punte, pentru a intari tablele invelisului. – Din fr. longitudinal.
PORTSART s.n. (Mar.) Platforma fixata pe bordajul lateral al unei nave, care serveste la fixarea sarturilor catargului. [Cf. it. portasarta].
DUBLA vb. I. tr., refl. a (se) face de doua ori mai mare; a (se) indoi. II. tr. 1. a face o lucrare similara cu alta existenta, sau care serveste aceluiasi scop ca si prima. ◊ a captusi (o haina, bordajul sau puntea unei nave etc.). 2. a inlocui un actor intr-un anumit rol pe care il detine intr-o distributie, a fi dublura unui actor; (fig.) a secunda, a insoti. ◊ a executa un dublaj (1). 3. (sport) a depasi cu un tur un concurent. 4. (mar.) a ocoli cu nava un obstacol sau un reper de navigatie. ◊ a intari o vela in vederea luptei sau in caz de vreme rea. (< fr. doubler)
PORTSART s. n. platforma fixata pe bordajul lateral al unei nave, la fixarea sarturilor catargului. (< it. portasarta)
STRINGHER s. n. grinda longitudinala in osatura unei nave, care rigidizeaza bordajul. (< germ. Stringer)
CALAFATUI, calafatuiesc, vb. IV. Tranz. A astupa cu calafat gaurile dintre scandurile bordajelor sau ale puntii unei nave in vederea etansarii. – Calafat + suf. -ui. Cf. ngr. kalafatizo.
CALAFATUIRE (‹ ngr.) s. f. Operatie de astupare cu calafat a rosturilor dintre scindurile bordajelor sau ale puntii unei nave din lemn in vederea etansarii; peste calafat se toarna un strat de bitum.
bordaj ~e f. Perete exterior al unei nave. /<fr. bordage
bordaj s.n. Peretii exteriori ai unei nave. [< fr. bordage].
PARAPET s. n. 1. perete scund la marginea unei punti, a unui pod etc. pentru a impiedica caderea lucrurilor, a oamenilor. 2. prelungire a bordajului deasupra puntii la nave si la unele ambarcatii. 3. intaritura (de pamant, de zid) care protejeaza pe aparatorii unei fortificatii. (< fr. parapet, germ. Parapett)
ETAMBREU, etambreuri, s. n. Deschidere facuta in puntea unei nave pentru trecerea unui catarg, sau in bordaj, la pupa, pentru trecerea axului carmei. – [Pl. si: etambreie] – Din fr. etambrai.
bordaj s. n. 1. bordare. 2. invelis exterior al corpului unei nave. (< fr. bordage)
BATURA s. f. sant pe ambele laturi ale chilei unei nave de lemn pe care se prind coastele si bordajul. (< it. battura)
bordaj, bordaje, s. n. Fasiile metalice sau de lemn care invelesc coastele si traversele unei nave. – Fr. bordage.
ROSTRU1 s. n. 1. (ant.) pinten la prova navelor de lupta, cu care se spargea bordajul navelor inamice. 2. tribuna oratorilor in forul roman, impodobita cu prore de corabii capturate in razboaie. 2. (bot., anat.) prelungire in forma de cioc la partea terminala a unui organ, prelungire cartilaginoasa a botului unor pesti. ◊ trompa alungita la unele insecte. (< fr. rostre, lat. rostrum)