Rezultate din textul definițiilor
RUBIGINOS, -OASA adj. 1. plin de rugina. 2. de culoarea ruginei; brun roscat. (< fr. rubigineux)
CARAMEL, carameluri, s. n. Produs de culoare bruna-roscata solubil in apa, obtinut prin incalzirea si deshidratarea zaharului si folosit in cofetarie, la colorarea unor bauturi sau a unor alimente si la prepararea placilor fotografice. – Din it. caramel.
GAITA1, gaite, s. f. 1. Pasare inrudita cu corbul, de marimea unei ciori, cu penajul brun-roscat, cu dungi albastre si negre pe aripi, cu coada neagra, care poate imita sunetele scoase de alte pasari (Garrulus glandarius). ◊ Gaita de munte = alunar. 2. Epitet dat unei persoane care vorbeste mult si fara rost. [Pr.: ga-i-] – Cf. bg., scr. galica.
IERUNCA, ierunci, s. f. Pasare cu penele brune-roscate impestritate cu pene albe, negre si cenusii, cu un cerc rosu in jurul ochilor si cu un mot pe cap, vanata pentru carne (Tetrastes bonasia); bradioara. – Cf. sl. jarenbĩ.
ZBARCIOG, zbarciogi, s. m. Nume dat mai multor specii de ciuperci comestibile, cu palaria zbarcita, bruna-negricioasa sau cenusie-roscata (Morchella). ◊ Expr. Cu nasul zbarciog = manifestand neplacere, dispret etc. ◊ Compus: zbarciogi-grasi = nume dat mai multor specii de ciuperci comestibile din padurile de conifere, cu palaria zbarcita, carnoasa si umflata, bruna-roscata, negricioasa sau alba-galbuie (Gyromitra). – Cf. scr. smrcak (dupa zbarci1).
MAHONIU, -IE, mahonii, adj. (Rar) De culoarea mahonului; brun-roscat. – Mahon + suf. -iu.
MARO adj. invar. De culoarea castanei coapte; brun-roscat, castaniu. ♦ (Substantivat, n.) Culoare bruna-roscata, castanie. – Din fr. marron.
PIPIRIG, pipirigi, s. m. Nume dat mai multor plante erbacee care cresc pe malul apelor sau prin locuri umede si mlastinoase: a) planta cu tulpina inalta, cilindrica, de culoare verde si cu flori brune-roscate, ingramadite in spice la varful tulpinii (Schoenoplectus lacustris); b) planta cu tulpina formata din trei muchii, cu frunze late, cu flori verzi inchis (Scirpus silvaticus); c) planta cu tulpina aspra si rigida, de culoare cenusie-verzuie sau albastruie, terminata cu un spic care are la capat un varf ascutit (Equisetum hiemale); d) planta erbacee perena cu tulpina triunghiulara, plina pe dinauntru, cu frunze liniare cu nervuri paralele si cu inflorescentele compuse din 1-4 globusoare (Holoschoenus vulgaris). – Et. nec.
PRIVIGHETOARE, privighetori, s. f. Gen de pasari calatoare insectivore, de culoare bruna-roscata, care canta foarte frumos (Luscinia); pasare care apartine acestui gen; filomela. [Var.: (reg.) privighitoare s. f.] – Priveghea + suf. -toare.
PRUNDARAS, prundarasi, s. m. Numele mai multor pasari calatoare care traiesc de obicei pe malul apelor; a) pasare bruna-roscata pe spate si alba pe pantece, cu cate o dunga neagra transversala pe piept si pe partile laterale ale capului (Charadrius dubius curonicus); b) ploier. – Prund + suf. -aras.
CINTEZA, cinteze, s. f. Mica pasare cantatoare cu ciocul conic, scurt si tare, cu penajul cenusiu-albastrui sau brun-roscat, avand pe aripa o dunga alba (Fringilla coelebs). [Acc. si: cinteza. – Var.: (reg.) cintita s. f.] – Et. nec.
ORTOLAN, ortolani, s. m. Pasare migratoare cu penele de culoare bruna-roscata, cu capul cenusiu-verzui si cu gusa galbena (Emberiza hortulana). – Din fr. ortolan.
RUGINA, rugini, s. f. I. 1. Substanta brun-roscata, poroasa, sfaramicioasa, care se formeaza prin oxidare pe obiectele de fier. ♦ Pojghita bruna care acopera uneori pietrele si care se produce prin oxidarea minereurilor de fier din ele. 2. Obiect (de fier) vechi, prost intretinut; ruginitura, rabla. 3. Fig. Idee, teorie, mentalitate inapoiata, invechita. ♦ Om cu idei sau cu mentalitate invechita; retrograd. II. 1. Boala infectioasa a plantelor, provocata de ciuperci microscopice, patogene (Puccinia), care se manifesta prin aparitia unor pete brune-ruginii pe frunze, pe tulpini sau pe inflorescente, impiedicand dezvoltarea normala a plantelor. 2. Planta erbacee cu tulpina neteda, cu frunze lungi, tepoase, avand la varf o inflorescenta cu flori mici, brune; pipirig (Juncus effusus). – Cf. lat. *aerugina.
LEMING, lemingi, s. m. Nume dat mai multor genuri de mamifere rozatoare asemanatoare cu harciogul, cu coada scurta si cu blana deasa, bruna-roscata, care traiesc in regiunile nordice (Lemmus); animal care apartine unuia dintre aceste genuri. – Din fr. lemming.
LIBARCA, libarci, s. f. Gandac de noapte din ordinul ortopterelor, de culoare bruna-roscata, care traieste mai ales prin bucatarii; svab (Blatta germanica). – Din bg. hlabarka.
CIUCIULETE, (1) ciuciuleti, s. m. 1. Ciuperca comestibila cu palaria zbarcita, galbuie sau bruna-roscata, cu piciorul cilindric, alb si gol in interior (Morchella esculenta). 2. (Adverbial, in expr.) A (se) face (sau a fi ud) ciuciulete = a (se) uda (sau a fi ud) pana la piele. – Cf. ciuciuli.
TURTUREA, turturele, s. f. Pasare calatoare asemanatoare cu porumbelul, bruna-roscata pe spate si cu pete negre marginite cu alb pe laturile gatului; turturica (Streptopelia turtur). – Lat. turburella.
RUTIL s. n. Oxid natural de titan, cristalizat sub forma de cristale prismatice de culoare galben-deschis sau bruna-roscata, care se intalneste mai ales in rocile metamorfice sau in aluviuni. – Din fr. rutile.
CURMALA, curmale, s. f. Fructul curmalului, comestibil, brun-roscat, oval, bogat in zahar, cu gust dulce si placut. – Cf. ngr. kurmas.
CORHAN ~i m. pop. Insecta nocturna brun-roscata, care traieste mai ales prin bucatarii si se hraneste cu produse alimentare; gandac de bucatarie; svab; libarca. /Orig. nec.
CRISTEI ~ m. Pasare calatoare cu penajul brun-roscat, brazdat de dungi deschise, care traieste in camp si in stufarisul din apropierea baltilor. ~-rosu. ~-de-balta. [Var. cristel] /<sl. krasteli
GANDAC ~ci m. pop. Insecta din ordinul coleopterelor. ◊ ~ de casa (sau de bucatarie) insecta nocturna brun-roscata care se hraneste cu produse alimentare; svab; libarca. ~ de mai insecta brun-castanie, care apare la inceputul lunii mai si distruge culturile agricole; carabus. ~ de Colorado insecta galbui-portocalie, cu dungi negre longitudinale pe aripi, care distruge cartofii. ~ de frasin insecta verde-surie cu miros specific; cantarida. ~ de trandafiri insecta coleoptera de talia unui carabus, de culoare verde-aramie, cu pete albe pe elitre, care se hraneste cu sucul florilor; ileana. /<sb. gundelj
GLADITA ~e f. Arbore asemanator cu salcamul, dar cu spini mai mari pe ramuri, cu flori mici verzui si cu fructul in forma de pastaie mare turtita, de culoare bruna-roscata, originar din America; platica. /Orig. nec.
LACAR ~i m. Pasare migratoare, cantatoare, de talie mica, cu cioc subtire si cu penaj brun-roscat, care traieste in stufarisul din jurul lacurilor si al mlastinilor. /lac + suf. ~ar
LEMING ~i m. 1) Gen de mamifere rozatoare, asemanatoare cu harciogul, cu blana bruna-roscata, care traiesc in regiunile nordice. 2) Mamifer din acest gen. /<fr. lemming
LIBARCA ~arci f. Gandac nocturn brun-roscat care se hraneste cu produse alimentare; gandac de bucatarie; svab. /<bulg. hlabarka
LINGURITA ~e f. (diminutiv de la lingura) 1) Lingura mica folosita pentru a servi dulceata, a bea ceai, cafea, lapte etc. 2): ~a-zanei ciuperca bruna-roscata in forma de evantai care creste pe tulpina arborilor batrani. /lingura + suf. ~ita
MARO adj. invar. Care are culoarea castanei coapte; de culoare brun-roscata; cafeniu; castaniu. [Art. maroul] /<fr. marron
MUFLON ~i m. Mamifer rumegator de talie mica, de culoare bruna-roscata, cu coarne groase si rasucite (la masculi). /<fr. mouflon
ORTOLAN ~i m. Pasare migratoare cu capul verde-cenusiu, cu gusa galbena si spatele brun-roscat. /<fr. ortolan
PITULICE ~i f. 1) Pasare sedentara cantatoare, de talie mica, cu penaj alburiu pe pantece si brun-roscat pe spate. 2) Pasare migratoare, cantatoare, de talie mica, cu penaj cenusiu pe pantece si brun-verziu pe spate; sfredelus. [G.-D. pitulicii] /a (se) pitula + suf. ~ice
RUGINA ~i f. 1) Substanta bruna-ros-cata, sfaramicioasa, care se formeaza pe obiectele de fier in urma oxidarii. 2) fig. Obiect vechi deteriorat; hleab; rabla. 3) Boala in-fectioasa a plantelor agricole, cauzata de ciuperci parazite si manifestata prin aparitia unor pete brune-inchise pe tulpina, frunze sau inflorescenta. 4) Planta erbacee cu tulpina e****a inalta, lipsita de frunze, si cu flori verzui, dispuse in inflorescenta, care creste prin locuri umede; pipirig. [G.-D. ruginii] /cf. lat. aerugo, ~inis
A RUGINI ~este 1. intranz. 1) (despre obiecte de metal) A se acoperi cu rugina; a se oxida. 2) (despre plante) A fi atacat de rugina. 3) fig. (despre vegetatia de toamna) A capata o culoare asemanatoare cu cea a ruginii; a deveni brun-roscat. 2. tranz. A face sa se acopere cu rugina; a oxida. Umezeala ~este metalele. /Din rugina
RUGINIU ~e (~i) Care este de culoarea ruginii; brun-roscat. /rugina + suf. ~iu
Svab1 ~i m. 1) Gandac nocturn de culoare bruna-roscata, care se hraneste cu produse alimentare; gandac-de-bucatarie; libarca. 2) Gandac nocturn de talie mare, de culoare neagra-cafenie; gandac-negru; gandac-de-casa. /<ucr. svab, germ. Schwabe
URZICAR ~i m. 1) Pasare sedentara, de talie mica, cu penaj de culoare negrie, care isi face cuib prin urzici. 2) Fluture mic, cu aripi brun-roscate, cu pete negre, a carui larva se hraneste cu urzici. / urzica + suf. ~ar
DUGLAS s.m. Specie de brad inalt, cu lemnul galben-roz pana la brun-roscat, durabil si usor de prelucrat. [Pl. -asi, scris si douglas. [< engl. douglas].
PRALINA s.f. 1. Bomboana cu miez de migdala sau aluna intreaga, trasa in ciocolata; in general, bomboana de ciocolata umpluta cu o pasta pralinata; din fr. praline. 2. Masa crocanta de culoare brun-roscata, preparata prin caramelizarea zaharului impreuna cu fructe uleioase intregi (migdale sau alune), apoi zdrobita si utilizata ca barot in creme, inghetate, umpluturi de bomboane (praline) s.a.; din fr. pralin.
MARO adj. invar. Cafeniu. ♦ s.n. Culoare bruna-roscata, cafenie. [< fr. marron].
DUGLAS s. m. brad inalt, cu lemnul galben-roz pana la brun-roscat, durabil si usor de prelucrat. (< engl. douglas)
MARO adj. inv., s. n. (de) culoarea castanei coapte; brun-roscat, castaniu. (< fr. marron, it. marrone, germ. Marone)
CERB (lat. cervus) s. m. Mamifer artiodactil, rumegator, din padurile Europei, Asiei, Americii, de talie mare (c. 1,50 m inaltime), cu corpul zvelt, coada scurta si coarne ramificate (Cervus elaphus). ♦ Cerbul carpatin = cea mai mare specie cinegetica dintre mamifere, din fauna Romaniei (c. 1,5 m inaltime; taurul, 250 kg, ciuta, 150 kg), cu blana scurta, cenusie-roscata; traieste in padurile de amestec (fag cu rasinoase); longevitate 18 ani (Cervus elaphus montanus). Cerbul lopatar = specie de c. mediteranean, de c. 1,30 m inaltime, cu blana brun-roscata cu pete alburii vara si coarne latite (Dama dama). Cerbul gigant = gen de mamifer fosil din Cuaternar, cu inaltimea de c. 1,5 m, coarne late, distantate la varfuri pina la 3 m si blana foarte bogata (Cervus megaceros).
ROIB, ROAIBA, roibi, roaibe, adj. (Despre cai) Cu parul roscat sau brun. ♦ (Substantivat) Cal cu parul roscat sau brun. – Lat. robeus.
LIMONIT s. n. Minereu de fier cristalizat sau amorf, de culoare galbena-bruna sau roscata pana la negru, alcatuit din oxid de fier hidratat, argila si putin fosfor. – Din fr. limonite.
CRISTEI, cristei, s. m. Pasare calatoare mai mare decat mierla, cu penajul brun-masliniu-roscat, care traieste pe camp si in stufarisul din apropierea baltilor si care se recunoaste mai ales prin sunetele ei scartaitoare (Crex crex). ◊ Compus: cristei-de-balta = pasare calatoare acvatica, cu aripi scurte, cu ciocul lung si ascutit, cu penajul brun-masliniu (Rallus aquaticus). [Var.: crastel, carstel s. m.] – Din sl. krastelĩ.
LIMONIT n. Minereu de fier de culoare galbena-bruna sau roscata, compus din oxid de fier, argila si fosfor. /<fr. limonite
URS, ursi, s. m. 1. Mamifer omnivor cu trupul masiv, acoperit de o blana bruna-negricioasa sau roscata, cu botul ascutit si cu coada scurta (Ursus arctos). * Urs alb (sau polar) = specie de urs cu blana alba, care traieste in regiunile arctice (Ursus maritimus). * Expr. A vinde pielea ursului din padure = a conta pe un lucru inainte de a fi sigur ca-l poti obtine. A trage nadejde ca ursul de coada = a nadajdui lucruri imposibil de realizat. A se aduna ca la urs = a se aduna in numar foarte mare. ♦ Epitet dat unui om greoi, ursuz, nesociabil. 2. (Reg.) Bot de mamaliga cu branza la mijloc. 3. (Reg.) Fiecare dintre grinzile longitudinale ale unui pod de lemn. ♦ Fiecare dintre stalpii care sustin talpa prispei la casele taranesti. – Lat. ursus.
STRIGA, strigi, s. f. 1. (In superstitii) Fiinta imaginara inchipuita ca o femeie care chinuieste copiii mici, ia mana de la vaci etc. 2. Pasare rapitoare de noapte, de culoare galbena-roscata, cu pete brun-inchis, care se hraneste mai ales cu soareci (Tyto alba guttata). 3. Fluture mare cu pete albe pe aripi, asemanatoare cu un cap de mort, care zboara numai in amurg si care, cand este prins, scoate un zgomot ascutit ca un strigat; cap-de-mort (Acherontia atropos). – Lat. striga.
YAM s.m. Denumire engl. pentru ignama; radacina comestibila, groasa, lunga de pana la un metru si in greutate de pana la 1 kg, de culoare bruna sau galbuie-roscata, a unei plante cultivate in America de Sud, Africa si Asia (Dioscorea batatas), bogata in amidon si utilizata la fel ca si cartofii, avand gust asemanator cu batatele.
STRIGA s. f. 1. vampir imaginat ca o femeie care chinuieste copiii, ia mana de la vaci etc. 2. pasare rapitoare de noapte, galben-roscata si cu pete brune, care se hraneste cu soareci. 3. fluture cap-de-mort. (< fr. strige, lat. striga)
ZBARCIOG, zbarciogi, s. m. Nume dat mai multor specii de ciuperci comestibile, cu palaria zbarcita, bruna-negricioasa sau cenusie-roscata (Morchella). ◊ Expr. Cu nasul zbarciog = manifestand neplacere, dispret etc. ◊ Compus: zbarciogi-grasi = nume dat mai multor specii de ciuperci comestibile, cu palaria zbarcita, carnoasa si umflata, roscata, negricioasa sau alba-galbuie (Gyromitra). – Comp. sb. smrcak (dupa zbarci).
CRISTEI DE CIMP (‹ sl.) s. m. Pasare calatoare din ordinul gruiformelor, de c. 36 cm, cu penajul brun-masliniu si aripile roscate; traieste pe cimp si in stufarisul din apropierea baltilor (Crex crex).
VACALIE, vacalii, s. f. 1. Marginea de lemn sau de tinichea a sitei, a ciurului si a banitei. 2. Numele mai multor specii de ciuperci necomestibile, cu consistenta lemnoasa, care cresc pe trunchiul arborilor: a) vacalie de brad = ciuperca a carei palarie este acoperita cu o crusta de culoare galbena-roscata (Fomes pinicola); b) vacalie de fag = ciuperca de forma unei etajere, de culoare bruna-negricioasa (Ganoderma applanatum); c) vacalie de mesteacan = ciuperca in forma de copita, cenusie-roscata, acoperita cu o pielita subtire si neteda (Placodes betulinus); d) vacalie de salcie = ciuperca cu palaria bombata, alba, apoi bruna, cu miros placut de anason (Trametes suaveolens). – Veaca (reg. „vacalie” < sl.) + suf. -alie.
PISTRUI ~ m. Pata mica de culoare bruna-galbuie, ce apare pe pielea unor oameni (mai ales a celor blonzi sau roscati). /<sl. pistru