Dex bufni rasul

BUFNI, bufnesc, vb. IV. 1. Intranz. A produce un zgomot infundat (prin cadere, izbire, explozie etc.). 2. Intranz. (In expr.) A bufni in (sau de) ras (ori plans) sau (tranz.) a-l bufni rasul (ori plansul) = a incepe sa rada (sau sa planga) brusc, zgomotos, fara sa se poata stapani. 3. Intranz. A bombani suparat, rau dispus. 4. Tranz. A izbi cu putere. 5. Intranz. A da buzna, a se napusti; a izbucni. – Buf¹ + suf. -ni.

BUFNI, bufnesc, vb. IV. 1. Intranz. A produce un zgomot infundat prin cadere, izbire, explozie etc. 2. Intranz. A izbucni in ras; a pufni. ◊ Expr. (Tranz.) A-l bufni rasul = a-l apuca rasul. 3. Intranz. A bombani. 4. Tranz. A izbi cu putere; a tranti. 5. Intranz. A da buzna, a se napusti; a izbucni. – Din buf¹.

IZBUCNI vb. 1. v. erupe. 2. a tasni, (inv.) a prorupe. (Lacrimile au ~ din ochii ei.) 3. a bufni, a pufni, (inv. si reg.) a prorupe, (Mold. si Bucov.) a dupai. (~ in plans, in ras.) 4. v. dezlantui. 5. a se declara. (A ~ un incendiu.)

A bufni ~esc 1. intranz. 1) A face „buf”; a produce un zgomot puternic si infundat (prin cadere, lovire, explozie). ◊ ~ in (sau de) ras (sau de plans) a incepe sa rada (sau sa planga) brusc si navalnic. 2) A bombani suparat. 3) A intra (undeva) pe neasteptate si cu repeziciune; a da buzna. 2. tranz. A izbi cu violenta, facand sa produca zgomot; a tranti. /Din buf