Rezultate din textul definițiilor
drob (bulgare de sare, planta) s. m., pl. drobi
drobusor (bulgare de sare, planta) s. m., pl. drobusori
grunz, grunji, s.m. (grunzuri, s.n.) 1. (pop.) bucata dintr-o materie tare si sfaramicioasa; sfaramatura, bulgare. 2. asperitate pe o fata neteda. 3. incretitura la marginea opincii. 4. drob de sare. 5. bulgare de glod inghetat.
saraRIE, sararii, s. f. 1. Depozit de sare; loc unde se vinde sare. 2. (Reg.) Ocna, salina. 3. Loc (intr-o padure) unde se pun bulgari de sare pentru animalele de vanat rumegatoare. – sare + suf. -arie.
saraRIE ~i f. 1) Loc de unde se extrage sarea; mina de sare; salina; ocna. 2) Depozit de sare. 3) Loc unde se pun bulgari de sare pentru animalele salbatice. /sare + suf. ~arie
sarune, saruni, s.f. (reg.) 1. sare pisata, amestecata cu tarate, care se da oilor si vitelor. 2. loc prevazut cu un jgheab sau cu lespezi de piatra, in care se asaza bulgari de sare pentru oi, vite sau animale salbatice. 3. jgheab de lemn in care se pune sare amestecata cu tarata pentru oi sau vite. 4. suport, din trei pari asezati crucis, infipti in pamant, pe care se pune sarea la vite.
crivala (-le), s. f. – 1. Ramura in forma de furca avind trei sau mai multe brate; se infige de obicei in pamint si serveste drept suport pentru bulgarii de sare care se pun spre a-i lige oile. – 2. Furca mica pentru a prinde serpii fara a-i omori. – 3. Curea de transmisie la ferastraul mecanic. – 4. Cirlig de hamal. – 5. Surub de timplarie. – 6. Traversa, suport. – Var. crival, crivea. Sl. krivu „rasucit”, prin urmare dublet al lui crivac.
bolovan (vest) si -han (est) m. (vsl. boluvanu si baluvanu, butuc, statua, idol; cerchezeste bolvan, palvan, d. pers. pahlavan, viteaz, erou [„atlet, statua, bolovan”]; rus. bolvan, idol, statua, om prost; sirb. balvan, grinda; ung. balvany, idol, grinda. V. bulvan, pehlivan. Cp. cu butuc). Vechi (si bolvan, boloan, boluan). Idol, chip cioplit. Azi. Mic bloc de peatra, de sare: a arunca cu bolovani in cineva, a pava o strada cu bolovani, un bolovan (drob) de sare. V. bulgare, bot.
DROB1 ~i m. bulgare mare de sare. /<bulg., sb. drob
DROB1, (1), drobi, s. m., (2, 3), droburi, s. n. 1. S. m. Bucata, bulgare mai mare de sare; p. gener. bucata mare si compacta din ceva. 2. S. n. Maruntaie de miel. ◊ Mancare preparata din maruntaie de miel tocate, invelite in prapur si puse la cuptor. 3. S. n. (Reg.) Cutia teascului de vin. – Din bg., scr. drob.
brus m. (d. brusi, pl. lui brus). Trans. bulgare (de pamint, de sare). Bot (de brinza) ori codru de mamaliga.
stolohan, stolohani, s.m. (reg.) 1. bucata mare de piatra, de pamant etc.; bolovan, stanca. 2. bulgare sau cocolos (de branza, de cas, de unt, de sare etc.). 3. portiune intarita la pulpa animalelor.
bicas n., pl. e si uri (ung. beka-so, cuart, propriu zis „sarea broastei”). Trans. Mold. Cuart. Nisip alb p. fabricarea sticlei (CL. 1924, 518). Mai rar. Cremene. S.m. bulgare (petricica) de cuart: a arunca cu bicasi. – Si bicaz (de unde si numele satului din judetu Neamtu), pl. ji (cind e vorba de bulgari). – Dim. -sel, -jel, pl. ei, petricica, bobita. Pop. ghi-. – In Trans. si beica (ung. beka-), pl. i, cuart.
bulgare s. 1. cocolos, (reg.) brus, (Transilv. si Ban.) surduca. (Un ~ de pamant.) 2. drob, grunz, (pop.) zgrunt, zgruntur. (~ de sare.)
ASANESTI, dinastie de origine romaneasca care a condus Imp. Vlaho-bulgar (1186-1256), intemeiata de Asan I, in urma rascoalei antibizantine (1185-1186). Propriu-zis, A. sint numai descendenti in linie barbateasca ai lui Asan I: Ioan Asan II (1218-1241), cu fiii sai Caliman I (1241-1246) si Mihail II (1246-1256) si sebastocratorul Alexandru, cu fiul sau Caliman II (1256). Ulterior, numele de A. a fost extins si asupra fratilor lui Asan I, Petru (1186-1191 si 1196-1197) si Ionita (1197-1207) si a nepotului sau de sora, Borila (1207-1218), a unor urmasi ai acestora, precum si asupra unor barbati intrati in familie prin casatorii. Mai importanti: Petru (Calopetru), Ionita (Caloian) si Ioan A. II.