Rezultate din textul definițiilor
NATÚRĂ ~i f. 1) Lumea fizică înconjurătoare în toată diversitatea manifestărilor ei; totalitatea ființelor și lucrurilor existente. ◊ ~ moartă a) grup de obiecte neînsuflețite, utilizabile; b) pictură reprezentând un grup de obiecte de acest gen (fructe, legume, flori, vânat etc.). Din (sau de la) ~ înnăscut. 2) Aspect estetic al unui teritoriu; priveliște; peisaj. A admira ~a. ◊ În sânul ~ii departe de ceea ce este făcut de mâinile omului. 3) fig. Caracter specific; esență. ~a lucrurilor. 4): În ~ în produse (naturale sau create de om) ori în prestări de servicii. 5): După ~ după modelul obiectelor din realitate; conform cu realitatea. 6) (în artele plastice) Obiect real care trebuie reprezentat. 7) Fel de a fi al unui individ; caracter; fire. ~a umană. ◊ Obișnuința este a doua ~ se spune despre o stare sau o acțiune cu care s-a obișnuit cineva. 8) Fel de a fi; gen. ◊ Cărbune de ~ organică cărbune animal. (Lucrurile sunt) de așa ~ (lucrurile sunt) de așa fel. [G.-D. naturii] /<fr. nature, lat., it. natura, germ. Natur
ANIMÁL, -Ă, animali, -e, s. n., adj. 1. S. n. Ființă organizată, uni- sau pluricelulară, înzestrată cu facultatea de a simți și de a se mișca; p. restr. vietate, jivină, dobitoc. 2. S. n. Om brutal, grosolan, josnic, care se poartă ca un animal (1). 3. Adj. De animal (1), propriu animalelor. Căldură animală. ♦ De natură organică. cărbune animal. – Din fr. animal, lat. animalis.
ANIMÁL2, -Ă, animali, -e, adj. De animal, propriu animalelor. Căldură animală. ♦ De natură organică. cărbune animal. – Fr. animal (lat. lit. animalis).
ALBERTA [ælbə:tə], prov. în V Canadei; 644,4 mii km2; 2,43 mil. loc. (1986). Centru ad-tiv: Edmonton. Expl. forestiere, de petrol, gaze naturale și cărbuni. Creșterea animalelor. Grîu, orz, sfeclă de zahăr. Mat. de constr., produse chim.
méstecă2, mésteci, s.f. (reg.) 1. boală contagioasă a oilor și caprelor, care le oprește secreția laptelui; răsfugă. 2. boală contagioasă la om și animale; răsfugă, dalac, bubă-neagră, cărbune, antrax. 3. plantă erbacee cu flori galbene folosită ca medicament împotriva bolilor amintite; răsfug.
COAHUILA [coauíla], stat în NE Mexicului; 150 mii km2; 1,94 mil. loc. (1989). Centrul ad-tiv: Saltillo. Expl. forestiere, de argint, plumb și cărbune. Bumbac, trestie de zahăr. Creșterea animalelor.
cărbúne m. (lat. cárbo, -ónis, it. carbone, pv. carbo, fr. charbon, sp. carbon, pg. carvão). Lemn aprins care nu maĭ arde cu flacără. (Stins în această stare, se numește tot cărbune saŭ mangal, ĭar dacă maĭ are lemn nears, se numește tăcĭune). Fig. Iron. cărbune acoperit (de cenușă), om care face dragoste pe ascuns. cărbune de pămînt saŭ de peatră [!] (numit și huilă), cărbune fósil întrebuințat ca combustibil. (Din el se scoate gazu de iluminat, coxu ș. a. Principalele zăcăminte și mine îs în Anglia, Belgia, Francia, Germania și Statele Unite). Med. Dalac (pustulă). Agr. (fr. charbon). Tăcĭune, o boală a grînelor. – În stare nativă, cărbunele. numit de chimiștĭ și carbon, există ca diamant și ca grafit. animalele și plantele conțin foarte mult cărbune. E tetravalent și are o greutate atomică de 12. V. scînteĭe.
CATALONIA (CATALUÑA, CATALUNYA), reg. autonomă în NE Spaniei; 31,9 mii km2; 6,1 mil. loc. (1988). Oraș pr.: Barcelona. Expl. de cărbuni și de plumb. Grîu, cartofi; viticultură. Creșterea animalelor. Stăpânită succesiv de cartaginezi, romani, alani, vizigoți, arabi, franci (partea de N). C. s-a unit în 1.137 cu Aragonul.
AUSTRIA SUPERIOARĂ (OBERÖSTERREICH), land în Austria; 12 mii km2; 1,3 mil. loc. (1986). Centrul ad-tiv: Linz. Expl. de cărbune brun, gaze naturale și bauxită. Cereale; legumicultură; creșterea animalelor.
AUTOHTÓN, -Ă adj. Băștinaș, de loc dintr-o anumită țară. ♦ (Despre animale și plante) Originar dintr-o anumită regiune. ♦ (Despre zăcăminte de cărbuni) Format pe locul de origine al plantelor din care provine. [Cf. fr. autochtone, it. autoctono < gr. autos – însuși, chton – pământ, țară].
ASTURII (ASTURIAS), reg. autonomă în N Spaniei la G. Biscaya; 10,6 mii km2; 1,13 mil. loc. (1988). Centru ad-tiv: Oviedo. Însemnată zonă minieră a țării (cărbune, fier). Ind. metalurgică și chimică dezvoltată. Cereale: creșterea intensivă a animalelor.
TACHIRA [tátʃira], stat în V Venezuelei; 11,1 mii km2; 1,1 mil. loc. (2006). Centrul ad-tiv: San Cristóbal. Zăcăminte de cărbuni, cupru, magneziu și plumb. Cafea, tutun, trestie de zahăr. Creșterea animalelor.
BENGALUL DE VEST (WEST BENGAL), stat în E Indiei; 88,8 mii km2; 54,6 mil. loc. (1981). Centrul ad-tiv: Calcutta. Expl. de cărbune și min. de fier. Orez, iută și trestie de zahăr. Creșterea animalelor.
SANTA CATARINA, stat în SE Braziliei; 95,4 mii km2; 5,6 mil. loc. (2003). Centrul ad-tiv: Florianópolis. Expl. de lemn, cărbuni și mică. Trestie de zahăr, cafea, banane, cereale, măslini. Pomicultură. Creșterea animalelor.
ÁNTRAX, antraxe, s. n. Boală infecțioasă și contagioasă (la animale și la oameni), manifestată prin abcese pulmonare, gastrointestinale și cutanate; dalac, bubă-neagră, cărbune. – Din fr. anthrax.
BAVARIA (BAYERN), land în SE Germaniei; 70,6 mii km2; 11,1 mil. loc. (1989), din care 57 la sută pop. urbană. Centrul ad-tiv: München. Orașe pr.: Augsburg, Bayreuth, Nürnberg, Regensburg, Würzburg. Expl. de cărbune, petrol, grafit și uraniu; expl. forestiere. Echipament științific, hîrtie, sticlă, prod. textile, băuturi. Creșterea animalelor. Cereale, pomicultură. Turism.
KARNATĀKA, stat în S Indiei; 191,8 mii km2; 45 mil. loc. (1991). Centrul ad-tiv: Bangalore. Expl. forestiere și de min. de cupru, crom, aur, cărbuni și min. radioactive. Bumbac, trestie de zahăr, cafea, ceai, orez, arahide, arbori de cauciuc. Creșterea animalelor. Vechea denumire (până în 1973) Mysore.
LARA, stat în NV Venezuelei; 19,8 mii km2; 1,4 mil. loc. (1995). Centrul ad-tiv: Barquisimeto. Zăcăminte de cărbuni și de min. de mercur, argint, antimoniu. Trestie de zahăr, cafea, cereale, sisal. Creșterea extensivă a animalelor.
CARBÓN n. Metaloid, foarte răspândit în natură (sub formă de grafit), în zăcăminte fosile (cărbune de pământ și bitumuri) și în bioxidul de carbon, component de bază al tuturor substanțelor organice vegetale și animale. ~ primar. /<fr. carbon, lat. carbo, ~onis
CUMBERLAND [cámbəlænd] 1. Pen. în Marea Britanie, pe coasta de NV a Angliei. Relief muntos cristalin, cuarțitic și vulcanic (alt. 978 m – vf. Scafell Pikes), cu văi adînci și numeroase lacuri glaciare. Expl. de huilă min. de fier și plumb. Creșterea animalelor. Parc național. 2. Masiv muntos în SV Apalașilor, cu culmi paralele (500 – 1.200 m alt.), tăiat de numeroase defilee. Expl. de cărbuni. 3. Pen. în E ins. Țara lui Baffin, la N de golful cu același nume, scăldată de curentul Groelandei. 4. Rîu în E S.U.A., afl. stg. al rîului Ohio; 1.109 km. Izv. din platoul omonim, formează un canion adînc de 100 m și trece prin Nashville. Navigabil pe 728 km.
BADEN-WÜRTTEMBURG [bá:dən wüntəmberc], land în SV Germaniei; 35,8 mii km2; 9,4 mil. loc. (1988, din care 70 la sută populație urbană). Centrul ad-tiv: Stuttgart. Orașe pr.: Freiburg, Heidelberg, Karlsruhe, Mannheim, Ulm. Expl. de cărbune, min. de fier, petrol și gaze naturale; expl. forestiere. Ind. constr. de mașini, textilă și a sticlei. Cereale; viticultură și pomicultură. Creșterea animalelor.
BAȘKIRIA, rep. autonomă în Federația Rusă, în S M-ților Ural, creată în mart. 1919; 143,6 mii km2; 3,95 mil. loc. (1989). Cap.: Ufa. Mari expl. de petrol, gaze naturale, cărbune, bauxită și forestiere. Prelucr. petrolului, ind. chim. și constr. de mașini-unelte. Culturi de cereale, floarea-soarelui, cartofi, sfeclă de zahăr. Creșterea animalelor.
BIOLÍT (‹ fr. {i}; {s} gr. bios „viață” + lithos „piatră”) s. n. Rocă sedimentară formată prin acțiunea complexă a organismelor vegetale (fitobiolite) sau animale (zoobiolite), în urma depunerii resturilor biogene după moartea acestora (acumularea de cochilii, spiculi de spongieri, alge calcaroase și frustule de diatomee). Poate fi caustobiolit (cărbuni, bitumene) și acaustobiolit (diatomite, calcare). Este utilizat ca generator de energie și în ind. mat. de constr.
FRÍGE vb. III. În gastronomie, mod de a prepara, în special carne, dar și alte alimente, prin expunere directă la radiații calorice, în diverse feluri: la frigare = bucăți de alimente sau un animal întreg sunt infipte pe o vergea de lemn sau de metal; la proțap = pe o vergea sprijinită de două crăcane; la grătar = pe un grătar deasupra unor cărbuni încinși, la flacără de gaz sau pe un grătar electric; anumite alimente pot fi fripte direct pe jar, iar din carne se poate face friptură la cuptor, aceasta fiind din punct de vedere tehnic, de fapt, o coacere.
trăgán (-ne), s. n. – Adenită, mai ales la animale. Origine incertă. Se consideră drept der. din ngr. τράγανον „cartilaj” (Cihac, II, 707; Tiktin; Candrea; Gáldi, Dict., 263), dar semantismul nu apare clar. Poate a existat o confuzie cu ngr. θράϰα sau θράϰια „jar, jăratic”, cf. antrax „cărbune” și „tumoare” și carbunco. Der. din gr. τράχαλος „ceafă” (Diculescu, Elementele, 431), nu este probabilă.
CEHIA (ČESKA), rep. federativă în cadrul Ceho-Slovaciei, situată în parte de V a țării, 78,9 mii km2; 10,4 mil. loc. (1989). Cap.: Praga. Orașe pr.: Brno, Ostrava, Pizeň. În centru, Pod. Boemiei, iar la E, Cîmpia Înaltă a Moraviei. Expl. de cărbune, min. de fier și neferoase; cupru, grafit, min. radioactive; expl. forestiere; izv. minerale. Întreprinderile ind. produc: energie electrică, mașini și utilaje, oțel, fontă, laminate, mijloace de transport, țesături, conf., produse chimice, alim., încălț., sticlărie etc. Culturi de sfeclă de zahăr, secară, orz, ovăz, cartofi etc.; pomicultură și viticultură; creșterea animalelor (bovine, porcine).
CEÁRĂ s. f. 1. Produs natural (de origine animală, vegetală sau minerală) sau sintetic, plastic, insolubil în apă, care se înmoaie și se topește la temperaturi destul de joase și care are numeroase utilizări în industria farmaceutică, electronică, a hârtiei, cosmetică etc. ◊ Ceară de albine = ceară de culoare gălbuie, cu miros plăcut, caracteristic, produsă de albine, care se recoltează prin topirea fagurilor. Ceară de balenă = s********t, ulei de cașalot. Ceară de parchet = amestec de ceară sintetică cu parafină, cerezină, ceară vegetală și cu alte substanțe, care formează pe parchet o peliculă lucioasă, protectoare. Ceară roșie = amestec de colofoniu, șelac, ulei de terebentină și culori minerale, care, datorită proprietăților lui plastice la încălzire, este folosit la sigilarea scrisorilor, pachetelor, la închiderea ermetică a flacoanelor etc. Ceară montană = ceară minerală obținută din cărbunii bruni prin extracție cu solvenți. Ceară vegetală = strat care acoperă suprafața plantelor, mai ales a fructelor. 2. (Geol.; în sintagma) Ceară de pământ = ozocherită. 3. (Fiziol.) Cerumen. – Lat. cera.