Rezultate din textul definițiilor
AUTOSTRADA s. f. cale rutiera moderna, formata din doua sosele cu mai multe benzi, rezervata exclusiv autovehiculelor. (< it. autostrada, fr. autostrade)

MARCA vb. tr. 1. a insemna (un obiect, un animal) pentru a(-l) recunoaste; (spec.) a insemna (un obiect de aur, de platina etc.) pentru a garanta ca este veritabil. 2. (fig.) a indica, a dovedi; a arata, a proba. ◊ a remarca; a sublinia. 3. a delimita un teren, o cale rutiera sau navigabila etc. 4. (sport) a supraveghea pe unul sau pe mai multi jucatori din echipa adversa spre a-i impiedica sa intreprinda actiuni ofensive. 5. a inscrie unul sau mai multe puncte intr-o competitie etc. (< fr. marquer, germ. markieren)

AMBUTEIA, ambuteiez, vb. I. Tranz. (Frantuzism) A bloca cu vehicule, nave etc. cai rutiere sau de navigatie. [Pr.: -te-ia] – Din fr. embouteiller.

PERFECTIONAT adj. 1. v. nou. 2. (rar) sistematic. (Bai ~.) 3. modernizat, sistematizat. (Cai rutie-re ~.)

SISTEMATIZAT adj. 1. aranjat, clasat, ordonat, organizat, randuit. (Material documentar ~.) 2. modernizat, perfectionat. (Cai rutiere ~.)

MARCAJ s.n. 1. Semn distinctiv, de recunoastere, facut pe un lucru. ♦ Mijloc de semnalizare rutiera folosit pe drumurile publice modernizate, constand din aplicarea cu ajutorul vopselelor a unor semne (linii continue sau intrerupte, sageti, forme geometrice sau inscriptii) pe suprafata caii rutiere, pe borduri, pe stalpi, parapete etc.; semn indicator al unui drum de munte sau turistic, aplicat pe copaci, pe stanci, pe tablite; totalitatea unor asemenea semne. 2. (Sport) Sistem de delimitare a spatiilor sau a traseelor rezervate intrecerilor sportive, potrivit fiecarei ramuri sau probe. ♦ Actiunea de a marca (3). ◊ Tabela de marcaj = tabela pe care se afiseaza punctele inscrise si rezultatele obtinute intr-o competitie. [Cf. fr. marquage].

MARCAJ s. n. 1. semn distinctiv, de recunoastere, pe un lucru. 2. mijloc de semnalizare rutiera pe drumurile publice modernizate, prin aplicarea cu vopsea a unor semne pe suprafata caii rutiere, pe borduri etc.; semn indicator al unui drum de munte sau turistic, aplicat pe copaci, pe stanci, pe tablite; totalitatea acestor semne. 3. actiunea de a marca (4). ♦ tabela de ~ = tabela pe care se afiseaza scorul intr-o competitie sportiva. (< fr. marquage)

MOTEL s. n. hotel de-a lungul cailor rutiere, amenajat pentru automobilisti. (< fr., engl. motel)

NOD s. n. 1. (mar.) unitate de masura a vitezei navelor, de o mila marina (1852 m) pe ora. 2. element al unui graf. 3. element al unei retele de comunicatie care poate constitui sursa sau destinatia semnalelor transmise prin retea; intersectie a mai multor cai ferate sau rutiere. (< fr. noeud, engl. node)

CIRCULATIE ~i f. 1) v. A CIRCULA. 2) Miscare circulara. ~a sevei in plante.~a banilor (sau marfurilor) trecere a valorilor materiale de la un posesor la altul; schimb de valori. A pune (sau a introduce) in ~ a pune (sau a introduce) in uz. A scoate din ~ a scoate din uz. De mare ~ foarte raspandit. A fi in ~ a se afla in uz. 3) Deplasare (a oamenilor sau a vehiculelor) pe o cale de comunicatie; miscare rutiera. Drum cu ~ intensa. [Art. circulatia; G.-D. circulatiei; Sil. ti-e] /<fr. circulation, lat. circulatio, ~onis

ECARTAMENT s. n. distanta care separa cele doua roti de pe aceeasi osie a unui vehicul rutier, a sinelor unei cai ferate. (< fr. ecartement)

PALIER, paliere, s. n. 1. (Tehn.) Lagar. 2. Portiune orizontala in cuprinsul scarii interioare a unei cladiri, la nivelul fiecarui etaj; odihna. ♦ Ansamblul planseelor unei constructii, aflate la acelasi nivel al ei. 3. Portiune orizontala din traseul unei cai ferate sau a unui drum rutier. 4. Parcurs executat de avion, la decolare, imediat dupa dezlipirea de la sol. [Pr.: -li-er] – Din fr. palier.

ECARTAMENT s.n. Distanta dintre axele urmelor celor doua roti de pe aceeasi osie a unui vehicul rutier. ♦ Distanta dintre muchiile interioare ale sinelor unei cai ferate. [< fr. ecartement].

MAGISTRAL, -A, magistrali, -e, adj. 1. Care caracterizeaza pe maestru(1), de maestru; p. ext. perfect, desavarsit. 2. (Despre conducte, cai de comunicatie) Principal. ♦ (Substantivat, f.) Artera principala de comunicatie rutiera, feroviara etc. 3. (Inform.) Grup de linii de comunicatie utilizate pentru transmisia informatiei de la diferite surse spre unul sau mai multi destinatari. – Din (1) fr. magistral, (2) dupa rus. maghistral'.

LONGRINA, longrine, s. f. Grinda de lemn, de otel sau de beton armat, folosita drept cofraj lateral pentru o imbracaminte rutiera de beton, in cursul executarii acesteia. ◊ Longrina de deraiere = sina de otel fixata paralel cu sinele caii ferate, pe poduri si la curbe, pentru a reduce pericolul de deraiere. – Din fr. longrine.

PLUG ~uri n. 1) Unealta agricola pentru arat. ~ cu cai. ~ cu cormana.~ de zapada vehicul special amenajat pentru curatarea zapezii de pe o cale de circulatie. ~ de carbune agregat folosit la taierea si incarcarea carbunilor in mine. ~ nivelator masina folosita pentru nivelare in lucrarile rutiere. (A fi) de la coarnele ~ului (a fi) din tarani. A trage in ~ a munci din greu (obosind peste masura). 2) Munca aratului. Taranii vin de la ~. 3) Procedeu de a frana schiurile, apropiindu-le varfurile. /<sl. plugu

HALTA s. f. 1. statie mica de cale ferata, unde nu se opresc decat trenuri locale. 2. (fam.) oprire, popas. 3. scurta oprire a unei trupe in mars, pentru odihna, ajustarea echipamentului sau verificarea tehnicii de lupta. ◊ punct rutier de oprire obligatorie pentru indeplinirea unor formalitati administrative sau plata unei taxe. (< germ. Halte/stelle/, fr. halte)

ROCADA, rocade, s. f. 1. Miscare la jocul de sah care nu se poate face decat o singura data in decursul unei partide si care consta in aducerea uneia dintre ture alaturi de rege si in trecerea regelui peste aceasta, pastrand culoarea campului de plecare. ♦ Inversare reciproca a pozitiei ocupate de doua elemente. 2. (Mil.) cale de comunicatie cu un traseu orientat in general paralel cu linia frontului, folosita pentru regruparea si manevrarea trupelor, precum si pentru asigurarea materiala a acestora. ♦ Linie de rocada = linie pe care se misca rezervele unei armate in spatele frontului. Artera de rocada = artera rutiera destinata circulatiei de tranzit, amenajata in exteriorul unei localitati. – Din fr. rocade, germ. Rochade.



Copyright (C) 2004-2020 DEX online (http://dexonline.ro)