Rezultate din textul definițiilor
JUDECĂTÓR, -OÁRE, judecători, -oare, s. m. și f. 1. Funcționar de stat, numit sau ales, care soluționează pe calea justiției procesele prin pronunțarea unei hotărâri; județ (I, 2), jude (4). 2. Persoană solicitată să-și spună părerea într-o chestiune în vederea stabilirii adevărului. ♦ (Sport) Arbitru. – Judeca + suf. -ător.

ÎNTÂMPINÁRE, întâmpinări, s. f. 1. Acțiunea de a întâmpina și rezultatul ei. ◊ Expr. A ieși sau a veni în (sau întru) întâmpinarea cuiva = a ieși în calea cuiva (pentru a-l primi). 2. Spec. Contestație, obiecție în justiție. [Var.: întimpináre s. f.] – V. întâmpina.

BÁRĂ s. f. 1. drug de metal (destinat prelucrării). ◊ piesă de metal sau de lemn, în construcții sau în dispozitive tehnice pentru transmiterea eforturilor. ◊ (fig.) obstacol, piedică în calea realizării unui lucru. 2. fiecare dintre cei trei stâlpi care delimitează poarta la unele jocuri sportive. ◊ șut în stâlpul porții de fotbal. 3. barieră care desparte pe judecători de avocați și împricinați; locul de unde se pledează în fața justiției. 4. (herald.) figură diagonală care reunește unghiul stâng de sus al unui scut cu unghiul drept de jos. 5. linie verticală sau oblică, element de separare într-un text. ◊ linie verticală care separă măsurile unui portativ. ◊ ridicătură de metal liniară încrustată în tastiera unor instrumente cu coarde ciupite. 6. îngrămădire de aluviuni la gura de vărsare a unui râu într-un fluviu sau în mare. 7. mascaret. (< fr. barre)

IPSILANTI, familie de fanarioți. Mai importanți: 1. Alexandru I., domn al Țării Românești (1774-1782, 1796-1797) și al Moldovei (1786-1788). A reorganizat fiscalitatea, administrația și justiția și a promulgat un nou cod de legi, Pravilniceasca condică (1780). 2. Constantin I., domn al Moldovei (1799-1801) și al Țării Românești (1802-1806, 1806-1807, iul.-aug. 1807). Fiul lui I. (1). A urmărit emanciparea de sub dominația Porții Otomane, sprijinind răscoala sârbilor (1804); mazilit în 1806, s-a reîntors cu trupele ruse, dar conflictele interne l-au obligat să se retragă în Rusia (1807). 3. Alexandru I. (1792-1828). Fiul lui I. (2). General în armata rusă; a fost șef suprem al „Eteriei”. În 1821 a trecut în Moldova, apoi în Țara Românească. Dezavuat de țarul Aleksandru I și intrând în conflict cu Tudor Vladimirescu, a pus la cale uciderea acestuia. Înfrânt de turci la Drăgășani (1821), s-a refugiat în Transilvania și apoi la Viena, unde a fost închis (1821-1827).



Copyright (C) 2004-2020 DEX online (http://dexonline.ro)