Rezultate din textul definițiilor
POLIGLOT, -A I. adj., s. m. f. (cel) care cunoaste mai multe limbi. II. adj. scris in mai multe limbi; plurilingv. (< fr. polyglotte)
MULTILINGV ~a (~i, ~e) rar 1) Care este prezentat (in scris sau oral) in mai multe limbi. 2) Care cunoaste si foloseste mai multe limbi. /<fr. multilingue
POLIGLOT ~ta (~ti, ~te) 1) si substantival (despre persoane) care cunoaste mai multe limbi. 2) (despre scrieri, opere, lucrari etc.) Care este scris in mai multe limbi sau care cuprinde mai multe limbi. Dictionar ~. /<fr. polyglotte
STAPANIRE s. 1. v. posedare. 2. v. proprietate. 3. v. posesiune. 4. v. carmuire. 5. (concr.) carmuire, guvern. (Ce zice ~?) 6. autoritate. 7. ocupatie. (Dacia sub ~ romana.) 8. v. dominatie. 9. v. cunoastere. 10. cunoastere, posedare. (~ mai multor limbi straine.) 11. v. abtinere. 12. v. cumpat. 13. retinere. (Arata multa ~.)
ETIMOLOGIE, etimologii, s. f. 1. Stabilire a originii unui cuvant prin explicarea evolutiei lui fonetice si semantice. 2. Ramura a lingvisticii care studiaza originea cuvintelor unei limbi. ♦ (Gram.; inv.) Morfologie. 3. Etimon. ◊ Etimologie multipla = provenienta a unui cuvant din doua sau mai multe surse diferite. Etimologie populara= modificarea formei unui cuvant (recent intrat in limba) sub influenta unui cuvant mai cunoscut cu care prezinta asemanari de forma sau uneori de sens. – Din fr. etymologie, lat. etymologia.
cunoasteRE s. 1. intelegere, perceptie, pricepere. (Proces de ~.) 2. (inv.) stiinta, stire, stiutura. (~ lucrurilor.) 3. pricepere, stapanire. (~ mai multor meserii.) 4. posedare, stapanire. (~ mai multor limbi.)
cunoaste vb. 1. a pricepe, a stapani, a sti, (fam.) a vedea. (~ la perfectie mai multe meserii.) 2. a poseda, a stapani, a sti. (~ trei limbi straine.) 3. a intelege, a pricepe, a sti. (~ franceza?) 4. v. afla. 5. v. sti. 6. a (se) sti. (Ne ~ de mici; il ~ ca pe un cal breaz.) 7. v. recunoaste. 8. a (se) observa, a (se) remarca, a (se) vedea. (Se ~ ca ai fost tu aici.)
ANALOGIE s. f. 1. corespondenta, asemanare intre doua sau mai multe situatii, obiecte, fenomene, notiuni etc. 2. metoda de studiu al unui sistem bazata pe analogia (1) dintre acesta si un alt sistem cunoscut. 3. (biol.) asemanare relativa a doua organe (de animale) analoage. 4. (jur.) metoda de solutionare a unui caz neprevazut de lege, dar asemanator. 5. asemanare partiala de forma, sau de continut a doua elemente de limba, care determina modificarea unuia dintre ele sub influenta celuilalt. (< fr. analogie, lat. analogia)