Rezultate din textul definițiilor
ierta (iertat, at), vb. – 1. (Inv.) A cruta. – 2. A absolvi, a scuti de pedeapsa. – 3. A scuza. – 4. A permite, a ingadui, a accepta. – 5. (Refl.) A se impaca, a face pace. – 6. (Refl., inv.) A-si lua ramas-bun crestineste. – 7. (Inv.) A abandona, a lasa, a renunta. – Mr., megl. l’ert, l’irtare. Lat. lῑbertāre „a cruta” (Puscariu 769; Candrea-Dens., 811; REW 5014; DAR; Densusianu, GS, II, 18; Rosetti, I, 167), pastrat numai in rom. – Der. iertaciune, s. f. (iertare; compozitie poetica ce se recita atunci cind tinara casatorita se desparte de parinti; despartire, ramas-bun, mai ales cind este vorba de un muribund); iertator, adj. (indulgent, care iarta usor); neiertat, adj. (care nu poate fi iertat; care nu este iertat); neiertator, adj. (care nu iarta).
VENIAL, -A adj. (Liv.; despre pacate, greseli) Usor, care se poate ierta; scuzabil; fara gravitate. [Cf. it. veniale, fr. veniel, lat. venialis < venia – indulgenta].
PARDONABIL, -A adj. care se poate ierta, scuzabil. (< fr. pardonable)
NEiertat, -A, neiertati, -te, adj. Care nu este sau nu poate fi iertat sau ingaduit. – Ne- + iertat.
NOVATIANISM s. n. doctrina a lui Novatian (sec. V-VIII), care punea la indoiala bunatatea lui Dumnezeu si dovedea un rigorism excesiv, considerand ca pacatul abjurarii credintei nu poate fi iertat. (< fr. novatianisme)
REMISIBIL, -A adj. care poate fi iertat; scuzabil. (< fr. remissible)
VENIAL, -A adj. (despre pacate, greseli) care poate fi iertat, care are o scuza; fara gravitate. (< fr. veniel lat. venialis)
SCUZABIL, -A, scuzabili, -e, adj. Care poate fi scuzat, iertat, trecut cu vederea. – Din it. scusabile. Cf. fr. excusable.