Rezultate din textul definițiilor
chichineata, chichinete, s.f. (pop.) 1. lucru mic, neinsemnat, de nimic. 2. casa mica, intunecoasa, tupilata; bordei, bujda, bojdeuca, bujdela, cocioaba, chitimie. 3. opait.
chitiboaica, chitiboaice, s.f. (reg.) 1. sopron, casa mica, chitimie. 2. pivnita. 3. gaura in zid prin care se aprinde soba.
pohreb, pohreburi, s.n. (reg.) 1. subsol al unei case; pivnita. 2. casa mica, darapanata, urata. 3. (in forma: pohrib) capac de lut pentru oale.
ponor, ponoare, s.n. (pop.) 1. povarnis abrupt sau adancitura formata prin prabusirea unor straturi de teren; rapa. 2. loc necultivat; parloaga. 3. munte inalt cu creasta golasa, lipsita de vegetatie. 4. deal cu coama inalta si rotunda. 5. mica apa curgatoare; garla; apa statatoare mai mare decat o balta. 6. poiana (intr-o padurice). 7. vizuina, barlog (intr-o regiune accidentata). 8. casa mica si scunda. 9. (fig.) necaz, suparare, nenorocire; amar. 10. greseala, vina. 11. multime, numar mare.
BUNGALOU s. n. locuinta din lemn si impletituri de trestie, cu un singur etaj si inconjurata de vegetatie. ◊ casa mica din materiale usoare, la tara sau pe malul marii, in timpul vacantelor. (< engl. bungalow)
chitumie, chitimie (vest) si chitibie (Munt. est) f. (ruda cu chitibus). Cocioaba, casa mica. V. vizuina.
BOJDEUCA, bojdeuci, s. f. (Reg.) casa mica, saracacioasa. [Pr.: -deu-] – Cf. bujda.
GHIMIRLIE, ghimirlii, s. f. 1. Ferastrau cu panza (II 1) ingusta. 2. casa mica si saracacioasa. [Var.: ghimerlie s. f.] – Et. nec.
MAGHERNITA, maghernite, s. f. 1. casa mica, saracacioasa, darapanata; constructie rudimentara. 2. Pravalie mica si saracacioasa. 3. (Inv.) Bucatarie. – Din bg. magernica.
MOLIE, molii, s. f. Nume generic dat mai multor specii de fluturi mici de noapte, ale caror larve rod lucrurile de origine vegetala sau animala. ◊ Compuse: molia-zidurilor sau molie-de-casa = mic crustaceu terestru cu corpul oval, cenusiu, care traieste in locuri umede si intunecoase (Oniscus murarius); molia-stupilor = gaselnita1. – Din sl. molĩ.
COCIOABA, cocioabe, s. f. casa mica, saracacioasa, darapanata. – Et. nec.
COLIBA, colibe, s. f. casa mica si saracacioasa. ♦ Adapost provizoriu pentru oameni si uneori, pentru animale, facut din barne, din crengi etc. si acoperit cu paie, ramuri etc. – Din sl. koliba.
BOJDEUCA ~ci m. pop. casa mica, veche si saracacioasa; cocioaba. [G.-D. bojdeucii; Sil. -deu-ca] /Orig. nec.
CHICHINEATA ~ete f. pop. casa mica si saracacioasa. [Sil. -nea-ta] /cf. coteneata
MAGHERNITA ~e f. 1) casa mica, darapanata si saracacioasa; constructie primitiva. 2) Pravalioara saracacioasa. 3) inv. Bucatarie la o manastire. /<bulg. magernica
MARCHIZA s.f. I. Sotie de marchiz. II. 1. Acoperis mic, de obicei din sticla, plasat deasupra intrarii principale a unei case. 2. mic vestibul cu peretii de sticla la intrarea unor case. 3. Cabina de locomotiva. 4. Fotoliu stil Ludovic al XIV-lea, cu spatar larg si de inaltime redusa. [< fr. marquise].
MARCHIZA s. f. I. sotie, fiica de marchiz. II. 1. acoperis de sticla, deasupra intrarii principale a unei case. 2. mic vestibul cu peretii de sticla la intrare. 3. cabina mecanicului de locomotiva. III. inel de podoaba cu o montura de pietre de forma ovala. IV. numele unor pere zemoase. (< fr. marquise)
BOJDEUCA, bojdeuci, s. f. (Reg.) casa mica, saracacioasa. [Pr.: -deu-]
capsa f., pl. e (lat. capsa, cutie. V. casa 2). mic cilindru metalic acoperit la un capat si umplut c´o substanta exploziva pentru ca, fiind izbit de cocosu sau percusoru unei arme, sa comunice aprinderea incarcaturii. (La pustile de sistema veche capsa se punea la petitar, la cele moderne se aplica cartusului. La pustile de copii, capsa se reduce la un disc de hirtie umplut c´o substanta exploziva). Caciula, disc ori veriga de tinichea aplicata unei foi de hirtie s. a. pentru diferite scopuri. V. petita.
1) casuta f., pl. e (d. casa 2). casa mica (lacrita, ladita).
chichineata f., pl. ete (d. chichinet). Iron. casa mica si proasta, cocioaba.
bomboniera f., pl. e (fr. bonboniere). Cutie de bomboane. Fig. casa mica si eleganta.
cocioaba (ioa o silaba) si (Trans.) -uba f., pl. e (met. din cobace). casa mica si proasta, cosmaga, chitumie, bojdeuca. V. coliba, vizuina.
CHILER, chilere, s. n. (Reg.) Incapere mica la casele taranesti, folosita drept camara. 2. Incapere mica si joasa aflata in dosul casei taranesti, folosita ca locuinta. – Din tc. kiler.
COSMELIE, cosmelii, s. f. (Reg.) casa veche, mica si darapanata. [Var.: cusmelie s. f.] – Et. nec.
palusca, palusti, si paluste, s.f. (reg.) 1. catea mica; caine mic de casa. 2. nume de stea.
PROTIRON s. n. 1. (ant.) vestibul al unei case grecesti. 2. mica constructie adaugata peretelui de intrare intr-o biserica, portalului sau pronaosului, constand dintr-o bolta in forma de baldachin sprijinita de perete si sustinuta, in fata, de doua coloane. (< gr. prothyron)
CHILER, chilere, s. n. (Reg.) Incapere mica la casele taranesti, folosita drept camara. 2. Incapere mica si joasa aflata in dosul casei, folosita ca locuinta. – Tc. kiler.
bijuterie f. (fr. bijouterie, d. bijou, giuvaier). Giuvaier, podoaba femeiasca de metal pretios. Lucru elegant si relativ mic: aceasta casa e o adevarata bijuterie. Negot de giuvaieruri.
CHICHINEATA, chichinete, s. f. (Fam.) casa sau camera mica, saracacioasa. – Et. nec.
SCUND adj. 1. marunt, mic, scurt, (rar) scundac. (Un om ~ de statura.) 2. jos, marunt, mic, (reg.) pitulat. (casa ~.) 3. v. pitic.
CELAR ~e n. reg. Incapere mica intr-o casa taraneasca, unde se pastreaza alimentele si unele obiecte casnice. /<lat. cellarium
TABLINIU s.n. mica sala in casele romane, situata intre atrium si peristil. [Pron. -niu. / < lat. tablinium].
cosmandra, cosmendre, s.f. (reg.) casa veche si mica; bojdeuca.
povarneala, povarneli, s.f. (reg.) 1. inclinare intr-o parte, aplecare cu tendinta de prabusire. 2. inclinare a unei pante. 3. panta a acoperisului unei case; acoperis inclinat al unei colibe, al unei stane etc. 4. tabla mica la acoperisul casei. 5. loc sub acoperisul colibei ciobanului, unde se pun la uscat lemne si surcele pentru foc. 6. adapost de stana, unde se mulg oile.
privita, privite, s.f. (inv. si reg.) 1. nuia flexibila, rasucita, cu care se leaga o sarcina de lemne, de fan. 2. numele mai multor obiecte, piese, parti ale unor unelte, constructii etc. (de lemn sau de metal) care au, in general, rolul de a fixa, de a lega (cele doua nuiele puse crucis la plasa crasnicului; grebla ramei metalice pentru pescuitul scoicilor; prinzatoare de pasari; nuia pentru largirea matelor de porc; bat pus peste varza in butoi; stinghia din cotet pe care se urca gainile; piesa metalica ce imbraca partea de jos a leucii carului; inel de fier sau lant scurt care leaga doua tanjale; nuiele de salcie care fixeaza, la roata morii, aripile de colaci). 3. partea inferioara a tocului unei ferestre la casele taranesti. 4. etajera mica.
COTTAGE [CO-TIGI] s. n. casa de tara mica si eleganta, in Anglia. (< engl. cottage)
TABLINIU s. n. mica sala in casele romane, situata intre atrium si peristil. (< lat. tablinium)
CHICHINEATA, chichinete, s. f. casa sau camera mica, saracacioasa.
dam n., pl. uri (turc. dam, acoperemint, casa mare). Dobr. Grajd nepodit. Munt. Hardughie, casa enorma. Munt. Vest. Bordei in care ierneaza bivolii. Suc. Sura mica in dosu casei, chiler (rev. I. Crg. 2, 60). V. nam.
POLATA, polate, s. f. (Reg.) Incapere mica pe langa o casa taraneasca, servind ca magazie pentru unelte si obiecte de gospodarie. ♦ Streasina. [Var.: polatra s. f.] – Din bg. polata.
SACNASIU, sacnasie, s. n. (Turcism inv.) Incapere mica la catul de sus al caselor domnesti si boieresti, iesita in afara din fatada cladirii si inchisa cu geamlac sau cu obloane. ♦ Camera mica de asteptare in casele boieresti. – Din tc. sahnisin.
ERMITAJ, ermitaje, s. n. 1. (Frantuzism) Locuinta unui eremit; p. ext. loc retras. 2. mic palat izolat sau casa singuratica la tara. 3. Pavilion izolat in parcul unui castel. – Din fr. ermitage.
TINDA, tinde, s. f. Incapere mica situata la intrarea caselor taranesti. ◊ Expr. A face o treaba pana in tinda = a incepe un lucru fara a-l termina. ♦ (Inv.) Coridor, galerie. ♦ Pronaos. ♦ Prispa, pridvor, cerdac. [Pl. si: tinzi] – Lat. *tenda (< tendere).
MARUNT adj., s. 1. adj. mic. (Vietati ~.) 2. adj. v. fin. (Nisip ~; sare ~.) 3. adj. v. scund. 4. adj. jos, mic, scund, (reg.) pitulat. (casa ~.) 5. adj. v. inferior. 6. adj. v. neinsemnat. 7. adj. v. meschin. 8. adj. mic, neinsemnat. (Cheltuieli ~.) 9. adj. derizoriu, neinsemnat. (O valoare ~.) 10. s. v. maruntis.
COCIOABA ~e f. casa de locuit foarte mica, saracacioasa si darapanata. [Sil. -cioa-] /Orig. nec.
LUCARNA ~e f. 1) Fereastra mica in acoperisul unei case, care serveste la iluminarea si aerisirea incaperilor, aflate la nivelul podului. 2) Fereastra mica prin care se poate privi in exterior. /<fr. lucarne
ghemerlie, ghemerlii, s.f. (reg., inv.) casa sau odaie prea mica.
polata, polate si polati, s.f. (inv. si reg.) 1. palat domnesc sau imparatesc; curte domneasca, princiara sau imparateasca; sala, camera mare intr-un palat. 2. incapere mica pe langa o casa taraneasca; camara, chelar; magazie, sopron. 3. camera mica de locuit in casele taranesti. 4. prisaca, stupina. 5. perete de legatura intre casa si o alta cladire alaturata. 6. streasina de casa; bucata de scandura asezata la streasina casei. 7. portiune dintr-un gard de scanduri. 8. schela care serveste ca suport muncitorilor care lucreaza la inaltime. 9. (in forma: polatie) avut, zestre, calabalac. 10. (cu sens colectiv) membrii unei familii; (in forma: poladie) populatie a unui tinut sau a unei tari.
polatica s.f. (reg.) 1. incapere mica pe langa o casa taraneasca; magazioara, sopron mic. 2. bucatarie de vara in gospodariile taranesti.
PRES ~uri n. 1) Covor lung si ingust care se asterne in camere, pe culoare sau pe scarile unei cladiri. 2) Covor mic, asezat la intrarea unei case, de care se sterge incaltamintea. /Orig. nec.
BAGEACA, bageci, s. f. (Reg.) mica deschizatura in podul unei case, al unei suri etc., prin care patrunde lumina si care uneori tine locul cosului. – Tc. bagak.
COTRUTA ~e f. 1) Vatra mica. 2) Adancitura special facuta in peretii caselor taranesti care serveste ca loc de pastrare a obiectelor de uz casnic; ocnita; nisa; cotlon. /<ung. kotrocz
MITOC ~uri n. 1) Manastire mica subordonata unei manastiri mai mari. 2) casa sau grup de case care apartineau unei manastiri si serveau ca loc de gazduire (pe langa aceasta). /<sl. metohu
comisionar m. (fr. commissionnaire. V. comisiune). Cel ce vinde si cumpara pe socoteala altuia si primeste o remiza. Persoana care primeste insarcinari de la public, cum ar fi cautarea unei case, ducerea unei scrisori, unui pachet mic s. a. V. hamal.
MECET, meceturi, s. n. (Inv. si reg.) casa de cult pentru religia musulmana; moschee mica. ♦ Cimitir turcesc. – Din bg., rus. mecet. Cf. tc. mescit.
celed, celeduri, s.n. (reg., inv.) 1. (cu inteles colectiv) servitorimea dintr-o casa; familie, copii; gloata, liota. 2. (la sg.) copil mic, prunc.
cramba2, crambe, s.f. (reg.) camera mica in care se pastreaza diferite obiecte de casa; clet.
cosmaga f., pl. agi (rus. kolymaga, caruta). Est. casa stinei, adapostu ciobanilor la stina. Sopron mic. Fig. Iron. Cocioaba. – Si cosmoaga (oa dift.), pl. e. In Munt. cosmelie (CL. 1920, 520, si ChN. I, 10) si cosmolie, cosneaga si cosnioaga. In Cov. si cosmandra, pl. e, sandrama.
SALAS, salase, s. n. (Pop.) 1. Adapost unde cineva capata temporar gazduire. 2. Constructie rudimentara facuta in camp si folosita ca adapost temporar pentru oameni si animale. 3. Locuinta, casa. ♦ Staul, grajd. ♦ Culcus. 4. Asezare omeneasca. ♦ Locuitorii acestei asezari. 5. mica asezare de tigani (nomazi); grup de familii de tigani (nomazi) sub conducerea unui vataf. [Pl. si: salasuri] – Din magh. szallas.
pociumbas, pociumbasi, s.m. (reg.) 1. par mic. 2. butucul nicovalei pe care se bate coasa. 3. vatra casei. 4. axul vartelnitei
scufiuta, scufiute, s.f. (reg.) 1. boneta mica de panza, de stofa, purtata noaptea sau prin casa; boneta, tichie, caciula. 2. bonetica pentru sugari; scufa.
PRIMA1, prime, s. f. 1. Suma de bani acordata cuiva peste salariul de baza ca recompensa pentru calitatea deosebita a muncii depuse; premiu (acordat in sistemul de salarizare). ◊ Prima de export = suma de bani sau scutire de taxe, de impozite acordata ca stimulent unor exportatori pentru exportarea anumitor marfuri. Prima de asigurare = suma de bani pe care asiguratul o plateste (periodic) celui care asigura, pentru asumarea riscului. Prima de economie = Suma platita deponentilor de catre unele case de economii, peste nivelul ratei dobanzii. 2. (Muz.) Cel mai mic interval posibil format intre doua trepte de aceeasi inaltime prin repetarea notei date. – Din fr. prime.
ODAIE, odai, s. f. 1. (Pop.) Camera, incapere. ♦ (Inv.) Locuinta, apartament, casa. 2. (Inv. si reg.) Asezare gospodareasca izolata de sat; ferma mica, tarla de vite etc. 3. Coliba servind de adapost provizoriu pescarilor, ciobanilor sau muncitorilor agricoli in timpul lucrului; otac. [Pr.: -da-ie] – Din tc. oda, bg. odaia.
DADACA ~ce f. Femeie angajata intr-o casa sau intr-o institutie prescolara pentru a ingriji copiii mici. ◊ A face pe ~ca a manifesta o grija exagerata fata de cineva. A-i sta cuiva ~ pe cap a coplesi pe cineva cu povete. /<ngr. dada, turc. dadi
HULUBARIE ~i f. pop. Constructie mica de lemn care serveste drept adapost pentru hulubii de casa; porumbar. /hulub + suf. ~arie
PORUMBAR1 ~e n. 1) Constructie mica de lemn care serveste drept adapost pentru porumbeii de casa; hulubarie. 2) rar Constructie din nuiele impletite sau din scanduri batute rar in care se pastreaza stiuletii de porumb; sasaiac; cosar; leasa; patul. /porumb + suf. ~ar
podici, podice, si podiciuri, s.n. (reg.) 1. podul casei. 2. platforma in interiorul bisericii, pe care sta corul. 3. pod mic peste o apa; podet.
OCNITA, ocnite, s. f. (Pop.) 1. Diminutiv al lui ocna (1). 2. Adancitura intr-o soba de zid, in cuptorul sau in peretii caselor taranesti, in care se pastreaza diferite obiecte; firida, nisa. ♦ Firida mica facuta ca element decorativ in partea exterioara a zidului unei cladiri. 3. Groapa adanca; hruba. 4. (Reg.) Schelet de pari in forma de prisma triunghiulara cu doua laturi deschise, pe care se intind cerealele cosite sau secerate ca sa se usuce; acoperis de scanduri sprijinit pe tarus, sub care se intind snopii de cereale in acelasi scop. [Pl. si: ocniti] – Ocna + suf. -ita.
MARCHIZA2 ~e f. 1) Mic acoperis sub forma de streasina, fixat deasupra intrarii principale a unei cladiri. 2) mica incapere cu pereti de sticla ce preceda intrarea intr-o casa. /<fr. marquise
paretar paretare, s.n. (inv. si reg.) 1. scoarta mica, panza brodata sau hartie cu desene colorate pusa pe peretii caselor taranesti in scop decorativ. 2. scandura lunga fixata de-a lungul peretilor caselor taranesti. 3. harta murala gravata pe o placa de metal. 4. dunga de muruiala de o palma trasa in partea de jos a peretilor. 5. scobitura in perete, firida. 6. stalp care sprijina streasina casei.
CERDAC, cerdace, s. n. 1. mic pridvor, uneori inchis cu geamlac, asezat deasupra garliciului pivnitei (la casele taranesti); galerie deschisa, marginita de stalpi (la vechile case boieresti sau la manastiri). ♦ (Impr.) Balcon. 2. (Inv.) Cladire izolata, cu o singura incapere, asezata pe o ridicatura de pamant sau pe stalpi inalti (servind ca post de observatie). 3. Acoperis de fantana. [Var.: ceardac s. n.] – Tc. cardak.
MUSCULITA, musculite, s. f. Diminutiv al lui musca (1); musca mica; muscuta. ◊ Musculita de branza = musca mica, neagra, lucioasa, ale carei larve traiesc pe alimente, alterandu-le (Piophila casei). Musculita de otet (sau betiva) = gen de insecta din ordinul dipterelor, ale carei larve traiesc in materii care fermenteaza sau putrezesc (Drosophila). – Musca + suf. -ulita.
scof, scofuri,s.n. (reg.) 1. troaca mica de lemn. 2. flamanzare la vite. 3. stalp in care se fixeaza usa casei. 4. stavila, zagaz (la moara).
purici, puricesc, vb. IV (reg.) 1. (despre sipci, cuisoare sau pene de lemn) a bate in peretii sau in barnele unei case, pentru a fixa tencuiala sau lutul; a fixa cu purici (pietre). 2. (despre bucati mici de caramida sau de piatra) a lipi pe peretii noi ai unei case, pentru a le mari rezistenta.
cabina f., pl. e (fr. cabine, d. engl. cabin, ruda cu fr. cabane, mlat. capana, coliba). Camera mica intr´o corabie. Camera de baie (intr´un stabiliment, intr´o casa).
SALAS (‹ magh.) s. n. (Inv. si pop.) 1. Gazduire temporara acordata cuiva. 2. Constructie rudimentara, de obicei din barne, folosita ca locuinta temporara. Au un rol important in cazul satelor de la poalele muntilor, unde fanetele se afla adesea la departare mare de sat, iar accesul este destul de dificil. In acest caz sunt locuite vara, in timpul cositului, dar adesea si iarna, pentru adapostirea si hranirea vitelor. In trecut numarul lor era mult mai mare, membrii familiei deplasandu-se adesea de la s. la sat si invers; frecvent pe langa ele se afla cativa pomi fructiferi si o mica gradina. In functie de tinut, mai sunt numite odaie, conac, casoaie sau casa in camp. 3. Locuinta, casa, camin; p. ext. culcus. ♦ Grajd, staul. 4. Asezare omeneasca; catun, sat; locuitorii acestei asezari. ♦ Grup de familii de tigani (nomazi), condusi de un vataf.
FOXTERIER, foxterieri, s. m. Rasa de caini de casa, rezistenti si iuti, cu urechi scurte, cu picioare drepte, buni vanatori de animale mici care traiesc in vizuini; fox. [Pr.: -ri-er] – Din fr. foxterrier.
caldarusa f., pl. i si e. Caldare mica, mai ales aceia in care preutu [!] ortodox poarta agheazma cind merge din casa in casa la ziua intiia a lunii. O planta renunculacee, toporas, cinci-coade (aquilegia [nigricans si vulgaris]).
CAPRIOR, capriori, s. m. I. Animal rumegator salbatic, mai mic decat cerbul, cu picioare subtiri si agile, cu coarne mici (Capreolus capreolus). II. 1. Fiecare dintre barnele incrucisate care fac parte din scheletul acoperisului unei case. 2. Fiecare dintre lemnele care formeaza suportul pe care se asaza scandurile patului, platforma zidarului etc. [Pr.: -pri-or] – Lat. capriolus.
PARETAR, paretare, s. n. 1. Covor mic, bucata de panza brodata, hartie cu desene etc. care se pune pe perete, in casele taranesti, in scop decorativ. 2. Polita fixata de un perete. 3. Fiecare dintre stalpii care sustin streasina casei. – Perete + suf. -ar.
CHISCA ~te f. pop. 1) Carnat de casa preparat din carne tocata si crupe. 2) Tub flexibil prin care se transporta fluidele la distante mici. /<ucr. kyska
COPIL ~i m. 1) Baiat (sau fata) in perioada de la nastere pana la adolescenta. ~ mic. ~ de scoala. ◊ De mic ~ din copilarie. A ajunge (sau a cadea) in mintea ~ilor a avea manifestari copilaresti. ~ de casa fecior de boier care slujea ca paj la curtea domneasca sau la un boier mare. ~ de trupa copil (orfan) crescut si educat de o unitate militara. 2) Persoana de orice varsta luata in raport cu parintii sai. 3) fig. Persoana matura care da dovada de naivitate si lipsa de experienta. /Cuv. autoht.
CUIB ~uri n. 1) Culcus pe care si-l fac pasarile pentru a depune oua si a scoate pui. 2) fig. casa, incapere in care traieste cineva; locuinta. ◊ A-si face ~ a-si face casa; a se stabili cu traiul. 3) fig. depr. Loc unde se unelteste ceva. ~ de talhari. 4) Groapa mica in pamant in care se seamana legume sau alte plante. ~ de cartofi. 5) Musuroi care se face cu sapa la radacina unor cereale (porumb, floarea-soarelui, etc.). 6) Grup de fer-menti care produc acrirea laptelui, otetului, a borsului. 7) Parte dintr-un minereu in care sunt concentrate minereuri folositoare. 8): ~ de mitraliera (de arma automata, de foc) loc adapostit si amenajat pentru tragere. 9): ~ fosilifer ingramadire de animale si plante fosile. [Monosilabic] /<lat. cubium
SAMAR, samare, s. n. 1. Sa mare de povara, fara scari, care se pune pe magari si pe catari; p. ext. incarcatura care se aseaza pe spatele unui animal de povara. 2. Bucata de scandura avand pe una din fete o mica platforma, care serveste la transportarea caramizilor pe schele. 3. Lat de sprijin pe care se aseaza capriorii acoperisului unei case. – Din bg., scr. samar.
TOLERANTA s.f. 1. Faptul de a tolera; ingaduinta, indulgenta. ♦ casa de toleranta = b****l, lupanar. 2. Obisnuinta sau dispozitie a organismului de a suporta anumite medicamente sau substante. 3. Admiterea unei mici abateri de la greutatea, de la masura, de la calitatea, de la numarul obisnuit al unei marfi etc. ♦ (Tehn.) Diferenta dintre dimensiunea maxima si minima admisa in prelucrarea unui anumit material si valoarea nominala a acestei dimensiuni. [Cf. fr. tolerance].
stiubei, stiubeie si stiubeiuri, s.n. (reg.) 1. vas facut dintr-un trunchi de copac scobit (in care se pastreaza alimente, obiecte casnice sau in care se oparesc rufele). 2. stup primitiv, facut dintr-un trunchi de copac scorburos, sau scobit; totalitatea albinelor dintr-un asemenea stup. 3. adapost pentru stupi. 4. trunchi de copac scorburos sau scobit care, ingropat in pamant, serveste ca ghizd la o fantana putin adanca. 5. (inv.) apeduct. 6. fantana cu izvorul la mica adancime, care are ca ghizd un trunchi de copac scorburos. 7. fantana cu apa sarata. 8. deschizatura facuta in acoperisul unei case pentru luminarea sau aerisirea podului.
catel m., pl. ei (lat. catellus, it. catello, fr. cheau, sp. cadillo. D. rom. vine ung. kecel). Cine [!] mic, fie pui, fie cotei. (Se zice si despre puii de lup ori de vulpe). Fig. Om lingusitor, om de casa cuiva. Larva de albina. Est. Miner de cosie, de coporiie. Fam. Iron. Cu catel, cu purcel, cu toata pojijia, cu toti ai tai si cu bagaju. A nu avea nici catel, nici purcel, a nu avea familie, a fi liber. Un catel de usturoi (ca ngr. selida), un fir din bulbu usturoiului (V. baib). Catelu (ori tincu) pamintului, un fel de cirtita nahutie mai mare (spalax), care prezenta [!] 11 specii, dintre care 5 in Romania (BSG. 1933, 412). Catei de turba, un fel de besicute care se fac supt limba.
MORISCA ~ti f. 1) Moara mica de vant sau apa. ◊ A ajunge de la moara la ~ a saraci. 2) Masina mica de vanturat cereale. 3) Rasnita pentru macinat (piper, cafea etc.). 4) Obiect imitand aripile unei mori de vant, care se asaza pe acoperisul caselor (ca ornament) sau se foloseste ca sperietoare pentru pasarile ce ataca semanaturile. 5) Jucarie care se invarteste cu mana, producand un sunet caracteristic. [G.-D. moristii] /moara + suf. ~isca
plesnicar, plesnicare, s.n. (reg.) 1. constructie mica de lemn, ridicata langa sura; sopron. 2. lemn in forma de triunghi, care se asaza intre acoperis si capriori pentru a ridica streasina casei.
VESTIBUL s. n. 1. (ant.) curtea din fata casei, unde erau primiti vizitatorii care nu erau introdusi in casa. 2. incapere prin care se trece pentru a intra intr-o casa; antreu (1), hol. 3. (anat.) spatiu, cavitate la intrarea intr-un canal sau intr-o alta cavitate. ◊ depresiune v*******a limitata lateral de peretii labiilor mici. ◊ prima cavitate a urechii interne. 4. (bot.) spatiu care preceda ostiola. (< fr. vestibule, lat. vestibulum)
CERDAC, cerdace, s. n. 1. mic pridvor, uneori inchis cu geamlac, situat pe una sau pe mai multe laturi ale unei cladiri; galerie deschisa, marginita de stalpi (la vechile case boieresti sau la manastiri); veranda, pridvor. ♦ (Impr.) Balcon. 2. (Inv.) Cladire izolata, cu o singura incapere, asezata pe o ridicatura de pamant sau pe stalpi inalti, care permite o vedere generala asupra imprejurimilor. 3. Acoperis facut deasupra unei fantani sau a unei cruci. [Var.: ceardac s. n.] – Din tc. cardak.
VIZITA ~e f. Faptul de a merge in casa cuiva din politete, obligatie etc. 2) Consultatie medicala, acordata (de un medic) prin prezentarea la spital sau la domiciliul unui bolnav. ◊ Carte de ~ bucata mica de carton, de forma dreptunghiulara, pe care sunt scrise numele si datele unei persoane. /<fr. visite
pomosteala, pomosteli, s.f. (reg.) 1. pamant batatorit, care umple golurile dintre temelie si podea la constructiile taranesti si care, uneori, tine locul pardoselii; pamant framantat cu care se construiesc sau se lipesc peretii caselor taranesti. 2. pamant alunecos si moale. 3. platforma de pamant de 1-2 m inaltime folosita in regiunile inundabile pe care se construiesc cladiri de exploatare sau de paza sau se fac depozite. 4. (in forma: pomasteala) mica ridicatura de pamant pe un ses. 5. tarana, praf. 6. (in forma: pamanstea) ridicatura de zid pe care este asezata vatra sau soba intr-o casa taraneasca. 7. (in forma: pomasteala) fagase facute de suvoiul apelor.
cucuvaie (vest) f., pl. ai, si cucuvea (est), pl. ele (ngr. kukuvaia, kokovaia, vgr. kikkabe, kikymis si kikymos, id.; alb. kukuvaia, -aika si -mace; vsl. sirb. kukuvika, bg. kukuveika si kukumeavka; it. coccoveggia, dial. cucuvaja. V. cucuva si ciovica). Un fel de bufnita mica care locuieste pin [!] ziduri pustii si stinci (strix noctua sau athene noctua), c´o varietate mai mica, care locuieste pin padurile de brad (glaucidium passerinum) si alta mai mare, numita „incaltata” (nyctale Tengmalmi). Poporu crede ca prevesteste moartea in casa pe care cinta, dar. in realitate, ia [!] prevesteste timp frumos. – Si cucuveica, -veauca si cocoveuca (nord), pl. veici, veuci, si cucumea (vest), pl. ele. V. puhace.
PODIUM s. n. 1. platforma inaltata fata de arena unui teatru, a unui circ roman. ◊ treapta, platforma ingusta si scunda la casele romane, pe care se asezau diferite obiecte casnice, urne funerare etc. 2. estrada amenajata intr-o sala de conferinte, de spectacole etc. sau in aer liber. ◊ mica instalatie mobila, in trepte, pe care stau sportivii invingatori in timpul cat li se inmaneaza premiile. (< lat., fr. podium, germ. Podium)
ULUC ~ce n. 1) Vas facut din scanduri ori scobit intr-un trunchi de copac sau in piatra, folosit pentru adapatul vitelor; adapatoare. 2) Jgheab pentru scurgerea apei de ploaie, fixat sub acoperisul caselor; streasina. 3) Canal din scanduri prin care curge apa pentru a pune in miscare roata unei mori; laptoc; scoc. 4) Jgheab prin care curge faina la moara. 5) Sant mic facut pe muchia unei piese de lemn pentru a se imbina cu alta piesa. /<turc. oluk
copil m., pl. copii, art. copiii (lat. pupillus, dim. d. pupus, fem. pupa, coca, cocuta, infl. de coca 1 sau de o forma lat. copillus, ca columbus-palumbus, porumb. D. rom. vine alb. kopili, pl. kopii, bastard, argat; ngr. kopel, tinar, baiat, servitor; vsl. kopilu, kopelu, bastard; bg. sirb. kopile, bastard. V. coca 1 si pupa 2). Vechi (pl. si copili). Bastard. Azi. Baiat ori fata in primii ani ai vietii; o femeie c´un copil in brate. Fig. Om naiv: nu fi copil! Copil adevarat, copil legitim. Copil din flori, bastard. Copil de tita, prunc, copil care suge inca. Copii de casa, odinioara, feciori de boier care erau dati la curtea domneasca si formau garda interioara a ei, in numar de vre-o 500 (V. paj). De copil, de mic, din copilarie; de copil i-a placut cartea. Pl. Urmasi, descendenti (indiferent de etate): a murit fara copii. V. fecior, cocon, ghitan, tinc, prichindel.
PISICA ~ci f. 1) Mamifer carnivor de talie mica, foarte sprinten, cu blana neteda, de diferite culori, cu ochi ageri (care vad si in intuneric) si cu ghearele ascutite, retractile. ◊ ~ domestica specie de pisica care traieste pe langa case si se hraneste cu soareci. ~ salbatica specie de pisica, mai mare decat cea domestica, cu blana de culoare cenusie intunecata si cu dungi negre transversale, care traieste prin paduri. ~ca cu clopotei nu prinde soareci cel care-si da in vileag intentiile poate rata scopul urmarit. 2) Blana a acestui mamifer. 3): ~-de-mare peste marin veninos, de talie mica, avand corp in forma de romb. [G.-D. pisicii] /pis + suf. ~ica
COLIVIE ~i f. 1) Cusca mica din vergele de metal sau de lemn in care sunt tinute pasarile cantatoare sau decorative. 2) Constructie de metal folosita pentru transportul personalului si materialelor in mina. 3): ~a scarii spatiul inchis rezervat scarii unei cladiri; casa scarii. [Art. colivia; G.-D. coliviei; Sil. -vi-e] /<sl. kulivija
TOLERANTA s. f. 1. atitudine ingaduitoare; ingaduinta, indulgenta. ◊ casa de ~ = b****l, lupanar. 2. obisnuinta sau dispozitie a organismului de a suporta anumite medicamente sau substante. ◊ (biol.) insusire a unor organisme de a trai, de a se dezvolta in conditii nefavorabile de mediu. 3. admiterea unei mici abateri de la greutatea, masura, calitatea, de la numarul obisnuit al unei marfi etc. ◊ (tehn.) diferenta dintre dimensiunea maxima si cea minima admisa in prelucrarea unui anumit material si valoarea prescrisa in norme si standarde a acestei dimensiuni. (< fr. tolerance, germ. Toleranz, lat. tolerantia)
CHEOTOARE, cheotori, s. f. 1. mic semicerc de ata, de siret, de stofa etc. prins la o haina, prin care se petrece nasturele pentru a inchide haina. 2. Taietura din partea stanga (sau dreapta) a reverului unei haine (barbatesti); butoniera. 3. (Reg.) Loc unde se impreuna barnele la colturile caselor. [Pr.: che-o- – Var.: cheutoare, chiaotoare, chiotoare s. f.] – Lat. *clautoria (< *clautus = clavutus).
CHEOTOARE, cheotori, s. f. 1. mic ochi de ata, de siret, de stofa etc. la un obiect de imbracaminte, prin care se petrece nasturele pentru a incheia obiectul. 2. Taietura din partea stanga (sau dreapta) a reverului unei haine (barbatesti); butoniera. 3. (Pop.) Loc unde se impreuna barnele la colturile caselor. [Pr.: che-o- – Var.: cheutoare, chiotoare s. f.] – Lat. *clautoria (< *clautus = clavutus).
camera f., pl. e (it. lat. camera, d. vgr. kamara, bolta. V. camara). Odaie, compartiment de casa, incapere. Locu in care se tin adunarile politice: camera deputatilor. Sectiune de tribunal: camera de comerciu. Camera de punere supt acuzare, o sectiune alaturata pe linga curtea de apel ca sa cerceteze crimele. Camera obscura, o cutie inchisa care are numai o mica deschizatura prevazuta c´o lentila pin [!] care patrund incrucisindu-se razele reflectate de obiectele exterioare, a caror imagine se formeaza pe un plan pus la o distanta oare-care in aceasta cutie, ca la aparatu fotografic.
casETA, casete, s. f. 1. Cutie in care se pastreaza bani sau mici obiecte (pretioase) sau care protejeaza anumite elemente ale unui sistem tehnic. ♦ Cutie de lemn sau de metal cu un perete mobil, unde se introduce placa sau filmul pe care se fotografiaza. 2. Cutie anexa a camerelor de luat vederi, in interiorul careia se afla pelicula cinematografica. 3. Despartitura a unei case1 tipografice. 4. Anunt cu chenar, folosit la tiparirea numelor si adreselor, in anuare, carti de telefon etc. 5. Indicatie pusa, de obicei, la sfarsitul unei carti si care cuprinde anumite date privitoare la lucrare (data culegerii, a tiparirii etc.). 6. Constructie standardizata compacta din material plastic, in care se afla montata banda magnetica (subtire si ingusta). ◊ caseta video = videocaseta. 7. (Med.) Partea metalica a puntii protetice dentare. – Din it. cassetta, fr. cassette.
cine (est) si ciine (vest) m. (lat. canis, it. cane, pv. ca, fr. chien, pg. cao). Un animal domestic foarte credincios care pazeste casa, latra si merge cu omu la vinat. (Exista zeci de specii. In Australia is si salbatici). Fig. Om crud (ca cinele cu dusmanii stapinului lui). Epitet de ura la adresa Jidanului: mai cine! Cine turbat, om foarte furios. Cine de mare, rechin. Astr. Cinele mare, o constelatiune boreala. Cinele mic, o constelatiune australa. V. box, catel, copou, dulau, ogar, prepelicar, javra; lup, urs, vulpe, sacal, hiena.
MORISCA, moristi, s. f. 1. Masina mica de vanturat grane. 2. Rasnita cu care se macina pesmet, cafea, piper etc. 3. Moara mica pusa in miscare de vant, de apa sau cu mana. 4. Jucarie care infatiseaza aripile sau roata unei mori de vant; jucarie care se invarteste in mana si produce un sunet caracteristic (folosita si pentru a speria pasarile din semanaturi). ◊ Morisca de vant = obiect de ornament, imitand aripile unei mori de vant, pus pe acoperisul caselor, care, la bataia vantului, se roteste in directia acestuia. 5. (In sintagma) Morisca hidrometrica (sau hidraulica) = instrument format dintr-un rotor, cu una sau mai multe palete, care se roteste sub actiunea curentului de apa si serveste la masurarea vitezei unui curs de apa. – Moara + suf. -isca.
BRAD, brazi, s. m. 1. Arbore din familia coniferelor, care creste in zona muntoasa, inalt, cu frunze in forma de ace de culoare verde inchis, persistente (Abies alba si pectinata); p. ext. nume generic dat coniferelor. ◊ Apa de brad = a) amestec de apa si ulei extras din frunze de pin, folosit pentru primenirea aerului in camere sau sali; b) bautura alcoolica aromata cu esenta din seminte de jneapan. ◊ Compuse: bradul-ciumei = varietate de jneapan cu fructe mici (Juniperus intermedia); brad-negru sau brad-rosu = molid. ♦ Lemnul arborelui descris mai sus. ♦ Brad (1) taiat si impodobit cu globuri, jucarii etc. cu prilejul craciunului sau al anului nou. ♦ Varf sau crengi de brad (1) cu care se impodobesc carul si portile mirilor in timpul nuntii. 2. (Art.) Numele unei hore care se joaca, in ajunul nuntii, la casa miresei. – Comp. alb. breth.
SLUGA, slugi, s. f. I. 1. Persoana angajata pentru a munci in gospodaria sau in mica intreprindere a altuia, fiind retribuita in bani sau in natura. ◊ Expr. (Inv.) Sluga dumitale (sau dumneavoastra), formula de salut sau de raspuns la salut. ♦ Fig. Persoana care sustine sau apara orbeste interesele altuia, in schimbul unor avantaje materiale. 2. Fig. Persoana subordonata alteia si obligata, din cauza conditiilor sociale in care se afla, sa-i execute vointa. 3. (Inv.) Slujitor inarmat de pe langa casa sau din suita unui boier. II. (Rar) Aparat simplu, format dintr-o scandura scobita la un capat, care se foloseste la scoaterea cizmelor fara ajutorul cuiva; tragatoare. – Din sl. sluga.
MUSCA muste f. 1) Insecta din ordinul dipterelor, cu doua aripi subtiri si cu aparatul bucal adaptat pentru intepat si pentru supt. ~-de-casa. ◊ A se aduna (sau a se strange, a se gramadi, a veni) ca mustele la miere a se aglomera intr-un loc (unde este rost de castig usor, fara munca). (Sa se auda) ~a! sa fie liniste perfecta. A se simti (sau a se sti) cu ~a pe caciula a se simti vinovat de ceva. Nu toate mustele fac miere nu oricine (poate) face bun si folositor. 2) pop. Orice insecta mica zburatoare. 3) Semn negru in mijlocul panoului de tragere. [G.-D. mustei] /<lat. musca
CAMIN, (1, 4, 6) caminuri, (2, 3, 5) camine, s. n. 1. Soba joasa, zidita la peretele camerei, cu vatra larg deschisa. 2. Cuptor, vatra. 3. Cos pe unde iese fumul; horn. 4. Fig. casa parinteasca; p. ext. familie. 5. Denumire data unor institutii cu caracter social-cultural; camin de copii = institutie cu regim de internat pentru copii prescolari (3-6 ani), cu orar de zi sau saptamanal; camin studentesc = asezamant universitar care asigura cazarea studentilor, pe langa acesta functionand uneori si cantine; camin cultural = institutie infiintata in scopul propagarii culturii la sate (5); camin scoala = camin pentru copiii orfani, in care se afla si scoala; camin spital = camin (de batrani) in care se acorda asistenta medicala. 6. Incapere mica subterana, zidita si acoperita cu capac de fonta, pe traseul unei conducte de alimentare cu apa a unui canal, construita pentru a permite accesul la conducta sau la canal. – Din sl. kamina.
BRAD, brazi, s. m. 1. Arbore din familia pinaceelor care creste in zona muntoasa, inalt pana la 50 m, cu tulpina dreapta, cu frunzele in forma de ace de culoare verde-inchis, persistente, cu florile si semintele in conuri (Abies alba); p. gener. nume dat coniferelor. ◊ Compuse: bradul-ciumei = varietate de ienupar cu fructe mici (Juniperus intermedia); brad-negru sau brad-rosu = molid. ◊ (In sintagma) Apa de brad = a) amestec de apa si ulei extras din frunze de pin, folosit pentru parfumarea incaperilor sau a apei de baie; b) bautura alcoolica aromata cu esenta din seminte de ienupar. ♦ Lemnul arborelui descris mai sus. ♦ Brad (1) taiat si impodobit cu globuri, jucarii, bomboane etc. cu prilejul Craciunului sau al Anului Nou; pom de Craciun. ♦ Varf sau crengi de brad (1) cu care se impodobesc carul si portile mirilor la nunti. 2. (Art.) Numele unei hore care se joaca, in ajunul nuntii, la casa miresei; melodie dupa care se executa aceasta hora. – Cf. alb. *bradh, bredh.
SPIC, spice, s. n. 1. Inflorescenta caracteristica plantelor graminee, alcatuita din mai multe flori mici cu peduncul scurt, dispuse pe o axa centrala lunga. ◊ Expr. A da in spic sau a-i da spicul, a face spic = (despre plante) a se apropia de maturitate, a ajunge in faza de dezvoltare in care apare spicul (1); a inspica. 2. Stilizare decorativa in forma de spic (1), frecventa in arta populara pe cusaturi, tesaturi etc. 3. Varful firelor de par, mai lungi (si de alta culoare), din blana unor animale. 4. (In sintagma) Spic de zapada (sau, rar, de ploaie) = fulgi mari de zapada amestecati cu stropi de ploaie, care cad pe pamant. 5. (Pop.) Varf de munte; pisc. ♦ Partea cea mai inalta a acoperisului casei. [Pl. si: spicuri] – Lat. spicum.
CABINET s.n. 1. Incapere (intr-o casa, intr-un apartament etc.) mai retrasa si mai linistita decat celelalte, destinata anumitor folosinte (pentru lucru, in vederea exercitarii unei profesiuni etc.). 2. Incapere sau serie de incaperi (in localul unei institutii) unde lucreaza cineva, fiindu-i rezervate exclusiv; birou. 3. Sectie, serviciu de studii. ◊ Cabinet metodic = a) centru didactic al activitatii metodice dintr-o scoala, dintr-un oras etc.; b) sectie de indrumare si de informare in bibliotecile mari si in intreprinderi; (iesit din uz) cabinet de partid = centru in care se dadeau indrumari teoretice si metodice cadrelor de lectori, conferentiari si propagandisti si celor care studiau marxism-leninismul; cabinet tehnic = centru de indrumare tehnica in cadrul unei intreprinderi. 4. Guvern; guvernamant; consiliu de ministri. 5. Mobila mica, alcatuita dintr-un corp bogat ornat si cu sertare, asezat pe un suport in forma de masa sau pe coloane. [Pl. -te, -turi. / < fr. cabinet].