Rezultate din textul definițiilor
AN1 adv. (Pop.) Anul trecut, acum un an. ♦ (Precedat de „mai”) Acum cativa ani. – Lat. anno.
AN1 adv. pop. Anul trecut. ◊ ~ vara, ~ iarna etc. vara, iarna etc. trecuta. ◊ Mai ~ cu cativa ani in urma. /<fr. annus
VETRICE1 ~ f. Specie de insecte de talie medie, cu corpul alungit si subtiat, care in stadiul de larva traiesc cativa ani, iar in faza adulta cateva zile. /Orig. nec.
AN1 adv. (Pop.) Anul trecut, acum un an. An n-am castigat... la anul trag nadejde (PANN). ♦ (Precedat de „mai”) Acum cativa ani. S-a sculat mai an Badica Traian Si a incalecat (ALECSANDRI). – Lat. anno.
parnojie, parnojii, s.f. (reg.) teren agricol arat de cativa ani si lasat necultivat.
AN1 adv. (Pop.) Anul trecut, acum un an. An n-am castigat...la anul trag nadejde (PANN). ♦ (Precedat de „mai”) Acum cativa ani. S-a sculat mai an Badica Traian Si a incalecat (ALECSANDRI). – Lat. anno.
RICCI, familie de pictori italieni. 1. Sebastiano R. (1659-1734). Arta lui a reprezentat o sinteza a influentele lui Annibale Carracci, Caravaggio si Correggio si a exercitat la randu-i o puternica influenta asupra picturii din N Italiei si din Anglia (unde R. a lucrat intre 1712 si 1716), introducand acolo primele principii ale „compozitiei grandioase” pe care o va dezvolta pictura academica din cea de-a doua jumatate a sec. 18. 2. Marco R. (1676-1730). Nepotul lui R. (1). Autor al unor peisaje si al unor compozitii infatisand aventuri de vanatoare, atacuri ale briganzilor, scene de lupta, in maniera lui Salvatore Rosa („Peisaje din Valea raului Piave”). A lucrat cativa ani in Anglia, unde repertoriului sau obisnuit a adaugat imagini si portrete din cartierele londoneze sarace.
MANZAT, -A, manzati, -te, s. m. si f. Vitel intarcat, a carui limita de varsta variaza, dupa regiuni, intre cateva luni si doi ani. – Cf. alb. mezat.
MANZAT ~ti m. Vitel intarcat (a carui varsta poate fi de la cateva luni pana la doi ani). /cf. alb. mezat
MANZATA ~e f. Vitica intarcata (a carei varsta poate fi de la cateva luni pana la doi ani). /cf. alb. mezat
EFEMER, -A, efemeri, -e, adj., s. f. 1. Adj. De scurta durata; trecator, vremelnic. 2. S. f. (La pl.) Ordin de insecte cu corpul subtire si moale, terminat cu trei filamente lungi, cu doua perechi de aripi transparente, care traiesc ca adulte cateva zile sau ore, iar ca larve (acvatice) 2-3 ani; efemeride (Ephemera); (si la sg.) insecta din acest ordin. – Din fr. ephemere.
soldan1, soldani, s.m. (reg.) 1. pui de iepure pana la un an; vatui. 2. (ir.) tinerel, copil. 3. purcel gras de cateva luni. 4. (fig.) paduche mare.
TIMP1 ~uri n. 1) filoz. Categorie filozofica care desemneaza durata, succesiunea si simultaneitatea proceselor. 2) Interval dintre doua momente masurat in secunde, minute, ore, zile, saptamani, luni, ani, decenii, secole, milenii, perioade, ere. 3) Perioada cat dureaza ceva; durata; vreme. ◊ catva ~ o perioada scurta. Tot ~ul mereu; intruna. Cu ~ul cu incetul; treptat. In acelasi ~ concomitent; simultan. 4) pop. Moment oportun; imprejurare potrivita pentru o actiune; prilej; ocazie. La ~. ◊ (Toate) la ~ul lor (toate) la momentul potrivit. 5) Perioada determinata istoric; epoca. ◊ Pe ~uri demult; candva. 6) Stare meteorologica intr-o perioada data (intr-o anumita regiune); vreme. ~ ploios. 7) lingv. Categorie gramaticala specifica verbului, prin care se exprima momentul in care are loc actiunea. /<lat. tempus, ~oris
EFEMERIDA ~e f. 1) la pl. Ordin de insecte cu corp subtire si moale, care traiesc in stare adulta cateva zile sau cateva ore; rusalie. 2) Insecta din acest ordin. 3) la pl. Note (de ziar, reviste, calendare, carti) care indica evenimentele petrecute la aceeasi data in ani diferiti. 4) Tabele in care se indica pozitiile zilnice ale Soarelui si ale altor corpuri ceresti pentru o perioada de un an. /<fr. ephemeride, lat. ephemeris, ~idis
JURASIC (‹ n. pr. Jura), a doua perioada a Mezozoicului, care se considera ca a durat 33 mil. de ani. Petrografic, se caracterizeaza prin toate tipurile de facies, de la cele continentale la batiale si abisale. Flora este reprezentata prin gimnosperme si prin aparitia angiospermelor. In cadrul faunei exista toate clasele si ordinele de vertebrate si de nevertebrate; la sfarsitul J. apar pasarile cu caracter primitiv (Archaeopteryx) iar mamiferele sunt reprezentate numai prin cateva tipuri inferioare de marsupiale sau de multituberculate. Miscarile orogenice au fost slabe, intensificandu-se in J. superior, fiind insotite de activitate vulcanica. Se diferentiaza pentru prima data trei zone climatice: boreala, ecuatoriala si australa. In depozitele din J. se gasesc zacaminte de fosfat de calciu, oolite, feruginoase, limonit, hematit etc. J. se imparte in: J. inferior (Liasic), J. mediu (Dogger) si J. superior (Malm).
LALEA (‹ tc.) s. f. Planta decorativa erbacee, vivace, din familia liliaceelor, originara din Europa, Africa de Nord, Asia Centrala si de Est (avand c. 100 de specii si cateva mii de hibrizi), cu tulpina inalta de 30-40 cm, frunze lanceolate, groase si flori mari, simple sau invoalte, campanulate etc., avand o gama foarte mare de culori (Tulipa). Se inmulteste de obicei prin bulbi, dar si prin seminte (mai ales in scopul obtinerii de noi soiuri). Infloreste primavara devreme. In Europa este cultivata de c. 500 ani, cea mai importanta cultivatoare fiind Olanda, unde s-au obtinut si un insemnat numar de noi soiuri.