Rezultate din textul definițiilor
basoldina (basoldine), s. f. – Femeie grasana, umflata. – Var. baso(a)ld(in)a, baserdina, basoldie, besoandra. Origine obscura. Este cuvint expresiv, modificat in mod capricios prin false analogii, si bazat pe un prim element usor de distins: vb. a basi (Tiktin, DAR); tig. basav „a cinta la un instrument” (Graur 126), cu semantism greu de inteles; sau mai probabil tig. bes „asaza-te”. Rezultatul pare a fi fost apropiat, prin etimologie populara, de soldie „cu solduri mari, lata in solduri”, de la sold, cf. si soldina; ar putea fi prin urmare o formatie, sau cel putin o interpretare glumeata, ca in bas-calic, bas-rachiu, bas-razes, si ar insemna „toata numai carne”, sau „umflata ca o sunca”. In besoandra este evidenta contaminarea cu basi si besnita. Scriban prefera sa plece de la rus. losadinyi „calut”.
desmanta (-t, -at), vb. – (Trans.) A face sa se razgindeasca. Origine incerta. Pare a fi un der. de la lat. mantāre „a astepta”, intensiv de la manēre; in acest caz *dismantāre ar insemna „a exaspera” sau „a descuraja” pe cineva. Dupa Tiktin, de la un lat. *dismentāre, de la mens; dupa Giuglea, RF, II, 49, din lat. *dismonitāre. Candrea trece sub tacere etimonul, iar Scriban pare a ignora cuvintul, care este destul de rar.
hatas (hatase), s. n. – Carare, poteca. – Var. hatis, hatis, hatas, hatag. Origine incerta. Pare a fi formatie expresiva, pe baza lui hat, care exprima ideea de „a pleca, a devia”, caz in care ar insemna „(drum) lateral” sau „scurtatura”. Totusi, sensul special de „hatis”, s. n. (desis, tufisuri), se potriveste doar in parte acestei ipoteze. Scriban propune germ. hetzen „a atita”, care nu pare mai probabil. Dupa Moldovan 426, de la hat, „drum”, care nu apare cu acest sens; in afara de aceasta, der. de la hat nu il au pe t. – Der. hatas, s. m. (Bucov., haiduc); hatoaga, s. f. 8carare de animale, in padure).
oaches (oachese), adj. – 1. (Oaie) cu parul din jurul ochilor mai inchis decit pe restul trupului. – 2. Brunet. – Mr. oaclis. Din ochi cu suf. -es, cf. fruntes, coarnes, gures (Puscariu 1217; Tiktin; Candrea). In Banat, Olt. si Munt. (ALR, II, 5). S-a incercat sa se explice acest cuvint prin bg. *vakles (Pascu, II, 183) sau vaklu „brunet” (Scriban); sau printr-o radacina oc- care ar insemna „brunet”, cf. oacar (Pascu, Beitrage, 35). Der. ochesica, s. f. (brunetica; oaie brumarie); ochesea, s. f. (planta, Tageles patula). Din rom. trebuie sa provina mag. basika (Draganu, Dacor., VII, 199), slov. vakesa, pol. bakieska.
oplosi (oplosesc, oplosit), vb. – 1. A adaposti, a gazdui, a apara, a proteja. – 2. (Vb. refl.) A se refugia, a se ascunde. Origine incerta, dar sigur sl. Pare a fi o simpla var. a lui obloji „a bandaja, a pansa”, din sb. obloziti „a acoperi”, caz in care a se oplosi ar insemna „a se acoperi, a se adaposti”. Totusi, Cihac, II, 229 prefera sa se porneasca de la sl. oplotiti, oplostą „a impleti”, oplotu „gard”; si Tiktin, de la sl. plochu „cimpie” sau de la sl. pluchu „sobolan de cimp”, tinind cont de dificultatile evidente. – Der. oploseala, s. f. (adapost, aparare).
trascau (-uri), s. m. – Rachiu bogat in alcool. Origine incerta. Pare a proveni din radacina expresiva trosc, caz in care ar insemna „bautura care produce trosnituri”.
candidez v. intr. (d. candidat; lat. candido, -are inseamna „a fi alb stralucitor”). Ma prezent [!] ca candidat, aspir la o functiune, la o onoare.
2) dar sau dara si (fam.) da conj. adversativa (sirb. dar „dar”, dial. „cel putin”, da, dar. Cp. cu da 2 si iar). 1) Insa: Pot da nu vreau. Vreau, da nu pot. Multi, da prosti. Da tu cine esti? D’apoi (ild. da apoi) cum crezi? Da lasa-ma’n pace! Da ducase d******i! 2) Deci, asa dar (pus la urma): Vom pleca dar! Ramii dar aici? Ramii aici dar? (pe cind dar ramii aici ar insemna „insa ramii aici”). 3) Apoi dar, poi dar (Munt.) se’ntelege, de sigur: Ai fost? Poi dar! Da-mi o suta de franci! Poi dar (mold. poi cum nu sau d’apoi cum nu! ironic). Barb. nu numai, dar si (dupa fr. non seulement, mais aussi), corect rom.: nu numai ci si (ca si germ. nicht nur, sondern auch).
SEMNIFICA vb. I. tr. A insemna, a avea intelesul de...; a avea o semnificatie. [P.i. 3,6 -ca. / < lat. significare, cf. fr. signifier, dupa semn].
pil (piluri), s. n. – 1. Varga, bat. – 2. (Olt.) Bici, cravasa. Origine incerta. Ar putea fi vorba de un lat. *pillum, cf. pilla › piua, in loc de pila „stilp” si pilum „sulita”; in acest caz ar fi insemnat la inceput „piua”. Nu e o constatata o pronuntare patalizata, care ar proba acest etimon; in plus, se mai considera ca der. de la pil, cuvintele pilos (var. chilos), adj. (puternic, rezistent; incapatinat, indaratnic) si pilug (var. chilug, v. aici).
ET QUORUM PRAS MAGNA FUI (lat.) si in acestea am avut rol insemnat – Vergiliu, „Eneida”, II, 6. Astfel incepe Enea relatarea Razboiului troian. Cuvintele indica participarea totala a unei persoane la framantarile epocii.
bunciuc si buciuc n., pl. uri (turc. buncuk, tui ornat, d. pers. menguk, mica semiluna; rus. „buzduganu hatmanului Cazacilor”; ung. boncsok. V. bungeac). Sec. 18. Steag turcesc ori tataresc facut din jumatate de tui si si care are un insemn al marelui spatar, al ispravnicului de Focsani si al capitanului de lefegii. Capitania sau ispravnicia Focsanilor. Trupa de soldati, ramasita din marea capitanie a Focsanilor.
IMPORTANT, -A, importanti, -te, adj. Care are insemnatate, valoare; insemnat. ♦ (Despre persoane) De vaza; remarcabil, ilustru. ♦ (Ir.) Care se crede om de seama; plin de aroganta, ingamfat. – Din fr. important.
DUNGA, dunghez, vb. I. Tranz. si refl. A face ca un obiect sa aiba dungi. ♦ A insemna cu dungi. – Din dunga.
DETERMINA vb. 1. v. starni. 2. v. provoca. 3. v. impulsiona. 4. v. conditiona. 5. v. decide. 6. v. decide. 7. v. calcula. 8. a defini, a preciza, a stabili, (inv.) a margini, a raspica. (A ~ proprietatile metalelor.) 9. v. stabili. 10. a fixa, a hotari, a preciza, a stabili, a statornici, (inv.) a defige, a insemna, a statori. (au ~ un nou termen pentru ...) 11. v. complini.
pisc (piscuri), s. n. – 1. Cioc de pasari. – 2. Virf ascutit de munte. – 3. Prora. – 4. Partea de dinainte a carutei. Sl. pisku, care apare numai cu sensul de fluier, dar care ar trebui sa insemne si „pisc”, ca slov. pisk, ceh., pol. pisk (Cihac, II, 557; Tiktin). E dubletul lui plisc, s. n. (cioc), cu l expresiv; atit acest tratament cit si inrudirea evidenta cu pit(igoi) arata ca in rom. cuvintul a fost tratat drept expresiv, ca si cioc. Din acelasi etimon provine si piscoaie (var. piscoace, piscoci), s. f. (fluier de trestie), cf. pitigoaie; piscoi (var. piscoaie), s. n. (deschizatura prin care curge macinisul); piscui, vb. (Trans., Mold., a piui), din sl. piskati.
BRATOCEA, pas in Carpatii de Curbura, in V M-tilor Ciucas, pe valea superioara a Teleajenului, la 1.267 m alt., strabatut de o sosea modernizata. In sec. trecute a avut un rol insemnat pentru legaturile Brasovului cu Bucurestiul.
adnotez v. tr. (lat. adnoto, -are. V. notez). Insemn prin note, fac note (unei carti). – Rar anotez.
armatol m., pl. li (ngr. armatolos. V. martalog). Rebel din nordu Grecii in timpu dominatiunii turcesti: armatolii sau cleftii au avut un rol insemnat in razboiu independetei Greciii.
SEMNIFICA, pers. 3 semnifica, vb. I. Intranz. si tranz. A avea intelesul de..., a insemna. – Din fr. signifier, lat. significare (dupa semn).
FI vb. 1. v. trai. 2. v. dainui. 3. v. afla. 4. a se afla, a se gasi, a sta. (Plicul este pe masa nedesfacut.) 5. a se afla, a figura, a se gasi, a se numara. (A fi printre invitati.) 6. v. situa. 7. v. locui. 8. v. avea. 9. v. constitui. 10. v. insemna. 11. v. intampla. 12. v. proveni. 13. v. trebui. 14. v. costa.
ENTELEHIE s.f. Termen folosit de Aristotel, insemnand scopul launtric care ar sta la baza dezvoltarii materiei si ar determina in mod finalist intregul proces al dezvoltarii ei. [Gen. -iei. / < fr. entelechie, cf. gr. entelecheia – activitate].
PLASTIDE s.f.pl. Organite care se gasesc in protoplasma celulelor vegetale si care au un rol foarte insemnat in viata plantelor, ele formand substante organice din cele anorganice. [Sg. plastida. / < fr. plastides].
AS s. m. 1. moneda romana, la origine din bronz. 2. carte de joc pe care este insemnat un singur punct, avand valoarea cea mai mare. 3. (fam.) persoana care stapaneste foarte bine cunostintele dintr-un domeniu, care se distinge in mod special intr-o meserie. 4. (tenis de camp) ghemul (punctul) marcat direct din lovitura de serviciu. (< fr., lat. as)
SEMNIFICA vb. tr. a avea intelesul de...; a insemna. (dupa fr. signifier, lat., it. significare)
abras (est) si iabras (vest), -a adj. (turc. abras, d. ar. ebres, breaz, adica „insemnat, suspect”). Patat pe supt pintece ori pe supt coada, si deci urit: cal abras. Azi. Fig. Rau, veninos, afurisit: om abras. Adv. S' a purtat abras
LALEA (‹ tc.) s. f. Planta decorativa erbacee, vivace, din familia liliaceelor, originara din Europa, Africa de Nord, Asia Centrala si de Est (avand c. 100 de specii si cateva mii de hibrizi), cu tulpina inalta de 30-40 cm, frunze lanceolate, groase si flori mari, simple sau invoalte, campanulate etc., avand o gama foarte mare de culori (Tulipa). Se inmulteste de obicei prin bulbi, dar si prin seminte (mai ales in scopul obtinerii de noi soiuri). Infloreste primavara devreme. In Europa este cultivata de c. 500 ani, cea mai importanta cultivatoare fiind Olanda, unde s-au obtinut si un insemnat numar de noi soiuri.
CATASTIF, catastife, s. n. (Inv. si fam.) Registru, condica. ◊ Expr. A avea (pe cineva sau ceva insemnat sau scris) la catastif sau a trece (pe cineva sau ceva) la catastif = a avea sau a tine evidenta faptelor cuiva (spre a se razbuna pe el). [Var.: catastih s. n.] – Din ngr. katastihon.
CATASTIF, catastife, s. n. Registru, condica. ◊ Expr. A avea (pe cineva sau ceva insemnat sau scris) la catastif sau a trece (pe cineva sau ceva) la catastif = a tine evidenta faptelor cuiva (spre a se razbuna pe el). [Var.: catastih s. n.] – Ngr. katastihon.
MANN WIRD NIE BETROGEN, MAB BETRUGT SICH SELBST (germ.) nimeni nu te poate insela, te inseli numai tu insuti – Goethe, „Maximen und Reflexionen”. Daca ai cazut victima unei inselatorii, inseamna ca eroarea se afla in tine.
CHEMA, chem, vb. I. I. Tranz. 1. A spune, a striga, a comunica cuiva sa vina aproape sau intr-un anumit loc. 2. A pofti, a indemna (in mod oficial) pe cineva sa participe la o actiune, la un fapt; a solicita, a apela la... ♦ (Poetic) A evoca. 3. A ordona, a impune cuiva (in mod oficial) sa se prezinte intr-un anumit loc. ♦ Expr. A chema la ordine = a cere, a soma sa respecte anumite reguli de disciplina, liniste etc. A chema sub arme (sau sub drapel) = a) a incorpora (un contingent); b) a mobiliza armata. II. Refl. (impers.) A avea numele..., a se numi; a insemna, a se zice, a se socoti. ♦ Expr. Se cheama ca... = insemneaza ca..., vrea sa zica. – Lat. clamare.
GRAV, -A adj. 1. Care necesita o atentie deosebita, care poate avea urmari grele; greu. ♦ Serios, important, insemnat. 2. Serios, demn, sever; solemn, rigid. 3. Care apartine registrului de jos al scarii muzicale; profund, de bas. 4. Accent grav = accent purtat in unele limbi de o vocala deschisa. [< fr., it. grave, cf. lat. gravis – greu].
CHEMA, chem, vb. I. I. Tranz. 1. A spune, a striga, a comunica cuiva sa vina aproape sau intr-un anumit loc. 2. A pofti, a indemna (in mod oficial) sa participe la o actiune, la un fapt; a solicita, a apela la... ♦ (Poetic) A evoca. 3. A ordona, a impune cuiva (in mod oficial) sa se prezinte intr-un anumit loc. ◊ Expr. A chema la ordine = a cere sa se respecte disciplina si linistea. A chema sub arme (sau sub drapel) = a) a incorpora (un contingent); b) a mobiliza armata. A chema in judecata = a cita in fata justitiei. II. 1. Tranz. unipers. si refl. A se numi, a avea numele... 2. Refl. impers. (Fam.) A insemna, a se zice, a se socoti. ◊ Expr. Se cheama ca... = e vorba ca..., vrea sa zica. – Lat. clamare.
insemna, insemn, vb. I. I. Tranz. 1. A aplica, a pune un semn caracteristic de recunoastere. ◊ Expr. A insemna cu fierul rosu = a infiera. 2. A nota (prin scris sau prin alte semne grafice), a face o insemnare. 3. A delimita. II. Intranz. unipers. A avea un anumit inteles, o anumita semnificatie; a marca, a arata. ♦ (Despre cuvinte) A avea acceptia de..., a exprima un anumit inteles. ♦ A avea o anumita importanta, o anumita valoare. [Prez. ind. si: insemnez] – Lat. insignare sau in + semn.
MUNICIPIU, municipii, s. n. 1. Oras mare, avand un rol economic, social, politic si cultural insemnat; p. ext. administratia unui astfel de oras; municipalitate. 2. Nume dat oraselor romane (din Italia sau din imperiu) care aveau dreptul la autonomie in treburile interne. – Din lat. municipium.
AS s.m. 1. (Ant.) Moneda de bronz din vechea Roma. 2. Carte de joc pe care este insemnat un singur punct, socotita de obicei ca avand valoarea cea mai mare. 3. (Fig.) Persoana care stapaneste foarte bine cunostintele dintr-un domeniu oarecare sau care se distinge in mod special intr-o meserie. [< fr. as, it. asso, lat. as – moneda].
cariie (-ii), s. f. – Urma lasata pe trup de sudoare si murdarie, jeg. Lat. *carōnia, cf. it. carogna, fr. charogne, sp. carrona (REW 1707), toate su sensul primitiv de „cadavru”. Pe linga un sens secundar natural, de „puturos” (cf. port. carronho, valenc. carronya si v. engad. karuon „lenes”, cu aceeasi evolutie a rom. „puturos”), se pare ca a existat de asemenea o confuzie cu ideea de „riie”, al carei cuvint este aproape identic, cf. sp. carronar „a cauza riia”. Intrucit sp. rona inseamna firesc si riie si „jeg”, semantismul nu ofera nici o dificultate pentru rezultatul rom.
ALBO LAPILLO NOTARE DIEM (lat.) a insemna o zi cu o pietricica alba – A avea o zi buna. La romani era simbolul fericirii. V. si Nigro notanda lapillo.
cilibiu, -ie adj. (mai vechi celebiu, d. turc. celebi, domn, stapin, nobil; ngr. tselebis. Acest cuv. e luat de la Tatari, la care inseamna „teolog, savant” si era adresat fiilor sultanului, iar azi numai crestinilor, ca si domnule sau chir. Se zicea si´n Romania cilibi Ion, domnu Ion). Fam. Nobil, elegant, distins, civilizat, amabil. V. hagiu, jupin, arhon.
SEMNIFICATIV, -A adj. 1. care scoate ceva in evidenta, cu un inteles precis. 2. care are o semnificatie, plin de inteles, cu talc; expresiv. 3. insemnat; important. (dupa fr. significatif)
colmez v. tr. (it. colmare, a inalta, d. colmo, culmine, culme). Inalt nivelu pamintului facind ca apa sa-si depuna nomolu [!]. – S´ar putea zice si „a inalta”, ca it. colmare inseamna „a inalta” in general.
desghin (-nuri), s. n. – Cabriola, saritura. var. dezghin, dejghin. Tc. dezgin (Seineanu, II, 157; Lokotsch 527; Ronzevalle 93), cf. bg., sb. dizgin. Cuvintul turc inseamna „hat”, astfel incit este posibila o etimologie populara, care ar fi apropiat termenul de desghina „a separa, a desparti” (Tiktin).
insemnaT, -A, insemnati, -te, adj. 1. Care poarta un semn distinctiv. ♦ (Despre oameni) Care are un defect fizic, o infirmitate. 2. Important, de seama; insemnator. 3. Inregistrat, mentionat in scris. ♦ (Inv.) Desenat, pictat; imprimat. – V. insemna.
ARC, arcuri, si (2) arce, s. n. 1. Arma (primitiva) de aruncat sageti, alcatuita dintr-o varga flexibila usor incovoiata si o coarda prinsa de extremitatile vergii. ♦ P. a**l. Ceea ce are forma unui arc (1). Arcul sprancenei. 2. Portiune dintr-o circumferinta sau dintr-o linie curba. Arc de cerc. ♦ (Element de) constructie in forma arcuita. ◊ Arc de triumf = monument in forma de portic arcuit cu una sau mai multe arcade, ridicat in amintirea sau pentru sarbatorirea unui fapt insemnat. 3. Organ metalic elastic al unei masini sau al unui mecanism, care are proprietatea de a reveni la forma initiala dupa ce a fost supus unei solicitari. Arc de automobil. ◊ Expr. Parc-ar fi pe arcuri, se zice despre o persoana supla, sprintena. 4. (In sintagma) Arc electric (sau voltaic) = descarcare electrica foarte luminoasa care are loc intre doi electrozi prin care circula un curent de mare intensitate. 5. (Fiziol.; in sintagma) Arc reflex = ansamblul elementelor nervoase care asigura realizarea reflexelor. – Lat. arcus.
GONFALON s.n. Steag de razboi cu partea libera despicata (care reproducea stema posesorului, avand insa de obicei axul longitudinal al reprezentarilor heraldice perpendicular pe lance). ♦ Insemn al vechilor comune italiene sau al unor magistraturi din Italia (medievala). [< it. gonfalone].
auGUR1 s. n. (In antichitatea romana) Prevestire facuta de auguri2. ◊ Expr. A fi de bun (sau de rau) augur = a fi semn bun (sau rau), a insemna ca un lucru se va sfarsi in mod favorabil (sau nefavorabil). [Pr.: au-] – Fr. augure (lat. lit. augurium).
CENTENAR s.n. Implinirea a o suta de ani de la un eveniment insemnat; aniversare de o suta de ani. // adj., s.m. si f. (Cel) care are o suta de ani. [< lat. centenarius, cf. fr. centenaire].
calce (calce), s. f. – Galbenele (Caltha palustris). Probabil din lat. caltha, cuvint care apare la Plaut, si care inseamna „planta cu flori galbene”, cum sint intr-adevar galbenelele. Pentru a explica fonetismul, ar trebui plecat de la un der. *calthea › *calte (pentru te › ce, cf. arici). In general se admite ca acest cuvint calce reprezinta lat. calx, acuz. calcem (Candrea, Rom., XXXI, 273; Puscariu 256; REW 1534; Candrea-Dens., 215; DAR); insa semantismul este mai putin clar.
CONSEMNA, consemnez, vb. I. Tranz. 1. A trece anumite mentiuni in legatura cu un fapt juridic intr-un proces-verbal, intr-o minuta etc.; p. gener. A inregistra, a insemna, a nota. 2. A depune bani spre pastrare si fructificare la o organizatie de stat care are sarcina de conservare a sumelor de bani. 3. A interzice prin consemn iesirea militarilor din cazarma, din locul de stationare sau parasirea navei, pentru un anumit timp, din motive sanitare, disciplinare, securitate etc. – Con1 + semna (dupa fr. consigner).
insemna vb. I. tr. 1. a face un semn distinctiv. 2. a scrie. 3. a delimita. II. intr. a avea un anumit inteles; a marca. ◊ (despre cuvinte) a avea acceptia de... ◊ a avea o anumita importanta, valoare. (< lat. insignare)
SEMNIFICATIV, -A adj. 1. Cu un inteles precis, care arata ceva clar. 2. Care are o semnificatie, un inteles (ascuns), un talc; care arata ceva fara a fi nevoie de vorbe; expresiv. 3. insemnat, important. [Dupa fr. significatif, it. significativo].
colo (sud) si colo (nord) adv. (d. acolo, ca it. cola fata de pg. acola, sp. aculla, acolo). Acolo, nu aici. De colo pina colo, din acel loc pina´n acel loc. De colo colo, arata miscarea repetata: ce tot umblati de colo colo, mai baieti? Cind colo, arata surprinderea: Credeam ca-i aur. Cind colo, era argint! Credeam ca s´a suparat. Cind colo, mi-a si multamit [!], cit colo, arata aruncarea cu suparare: Mi-a dat un franc pe curcan, dar eu i l-am aruncat cit colo! A indraznit sa vie sa-mi ceara, dar eu l-am rapezit [!] cit colo! In colo, intr´acolo, in acea directiune: du-te´ncolo! (Du-te´ncolo! mai inseamna si „da-mi pace, lasa-ma in pace”). In alta privinta, alt-fel: om lenes, dar in colo bun. Vasile a imbatrinit, dar in colo tot vesel cum il stii, A da in colo, a arunca, a da d******i: ia da-l in colo pe individu cela! Mai in colo, mai pe urma, mai tirziu: mai in colo s´a facut hot. Din colo, dintr´acolo, din acea directiune: ma intorceam din colo. In coace si´n colo, V. coace si colea.
GRINDA ~zi f. Element de constructie (din lemn, beton armat, otel), avand lungimea mai mare in raport cu celelalte dimensiuni, care, pus la o constructie, serveste drept piesa de rezistenta. ◊ A insemna (sau a incresta) in ~ (ceva) a insemna pentru a nu uita ceva (important). [G.-D. grinzii] /<sl. grenda
beci (beciuri), s. n. – Subsol, pivnita. Probabil din cuman. bec „fortificat” (DAR, Puscariu, Lr., 315), cuvint oriental care s-a pastrat si in numele vechi al Vienei, tc. bec › rom. Beci (cf. Seineanu, II, 42). Der. becer, s. m. (sef peste bucatariile domnesti, dregator al curtii care, incepind cu sec. XVIII, exercita efectiv functia stolnicului); becerie, s. f. (bucatarie domneasca). Numele de becer (cf. pivnicer) se explica prin intrebuintarea data in mod traditional pivnitelor drept camara. Totusi, DAR da originea sa ca necunoscuta, si se gindeste numai la o posibila legatura cu germ. Zucker-backer. Nu este sigur, pe de alta parte, ca becer inseamna, „placintar”, cum gresit afirma DAR si Candrea; cf. Odobescu: becerul, adica bucatarul domnesc. Scriban propune ca etimon sb. pecar „brutar”.
LABAN (in ebr. „cel alb”) (in Vechiul Testament), fiul lui Batuel si fratele Rebecai. Bogat crescator de vite la Harar. Fiicele sale, Lia si Rahila, au fost cele doua sotii ale lui Iacov. In traditia iudaica este considerat un om viclean si rau. Numele lui inseamna „alb”, deoarece „straluceste de rautate”.
ASTA2, ASTA, astia, astea, pron. dem. 1. Acesta, aceasta. ◊ (Cu forma feminina si sens neutru) Lasa astea acum! (ISPIRESCU). ◊ Loc. adv. Cu toate astea = totusi. Pentru asta = de aceea. Cu asta = in acest mod. ◊ Expr. Asta e! sau asta-i! = a) iata care e cauza! b) ce-are a face, nu se poate! c) asa e! Asta-i asta! = acesta este momentul hotarator! Ce-i asta (de...)? = ce inseamna lucrul acesta? cum se explica? Asta-i stiut (sau stiuta) = este lucru bine cunoscut. 2. Asa ceva, un astfel de lucru. [Gen.-dat. sg.: astuia, asteia si asteia, gen.-dat. pl.: astora] – Lat. istum, ista.
art si hart n., pl. uri, si (mai vechi) arti si harti m. pl. (prescurtat din Artivur si -urt, numele cinelui [!] caruia, dupa credinta poporului, se inchina Armenii si porecla data Armenilor, d. ngr. Artzivurtzi, mgr. Artzivurion, iar acesta d. arm. aracayork, timpu din aintea [!] postului mare. A minca de frupt Mercurea si Vinerea „ca un cine [!]” inseamna „a te spurca”, ca adoratorii cinelui). Munt. Timpu cind se maninca carne si Mercurea, si Vinerea, ca' n saptamina a zecea inainte de Paste, a brinzei (cind nu se maninca carne, dar, se maninca lapte si oua), a Pastelui, a Rusaliilor si de la Craciun pina la Boboteaza: A minca hart ori de hart, a nu tinea postu. – Ghib. (Traista, 129) zice: „Saptaminii albe sau a brinzei ii precede o saptamina in care se maninca vristat; aceasta saptamina se cheama hirta. In aintea hirtei e cirneleaga. Tot cirneleaga e si saptamina intiia dupa Craciun. Cind cislegile tin numai cinci saptamini, avem saptamina intiia cirneleaga, a doua hirta, a treia cirneleaga, a patra hirta, iar a cincea a brinzei”. – Vechi si hirt, pl. uri. In Mold. hirta, pl. e.
ci si (vechi) ce conj. (lat. quid, de unde vine si ce, pron. Cp. si cu lat. quin etiam, ci inca). Dar: nu opt, ci zece: nu multe, ci mult. Nu numai, ci si; nu singur faptu cutare, ci inca: nu numai bun, ci si invatat. Fereste-te de a zice nu opt, dar zece, caci e dupa fr. mais, care e egal si cu „dar”, si cu „ci”. Noi avem, ca si Germanii, si int. lui aber, si al lui sondern. In limba vorbita, ci se suprima si poate fi insemnat mai bine prin doua puncte de cit prin virgula: nu opt: zece (sau, invers, numai pin [!] virgula: zece, nu opt). In exclamatiuni: ci taci odata sau si taci odata sau (mai bine) dar taci odata!
TOKUGAWA [tokugaua], familie nobiliara japoneza, ramura a clanului Minamoto. Membri ai acestei familii au fost shoguni intre 1603 si 1867, promovand o politica de mentinere a randuielilor feudale si de izolare a Japoniei. In acelasi timp, epoca T. a insemnat pentru Japonia o perioada de mare stabilitate politica, prosperitate economica si inflorire culturala. Mai importanti: Ieyasu (1603-1605/1616), fondatorul dinastiei; Iemistu (1623-1651); Ienobu (1709-1712); Yoshimune (1716-1745).
SCALA, LA ~ (Teatro alla Scala), cel mai insemnat teatru de opera italian, infiintat la Milano in 1776-1778 pe locul fostei bazilici Santa Maria alla Scala, dupa planurile lui G. Piermarini. Aici s-au reprezentat in premiera opere ale marilor maestri italieni (Rossini, Bellini, Donizetti si Verdi). Prima reprezentatie in 1778 cu o opera a lui A. Salieri, „Europa riconosciuta”. Pe scena sa au evoluat cei ma mari cantareti ai lumii, printre care si cantaretii romani Hariclea Darclee, Elena Teodorini, G. Gabrielescu, Nicolae Herlea s.a. Dintre dirijori: A. Toscanini, care a condus multa vreme orchestra teatrului, si romanul I. Perlea.
FIXA vb. 1. a imobiliza, a intepeni, a pironi, a prinde, (reg.) a protapi. (A ~ ceva in cuie.) 2. a prinde, a pune. (~ olanele pe casa.) 3. a intepeni, a pecetlui. (~ piatra pe mormant.) 4. v. asambla. 5. a se agata, a se prinde. (Vita de vie se ~ de araci.) 6. v. amplasa. 7. v. stabili. 8. v. posta. 9. v. atinti. 10. a-i ramane, (fig.) a se grava, a se imprima, a se intipari, a se pecetlui, a se sapa, (inv. fig.) a se tipari. (Cuvintele lui i s-au ~ in constiinta.) 11. v. ordona. 12. v. alege. 13. v. institui. 14. v. stabiliza. 15. a determina, a hotari, a preciza, a stabili, a statornici, (inv.) a defige, a insemna, a statori. (A ~ un nou termen.) 16. a preciza, a pune, a stabili. (A ~ un diagnostic.) 17. v. calcula. 18. a determina, a preciza, a stabili, a statornici. (Cum ati ~ concentratia vinului?) 19. v. consfinti.
staura (-r, at), vb. (Trans.) A privi cu teama sau cu mirare, a se minuna. Origine necunoscuta. Ar putea fi cuvint identic cu a astaura, vb. (Banat, a pindi, a urmari), pe care DAR il deriva de la staur „grajd”, presupunind ca inseamna „a urmari din grajd”, ipoteza greu de admis. Poate in loc de sgaura ‹ sgau, cf. sgii.
REPREZENTA, reprezint, vb. I. Tranz. 1. A avea forma sau infatisarea unui anumit obiect; a realiza (in miniatura) un obiect. ♦ A infatisa, a evoca ceva prin procedee plastice, grafice sau prin limbaj. 2. A interpreta pe scena o lucrare dramatica in fata publicului. 3. A actiona in numele unei persoane, al unei colectivitati, al unui stat in temeiul imputernicirii primite de la acestea sau de la lege; a avea un imputernicit sau un mandatar. ♦ A fi exponentul unui curent, al unei scoli etc., infatisand, intruchipand aspectele lor caracteristice, esentiale. 4. A constitui, a fi, a insemna. 5. A-si readuce in constiinta imaginea obiectelor sau a fenomenelor percepute anterior; p. ext. a-si imagina, a-si inchipui. 6. A exprima o legatura intre mai multe marimi printr-o relatie matematica. – Din fr. representer, lat. repraesentare.
COMPORTARE s. 1. comportament, conduita, purtare, (rar) purtat, (pop.) port, purtatura, (prin Olt.) sabas, (Olt.) umblet, (inv.) petrecere, politie. (Are o ~ corespunzatoare.) 2. apucatura, comportament, conduita, deprindere, maniere (pl.), moravuri (pl.), naravuri (pl.), obiceiuri (pl.), purtare, (pop.) moda, (Transilv.) pont, (inv.) duh, (turcism inv.) talam. (Ce inseamna aceste ~ari?) 3. atitudine, purtare, tinuta, (inv.) tarz. (O ~ demna, fara repros.) 4. v. atitudine.
A INSEMN/A insemn 1. tranz. 1) A evidentia printr-un semn distinctiv; a marca. 2) (informatii, imagini) A fixa (pentru sine) cu ajutorul unor semne grafice. 2. intranz. (despre obiecte, semne) A avea o anumita semnificatie; a fi dotat cu o semnificatie; a semnifica. [Si insemnez] /in + a semna
BOUR (lat. bubalus) s. m. 1. Specie de bovid salbatic disparut, socotit stramosul vitelor mari cornute; bou sur (Bos primigenius). Ultimele exemplare au existat pina in sec. 17 in Romania, Polonia si N Rusiei. 2. Vechea stema a Moldovei, reprezentind un cap de bour (1). 3. (Inv.) Fier (inrosit) cu care se insemnau vitele, raufacatorii etc.
PRINCIPAL, -A adj. 1. Cel mai insemnat, de capetenie, de frunte. 2. Propozitie principala (si s.f.) = propozitie care nu depinde din punct de vedere gramatical de alta propozitie dintr-o fraza si care are, la randul ei, subordonate. // s.n. (Art.) Ceea ce are o deosebita importanta, ceea ce este esential. [< fr. principal, it. principale, lat. principalis].
balamuc n., pl. uri (d. balmut, adica „locas al dezordinii”. Unii cred c’ar veni din Malamuc, o localitate de linga Gherghita, unde era balamucu care apoi s’a mutat la Marcuta, Bucuresti). Spital de nebuni. Fig. Taraboi, galagie, dezordine: ce inseamna balamucu asta?
anteriu n., pl. ie (turc. anteri, pop. antari, dupa numele poetului arabic Antar [sec. 6], care purta asemenea haina). O haina lunga si suptire [!] pe care o purtau boierii pe supt giubea, iar astazi numai preutii [!]. Munt. la ses (antiriu). Zabun femeiesc lung pina mai jos de genunchi. Vesta barbateasca cu minici. – In est antereu, pl. eie, care azi inseamna „haina scurta de siac suptire ornata cu saraduri”.
COTA, cotez, vb. I. Tranz. 1. A insemna, a marca, a numerota potrivit unei anumite ordini. 2. A stabili cursul actiunilor, titlurilor de creanta etc. (la bursa). ♦ A introduce efecte la bursa. ♦ Intranz. (Despre titluri, actiuni, hartii) A avea o anumita valoare, un anumit curs la bursa. 3. Fig. A aprecia, a pretui, a evalua, a considera. 4. A inscrie, pe un desen tehnic, prin linii si cifre, dimensiunile obiectului reprezentat. – Din fr. coter.
EVIDENT adj., adv. 1. adj. v. clar. 2. adj. accentuat, marcat, pronuntat, reliefat, vizibil. (Vorbea cu un ~ accent strain.) 3. adj. v. categoric. 4. adj. v. indiscutabil. 5. adj. apreciabil, categoric, considerabil, important, insemnat, mare, sensibil, simtitor, vadit, (livr.) manifest. (O ameliorare ~ a starii bolnavului.) 6. adj. v. indiscutabil. 7. adj. invederat, notoriu, patent, vadit, (fig.) patentat. (O hotie ~.) 8. adv. clar, limpede, (reg. inv.) acurat. (Este ~ ca ai dreptate.)
PRINCIPAL, -A I. adj. 1. cel mai insemnat, de capetenie, de frunte. ♦ in ~ = in special, mai ales. 2. propozitie ~a (si s. f.) = propozitie care nu depinde gramatical de alta propozitie dintr-o fraza. II. s. n. (art.) ceea ce are o deosebita importanta, ceea ce este esential. (< fr. principal, lat. principalis)
MEMORIAL, -A, memoriali, -e, s. n., adj. I. S. n. 1. Specie literara, asemanatoare cu insemnarile de calatorie si cu memoriile, care consemneaza observatii stiintifice, amintiri ori impresii personale asupra faptelor sau evenimentelor la care a participat cineva sau care s-au petrecut in timpul vietii cuiva. 2. (Inv.) Memorandum (1). 3. (Livr.) Monument ridicat in amintirea unui eveniment sau a unei personalitati. II. Adj. 1. Care este inregistrat in minte; din memorie (1). 2. Care serveste pentru a aminti un eveniment insemnat, o persoana etc.; comemorativ. [Pr.: -ri-al] – Din germ. Memorial, fr. memorial, lat. memorialis.
SEMNIFICATIE s. 1. (LINGV.) acceptie, continut, insemnare, inteles, sens, valoare, (rar) semantica, semantism, (inv.) noima, simt, talc. (~ unui cuvant.) 2. (SEMIOTICA) denotatie. (~ si conotatie.) 3. inteles, ratiune, rost, sens, talc, (inv. si pop.) mestesug, (pop.) noima, (Mold. si Munt.) merchez, (inv.) tocmeala. (Ce ~ are aceasta afirmatie?) 4. inteles, mesaj, sens, talc, (inv.) socoteala. (~ adanca a unei poezii.) 5. sens, talc, (fig.) pret. (Iscat-am frumuseti si ~ii noi.) 6. importanta, insemnatate, sens, valoare, (fig.) pret. (a actului Unirii.)
beci (beciuri), s. m. – Berbec tinar, de doi ani. – Mr. beci. Bg., sb. bice „taur tinar”, sb. bicij „taurin”. Schimbarea semantica, desi curioasa, este aceeasi ca in cazul lui buhai, care inseamna totodata si „taur” si „berbec”. Diculescu, Elemente, 444, crede ca este reprezentant al gr. βηϰίον „oaie tinara” si legat de it. becco. Puscariu 198 de asemenea il lega de it., dar il considera rezultat al lui (ber)beculus, care ar fi trebuit sa dea *bechi; insusi autorul si-a abandonat ipoteza in DAR; cf. REW 9270 si 1020a. Capidan, Dacor., IV, 444, se refera la sl. belce, de la belu „alb”, ipoteza putin verosimila. Cf. bic.
ciopata (ciopati), – Bucata, felie de carne. – Var. cioparta, cioparta, ciopirta. Mag. csapat „gramada”, care inseamna si „turma” (DAR). R din var. se explica probabil prin confuzie cu mag. csoport „turma” (› ciopor). Se foloseste de preferinta la pl. Der. ciopatica, s. f. (dans tipic); ciopatai, s. f. pl. (labe); ciopirtac, adj. (care are coada taiata); ciopirlac, s. n. (bat); ciopirti (var. ciopirti, ciocirti, ciocilti, ciopati), vb. (a taia, a face bucati; a transa); ciopirteala (var. ciocirteala), s. f. (taiere in bucati); ciocirt (var. ciortan), s. m. (varietate de ciuperci); ciopirtel, s. m. (planta, Celosia cristata).
cneaz m., pl. cneji (vsl. knenzi, hunenzi si kunengi, rus. kneazi, d. vgerm. kuning, care vine d. kuni, neam, rasa: ngerm. konig, ol. koning, engl. king, rege. V. si chinez 1). Numai in doc. slavonesti. Mosnean, mai ales in actele in care el se vinde ca „ruman [!]”, pin [!] urmare, om liber, megias, (Giur. 74). Nu exista nici o relatiune intre denumirea de „cneaz” si calitatea de judecator ori intinderea proprietatii si un anumit fel de proprietate. Cneji is de o potriva [!] atit proprietarii mari, cit si cei mici. Cneaz inseamna „stapin de ruman” (Giur. 77-77). Cneaz e omu liber fara dregatorie (89). Cnejii reprezenta [!] clasa stapinitoare si-s mai vechi in Tara Romaneasca de cit cei cu acelasi nume in Ungaria si Polonia, unde intelesu acestui cuvint a suferit schimbari insemnate. In Ungaria, cnejii au fost inlocuiti in stapinirea satelor si mosiilor lor de catre cuceritorii Unguri. Dupa deposedare, numele lor a continuat insa a se da celor insarcinati de noii stapini cu administrarea satelor romanesti (Giur. 91-92). Azi. Principe rusesc si titlu de nobleta. V. judec 1.
brinza f., pl. inuz. e (met. din lat. zaberna, din care pe de o parte, s’a facut zagirna, torba de pus brinza la scurs, iar pe de alta zbirna, apoi brinza, de unde si ung. brindza, slovac. si rut. bryndza, pol. brendza. Tot asa: rus. dial. paner, brinza, it. „paner”; lat. mantica, desag., sp. manteca, unt; rom. ghiveci, oala si „un fel de mincare”, sau canura care la inceput insemna „teava”, apoi „firu infasurat pe aceasta teava”. Cp. si cu sfarog si sifon.). O substanta alba consistenta care se scoate din lapte (Cind lasi laptele crud doua zile zile intr’o oala, se formeaza la suprafata smintina. Dupa ce iei smintina cu lingura si ajungi la zer, pui oala sa se’ncalzeasca linga foc, dar nu sa fearba. Astfel, brinza se intareste. Luind oala si rasturnind-o intr’o pinza zeru se scurge, si ramine brinza curata). Fig. Iron. A nu face brinza intr’o afacere, a nu reusi. A strica brinza pe cineva, a te certa, a rupe relatiunile cu el. Nu e nici o brinza de capu lui (ori de el), nu valoreaza nimic. V. cas, urda, telemea.
STATORNICI vb. 1. v. stabili. 2. a (se) stabili, (fig.) a (se) introna. (Intre cele doua state s-au ~ relatii prietenesti.) 3. a determina, a fixa, a preciza, a stabili. (Cum ati ~ concentratia vinului?) 4. v. consfinti. 5. a se incuiba, a se inradacina, (fig.) a se inteleni. (Un obicei care s-a ~.) 6. (fig.) a se impamanteni, a se incetateni. (S-a ~ urmatoarea practica ...) 7. v. institui. 8. a determina, a fixa, a hotari, a preciza, a stabili, (inv.) a defige, a insemna, a statori. (A ~ un nou termen.) 9. v. ordona. 10. v. orandui. 11. v. permanentiza.
SENS s. I. 1. (LINGV.) acceptie, continut, insemnare, inteles, semnificatie, valoare, (rar) semantica, semantism, (inv.) noima, simt, talc. (~ul unui cuvant.) 2. v. semnificatie. 3. coerenta, logica, noima, sir. (Vorbeste fara ~.) 4. justificare, logica, motivare, noima, ratiune, rost, temei. (Nu vad ~ul acestei decizii.) 5. inteles, mesaj, semnificatie, talc, (inv.) socoteala. (~ul adanc al unei poezii.) 6. semnificatie, talc, (fig.) pret. (Iscat-am frumuseti si ~uri noi.) 7. v. scop. 8. importanta, insemnatate, semnificatie, valoare, (fig.) pret. (~ul actului Unirii.) II. 1. directie, parte. (In ce ~ o iei?) 2. directie, latura, parte. (Din toate ~urile veneau spre noi.) 3. cale, directie, linie. (Ce ~ va urma aceasta dezvoltare?) 4. directie, linie, orientare. (~ul luat de un fenomen.) 5. chip, fel, gen, maniera, mod, (rar) spirit. (Se pot face si alte observatii in acelasi ~.)
TEMEI ~iuri n. 1) Element esential de temelie; parte fundamentala. A surpa ~iurile vechi. ◊ De ~ a) de baza; fundamental; b) serios; c) insemnat. Fara (sau lipsit) de ~ lipsit de baza reala; neintemeiat. Cu ~ a) care se sprijina pe o baza solida; in mod solid; cu temeinicie. A pune ~ pe ceva (sau pe cineva) a se bizui pe ceva (sau pe cineva); a conta. 2) Fenomen care provoaca sau determina aparitia efectului; pricina; motiv; cauza. ◊ Cu tot ~iul avand destule motive; pe deplin justificat. 3) pop. Partea centrala a unui fenomen in desfasurare; toi. ~iul iernii. ~iul mesei. /<sl. temeli
ciclu n., pl. uri si e (vgr. kyklos, ruda cu lat. circus, cerc, inel). Period [!] dupa care aceleasi fenomene astronomice se reproduc in aceiasi ordine: ciclu lunar, solar. Grup, sir, serie (de poeme epice cu acelasi subiect, de conferente [!], s. a.): ciclu breton. – Ciclu lunar e de 10 ani, dupa care fazele lunii revin la aceleasi epoci. Se mai numeste si numar de aur, fiind-ca Atenienii, entuziasmati de aceasta descoperire, datorita astronomului Metone (432 in ainte [!] de Hristos), insemnara cu litere de aur pe table de marmura proprietatile ciclului lunar. – Ciclu solar e de 18 ani, dupa care anu incepe cu aceleasi zile. Era crestineasca incepind in al zecelea an al ciclului, daca vrei sa afli numaru ciclului unui an, adaugi 9 la anu de care e vorba si imparti suma pin [!] 28.
sine pron. – El insusi. Lat. se, modelat ca mine, tine, pentru a evita prezenta unui cuvint monosilabic in pozitie tonica, cf. lat. sese, sp. consigo. Se foloseste ca mine (pron. pers. de persoana a-III-a, la cazurile prepozitionale; inv., acuzativ fara prep.); dar a ajuns sa insemne „cuget launtric”, sens cu care se foloseste ca s.: in sinea lui ‹ in sine „inlauntrul sau”, in sinea mea „pentru mine” etc.; si, de asemeni, cu posesivul enclitic in sine-mi, in sine-ti, in sinesi. In sec. XIX s-a folosit pentru a traduce pref. auto-; sineiubire (egoism); sinestatator (autonom) etc. Dintre aceste formatii s-au pastrat in limba numai sinucidere si sinucigas.
descaleca (descalec, descalecat), vb. – 1. A se da jos de pe cal. – 2. A popula, a se aseza intr-un loc determinat. – Var. descalica. Mr. discalic. De la incaleca, dupa echivalenta incuia-descuia, imbraca-desbraca, etc. Totusi, se are in vedere adesea posibilitatea unui lat. *discaballiāre (Candrea-Dens., 214; REW 1439; Tiktin; Candrea), cf. sp. descabalgar; ipoteza putin probabila, mai ales daca se tine seama de conservarea lui i aton. Cel de al doilea sens se datoreaza desigur unei influente turanice, caci se stie ca anumite semintii turanice traiau in corturi portabile si ca, pentru ele, „a descaleca” insemna a alege un loc pentru a-l popula provizoriu. – Der. descalecat, s. n. (actiunea de a descaleca; intemeiere, colonizare); descalecator, s. m. (intemeietor); descalecatura, s. f. (inv., intemeiere).
bour m. (lat. bubalus, bivol, de unde s’a facut bualu, buaru, apoi buar, buor, boor si bor, iar azi bour, ca nour si nor din nubilum. V. bivol 1). 1) Un fel de bou salbatic (bos urus) care traia in mare numar pin codrii din centru Europei si pin Moldova. Ultimu a fost omorit la 1627 in Polonia. Romanii, dupa Germani, il numeau urus, iar Cezar (B. G. VI, 28) zice ca pe timpu lui erau multi bouri in codru care se intindea din Bavaria pina in Dacia (Hercynia silva). Adeseori a fost confundat cu zimbru (care traia si el pe la noi). Marca Moldovei si a Mecklemburgului era un cap de bour. 2.) Danga (pe care era gravat un cap de bour) cu care se insemnau vitele, criminalii stilpii si copacii de hotar. 3.) Copac lasat ca semn de hotar intr’o padure. 4) Bir pe vin (pin insemnarea butoaielor cu dangaua cu capu de bour). 5) Trans. (bor). Melc (pin aluz. la coarne). Adj. Vechi. (Dos. Nec.). Coarne boure, coarne curbe si mari (de ex., ca cele de cerb).
A COTA ~ez 1. tranz. 1) A insemna cu cote; a numerota conform unei anumite ordini. 2) (cursul la bursa al actiunilor, titlurilor de creanta etc.) A stabili pornind de la valoarea reala si de la valoarea de piata. 3) fig. (persoane) A trata cu consideratie; a aprecia; a considera; a respecta; a stima; a pretui. 4) (dimensiuni ale unor obiecte) A marca pe un desen tehnic. 2. intranz. (despre hartii de valoare, actiuni etc.) A avea o anumita valoare la bursa. /<fr. coter
clepsidra f., pl. e (vgr. klepsydra). Ceasornic de apa. – In vechime, era un vas transparent, din care se scurgea apa intr´un timp anumit si care avea pe el o scara cu mici diviziuni; pe urma scara a fost inlocuita cu´n cadran; apa scazind, scobora cu ia [!] un corp plutitor legat de un fir infasurat pe axa de care era fixat aratatoru cadranului. Mai tirziu, clepsidrele ajunsera adevarate ceasornice de apa, cu roate dintate, cadran si minutare, cum era acel trimes de Harunal-Rasid lui Carol cel mare. Si astazi se intrebuinteaza clepsidrele (dar cu nisip in loc de apa, si in acest caz nu se mai potriveste numele, ca -ydra, derivat din ydor, inseamna „apa”).