Rezultate din textul definițiilor
TRANSFORMATIONAL, -A, transformationali, -e, adj. (Lingv.; in sintagma) Gramatica transformationala = gramatica ce isi propune gasirea unor structuri de adancime care, prin transformari succesive, sa permita obtinerea tuturor constructiilor corecte posibile intr-o limba. [Pr.: -ti-o-] – Din engl. transformational, fr. transformationnel.

SCOP, scopuri, s. n. Tinta, obiectiv catre care tinde cineva; ceea ce isi propune cineva sa infaptuiasca; tel. ◊ Loc. prep. In scopul... = in vederea..., in interesul..., pentru... [Var.: (inv.) scopos s. n.] – Din ngr. skopos.

FENOMENOLOGIE s. f. 1. Curent in filozofie care isi propune sa studieze fenomenele constiintei prin prisma orientarii si a continutului lor, facand abstractie de omul real, de activitatea lui psihica concreta si de mediul social. 2.(La Hegel) Teorie filozofica in care se afirma primatul constiintei asupra existentei si se incearca in mod rational descrierea procesului dezvoltarii constiintei. 3. Studiu descriptiv al unui ansamblu de fenomene, asa cum se manifesta ele in timp si spatiu. – Din fr. phenomenologie.

PEISAGISTIC, -A, peisagistici, -ce, adj. 1. Care apartine peisajului (1), privitor la peisaj, de peisaj. ♦ (Substantivat, f.) Peisaj (1). 2. (Despre pictura, opere literare sau muzicale) Care isi propune cu precadere descrierea unor privelisti din natura. ♦ (Substantivat, f.) Ramura a picturii care cuprinde peisajul (2). [Pr.: pe-i-] – Peisagiu + suf. -istic.

PROGRAMATIC, -A, programatici, -ce, adj. Care cuprinde un program (2), privitor la un program; inscris, fixat intr-un program, care se desfasoara conform programului. ◊ Muzica (sau lucrare, compozitie etc.) programatica = muzica, lucrare, compozitie care isi propune sa ilustreze o tema data. – Din germ. programmatisch.

PSIHANALIZA s. f. 1. Ansamblul conceptiilor lui Freud privind viata psihica constienta si inconstienta, dupa care tendintele sau dorintele profunde ale individului vin in conflict cu convingerile sale morale si sunt alungate in subconstient, de unde tind sa reapara sub o forma travestita. 2. Metoda de analiza psihologica si de tratament al bolilor neuropsihice, care isi propune, prin diverse probe (asociatii de cuvinte, relatari de vise, interpretari de figuri confuze etc.), sa descopere cauzele nevrozelor si psihozelor si sa vindece aceste boli. – Din fr. psychanalyse.

CINE-VERITE s. n. (Cin.) Gen de cinematografie care acorda mare importanta improvizatiei si isi propune sa surprinda realitatea in toata spontaneitatea ei. [Pr.: sineverite] – Cuv. fr.

REIONISM s. n. Miscare in artele plastice din Rusia, la inceputul sec. XX care isi propunea sa sugereze in pictura a patra dimensiune, sa dea impresia ca opera ar fi atemporala si aspatiala. – Din fr. rayonnisme.

SCULPTURA, sculpturi, s. f. 1. Ramura a artelor plastice care isi propune sa creeze imagini artistice in trei dimensiuni, prin cioplirea sau modelarea unui material. ♦ Fel de a sculpta caracteristic unei scoli, unei epoci, unui popor sau unui sculptor. 2. Opera artistica din domeniul sculpturii (1), lucrare a unui sculptor; ornament sculptat. – Din fr. sculpture, lat. sculptura.

STRUCTURALISM s. n. Teorie lingvistica contemporana care sustine ca limba este un sistem autonom, ca alcatuieste o structura in care diversele parti se afla in relatii si se conditioneaza reciproc. ♦ P. gener. Teorie si metoda aplicata in domeniul unor stiinte umaniste, care isi propun sa descopere si sa descrie sistemele de relatii din stiinta data. – Din fr. structuralisme.

IMPOSIBIL adj., adv. 1. adj. irealizabil, nerealizabil, (inv.) neputincios. (isi propune un tel ~.) 2. adj., adv. exclus. (Rezolvarea aceasta este ~.) 3. adj. v. nesuferit.

ALCHIMIE f. (in evul mediu) Stiinta oculta care isi propunea prefacerea metalelor ordinare in aur si aflarea elixirului vietii. [G.-D. alchimiei] /<fr. alchimie, lat. alchemia

CONCLAV ~e n. 1) Intrunire a c**********r in vederea alegerii unui nou papa. 2) Sala in care are loc o astfel de intrunire. 3) iron. Adunare care isi propune sa rezolve false probleme. /<fr., lat. conclave

MANIFEST1 ~e m. 1) Declaratie publica solemna prin care un guvern, o personalitate sau o grupare politica isi propune programul sau sau isi justifica pozitia sa. 2) Expunere teoretica lansata de o miscare literara. /<lat. manifestum, fr. manifeste

CINE-VERITE s.n. Metoda in cinematografie care isi propune sa surprinda o realitate cat mai nealterata, mai putin artificiala; cine-adevar. [< fr. cine-verite – cinematograf-adevar].

CRANIOSCOPIE s.f. Disciplina care isi propune sa determine calitatile intelectuale si morale dupa forma craniului. V. frenologie. ♦ Examinare a craniului. [Gen. -iei. / < fr. cranioscopie, cf. gr. kranion – craniu, skopein – a privi].

INSTRUMENTALISM s.n. 1. Conceptie filozofica idealist-subiectiva, varianta a pragmatismului, care considera ca notiunile, categoriile si teoriile stiintifice sunt simple „instrumente” si „chei” utile, fara sa aiba valoare reflectorie in raport cu realitatea obiectiva. 2. Scoala formalista in poezie care isi propune sa creeze efecte lirice prin combinatii sonore muzicale, expresive. V. simbolism (1) [in DN]. [Cf. fr. instrumentalisme, engl. instrumentalism, germ. Instrumentalismus].

NEUROCIBERNETICA s.f. Disciplina noua care isi propune sa cerceteze activitatea creierului, ca organ al gandirii, cu ajutorul mijloacelor ciberneticii. [Gen. -cii. / < fr. neurocybernetique].

PANENTEISM s.n. Conceptie panteista care isi propune sa faca o sinteza din principiile teismului si ale panteismului. [Cf. fr. panentheisme, it. panenteismo].

PSIHOLOGIE s.f. 1. Stiinta care are ca obiect studierea activitatii psihice a omului, a starii si a insusirilor sale psihice. 2. Structura psihica a unui individ, a unei colectivitati. ◊ Psihologie sociala = latura a vietii sociale a societatii care, impreuna cu ideologia si cu stiintele naturii, alcatuieste constiinta sociala; psihologia artei = disciplina care isi propune examinarea structurilor psihologice definitorii pentru crearea si receptarea valorilor artistice. [Gen. -iei. / < fr. psychologie, cf. gr. psyche – suflet, logos – studiu].

REIONISM s.n. Miscare in artele plastice din Rusia de la inceputul sec. XX, care isi propunea sa sugereze in pictura a patra dimensiune, sa dea impresia ca opera ar fi atemporala si aspatiala. [Scris si rayonnism, pron. -re-io-. / cf. fr. rayonnisme].

UNANIMISM s.n. Miscare literara din Franta de la inceputul sec. XX, care isi propunea sa exprime in mod global diversitatea de sentimente si de impresii a unor largi grupuri umane. [< fr. unanimisme].

VORTICISM s.n. Miscare artistica de avangarda, aparuta in Anglia in al doilea deceniu al sec. XX, care isi propunea organizarea formelor intr-un sistem de unghiuri si de curbe in jurul unui punct determinat. [Cf. engl. vorticism, it. vorticismo < lat. vortex – vartej].

glotocronologie s.f. Metoda lingvistica bazata pe statistica lexicala, care isi propune sa dateze limbile primitive. (< fr. glottochronologie)

VERISM s.n. Curent artistic si literar aparut in Italia in sec. XIX, tributar influentei naturalismului francez, care isi propune sa prezinte realitatea asa cum este, fara a exclude aspectele vulgare si hidoase. [Cf. it. verismo, fr. verisme].

BIONICA s.f. Ramura a ciberneticii care isi propune sa introduca principiile de functionare a sistemelor vii (in special ale creierului) in electronica. [< fr. bionique].

BRIGADA s.f. 1. Echipa organizata pentru anumite sarcini de productie. ◊ (Iesit din uz) Brigada artistica (de agitatie) = echipa artistica de amatori (care, in programe scurte, isi propuneau sa faca agitatie politica in jurul problemelor importante din viata unei colectivitati). 2. Unitate militara compusa din doua sau trei regimente din aceeasi arma. 3. Subunitate silvica formata din mai multe cantoane (2) si supravegheata de un brigadier silvic. [Pl. -gazi, -gade. / < fr. brigade, rus. brigada].

PEISAGISTIC, -A adj. Referitor la peisaj. ♦ (Despre pictura, opere literare sau muzicale) Care isi propune cu precadere descrierea unui peisaj. [Cf. it. paesaggistico].

REALISM s.n. 1. Curent in arta si in literatura care promoveaza intelegerea adanca si redarea realitatii obiective in trasaturile ei tipice. ♦ (In ideologia marxista) Realism socialist = concept estetic desemnand tipul de arta care isi propune reflectarea veridica, istorica concreta a realitatii in dezvoltarea ei. ♦ Noul realism = curent artistic marturisind predilectie pentru folosirea nemijlocita a obiectelor aflate in preajma artistului (afise decupate, fragmente de fotografii sau texte, tuburi de culoare etc.), care se aplica prin lipire pe tabloul-obiect. ♦ (Curent) Atitudine care tine seama de realitate; simt al realitatii. 2. Conceptie opusa idealismului subiectiv prin teza conform careia lumea externa are o realitate independenta de subiectul cunoscator. [Cf. fr. realisme].

ANTIROMAN s. n. gen de roman care isi propune sa reflecte realitatea nuda, fara semnificatii. (< fr. antiroman)

BEHAVIORALISM s. n. directie politologica americana care isi propune sa cerceteze comportamentul politic. (dupa amer. behavioral sciences)

CINE-VERITE s. n. gen cinematografic care isi propune sa surprinda o realitate cat mai autentica. (< fr. cine-verite)

CONSUMERISM s. n. miscare de mase care isi propune apararea intereselor consumatorului fata de abuzurile specifice societatii de consum, precum si imbunatatirea calitatii vietii cetatenilor. (cf. engl. consumer, consumator)

COSMOBOTANICA s. f. ramura a exobiologiei care isi propune sa produca alimente de natura vegetala in conditiile sistemului biologic inchis de la bordul navelor cosmice. (< cosmo- + botanica)

DIDACTIC, -A I. adj. de, pentru invatamant, referitor la invatamant. ◊ destinat instruirii. ♦ literatura ~a = gen de literatura care isi propune sa instruiasca, sa informeze, sa educe moral. ◊ (peior.) arid, sec. II. s. f. disciplina pedagogica care studiaza principiile si metodele de invatamant. (< fr. didactique, gr. didaktikos)

FARMACOVIGILENTA s. f. disciplina medicala care isi propune sa atraga atentia asupra efectelor nocive ale medicamentelor. (< fr. pharmacovigilance)

FIZIOLOGIE s. f. 1. stiinta care studiaza functiile vitale ale organismului animal si vegetal. 2. specie literara care isi propune observarea si studierea obiectiva a unui caracter (1), a unei situatii semnificative. (< fr. physiologie)

INSTRUMENTALISM s. n. 1. conceptie idealist-subiectiva, varianta a pragmatismului, care considera ca notiunile, categoriile si teoriile stiintifice sunt simple „instrumente” si „chei” utile, fara sa aiba valoare reflectorie in raport cu realitatea obiectiva. 2. scoala formalista in poezie care isi propune sa creeze efecte lirice prin combinatii sonore muzicale, expresive. (< fr. instrumentalisme)

LOCALISM s. n. 1. caracter local. 2. explicare a inefabilului unei opere literare prin datele geografice si sociale generale. 3. folosire a unor cuvinte numai local. 4. orientare sociopedagogica din prima jumatate a sec. XX care isi propunea valorificarea conditiilor locale in procesul educativ. (< germ. Lokalismus)

NATURALISM s. n. 1. curent, tendinta in arta si literatura care isi propune reproducerea obiectiva a realitatii, acordand preferinta aspectelor urate, vulgare ale naturii omenesti. 2. curent literar aparut in Franta in a doua jumatate a sec. XIX sub influenta scientismului si pozitivismului, care sustinea ideea determinismului social si biologic in explicarea caracterelor umane. 3. stil ornamental caracterizat prin motive inspirate din natura. 4. doctrina potrivit careia nu exista supranatural, natura existand prin ea insasi, printr-un principiu imanent ei. 5. doctrina dupa care viata morala trebuie sa se conformeze legilor naturii. (< fr. naturalisme)

NEUROCIBERNETIC, -A I. adj. referitor la neurocibernetica. II. s. f. disciplina care isi propune sa cerceteze cu ajutorul mijloacelor cibernetice activitatea creierului, ca organ al gandirii. (< fr. neurocybernetique)

ORTOPSIHOLOGIE s. f. disciplina psihoeducativa care isi propune corectarea sau dirijarea spre anumite scopuri practice a gandirii si activitatii. (< fr. orthopsychologie)

PASTORAL, -A I. adj. 1. de pastor; (p. ext.) campenesc, rustic. ♦ gen ~ = gen literar sau muzical de inspiratie campestra, care isi propune sa redea scene simple si vadit naive din natura. 2. care apartine pastorilor, preotilor. II. s. f. 1. scena idilica, campeneasca in creatia trubadurilor si truverilor. 2. opera dramatica, lirica sau muzicala apartinand genului pastoral. 3. mesaj al unui episcop adresat preotilor si credinciosilor in anumite ocazii. (< fr. pastoral, lat. pastoralis, it. pastorale)

PEISAGISTIC, -A I. adj. referitor la peisaj. ◊ (despre pictura, opere literare sau muzicale) care isi propune cu precadere descrierea unui peisaj. II. s. f. ramura a picturii cuprinzand genul peisajului. (< it. paesaggistico)

PSIHANALIZA s. f. conceptie psihologica a lui Freud si a adeptilor sai, care isi propune sa dezvaluie rolul diverselor niveluri ale psihicului si dinamica raporturilor dintre constient, inconstient, subconstient, afirmand ca dorintele care vin in conflict cu normele sociale si cu principiile morale ale persoanei sunt supuse refularii si alungate in subconstient; freudism. ◊ metoda psihoterapeutica corespunzatoare. (< fr. psychanalyse)

REIONISM s. n. miscare in artele plastice din Rusia, de la inceputul sec. XX, sinteza intre cubism, f******m si orfism, care isi propunea sa sugereze, in pictura, a patra dimensiune, cultivand o compozitie structurata din raze colorate. (< fr. rayonnisme)

SOFROLOGIE s. f. disciplina medicala care isi propune o intarire a organismului uman prin aducerea acestuia prin anumite exercitii intr-o stare totala de relaxare fizica si psihica. (< fr. sophrologie)

TARANISM s. n. 1. curent politic si ideologic, aparut in Romania la sfarsitul sec. XIX, care pornea de la ideea rolului conducator al taranimii, considerata ca o clasa sociala unitara, intr-un stat preponderent agrar. 2. curent aparut in gandirea economica dupa primul razboi mondial, care isi propunea sa studieze legile de dezvoltare in economiile agrare pe baze specifice, independent de doctrina generala a economiei politice. 3. tendinta a unor scriitori de a-si alege motive de inspiratie din viata satului. 4. vorba, fapta, comportare grosolana. (< taran/ime/ + -ism)

UNANIMISM s. n. orientare literara din Franta de la inceputul sec. XX care isi propunea sa exprime in mod global diversitatea de sentimente si de impresii a unor largi grupuri umane. (< fr. unanimisme)

VERISM s. n. curent artistic si literar aparut in Italia la sfarsitul sec. XIX, care, sub influenta naturalismului francez, isi propunea sa prezinte realitatea vietii cotidiene, intemeiata pe observatie si analiza, pe veridicitate. (< it. verismo, fr. verisme)

VICTIMOLOGIE s. f. 1. studiu (psihiatric) al victimelor. 2. curent in criminologie care isi propune sa studieze rolul victimei in geneza si producerea infractiunii. (< fr. victimologie, germ. Viktimologie)

ALCHIMIE s. f. Doctrina si activitate mistica in antichitate si in evul mediu, care isi propunea sa prefaca metalele simple in aur si argint si sa dea oamenilor tinerete vesnica; unele rezultate ale alchimistilor au constituit inceputurile chimiei stiintifice. – Fr. alchimie (lat. lit. alchemia).

REVOLUTIA DIN 1905-1907 DIN RUSIA, ansamblu de actiuni ca urmare a crizei economice din 1900-1903, agravata de pierderile suferite in Razboiul Ruso-Japonez (1904-1905). A inceput prin manifestatia pasnica din 9/22 ian. 1905, de la Sankt-Petersburg, reprimata violent („Duminica sangeroasa”), careia i-a urmat in primavara si vara anului 1905, mari greve politice, in principalele centre industriale si puternice rascoale taranesti in regiunea Volgai. Au avut loc framantari in randurile armatei, culminand cu rascoala din iun. 1905 a marinarilor de pe cuirasatul „Potemkin” din flota Marii Negre. Revolutia isi propunea rasturnarea tarismului, confiscarea pamanturilor mosieresti, ziua de munca de opt ore. In toamna lui 1905 miscarea revolutionara s-a extins in toata tara, creandu-se detasamente de muncitori inarmati. In oct., in urma unei puternice geve generale, tarul Nicolae II a dat la 17/30 oct. un manifest in care fagaduia satisfacerea unor revendicari general-democratice si convocarea Dumei de Stat. Miscarile au continuat, culminand cu insurectia armata din dec. 1905. Dupa infrangerea ei la Moscova, revolutia a intrat in declin, fiind, pana in 1907, inabusita.

OFERI vb. 1. v. da. 2. a da. (isi ~ reciproc buchete de flori.) 3. v. darui. 4. (rar) a propune. (A ~ ceva spre vanzare.) 5. a da, a plati. (Cat ~ pe marfa mea?) 6. a infatisa, a prezenta. (Valea Oltului ~ privelisti minunate.)

INITIATIVA, initiative, s. f. Faptul de a propune, de a organiza sau de a incepe o actiune, antrenand dupa sine si pe altii; insusirea celui care indrazneste sau este dispus sa intreprinda cel dintai ceva, din indemn propriu. ◊ Expr. Din proprie initiativa = fara a fi indemnat sau silit de altul. [Pr.: -ti-a-] – Din fr. initiative.

INTENTIE, intentii, s. f. Dorinta, gand de a face, de a intreprinde ceva; proiect, plan. ◊ Loc. adv. Cu intentie = intentionat, inadins. Fara intentie = involuntar, fara sa vrea. ◊ Loc. conj. Cu intentia sa... (sau, loc. prep., cu intentia de a...) = cu gandul, in dorinta de a... ◊ Expr. A face cuiva proces de intentie = a invinui pe cineva de ganduri pe care nu le-a avut. A avea intentii serioase (cu)... = a) a fi decis sa realizeze ceea ce si-a propus; b) a fi decis sa contracteze o casatorie. ♦ (Jur.) Atitudine psihica a unei persoane care isi da seama de caracterul ilicit al faptei sale, prevazandu-i si dorindu-i sau acceptandu-i efectele. [Var.: intentiune s. f.] – Din fr. intention, lat. intentio, -onis.

VOT, voturi, s. n. 1. Exprimare a opiniei cetatenilor unui stat in legatura cu alegerea reprezentantilor lor in organele de conducere; opinie exprimata de membrii unei adunari constituite in legatura cu o candidatura, cu o propunere sau cu o hotarare; adeziune data in acest scop. ◊ Vot de incredere (sau de neincredere) = vot prin care un parlament aproba (sau respinge) politica guvernului ori un act al acestuia. Drept de vot = drept al alegatorilor de a-si exprima vointa pentru alegerea reprezentantilor in organele reprezentative ale statului; sufragiu. 2. Mod de adoptare a hotararilor de catre organele de stat, obstesti etc. 3. (In sintagma) Vot de blam = sanctiune prin care o colectivitate organizata isi manifesta prin vot dezaprobarea fata de o actiune, de o atitudine etc. a unui membru al ei. – Din fr. vote.



Copyright (C) 2004-2020 DEX online (http://dexonline.ro)