Rezultate din textul definițiilor
CAMPIONAT s.n. 1. Competitie sportiva cu caracter mai larg, in care se intrec cei mai buni dintre sportivi sau cele mai bune echipe, dintre care se alege cel mai bun sportiv sau cea mai buna echipa. 2. Situatia, calitatea de campion. [Pl. -te. / < it. campionato].

IASIN, Lev (1929-1990), fotbalist rus. Unul dintre cei mai buni portari din istoria fotbalului mondial. Jucator al echipei Dinamo Moscova (1947-1970). A aparat poarta echipei nationale a U.R.S.S., participand la trei campionate mondiale. Selectionat in echipa lumii (1963-1968).

BAN1, bani, s. m. 1. Unitate monetara si moneda egala cu a suta parte dintr-un leu; p. restr. moneda marunta, divizionara a leului. ◊ Expr. A nu face (sau a nu plati) un ban (chior) sau doi bani= a nu valora nimic, a nu avea nici o valoare. 2. Echivalent general al valorii marfurilor (fiind el insusi o marfa); moneda de metal sau hartie recunoscuta ca mijloc de schimb si de plata; argint (2). ◊ Expr. A trai (pe langa cineva) ca banul cel bun = a fi foarte pretuit (de cineva). A lua (ceva) de (sau drept) bani buni = a crede ca un lucru este adevarat. ♦ (La pl.) Avere in numerar; parale. ◊ Expr. A fi doldora (sau plin) de bani = a fi foarte bogat. A avea bani (stransi) la ciorap sau a strange bani la ciorap = a avea sau a face economii, a avea sau a strange o suma de bani; a fi zgarcit. Fecior (sau baiat) de bani gata = fiu de oameni avuti care face extravagante cu banii primiti sau mosteniti de la parinti. – Et. nec.

MATCA, matci, s. f. I. 1. Albie (minora) a unei ape curgatoare; pat2, fagas, vad, albie. ◊ Expr. A reveni la (sau a reintra in) matca = a reveni la starea obisnuita a lucrurilor, a-si relua cursul normal. A readuce (pe cineva) la matca = a readuce (pe cineva) la calea cea buna. ♦ (Rar) Izvor al unei ape curgatoare. 2. Fig. Origine, obarsie, inceput, izvor; spec. loc de nastere; familie, neam din care se trage cineva. 3. Parte a navodului in care se strang pestii cand navodul este tras din apa; matita. II. 1. Albina femela mai mare decat albinele lucratoare, care depune oua; regina, mama. ◊ Expr. Ca un roi fara matca = dezorientat, zapacit, bezmetic. 2. (Reg.) Stup de cel putin un an, care a roit o data sau de mai multe ori; roi2. III. Parte din foile unui chitantier, bonier, dosar etc. care ramane dupa ce s-au rupt partile (sau foile) detasabile; cotor. – Din bg., scr. matka.

PROCHIMEN, prochimene, s. n. 1. (Bis.) Nume dat versetelor din psalmi care se canta inainte de a se citi un pasaj din Biblie sau inainte de o rugaciune sau de o cantare. 2. (Inv.; in expr.) A veni la prochimen = a reveni la subiect, dupa o digresiune. A aduce (pe cineva) la prochimen = a indrepta, a aduce (pe cineva) pe calea cea buna. – Din ngr. prokimenon.

REDRESA, redresez, vb. I. 1. Tranz. si refl. A aduce sau a reveni la pozitia, la functionarea etc. normala dupa o perturbatie accidentala; a (se) indrepta. ♦ Fig. A aduce sau a reveni pe calea cea buna; a (se) inviora, a (se) reface. 2. Tranz. A transforma o putere, din forma de putere de curent electric alternativ in forma de putere de curent electric continuu, prin suprimarea sau prin inversarea alternantelor de un anumit sens ale curentului. – Din fr. redresser.

REDRESAT, -A, redresati, -te, adj. 1. Care a revenit la pozitia sau in situatia normala (de la inceput). ♦ Fig. Care s-a indreptat, a revenit pe calea cea buna. 2. (Despre curentul electric) Care a suferit o transformare prin redresare. – V. redresa.

SMANTANA s. f. 1. Produs alimentar gras, de culoare alba-galbuie, care se formeaza la suprafata laptelui nefiert, dupa ce a fost lasat catva timp la temperatura obisnuita, sau care se separa din lapte cu o masina centrifuga speciala. ♦ (Reg.) Caimac. 2. Fig. Partea cea mai buna, cea mai valoroasa dintr-un lucru. – Cf. bg., ucr. smetana.

SUPREM, -A, supremi, -e, adj. Care exista in cel mai inalt grad, care este cel mai bun, cel mai mare; mai presus de toate; p. ext. extrem, ultim. ◊ Moment suprem = moment decisiv pentru reusita unei actiuni. Onoruri supreme = funeralii. ♦ Care are gradul, rangul cel mai inalt. – Dupa fr. supreme, lat. supremus.

GHIDARE s. calauzire, conducere, dirijare, indreptare, indrumare, orientare. (~ cuiva pe drumul cel bun.)

INDREPTARE s. I. v. nivelare. II. 1. imbunatatire. 2. v. ameliorare. 3. v. corectare. 4. v. rectificare. 5. (concr.) corectiv, corectura, rectificare, (rar) rectificatie. (A adus unele ~planului initial.) 6. v. redresare. 7. v. intremare. 8. fortificare, infiripare, intarire, intremare, inzdravenire, reconfortare, refacere, restabilire, tonificare, (rar) reconfort, (inv. si pop.) imputernicire. (~ cuiva dupa o boala.) III. v. indrumare, orientare. (~ cuiva pe drumul cel bun.)

INDRUMA vb. 1. v. calauzi. 2. v. dirija. 3. v. ghida. 4. a calauzi, a conduce, a dirija, a ghida, a indrepta, a orienta, (inv.) a tocmi. (O ~ pe calea cea buna.) 5. a calauzi, a conduce, a dirija, a ghida, a povatui, a sfatui, (inv.) a drege, a miji, a nastavi. (L-a ~ bine in viata.) 6. v. sfatui. 7. v. pregati.

INDRUMARE s. l. calauzire, conducere, dirijare, ghidare, indreptare, orientare. (~ cuiva pe drumul cel bun.) 2. v. dirijare. 3. v. directiva. 4. v. indicatie. 5. v. instructiuni. 6. v. sfat. 7. v. pregatire.

cel2 cea (cei, cele) art. 1) (leaga un substantiv de determinativul lui ) Baiatul cel frumos. Stefan cel Mare. 2) (realizeaza substantivarea adjectivelor) cel harnic este apreciat. cei trei au plecat. 3) (serveste la formarea superlativului relativ) cel mai istet. ◊ cel putin minimum; macar; barem. cel mult a) maximum; b) in cel mai bun caz. cel din urma ultimul. In cele din urma in sfarsit; in fine. (Toate) cele bune formula de salut, rostita la despartire. /Din acel, aceea

DULCE1 dulciuri n. 1) Ceea ce produce placere si satisfactie deosebita. ◊ A fi satul de dulce a se satura de bine. Pana nu gusti amarul, nu stii ce-i dulcele pana nu gusti viata grea, n-o intelegi pe cea buna. 2): De dulce care, dupa ritualul bisericii crestine, nu se mananca in timp de post; de frupt. 3) mai ales la pl. pop. Mancare servita ca desert. /<lat. dulcis

A INDRUMA ~ez tranz. 1) A orienta indicand directia necesara; a indrepta. 2) A sustine cu sfaturi, cu recomandari; a invata; a sfatui; a povatui. ~ pe calea cea buna. [Si indrum] /in + drum

LAMURA f. Partea cea mai buna, cea mai fina a unui lucru; frunte a unui lucru. [G.-D. lamurii] /<lat. lamina

MAI1 adv. 1) (serveste la formarea gradului comparativ) ~ incet. ~ inalt. ~ bun. 2) (in imbinare cu articolul cel, cea (cei, cele) serveste la formarea gradului superlativ relativ) cel ~ bun. cel ~ inalt. 3) (atenueaza ideea exprimata de cuvantul determinat) In parte; intrucatva; intr-o oarecare masura. Ploaia ~ incetase. 4) (exprima ideea de aproximatie) Aproape; aproximativ. Cam ~ imi vine a crede. 5) In oarecare masura; putin. Vantul s-a ~ potolit. Vrea sa ~ lucreze. 6) (arata ca o actiune dureaza inca) ~ lucreaza lacatus. 7) (arata repetarea unei actiuni) Din nou; iar. L-ai ~ vazut pe Gheorghe? 8) (cu sens intensiv) Ce ~ fulgera! 9) (exprima ideea de aproximatie) Aproape; cam; aproximativ. ~ cat dansul de mare. ~ nimic.~-~ gata-gata; cat pe ce. 10) In afara de aceasta; in plus. ◊ Ce ~ atata vorba sa terminam discutia. /<lat. magis

NEGHINA ~e f. 1) Planta erbacee cu tulpina inalta, paroasa, cu frunze lungi, cu flori rosii si cu seminte marunte negre, toxice, ce creste prin semanaturi. 2) Samanta acestei plante. ◊ A alege ~a de grau (sau graul din ~) a separa binele de rau sau pe cei buni de cei rai. A nu sti sa deosebeasca graul de ~ a nu putea face distinctie dintre bine si rau sau dintre cei buni si cei rai. [G.-D. neghinei] /Orig. nec.

FARDAJ s.n. (Mar.) Material lemnos sau orice alte materiale de la bord avand rolul de a separa si proteja incarcatura navei. ♦ (Com.) Camuflare a marfurilor avariate indaratul celor bune. [< fr. fardage].

PRIM, -A adj., num. ord. 1. cel dintai (in spatiu sau in timp); care se afla in fruntea unei serii. ◊ Materie prima = material prin a carui prelucrare se obtin produse finite. 2. cel mai bun; cel mai insemnat etc. ◊ De prim rang = de calitate superioara. 3. Pe treapta cea mai inalta, intaiul in categoria respectiva. // Element prim de compunere savanta cu sensul „intai”, „primul”. [Var. primi-, primo-. / < lat. primus, cf. fr. primi-, it. primo-].

ACARCE pron. nehot. (Cris., Trans. SV) Orice. Unul crede ca e slobod acarce a minca. N. TEST. (1648). Poti luoa acaru-ce de furat pre banii tai cei buni. C 1692, 506r; cf. C 1692, 504v, 517r; PSALTIRE SEC. XVII, apud TEW. Etimologie: acar + ce. Vezi si acar, acarcare.

sleau2, sleauri, s.m. 1. (inv. si reg.) drum batatorit, neamenajat (de mare circulatie); itinerar, traseu; (in expr.) a da pe sleau = a aduce pe calea cea buna. 2. (reg.; in forma: sleah) sosea. 3. (pop.) fagas lasat (pe drum) de rotile unui vehicul; (in expr.) a merge pe sleau = a reusi; a avea spor; a merge sleau = a se desfasura in mod curgator. 4. (reg.) jgheab prin care se scurge mustul din teasc. 5. (reg.) curs al unei ape. 6. (pop. si fam.; in loc. adv.) pe sleau = de-a dreptul fara inconjur. 7. (reg.) loc de trecere prin gard sau peste gard. 8. (reg.) loc deschis, expus vantului; spulberis. 9. (reg.; in forma: sleu) loc plan pe varful unui munte; coama de munte sau de deal.

FARDAJ s. n. 1. (mar.) material lemnos etc. cu rolul de a separa si proteja incarcatura unei nave; dunaj. 2. (com.) camuflare a marfurilor avariate indaratul celor bune. (< fr. fardage)

PRIM2-, -A num. ord., adj. 1. cel dintai (in spatiu sau in timp); care se afla in fruntea unei serii. ♦ (mat.) numar ~ = numar natural care nu admite alti divizori decat pe 1 si pe el insusi; materie ~a = materie bruta prin a carei prelucrare se obtin produse finite. 2. cel mai bun; cel mai insemnat etc. ♦ de ~ rang = de calitate superioara. 2. pe treapta cea mai inalta, intaiul in categoria respectiva. ♦ ~ ministru = premier (< lat. primus)

ALEXANDRU cel bun, domn al Moldovei (1400-1432). A consolidat si a dezvoltat organizarea institutionala a tarii, a sprijinit dezvoltarea comertului, dind privilegii negustorilor straini, si a aplanat conflictul dintre biserica moldoveneasca si Patriarhia din Constantinopol, care a recunoscut Mitropolia de la Suceava (1401); i-a ajutat pe poloni cu oaste in luptele cu cavalerii teutoni (1410; 1422). A respins primul atac turcesc impotriva Moldovei (1420).

BRECHT [breht], Bertold (1898-1956), poet, dramaturg si regizor german. Initial, expresionist. Intemeietor al institutiei teatrale „Berliner Ensemble”. Initiator al „teatrului epic”, a promovat o noua teorie si practica a teatrului, bazate pe efectul distantarii epice. Piese („Opera de trei parale”, „Mutter Courage”, „Omul cel bun din Siciuan”, „Teroarea si mizeriile celui de-al III-lea Reicht”, „Cercul de creta caucazian”) cu o tematica moral-politica. Lirica gnomica („O suta de poezii”).

CAPRIANA, manastire in satul omonim, linga Straseni, Basarabia. Mentionata prima oara in 1429 intr-un act de danie al lui Alexandru cel bun. Reconstruita de Stefan cel Mare inainte de 1470. Biserica Sf. Gheorghe a manastirii a fost recladita (1545) de Petru Rares.

CHILIA VECHE, com. in jud. Tulcea, pe bratul Chilia; 2.919 loc. (1991). Fabrici de brinzeturi si de conserve din peste. Morarit; abator. Complex de crestere a porcilor. Pe terit. ei a existat o veche cetate ridicata de bizantini la sfirsitul sec. 10; in ev. med., a avut un rol comercial si strategic. Stapinita de genovezi (mijlocul sec. 14), a intrat inainte de 1372 sub autoritatea Tarii Romanesti; cucerita de Alexandru cel bun, apoi din nou de Tara Romaneasca (in 1447), a fost dobandita de Stefan cel Mare in 1465; in 1479 a fost demantelata.

CIHODARU, Costache (1907-1994, n. Ivanesti, jud. Vaslui), istoric roman. Prof. univ. la Iasi. Contributii la studiul inceputurilor vietii de stat la E de Carpati, al institutiilor si structurilor agrare ale Moldovei („Istoria medie a Romaniei, partei I”, in colab., „Alexandru cel bun”).

CIMPIILE ELIZEE (sau ELIZEU) (in mitologia greaca, apoi si in cea romana), frumoasa cimpie situata la capatul pamintului (sau sub pamint) unde isi gaseau pacea eterna sufletele celor buni (alesi de zei).

aga f., pl. agale, gen. al agalei, si aga m., pl. agi, gen. al agai sau agii sau al lui aga (turc. ar. pers. agha, la Turci, in vechime „domn, om cult”, iar azi „mic functionar, aprod”), Vechi. Odinioara, comandantu general al infanteriii in rezidenta domnului si tot-odata si sefu politiii, care avea ca ajutor pe capitanu de dorobanti (dregatorie infiintata in Moldova de Alexandru cel bun). Un boier de prima clasa. Mai in coace [!] (la inceputu sec. 19), prefect de politie.

amagesc v. tr. (lat. ammagire, d. vgr. mageuo, farmec, insel, d. magos, mag). Insel pin [!] vorbe: m' a amagit spunindu-mi ca pe aici e drumu cel bun, diavolu ii amageste pe oameni. Seduc: l-a amagit bogatia. V. refl. Vechi. Is ispitit (ademenit, atras): amagindu-se de bogatie.

HAAKON [ha:ko:n] (HAKON, HAKAN), numele a sapte regi norvegieni. Mai importanti: 1. H. I cel bun (935-961). A incercat sa crestineze supusii. 2. H. IV Haakonsson cel Batran (1217-1263). A cucerit Groelanda (1261) si Islanda (1262), alipindu-le Norvegiei. 3. H. V Magnusson (1299-1319). A stabilit capitala la Oslo. 4. H. VI Magnusson (1355-1380). Prin casatoria cu Margareta, fiica regelui danez Valdemar IV, a realizat uniunea perosnala a Suediei, Norvegiei si Danemarcii (1363). 5. H. VII (1905-1957). Dupa invadarea tarii de catre trupele germane, s-a refugiat in Marea Britanie (1940-1945), de unde a organizat rezistenta norvegiana impotriva ocupatiei.

DEALU, Manastirea ~, manastire de maici, situata la 4 km de Targoviste, in satul Viforata, com. Aninoasa. Intemeiata (probabil) in timpul domniei lui Mircea cel Batran, este mentionata documentar, la 17 nov. 1431, intr-un act emis de domnul Alexandru Aldea. Biserica Manastirii D., cu hramul Sf. Nicolae, a fost construita in 1499-1501, din initiativa domnului Radu cel Mare si terminata de fratele sau Vlad cel Tanar, in 1510-1512. Picturile murale interioare executate in 1514-1515 de o echipa de zugravi condusa de mesterul Dobromir din Targoviste si refacute in 1713. Importanta necropola domneasca (aici se afla mormintele voievodale ale lui Radu cel Mare 1508, Vlad Inecatul 1532, Patrascu cel bun 1557, racla cu capul lui Mihai Viteazul). In sec. 16, aici a fost instalata o tiparnita, de sub teascurile careia au iesit Liturghierul (1508), Octoihul (1510) si Evangheliarul (1512). La Manastirea D. a functionat Liceul militar „Nicolae Filipescu” (1912-1940).

PLUTOS (in mitologia greaca), zeul bogatiei si al belsugului, fiul cuplului Demeter-Iasion. Orbit de Zeus pentru ca-si distribuise darurile la intamplare, deopotriva si celor buni si celor rai. Reprezentat ca un orb cu o punga de bani in mana, iar alteori ca un copil cu cornul abundentei in mana.

cel2 art. m. (omul cel bun), g.-d. art. celui (omului celui bun, dar: lui Ioan Voda cel Cumplit), pl. cei (toti cei trei copii); f. cea, g.-d. celei, pl. cele; g.-d. pl. m. si f. celor

VIDEO MELIORA PROBOQUE, DETERIORA SEQUOR (lat.) vad pe cele bune si le aprob, dar urmez pe cele rele – Ovidiu, „Metamorphoseon libri”, VII, 20-21. Marturisirea Medeii, care, desi intelege rational ce cale trebuie sa urmeze, se lasa impinsa de pasiuni in directia contrara.

cel, cea pron. si art., pl. cei, cele; cela, ceia, pl. ceia, celea (d. acel). Est. Arata persoana sau lucru departat, in opoz. cu acesta: omu cel(cela sau acela) care trece, cel (sau acel) om care trece, omu cela (omu acela e numai in limba scrisa), omu cel bun (sau omu bun), cel intelept (sau inteleptu), Stefan cel Mare (sau Stefan Marele, ca Mihai Viteazu ild. Mihai cel Viteaz). In unire cu ce, se zice ceia ce (fals scris cea ce): porcu aduna coceni, ceia ce arata ca vine iarna. V. al.

RAZVAD, com. in jud. Dambovita, situata in zona de contact a C. Targovistei cu Subcarpatii Ialomitei, pe stg. vaii Ialomitei; 8.516 loc. (2005). Statie (in satul R.) si halta de c. f. (in satul Valea Voievozilor). Expl. de petrol. Punct muzeal cu colectii de istorie si etnografie (in satul R.). In satul Gorgota se afla biserica Schimbarea la Fata, ctitorie din anii 1554-1557 a domnului Patrascu cel bun, incendiata de turci in 1597 si refacuta de mai multe ori (1612, 1623, 1836, 1968). In satul R., atestat documentar in 1431, exista bisericile Adormirea Maicii Domnului (1859) si Sf. Nicolae (1868), cladirea Primariei (sec. 19), conacul Vladenilor (inceputul sec. 20) si un monument inchinat eroilor Primului Razboi Mondial, iar in satul Valea Voievozilor, biserica Adormirea Maicii Domnului (1824).

OEHLENSCHLᾹGER [olənsle:gər], Adam Gottlob (1779-1850), scriitor danez. Promotor al romantismului national. Basme dramatizate („Aladin sau lampa fermecata”), tragedii cu subiect istoric („Zeii Nordului”, „Baldur cel bun”, „Hakon Jarl”) lirica pe motive ale mitologiei nordice, intr-o exprimare plastica deosebita („Poemele Nordului”, „Helga”), memorialistica („Amintiri”).

AUSPICIU, auspicii, s. n. 1. (In antichitatea romana) Prevestire facuta de auguri (1); augur (2). ◊ Expr. Sub cele mai bune auspicii = in imprejurari extrem de favorabile. 2. (In expr.) Sub auspiciile cuiva = sub patronajul, sub protectia cuiva. [Pr.: a-us-] – Din lat. auspicium, fr. auspice.

CAIMAC, caimacuri, s. n. 1. Pojghita de grasime care apare pe suprafata laptelui fiert sau a iaurtului. ◊ Expr. A lua caimacul = a-si insusi partea cea mai buna. 2. Spuma care se formeaza la suprafata cafelei in urma fierberii. 3. (Rar) Strat (ars) al tutunului din ciubuc, format in jurul si deasupra carbunelui. – Din tc. kaymak.

CAMPIONAT, campionate, s. n. 1. Competitie oficiala organizata pe o proba sau pe o ramura de sport, pentru desemnarea celui mai bun sportiv sau a celei mai bune echipe. 2. Situatia, calitatea de campion. [Pr.: -pi-o-] – Din it. campionato.

IACA1 s. f. (Inv.) Soi de tutun de cea mai buna calitate. – Et. nec.

CONCURS, concursuri, s. n. 1. Intrecere (sportiva) care se termina intotdeauna cu un clasament si cu acordarea unor premii celor mai buni dintre participanti. 2. Examen pentru dobandirea, in ordinea clasificarii, a unui post, a unei catedre, a unei burse etc. sau pentru admiterea intr-o institutie de invatamant. 3. Ajutor, sprijin, colaborare. ◊ Concurs de imprejurari = totalitatea imprejurarilor care se intalnesc intr-un anumit moment; conjunctura. ◊ Loc. vb. A da (cuiva) concursul = a ajuta (pe cineva). A-si da concursul (la ceva) = a contribui (la ceva), a colabora (la ceva). – Din fr. concours, lat. concursus.

CRITERIU, criterii, s. n. 1. Punct de vedere, principiu, norma pe baza carora se face o clasificare, o definire, o apreciere. 2. Proba sportiva, concurs servind de obicei la selectarea celor mai buni sportivi, dintr-o anumita ramura. – Din fr. criterium.

OPTIM, -A, optimi, -e, adj. cel mai bun sau foarte bun (adecvat, potrivit, indicat etc.). ♦ Spec. Care asigura cea mai mare eficienta economica, care corespunde cel mai bine intereselor economice urmarite. – Din fr. optime, lat. optimus.

ORAS, orase, s. n. 1. Forma complexa de asezare omeneasca cu dimensiuni variabile si dotari industriale, avand de obicei functie administrativa, industriala, comerciala, politica si culturala; urbe. ◊ Loc. adj. De oras = care provine din oras, care are caracteristicile, aspectul, obiceiurile etc. de la oras. ◊ Haine de oras = a) haine mai bune decat cele de lucru; b) haine orasenesti, croite dupa moda de la oras. 2. P. restr. Partea centrala a unui oras (1); centru. 3. Populatia, locuitorii unui oras (1). – Din magh. varos.

PREMIU, premii, s. n. Recompensa materiala sau distinctie acordata cuiva pentru meritele deosebite obtinute intr-un domeniu de activitate, la un concurs etc. ♦ Distinctie acordata la sfarsitul anului scolar elevilor care au obtinut cele mai bune rezultate la invatatura. – Din lat. praemium.

RECORD, recorduri, s. n. Rezultat realizat intr-o competitie sportiva oficiala, a carui valoare reprezinta cea mai buna performanta, omologata de o persoana juridica; p. gener. realizare maxima, performanta suprema obtinuta intr-un domeniu de activitate, intr-o actiune etc. ◊ Expr. A bate recordul (in ceva) = a atinge treapta cea mai inalta (in ceva). A tine (sau a detine) un record = a pastra un record obtinut; a fi neintrecut in... – Din fr. record.

ANTRENA, antrenez, vb. I. 1. Tranz. si refl. A (se) pregati prin exercitii metodice (fizice, tactice, tehnice, psihologice si teoretice) pentru a obtine cele mai bune rezultate intr-o activitate sportiva. 2. Tranz. si refl. A atrage sau a se lasa atras intr-o actiune, intr-o discutie etc.; a (se) inflacara. 3. Tranz. A trage dupa sine, a pune in miscare, a misca un organ de masina sau o masina. ♦ A deplasa un material (solid, lichid sau gazos) cu ajutorul unui fluid in miscare. – Din fr. entrainer.

PERFORMANTA, performante, s. f. Rezultat (deosebit de bun) obtinut de cineva intr-o intrecere sportiva; p. ext. realizare deosebita intr-un domeniu de activitate. ♦ cel mai bun rezultat obtinut de un sistem tehnic, de o masina, de un aparat etc. – Din fr. performance.

PIELM, pielmuri, s. n. (Pop.) Faina de grau, de porumb etc. (de cea mai buna calitate). [Var.: piemn s. n.] – Et. nec.

PIEPTANAT2, -A, pieptanati, -te, adj. 1. (Despre par, barba etc.) Descurcat, netezit, aranjat sau curatat cu pieptenele; (despre oameni) cu parul descurcat, netezit, aranjat sau curatat (cu pieptenele). 2. (Despre fibre textile) Trecut prin dintii unor piepteni (pentru a indeparta impuritatile, a alege fibrele de cea mai buna calitate etc.). – V. pieptana.

PIEPTANATURA, pieptanaturi, s. f. 1. Fel de aranjare a parului; coafura, frizura. 2. Operatie manuala sau mecanica de trecere a fibrelor textile prin dintii unor piepteni pentru a inlatura impuritatile, a alege fibrele de cea mai buna calitate etc. ♦ (Concr.) Totalitatea deseurilor eliminate la pieptanatul1 fibrelor textile. – Pieptana + suf. -atura.

POCHER, pochere, s. n. Numele unui joc de carti in care fiecare jucator dispune de cinci carti cu care poate sa castige daca are combinatia cea mai buna sau daca reuseste sa-i convinga pe adversari de acest lucru. – Din fr., engl. poker.

PROTECTIE, protectii, s. f. 1. Faptul de a proteja, de a ocroti, de a apara; ansamblu de masuri care protejeaza; persoana, institutie etc. care protejeaza; dispozitiv, sistem tehnic etc. care serveste la protejare. ◊ Protectia muncii = ansamblu de masuri luate pentru ocrotirea vietii si a sanatatii celor ce muncesc, pentru asigurarea desfasurarii muncii in conditiile cele mai bune. ◊ Loc. adj. De protectie = protector. ♦ Sprijin, ajutor dat cuiva de o persoana influenta pentru obtinerea unui avantaj; p. ext. persoana care acorda acest sprijin. 2. (Inv.) Protectorat. – Din lat. protectio, -onis, fr. protection.

FIN1, -A, fini, -e, adj. 1. Care este foarte mic; (mic si) delicat, placut la aspect, gingas. ♦ (Despre tesaturi) Foarte subtire (si straveziu) 2. De (cea mai) buna calitate (in ce priveste materialul si executia). ♦ (Rar; despre metale) Curat, pur, neamestecat. 3. Fig. (Despre idei, ganduri) Subtil, ingenios; (despre organe de simt sau simturi) care percepe cele mai mici nuante; ager, sensibil. ♦ (Despre zambet) Abia perceptibil. ♦ (Despre oameni) Cu purtari alese. – Din fr. fin.

ORIENTA, orientez, vb. I. 1. Refl. A sti incotro sa se indrepte pentru a ajunge la destinatie, a recunoaste, a stabili directia, a gasi drumul; p. ext. a gasi calea cea mai buna de urmat intr-o anumita imprejurare, atitudinea, solutia cea mai potrivita, a actiona adecvat. ♦ Tranz. A indrepta pe cineva intr-o anumita directie. 2. Tranz. A aseza pe cineva sau ceva intr-o anumita pozitie sau directie fata de punctele c*******e. ♦ Fig. A indruma, a indrepta, a dirija. ♦ Refl. A se calauzi dupa..., a se conduce. ♦ (Mat.) A da un sens unei drepte; a alege un sens de rotatie in plan in jurul unui punct. [Pr.: -ri-en-] – Din fr. orienter.

OPTIMISM s. n. Conceptie filozofica potrivit careia in lume binele precumpaneste asupra raului, iar lumea existenta este cea mai buna dintre lumile posibile; atitudine a omului care priveste cu incredere viata si viitorul; tendinta de a vedea latura buna, favorabila a lucrurilor. – Din fr. optimisme, germ. Optimismus.

LAMURA s. f. Partea cea mai buna, mai curata si mai aleasa dintr-un lucru; floarea, fruntea, crema unui lucru. – Lat. lamina sau *lam(i)nula.

DOBORI, dobor, vb. IV. Tranz. 1. A da jos, a culca, a rasturna, a darama (la pamant). 2. A face sa se desprinda si sa cada din locul unde este fixat, atarnat, agatat. ♦ A face sa cada o fiinta sau un obiect care zboara sau pluteste in aer. 3. A infrange, a supune, a distruge, a rapune pe cineva. ♦ Fig. A nimici, a desfiinta, a starpi, a lichida o stare de lucruri, o situatie etc. ♦ Fig. A birui, a coplesi. L-a doborat suferinta. 4. (Sport) A depasi cel mai bun rezultat anterior, a bate recordul existent. – Cf. obori.

TRIbunA, tribune, s. f. 1. Constructie din lemn, din beton, din piatra etc., de obicei cu mai multe randuri de banci asezate in amfiteatru, de unde spectatorii pot privi desfasurarea unei festivitati, a unei parade, a unei competitii etc.; p. restr. fiecare dintre cele doua laturi lungi ale acestei constructii (avand cea mai buna vizibilitate). 2. Loc inaltat, platforma, estrada pe care sta cel ce vorbeste in fata publicului. – Din fr. tribune.

DERBI, derbiuri, s. n. 1. Cursa speciala de trap sau de galop a celor mai buni cai de trei ani, care are loc o data pe an. 2. Intrecere sportiva de mare importanta si prestigiu intre doua echipe, pentru stabilirea clasamentului. – Din engl., fr. derby.

SEMICONDUCTOR, -OARE, semiconductori, -oare, s. n., adj. 1. S. n. Material a carui conductibilitate electrica este mai slaba decat cea a conductoarelor (metalelor) si mai buna decat cea a izolatoarelor. ♦ P. ext. Component electronic activ. 2. Adj. (Despre materiale) Care are o rezistenta electrica relativ mare in raport cu aceea a metalelor, dar mai mica in raport cu aceea a materialelor izolante; cu insusiri de semiconductor (1); (despre dispozitive) bazat pe utilizarea semiconductoarelor. – Din fr. semi-conducteur.

SUPERFIN, -A, superfini, -e, adj. De cea mai buna calitate, foarte fin; superior. – Super- + fin. Cf. fr. superfin.

SULTANIN, -A, sultanini, -e, adj., subst. 1. Adj. (Despre fructe, legume) De cea mai buna calitate, de soi. 2. S. f. Soi de vita de vie cultivat pentru producerea stafidelor. 3. S. m. Veche moneda turceasca de aur. – Din tc. sultani, fr. sultanine.

ARGUMENT s. I. 1. considerent, rationament, (inv.) rezon. (I-a convins cu ~e logice.) 2. motiv, motivare, motivatie. (cel mai bun ~ adus in sprijinul optiunii sale.) 3. v. motiv. II. v. variabila independenta.

AVEA vb. 1. v. poseda. 2. a detine, a poseda, a purta. (~ numele de ...) 3. v. capata. 4. v. contine. 5. v. cantari. 6. v. compune. 7. v. detine. 8. v. tine. 9. v. purta. 10. a nutri, a purta. (~ cele mai bune sentimente pentru ...) 11. v. sti. 12. a exista, a fi, a se gasi. (~ cine sa m-ajute.) 13. a se bucura, a dispune. (~, in sfarsit, un ceas tihnit.) 14. v. simti. 15. v. trebui.

DIN prep. 1. (local) (inv.) ot. (Eftimie ~ Bistrita.) 2. (local) dinspre. (~ apus venea un calaret.) 3. (local) dintru. (Vine ~ acel colt indepartat de tara.) 4. (temporal) dintre. (In una ~ zile.) 5. (temporal) dintru. (O intamplare ~ acea seara.) 6. (arata natura, provenienta) de. (Masa ~ brad.) 7. (partitiv) dintre, intre, printre. (cel mai bun ~ toti.) 8. (partitiv) dintru. (Stie multe ~ ale vietii.) 9. (instrumental) cu. (Pocneste ~ bici.)

DINTRE prep. 1. (temporal) din. (In una ~ zile.) 2. (partitiv) din, intre, printre. (cel mai bun ~ toti.)

PRINTRE prep. 1. intre. (Traieste ~ straini.) 2. din, dintre, intre. (cel mai bun ~ toti.)

CAIMAC ~uri n. 1) Strat subtire de grasime care se formeaza la suprafata laptelui. ◊ A lua ~ul a-si insusi partea cea mai buna. 2) Spuma care se formeaza la suprafata cafelei in urma fierberii. [Sil. cai-mac] /<turc. kaymak

A DIRECTIONA ~ez tranz. 1) (obiec-te) A face sa ia o anumita directie. 2) fig. (persoane, colective) A face sa gaseasca solutia cea mai buna (intr-o anumita imprejurare); a orienta. /<fr. directioner

ELITA ~e f. 1) Partea cea mai buna, mai de frunte. ◊ De ~ cu calitati deosebite; distins; ales. 2) Grup de oameni privilegiati, care au pretentii de superioritate. /<fr. elite

INTAI2 num. ord. (cand preceda un substantiv, se folosesc formele hotarate intaiul, intaia). 1) Care preceda pe al doilea; primul. Locul ~. Clasa ~. Intaiul pacient.De mana ~ de calitatea cea mai buna; foarte buna. Felul ~ fel de bucate fierbinti, continand mult lichid. Intaiul-nascut copilul nascut inaintea celorlalti copii; primul copil. 2) rar Care este inainte; in frunte (prin importanta sau valoare); care este mai remarcabil. Calitatea ~. /<lat. antaneus

MULT2 adv. 1) In numar mare; in cantitate mare; un timp indelungat. A produce ~. A canta ~. ◊ Cu ~ in mare masura; considerabil. Mai ~ mai cu seama; indeosebi. cel ~ a) maximum; b) in cel mai bun caz. A fi mai ~ mort (decat viu) a) a fi cuprins de un sentiment puternic de frica; b) a fi peste masura de istovit. Din ~ in mai ~ intr-o masura tot mai mare; din ce in ce mai tare, mai intens. Mai ~ sau mai putin intr-o masura oarecare; intrucatva. Nici mai ~, nici mai putin a) atat, cat se cuvine; tocmai cat trebuie; b) se spune pentru a exprima o nedumerire, stupoare. Asta-i prea ~ asta intrece orice masura; asta-i prea-prea. ~ si bine a) mult timp; timp indelungat; b) degeaba; in zadar. A nu mai avea ~ a) a fi pe cale de a termina un lucru; b) a fi aproape de a muri. 2) La departare mare; departe. A lasa ~ in urma. 3) (deseori urmat de prea) In cel mai inalt grad; foarte tare; extrem de. ~ stimat. ~ dorit. ~ preafrumos. /<lat. multus

OMENIE f. 1) Totalitate a celor mai bune insusiri ale unui om; insusirea de a fi omenos. 2) Atitudine respectuoasa si intelegatoare. ◊ Om de ~ om cumsecade. A-si manca ~a a-si pierde onoarea. [G.-D. omeniei] /om + suf. ~ie

OPTIM ~a (~i, ~e) 1) Care este cel mai bun, mai potrivit, mai favorabil sau mai indicat. 2) Care asigura cea mai buna eficienta; in stare sa corespunda cel mai bine intereselor urmarite. /<fr. optime, lat. optimus

A SE ORIENTA ma ~ez intranz. 1) (de-spre fiinte) A sti sa determine locul aflarii sau directiei miscarii (dupa anumite semne). ~ pe teren. ~ dupa soare. 2) fig. A gasi solutia cea mai buna (intr-o anumita imprejurare). 3) A avea in imediata apropiere, conforman-du-se; a se calauzi; a se conduce. [Sil. -ri-en-] /<fr. orienter

PIELM ~uri n. pop. Faina de grau sau de porumb de cea mai buna calitate. /Orig. nec.

POCHER ~e n. Joc de carti in care fiecare participant, dispunand de 5 carti, poate sa castige, daca are intr-adevar combinatia cea mai buna sau daca reuseste sa-i faca pe parteneri sa creada in aceasta. /<fr., engl. poker

RUSINA, rusinez, vb. I. ~ (din rosi + suf. expresiv -ina, ca si la clati > clatina, tampi > (in)tampina, hatai > hatana sau impopota > impopotona, pare cea mai buna explicatie; celelalte ipoteze obisnuiesc sa se bazeze pe rusine, reducandu-se la un lat. *rosīnus = roz, lat. *russiōnem ori *rossiōnem sau la *rusiciune (< rosi))

ARISTO- Element prim de compunere savanta cu semnificatia „nobil”. [Cf. fr. aristo-, gr. aristoscel mai bun].

ASPIRANT, -A s.m. si f. 1. Persoana care tinde, care nazuieste la ceva. ♦ Persoana care studia pentru a obtine titlul de „candidat in stiinte”. ♦ Primul grad de ofiter in marina militara. ♦ (In unele tari) Tanar ambarcat supranumerar pe o nava civila in vederea efectuarii practicii pentru obtinerea gradului de ofiter stagiar; elev-ofiter. 2. Arbore de cea mai buna calitate, selectionat dintre candidatii (2) unui arboret. [Cf. fr. aspirant, it. aspirante, rus. aspirant].

OPTIM, -A adj. cel mai bun; minunat, excelent, grozav. // s.n. Optim de vegetatie = regiune in care o specie forestiera se dezvolta in cele mai bune conditii de vegetatie. [< lat. optimus – superlativ al lui bonusbun, cf. fr. optime, it. ottimo].

OPTIMIZA vb. I. tr. A alege si a aplica solutia cea mai buna (optima) dintre toate solutiile posibile. [< fr. optimiser].

PROTECTIE s.f. 1. Ocrotire, paza, aparare. ◊ Protectia muncii = ansamblul masurilor luate pentru a se asigura desfasurarea muncii in conditiile cele mai sigure si mai bune pentru cei care o executa. 2. Sprijin, ajutor dat cuiva de o persoana influenta; favoare; (p. ext.; fam.) persoana care acorda acest sprijin. [Gen. -iei, var. protectiune s.f. / cf. fr. protection, lat. protectio].

CAPA s.f. 1. Pelerina (scurta) de blana sau de stofa. 2. Dispozitiv de protectie impotriva accidentelor la masini, la ferastraie etc. 3. Pozitia pe care o ia o nava pe un timp foarte rau si care ii permite sa reziste in cele mai bune conditii. [< fr. cape, cf. it. cappa].

EXTRAFIN, -A adj. Foarte fin, de cea mai buna calitate. [Cf. fr. extra-fin].

FORMA s.f. 1. Infatisare, aspect exterior; contur. ♦ (Fil.) Categorie filozofica ce desemneaza modul de existenta, de organizare interna, interactiunea si legaturile reciproce dintre elementele constitutive ale obiectului. ♦ Stabilirea de maxima capacitate de efort a organismului, obtinuta prin antrenament; conditie fizica buna. ◊ A fi in forma = a fi, a se afla in cele mai bune conditii. 2. Totalitatea mijloacelor prin care se exprima continutul unei opere de arta (mai ales de literatura). 3. Fel, chip, mod. ♦ Mod de organizare, de conducere politica, sociala etc. 4. Dispozitie legala de procedura. ◊ Viciu de forma = nerespectare a unei dispozitii de procedura care atrage anularea unui act sau a unei hotarari judecatoresti. 5. Aspect pe care il ia un cuvant pentru a indeplini o functie gramaticala. 6. Stare de agregare a corpurilor. 7. (Metal.) Negativul in care se toarna o piesa. ♦ (Poligr.) Cutie de otel in care se toarna litere; zat al unei pagini. 8. (Mat.) Fiecare dintre expresiile analitice sub care poate fi pusa aceeasi relatie. ♦ Polinom omogen. [< fr. forme, it., lat. forma].

nisastea s.f. (inv.) partea cea mai buna a fainii, fruntea, crema; faina de calitate extra; lamura de faina din care se facea halvaua.

picluita, picluite, s.f. (reg.; despre faina) care a fost cernuta fin; care este de cea mai buna calitate.

pielm, pielmuri, s.n. 1. (pop.) faina de grau, de porumb etc. (de cea mai buna calitate); nulas, perva. 2. (reg.) pulbere fina de faina care se depune pe sita sau pe obiectele din moara; pospai. 3. (inv.) aluat, coca; plamadeala. 4. (reg.) amestec subtire din faina de grau si apa, cu care se ung unele aluaturi, inainte de a fi bagate in cuptor; muruiala. 5. (reg.) coaja de la turta de malai.

poghirca, poghirci, s.f. (reg.) 1. (mai ales la pl.) fire de canepa rasarite tarziu si nedezvoltate, ramase mici si subtiri; posomogi, barzoci (din care se face cea mai buna canura). 2. (la pl.) cereale, legume, fructe etc. slab dezvoltate. 3. om mic de statura, pipernicit; (in forma: boghirca) om cu mintea slaba, prost, neghiob; jucator prost la jocurile de noroc; femeie urata. 4. nume de pasare. 5. s.m. (in forma poghirc) nume de planta taratoare.

LUSIN s.n. (Mar.) Sfoara subtire din canepa de cea mai buna calitate, folosita la matiseli. [< fr. lusin].

pruha s.f. (inv. si reg.) partea cea mai buna a ceva; frunte.

NISA s.f. 1. Firida. ♦ Intrand amenajat intr-un perete, unde se poate aseza o mobila, se poate adaposti ceva etc. 2. (Geol.) Forma de relief cu aspect de firida, creata prin eroziune la baza unei faleze, in jurul unui izvor, in malul concav al unui meandru etc. 3. Dulap cu pereti de sticla legat de un cos de evacuare, folosit in laboratoare impotriva gazelor vatamatoare. 4. (Anat.) Mic spatiu in forma de intrand. 5. (Biol.) Regiune in care un organism sau o populatie gaseste cele mai bune conditii pentru a supravietui si a se reproduce. [< fr. niche, cf. it. nicchia – cochilie].

PERFORMANTA s.f. 1. Rezultat exceptional obtinut intr-o proba sportiva; (p. ext.) realizare deosebita intr-un domeniu oarecare. 2. cel mai bun rezultat dat de un aparat, un motor etc. privitor la una dintre caracteristicile lui. [< fr. performance, cf. engl. to perform – a implini].

SUPERFIN, -A adj. Foarte fin, de cea mai buna calitate; suprafin, extrafin. [Cf. fr. superfin].

SUPREM, -A adj. cel mai de sus, cel mai inalt, cel mai bun etc.; mai presus de toate; (p. ext.) extrem, ultim. [Cf. fr. supreme, lat. supremus, superlativ al lui superus].

ASPIRANT, -A s. m. f. 1. cel care tinde, nazuieste la ceva. ◊ doctorand. ◊ (in unele tari) primul grad de ofiter in marina militara; tanar ambarcat supranumerar pe o nava civila in vederea efectuarii practicii pentru obtinerea gradului de ofiter stagiar. 2. arbore de cea mai buna calitate, selectionat dintre candidatii (2) unui arboret. (< fr., rus. aspirant)

AUSPICIU s. n. 1. (la romani) prevestire facuta de auguri (I). ♦ dreptul de a lua auspiciile (rezervat consulilor, pretorilor si cenzorilor). 2. (rar) protectie. ♦ sub ~ iile cuiva = sub egida, sub patronajul cuiva; sub cele mai bune ~ ii = in imprejurari favorabile. (< lat. auspicium, fr. auspice)

CAMPIONAT s. n. 1. competitie oficiala organizata pe o proba sau pe o ramura sportiva pentru desemnarea celui mai bun. 2. situatia, calitatea de campion. (< it. campionato)

IACO s. m. papagal gri din Africa tropicala, cel mai bun imitator, care cloceste in scorburile de mangrove. (< fr. jaco)

NISA s. f. 1. intrand amenajat intr-un perete, unde se poate aseza o mobila, adaposti ceva etc. 2. forma de relief cu aspect de firida, creata prin eroziune la baza unei faleze, in jurul unei izvor, in malul concav al unui meandru etc. 3. dulap cu pereti de sticla legat de un cos de evacuare in laboratoare impotriva gazelor nocive. 4. (anat.) mic spatiu in forma de intrand. 5. imagine radiologica a unui cancer gastric. 6. (biol.) regiune in care un organism, o populatie, o specie gasesc cele mai bune conditii pentru a supravietui si a se reproduce. (< fr. niche)

OPTIM, -A I. adj. cel mai bun; minunat, excelent, grozav. ◊ care asigura cea mai buna eficienta economica. II. s. n. stare a unui lucru, a unei situatii considerate ca cea mai favorabila. ♦ ~ ecologic = ansamblul conditiilor de vegetatie in care o specie apare cel mai frecvent intr-o regiune; ~ de populatie = densitatea populatiei unei tari care permite cea mai buna folosire a resurselor naturale. (< fr. optime, lat. optimus)

OPTIMIZARE s. f. actiunea de a optimiza. ◊ ansamblu de lucrari de cercetare operationala care urmareste gasirea celei mai bune solutii pentru rezolvarea unei anumite probleme. ◊ (mat.) rationament, calcul care permite a gasi valorile unuia sau mai multor parametri ce corespund maximului unei functii. (< optimiza)

ORDIN s. n. 1. dispozitie obligatorie, data de o autoritate sau persoana oficiala; porunca; comanda. 2. comunitate catolica de calugari care se supuneau anumitor reguli de organizare si de activitate; cin, tagma. ◊ comunitate de cavaleri calugari din evul mediu. ◊ societate, asociatie in care cineva era primit in semn de onoare. 3. decoratie superioara medaliei. 4. dispozitie de plata (a unei sume). 5. (biol.) grup intre clasa si familie. 6. (mat.) ~ de multiplicitate (al radacinii unei ecuatii algebrice) = numar natural care arata de cate ori apare o radacina (solutie) intr-o ecuatie algebrica. 7. sistem de arhitectura ale carui elemente sunt dispuse si proportionate dupa anumite reguli. 8. rang. categorie. ♦ de ul = cu caracter (de); de prim ~ = de cea mai buna calitate, excelent. (< lat. ordo, -inis, fr. ordre)

PERFORMANTA s. f. rezultat exceptional intr-o proba sportiva; (p. ext.) realizare deosebita intr-un anumit domeniu. ◊ cel mai bun rezultat dat de un aparat, un motor etc. (< fr. performance)

PROPRIETAR, -A s. m. f. cel care detine dreptul de proprietate asupra unui bun; stapan; cel care poseda un bun imobil. (< fr. proprietaire, lat. proprietarius)

SUPERFIN, -A adj. foarte fin, de cea mai buna calitate; extrafin. (< fr. superfin)

girloafa (-fe), s. f. – Regulator la plug. Germ. Vorlaufer „precursor”. In Trans. Dupa Cancel 17, ar fi de origine sl., dar sl. trebuie sa fie, in cel mai bun caz, un intermediar al germ.

ASHCROFT [æʃkrɔft], Peggy (1907-1991), actrita engleza de teatru. Una din cele mai bune interprete ale rolurilor shakespeariene (Desdemona din „Othello”, regina Margareta din „Richard al III-lea”).

BALDER (BALDUR) (in mitologia scandinava), fiul zeului suprem Odin si al zeitei dragostei conjugale, Frigg. cel mai bun si mai frumos dintre zei, ucis la instigarea demonului Loki, cu o ramura de visc.

BOGHEAD (‹ engl. {i); {s} Boghead localit. din Scotia [beghed]) subst. Varietate de carbune compacta, brun-neagra. Alaturi de alge microscopice, contine spori, cuticule si polen. cel mai bun carbune pentru producerea gazului de iluminat.

AUSPICIU, auspicii, s. n. 1. (In practicile superstitioase ale antichitatii romane) Prevestire facuta dupa zborul sau cantecul pasarilor. ◊ (Astazi in expr.) Sub cele mai bune auspicii = in imprejurari favorabile. 2. (In expr.) Sub auspiciile cuiva = sub patronajul, sub protectia cuiva. [Pr.: a-us-] – Fr. auspice (lat. lit. auspicium).

CAIMAC, caimacuri, s. n. 1. Smantana groasa care se prinde pe suprafata laptelui fiert. ◊ Expr. A lua caimacul = a lua pentru sine partea cea mai buna. 2. Spuma care se face la suprafata unei fierturi de cafea. 3. Patura (arsa a) tutunului din ciubuc, formata in jurul si deasupra carbunelui. – Tc. kaymak.

CHIRON (in mitologia greaca), cel mai bun si mai intelept dintre centauri. L-a educat pe Ahile, pe Iason si pe Asclepios. Ranit din greseala de catre Heraklis in timpul luptei cu centaurii. Ca sa-si curme suferinta, i-a oferit lui Prometeu nemurirea, in schimbul mortii sale.

CAMPIONAT, campionate, s. n. 1. Intrecere sportiva cu caracter mai larg (national, international etc) prin care se stabileste care este cel mai bun dintre sportivi sau cea mai buna dintre echipe sau tari. 2. Situatia, calitatea de campion. [Pr.: -pi-o-] – It. campionato.

DEO OPTIMO MAXIMO (D.O.M.) (lat.) zeului celui mai bun si celui mai mare – Formula de dedicatie lui Iupiter de pe inscriptiile votive romane.

FAUTE DE MIEUX (fr.) in lipsa de ceva mai bun – A recurge la o solutie faute de mieux, a o accepta, ca singura posibila, desi nu e cea mai buna.

HIC RHODOS, HIC SALTA! (lat.) aici e Rodosul, aici sa sari! – Esop, „Fabule”, 51. Indemn adesat laudarosului din fabula cu acelasi nume, care invoca martori pentru a fi crezut ca a executat un salt urias pe insula Rodos. Faptele constituie cea mai buna dovada despre adevarul afirmatiilor.

bectemis si -imis n., pl. uri (turc. ar. pek temiz, foarte curat). Rar. Tutun de cel mai bun.

LA RAISON DU PLUS FORT EST TOUJOURS LA MEILLEURE (fr.) dreptatea celui mai puternic este intotdeauna cea mai buna – La Fontaine, „Le Loup et l’agneau”.

aristocratie f. (vgr. aristokratia si -krateia, d. aristos, cel mai bun, si kratos, putere, guvern). Boierime, nobilime, clasa de oameni superiori altora pin [!] nastere, avere sau cultura: aristocratie intelectuala. – Fals -time.

ariston n., pl. oane (vgr. ariston, cel mai bun). Un fel de flasneta mica.

2) canar adj. (d. ngr. kanna, trestie). Vechi. Zahar canar, zahar de trestie (adica de cel mai bun).

OPTIMUS LEGUM INTERPRES CONSUETUDO (lat.) uzul este cel mai bun interpret al legilor – Viata sociala perfectioneaza legile, impunandu-le anumite modificari.

birsan, -a adj. Se zice de oile originare din Tara Birsei (Carpati), care-s o varietate din cele turcane si care au o lina lunga, creata, nu prea moale, si deasa, dar mai putin buna decit cea tigaie. S.f. Cu birsana’n cap, c’o caciula de oaie birsana’n cap. – Locuitoru din Birsa se numeste Barsean, pl. eni, f. -eanca, pl. ence.

cautiune f. (lat. cautio, -onis. V. caut). Act legal pin [!] care trebuie sa implinesti obligatiunile contractate de altu daca el nu le-ar implini, garantie. Bani depusi ca garantie: a depune o cautiune, (fig.) onoarea lui e cea mai buna cautiune. Om supus cautiunii, pe care nu te poti baza.

bleaz (ea dift.) n., pl. uri Sud. Grasimea (cea mai buna) care invaluie maruntaiele vacii. V. seu si osinza.

STULTITIAM SIMULARE PRUDENTIA SUMMA EST (lat.) a simula prostia este cea mai buna masura de prevedere in anumite situatii – Cato, „Disticha moralia”, 2, 18.

TOUT EST POUR LE MIEUX DANS LE MEILLEUR DESMONDES POSSIBLES (fr.) totul se petrece cel mai bine in cea mai buna dintre lumile posibile – Teza deista apologetica, enuntata de Leibniz in „Thaeodicaea”, pe care Voltaire a rastalmacit-o ironic in „Candide”.

CRUSIN (‹ ucr.) s. m. Arbore melifer de 1-3 m cu flori hermafrodite, albe-verzui si cu fructe la inceput rosii, apoi negre (Rhamnus frangula). Scoarta c. are actiune laxativa, abortiva si antihelmintica, iar din lemn se obtine cel mai bun carbune pentru prepararea prafului de pusca.

Agamedes, fratele lui Trophonius si fiul lui Erginus, regele din Orchomenus. Agamedes si Trophonius au fost doi arhitecti celebri, care au construit, printre altele, si edificiul care adapostea comoara lui Hyrieus, regele Boeotiei. Legenda spune ca cei doi frati ar fi lasat o intrare tainica, prin care puteau intra oricind ca sa prade. Faptul fiind descoperit de catre rege, Agamedes a fost ucis de Trophonius ca sa nu-l divulge si pe el. Fratricidul a fost insa pedepsit pe data. Pamintul s-a deschis si l-a inghitit pe Trophonius. Dupa o alta versiune, cei doi frati ar fi construit templul lui Apollo de la Delphi. Cerindu-i zeului rasplata cuvenita, Apollo le-a fagaduit-o in opt zile, ragaz in care i-a sfatuit sa petreaca in voie. La implinirea timpului, cei doi frati au fost gasiti fara viata in patul lor. Moartea usoara care le-a curmat zilele a fost, se pare, cea mai buna rasplata pe care zeul a crezut de cuviinta sa le-o ofere.

NASTASE, Ilie (n. 1946, Bucuresti), jucator roman de tenis. Castigator a numeroase mari turnee internationale (Forest Hills, 1972; Roland Garros, 1973 si la dublu, 1970, cu Ion Tiriac; Wimbledon, dublu mixt, 1970, 1971 cu Rosemary Casals si la dublu masculin, 1975, cu Jimmy Connors). Invingator la Marele Premiu FILT (1972 si 1973), multiplu castigator al Turneului Campionilor. De trei ori finalist in Cupa Davis, jucand 130 de meciuri pentru echipa Romaniei. Declarat cel mai bun sportiv al anului (1969-1971, 1973). Unul dintre cei mai talentati tenismeni ai generatiei sale, a impus un stil de joc tehnic, variat, plin de fantezie.

bun, -a adj. (lat. bŏnus, vlat. dvonus si benus, de unde vine bene, bine; it. buono, pv. bo, fr. bon, sp. bueno, pg. bom). Care are bunatate, care face bine: tata bun. Care poseda calitatile dorite, e propriu la ceva: cal bun, cal bun de calarie. Care se distinge: lucrator bun. Favorabil: timp bun. Tare, puternic: o lovitura buna. Valabil: bilet bun pentru trei persoane. Pur, nefalsificat: aur bun. Adevarat, drept, nevitreg: frate bun. Adevarat, primar: var bun. Mare: un bun numar de cetateni. Om bun la Dumnezeu, iubit de Dumnezeu. bun de gura, elocuent. Oameni buni! formula de chemare adresata mai ales taranilor si care corespunde cu domnilor. A pune un cuvint bun pentru cineva, a starui p. cineva. A fi bun plecat, buna plecata, a fi plecat pentru totdeauna. Nu e a buna (Munt.), nu e cea mai buna (treaba), nu e spre bine, e semn rau. A lua cu buna (Trans.), a lua cu binele, a proceda incet (cu ogodu). S.m. si f. Vechi. bunic, bunica. S.n., pl. uri si e. Vechi. bunatate. Azi (pl. uri). Avere (propriu si fig.): bunuri mobile si imobile, sanatatea e cel mai mare bun.bun! interj. ild. bine!.

SAKATA, Tōjūrō I (1647-1709), actor japonez, unul dintre cei mai renumiti actori de „Kabuki”. Este considerat cel mai bun interpret de roluri romantice din zona Kyōtō-Ōsaka.

copitarita f., pl. e (d. copita). Olt. Un burete care creste pe fag si salcie si din care se face iasca cea mai buna.

POLE POSITION [poul pəziʃn] (loc. engl.) expr. engl. (In cursele de automobilism) Pozitie de plecare a pilotului, din prima linie, in partea interioara a pistei, avantajoasa in debutul cursei. Se realizeaza prin obtinerea celui mai bun timp, pe o tura a circuitului.

cred (est) si crez (vest), a crede v. tr. (lat. credere, it. credere, pv. crezer, creire, fr. croire, sp. creer, pg. crer.Crezi, sa creada. V. perd, vind). Sint convins ca e adevarat: cred o legenda, cred ca e aci. Imi inchioui, judec, socotesc: lumea-l crede prost, crede ca e prost. V. intr. Dau crezare: satulu nu crede celui flamind (Prov.). Am credinta: a crede in Dumnezeu. V. refl. Am cea mai buna ideie de mine, is fudul: te prea crezi, mai prostule!

cristal n., pl. e (lat. crystallum si crystallus, vgr. krystallos, d. kryos, frig, ger, gheata [!], it. cristallo, fr. cristal; pol. krysztal. V. criolita, clondir). Forma simetrica pe care o iau unele substante minerale (sau si neminerale) cind trec din stare lichida in solida: cristale de cuart, de zahar. Sticla de cea mai buna calitate, foarte curata si limpede. Cristal de stinca, cuart. – Vulg. clestar (cu toate ca Delv. Iosif Anghel s.a. au avut rau gust de a zice asa supt [!] pretext ca asa zice poporu. In realitate, poporu nu stie de acest cuvint). Biblia d. 1688 zice cristal, probabil dupa pol. ori dupa ung. kristaly, de unde Ardelenii zic cristal. Alte forme vulgare is crestal si clistar.

SIRET2, -EATA, sireti, -te, adj. Care stie sa profite de naivitatea sau de buna-credinta a celor din jur pentru a-si atinge scopurile pe cai ocolite; care dovedeste un caracter viclean, perfid. ♦ Plin de subtilitate, de finete; rafinat; descurcaret, abil. ♦ Care denota, tradeaza viclenie, prefacatorie, perfidie; care denota abilitate, subtilitate, umor. Privire sireata. – Din tc. sirret.

CIUMA ~e f. 1) Boala contagioasa si epidemica, foarte grava, cauzata de o infectie bacteriana, manifestata prin febra, astenie, delir etc.; pesta. 2) fig. Fiinta nesuferita care inspira groaza. ◊ A fi pentru unii muma si pentru altii ~ se spune despre cei care sunt buni cu unii si rai cu altii. 3) fig. Nenorocire grea care se abate asupra cuiva; napasta; urgie. [G.-D. ciumei] /<lat. cyma

CICLOTIMIE s.f. (Med.) Stare psihica morbida, caracterizata prin alternarea starilor de buna dispozitie cu cele de depresiune. [Gen. -iei. / < fr. cyclothymie, cf. gr. kyklos – cerc, thymos – stare de spirit].

CONSUMATOR, -OARE s.m. si f. cel care consuma bunuri, produse etc.; (p. restr.) cel care consuma intr-un local public. [Cf. fr. consommateur].

CONSIGNATAR, -A s. m. f. cel care primeste bunuri in consignatie. (< fr. consignataire)

CONSUMATOR, -OARE s. m. f. cel care consuma bunuri, produse etc. ◊ cel care consuma intr-un local public. (< fr. consommateur)

MAHMUREALA, mahmureli, s. f. Faptul de a fi mahmur; starea celui mahmur; lipsa de buna dispozitie; buimaceala, mahmurie. – Mahmur + suf. -eala.

NESIMTIRE s. f. 1. Pierdere a cunostintei; lesin. 2. Lipsa de bun-simt: purtare a celui nesimtit2 (1). 3. Indiferenta, raceala; lipsa de sensibilitate. – Ne- + simtire.

PRODUCTIE ~i f. 1) A PRODUCE. 2) Proces de creare a bunurilor materiale necesare existentei si dezvoltarii societatii. ~ de marfuri.~ globala volumul total, in expresie baneasca, al productiei fabricate de anumite ramuri ale economiei sau de o intreprindere intr-o perioada de timp (luna, an etc.). Unelte de ~ mijloace de munca folosite in procesul de creare a bunurilor materiale. 3) Totalitate a celor obtinute in procesul de munca (fizica sau intelectuala). ~ stiintifica. ~a industriei usoare. [G.-D. productiei; Sil. -ti-e] /<fr. production

GARANT, -A s.m. si f. cel care garanteaza cu bunurile sale plata datoriei, a obligatiei cuiva; chezas. [< fr. garant].

POFTA, pofte, s. f. 1. Dorinta puternica de a face sau a obtine ceva; nazuinta, dispozitie, chef, placere. ◊ Loc. adv. Cu pofta = manifestand multa placere, cu placere. ◊ Expr. A-si (mai) pune pofta-n cui, se spune pentru a arata ca cineva este nevoit sa renunte la un lucru mult dorit. Pe (sau dupa) pofta (sau pofta inimii ori sufletului, voii etc.) = pe placul sau pe gustul cuiva, conform cu dorinta cuiva, spre multumirea cuiva. ♦ Dorinta, impuls s****l; p. ext. dorinta exagerata, patima, viciu. ♦ (Inv.) Lacomie. 2. Senzatie de foame sau de sete; dorinta, chef de a bea sau de a manca un anumit lucru. ◊ Expr. De pofta sau (ca) sa-si prinda pofta = in cantitate foarte mica, numai cat sa guste. Pofta buna (sau mare)! urare adresata celor care mananca sau se duc sa manance. [Var.: (inv. si reg.) pohta s. f.] – Din pofti (derivat regresiv).

POJIJIE, pojijii, s. f. (Reg.) 1. Totalitatea bunurilor dintr-o gospodarie; situatia celui avut; avere. 2. Familie, neam. – Cf. ucr. pozyva, rus. poziva.

DETURNA, deturnez, vb. I. Tranz. A intrebuinta fonduri banesti (sau alte bunuri) pentru alta destinatie decat cea legal prevazuta. ♦ (Impr.) A delapida. ◊ A sili pe cineva sa schimbe sau a schimba in mod ilegal ruta, directia de zbor a unui avion. – Din fr. detourner.

VENIT2 ~ta (~ti, ~te) si substantival Care vine; care se prezinta undeva. ◊ Nou ~ persoana sosita de curand undeva. bun ~! formula de salut adresata celui sosit de undeva. /v. a veni

GASTRONOM, -OAMA s.m. si f. cel caruia ii plac mancarurile bune si stie sa le aprecieze. [< fr. gastronome].

IMPOSTOR, -OARE s.m. si f. cel care cauta sa insele, profitand de necunostinta sau de buna-credinta a oamenilor; sarlatan. ♦ cel care incearca sa se substituie cuiva (pentru a lucra in numele lui). [< fr. imposteur, cf. lat. impostor].

PRODUCATOR, -OARE I. adj. care este cauza; care da nastere la ceva. II. s. m. f. cel care produce prin munca bunuri materiale. ♦ persoana, societate, intreprindere care asigura finantarea si turnarea unui film. (dupa fr. producteur)

LEU1, lei, s. m. 1. Mamifer carnivor de talie mare din familia felidelor, cu corpul acoperit cu blana scurta de culoare galbuie si cu o coama bogata in jurul capului, deosebit de puternic si de vorace, care traieste in Africa si in Asia meridionala (Panthera leo) ◊ (In basme) Leu-paraleu = leu mare si cu o putere extraordinara; fig. om curajos, viteaz. ◊ Expr. Partea leului = partea cea mai mare, cea mai valoroasa din imparteala unui bun si pe care si-o insuseste cel mai puternic dintre partasi. ◊ Compuse: leu-de-mare = mamifer carnivor acvatic asemanator cu foca, avand o coama pe gat, piept si omoplat (Otaria byronia); leul-furnicilor = insecta asemanatoare cu libelula, ale carei larve se hranesc cu insecte (Myrmeleon formicarius). ♦ Fig. Om puternic, viteaz. 2. (Art.) Numele unei constelatii. – Et. nec. Cf. lat. leo.

SCARIFICA, scarific, vb. I. 1. A afana pamantul cu ajutorul scarificatorului. 2. A scormoni suprafata unui teren sau a unei sosele in refacere, pentru a usura indepartarea pamantului, a pietrelor etc. sau pentru a asigura o buna legatura intre materialul nou si cel vechi. 3. A cresta superficial pielea unui bolnav, provocand o usoara sangerare in scop terapeutic sau pentru a introduce un medicament, un vaccin, pentru a face o analiza etc. – Din fr. scarifier, lat. scarificare.

SUPRALICITATIE, supralicitatii, s. f. Licitatie publica suplimentara, prevazuta de lege, in vedera obtinerii unui pret mai mare decat cel la care s-a adjudecat bunul cu ocazia licitatiei initiale. – Supra- + licitatie (dupa fr. surenchere).

LEU1 lei m. 1) Mamifer carnivor de talie mare, cu blana de culoare galbuie si coama bogata, care traieste in Africa. ◊ ~-paraleu a) animal fantastic din basmele populare; b) om foarte puternic si viteaz. Partea ~lui partea cea mai mare, cea mai valoroasa din imparteala unui bun, pe care si-o insuseste cel mai puternic dintre partasi. 2) fig. Om puternic si curajos. ◊ Pui de ~ om tanar, voinic si viteaz. 3) art. Constelatie zodiacala. 4): ~-de-mare mamifer carnivor adaptat la viata de mare. ~l-furnicilor insecta asemanatoare cu libelula, care se hraneste, mai ales, cu larve de furnici. [Monosilabic] /Orig. nec.

RAMAS1 ~uri n. 1) v. A RAMANE.~ bun (sau bun ~) formula de salut adresata de cel care pleaca. A-si lua ~ bun a) a se desparti de cineva sau de ceva; b) a saluta la despartire pe cei care raman. De ajuns si de ~ din belsug; (foarte) mult. 2) reg. Intelegere intre persoane care sustin lucruri contrare si care se obliga sa dea o compensatie materiala celui ce va avea dreptate; ramasag; pariu; prinsoare. /v. a ramane

GENIU1 s.n. I. 1. Talent, dispozitie naturala, capacitate de creatie exceptionala, rezultat al dezvoltarii maxime a facultatilor umane; persoana care are asemenea calitati. 2. Caracter specific. II. Spirit, demon, fiinta supranaturala (buna sau rea) care in credintele celor vechi veghea asupra soartei unui om. [Pron. -niu, pl. -ii. / < lat. genius, cf. it. genio, fr. genie].

preales, -easa, adj. (inv.) 1. care este preferat, care a fost ales dintre cei mai multi. 2. care este foarte bun, extrem de ales.

CANDIDAT, -A s. m. f. 1. cel care candideaza. 2. (silv.) arbore de buna calitate care ramane in arboret dupa aplicarea masurilor de curatire. (< fr. candidat, lat. candidatus)

RAMAS, (2, 3) ramasuri, s. n. 1. Faptul de a ramane; ramanere. ◊ Expr. Ramas bun! sau bun ramas! formula de salut adresata de o persoana care pleaca celui sau celor care raman. A-si lua ramas bun = a se desparti de cineva, a pleca. De ajuns si de ramas = din plin, din belsug. 2. (Reg.) Ramasag. 3. (Inv.) Mostenire. – V. ramane.

INSPIRATIE ~i f. 1) (in opozitie cu expiratie) Faza a respiratiei constand in introducerea aerului in plamani; inhalare a aerului in plamani. 2) Stare psihica ce contribuie in cel mai inalt grad la crearea unor bunuri spirituale; forta launtrica creatoare; avant. 3) Idee aparuta spontan in constiinta. [G.-D. inspiratiei] /<fr. inspiration, lat. inspiratio, ~onis

LICITATIE ~i f. Vanzare in public a unor bunuri materiale, ce revin persoanei, care ofera cel mai inalt pret; mezat. [G.-D. licitatiei; Sil. -ti-e] /<fr. licitation, lat. licitatio, ~onis

MEZAT ~uri n. Vanzare publica a unor bunuri materiale, ce revin persoanei care ofera cel mai inalt pret; licitatie. ◊ A scoate la ~ a pune la licitatie. /<turc. mezat

POFTA ~e f. 1) Dorinta (nestavilita) de a avea sau de a face ceva; gust; chef. ~ de lucru. ◊ Cu ~ cu placere. Pe (sau dupa) ~ dupa cum doreste cineva; pe gustul cuiva. A-i trece (sau a-i pieri) ~a de ceva sau a i se taia cuiva ~a de ceva a nu mai dori ceva. A-si pune ~a in cui a fi nevoit sa renunte la ceva mult dorit sau asteptat. 2) Gust de mancare (sau de bautura); apetit. A nu avea ~. ◊ ~ de lup pofta foarte mare. De ~ sau ca sa-si prinda ~a a) numai pentru a-si satisface dorinta; b) numai pentru a gusta; foarte putin. A face ~ a suscita gustul pentru ceva (in special pentru o anumita mancare). ~ buna (sau mare) formula de urare adresata celor care se duc sa manance sau celor care mananca. [G.-D. poftei] /v. a pofti

A RAPI~esc tranz. 1) (fiinte) A lua cu forta, ducand cu sine si tinand in stapanirea sa; a fura. 2) fig. (mai ales despre moarte) A lipsi de zile (smulgand dintre cei vii). ◊ ~ viata (sau zilele) a ucide. 3) (bunuri materiale) A-si insusi prin abuz de putere; a lua cu forta, insusindu-si in mod ilegal; a fura. ~ teritorii straine. 4) A face sa nu mai posede. ~ linistea. 5) fig. (persoane) A ademeni prin farmec; a atrage, cucerind atentia si seducand. Lectura l-a rapit complet.~ inima a cuceri dragostea. /<lat. rapire

SOSIT n. v. A SOSI. ◊ bun ~! formula folosita pentru a saluta pe cei care sosesc. /v. a sosi

CUSTODE s. m. 1. cel care are in grija paza unor bunuri. 2. lucrator intr-o biblioteca avand misiunea de a supraveghea eliberarea si restituirea cartilor in sala de lectura. 3. cuvant, silaba insemnata pe ultima pagina a fiecarei coli sau pe fiecare pagina, in partea dreapta sub ultimul rand, si repetat la inceputul paginii urmatoare pentru a arata ordinea colilor si a paginilor manuscriselor. (< it. custode, lat. custos, -odis)

ARENDAS, arendasi, s. m. Persoana care, luand un bun in arenda, obtine beneficii din munca celor pe care ii exploateaza. – Din arenda + suf. -as.

ROCHEFORT [roʃfo:r], Jean (n. 1930), actor francez de teatru si film. Cariera prolifica si foarte diversa ca gen de roluri – de la comedia dramatica la cea bufa, de la filmul de capa si spada la cel psihologic -, care se intinde peste mai bune de o jumatate de sec. Cuceritor prin inteligenta, eleganta si umor („Sa inceapa petrecerea”, „Fustangiul”, „Mustaciosul”, „Barbatul coafezei”).

ADJUDECA, adjudec, vb. I. Tranz. A atribui (prin hotarare judecatoreasca) un bun scos la licitatie persoanei care ofera pretul cel mai mare. – Din lat. adjudicare.

GASCA, gaste, s. f. Pasare domestica de talie mare, de obicei cenusie pe spate si pe laturi si alba pe piept, cu gatul lung, crescuta pentru carnea, untura si fulgii ei (Anser domesticus).Gasca salbatica = specie mai mica de gasca, vanata pentru carne (Anser anser).Expr. A strica orzul pe gaste = a darui, a sacrifica ceva util, pretios, bun pentru cineva care nu stie sa pretuiasca cele primite. ♦ (Fam.) Epitet depreciativ dat unei femei sau unei fete credule sau proaste. – Din bg. gaska.

INDISPOZITIE, indispozitii, s. f. 1. Lipsa de voie buna, de dispozitie; suparare, mahnire (trecatoare). 2. Stare a celui usor bolnav; boala usoara. [Var.: indispozitiune s. f.] – Din fr. indisposition.

adjudeca (-c, -at), vb. – A atribui un bun scos la licitatie persoanei care ofera pretul cel mai mare. Pe baza lui a judeca, intocmai ca fr. adjuger sau lat. adjudicare.Der. adjudecar, s. m. (persoana careia i se adjudeca un bun); adjudecatie, s. f. (adjudecare).

LICITATIE s.f. Vanzare publica a unui bun sau a unor obiecte, care se adjudeca celui care a oferit pretul cel mai ridicat. [Gen. -iei, var. licitatiune s.f. / cf. fr. licitation, lat. licitatio].

REGIE s.f. 1. Conceptia interpretarii textului si activitatea de indrumare si de supraveghere a jocului artistilor, desfasurata la punerea in scena si la montarea unei piese de teatru, a unui film. ♦ Regie tehnica = conducerea tehnica a realizarii unui spectacol; cel care desfasoara aceasta activitate. 2. Exploatare a unui bun sau executarea unei lucrari de catre un administrator prin angajati sau agenti directi. ♦ Cheltuieli de regie = cheltuieli de intretinere (la o intreprindere sau institutie); cheltuieli facute la executarea unei lucrari. 3. (Inv.) Administratie care se ocupa cu perceperea impozitelor indirecte. ♦ Administratie a unor produse sau bunuri asupra carora exista un monopol de stat. [Gen. -iei. / < fr. regie].

LICITATIE s. f. modalitate de vanzare-cumparare publica a unui bun, a unei marfi etc., care se adjudeca celui ce ofera pretul cel mai ridicat; alegere, din mai multe oferte prezentate de unitati specializate, pentru o anumita lucrare, pe aceea care are pretul cel mai scazut. (< fr. licitation, lat. licitatio)

CIOCIRLIE (‹ cioc) s. f. Nume dat la mai multe specii de pasari mici, zburatoare si cintatoare foarte bune, din ordinul paseriforme, cu penaj pestrit si care zboara, aproape vertical, pina la inaltimi foarte mari. In Romania se cunosc 8 specii, mai reprezentative fiind: c. cu degete scurte (Calandrella cinerea), pasare migratoare, cu penaj cafeniu-roscat-striat; c. de Baragan (Melanocorypha calandra), cea mai mare specie de c. din Romania, buna imitatoare a glasului altor specii; c. de cimp (Alauda arvensis), la care masculul cinta in zbor, la mare inaltime, deasupra cuibului.

1) anin si arin m. (lat. alninus, d. alnus, anin). Un arbore din familia mesteacanului. Scoarta aninului alb (alnus incana) e tinctoriala. cel negru (alnus glutinosa) creste rapede [!] si e bun p. impadurirea terenurilor umede. Cu scoarta si amentele lui, numite anine, vapsesc [!] tarancele lina in negru.

INZESTRA, inzestrez, vb. I. Tranz. 1. A da zestre unei fete (cand se marita). ♦ A acorda cuiva un bun, o sursa de venituri etc. 2. A prevedea cu cele necesare o intreprindere, o institutie etc.; a dota. 3. Fig. A dota pe cineva cu calitati morale, fizice etc. – In + zestre.

URMAS, -A, urmasi, -e, s. m. si f. 1. Continuator al unei familii (considerat in raport cu cei din generatiile anterioare lui); descendent, odrasla. ♦ Mostenitor (de bunuri materiale). 2. Succesor intr-o demnitate, intr-o functie. 3. Continuator al unei opere, al unei traditii. – Urma + suf. -as.

MIRE, miri, s. m. Nume purtat de barbat in ziua sau in preajma casatoriei sale. ♦ (La pl.) Nume dat, in ziua sau in preajma casatoriei, celor doua persoane care se casatoresc. – Cf. alb. mirebun”.

PRADA, prazi, s. f. 1. Faptul de a prada; pradare, jefuire, jaf; devastare. 2. (Concr.) Totalitatea bunurilor materiale si (in trecut) a persoanelor luate de cel care prada (mai ales in timp de razboi). ◊ Loc. vb. (Inv.) A face prada = a prada. 3. Persoana prinsa, rapita, ajunsa in puterea cuiva. ◊ Expr. Prada (sau prada) cuiva = la discretia, in stapanirea unei persoane sau a unui sentiment, a unei idei, a unei porniri. 4. Vietate care serveste ca hrana animalelor salbatice carnivore sau pasarilor rapitoare; p. ext. vanat; p. gener. orice poate servi drept hrana vietuitoarelor. ◊ Pasare de prada = pasare rapitoare. 5. (Reg.) Risipa, cheltuiala inutila. – Lat. praeda.

parip, paripi, 1. cal tanar, sprinten si frumos, bun de calarie; cal laturas, care merge pe langa cel din ham, pahodnic, bidiviu, telegar. 2. cal sau manz mic, slab, nedezvoltat; martoaga. 3. copil mic.

BOGATIE, bogatii, s. f. 1. Cantitate mare de bunuri materiale. ♦ Obiecte de mare pret; comori. 2. Starea, conditia celui bogat. 3. (Urmat de determinari) Resurse naturale ale solului si ale subsolului (unei tari). ♦ Valori spirituale de care dispune o colectivitate. 4. Cantitate mare si variata (de lucruri concrete sau abstracte); abundenta. – Din bogat + suf. -ie.

RHODE ISLAND [roud ailənd] subst. Rasa de gaini creata in S.U.A., cu penajul de culoare rosie (mai rar alba), buna atat pentru productia de carne, cat si pentru cea de oua.

TIGAN, -A, tigani, -e, s. m., adj. I. S. m. 1. Persoana ce face parte dintr-o populatie originara din India si raspandita in mai toate tarile Europei, traind in unele parti inca in stare seminomada. ◊ Expr. A arunca moartea in tigani = a arunca vina pe altul. A se muta ca tiganul cu cortul = a se muta foarte des; a fi nestatornic. A se ineca ca tiganul la mal = a nu reusi, a esua intr-o actiune tocmai cand era pe punctul de a o duce la bun sfarsit. Tot tiganul isi lauda ciocanul, se spune despre cei care se lauda cu ceea ce le apartine. E invatat ca tiganul cu ciocanul (sau cu scanteia), se spune despre cei deprinsi cu nevoile. 2. Epitet dat unei persoane brunete. 3. Epitet dat unei persoane cu apucaturi rele. II. Adj. (Rar) Tiganesc. – Din sl. ciganinu. Cf. rus. tagan.

NUMAI ll adv. 1) (atribuie celor spuse re-strictie sau exclusivitate) Nu mai mult de; nimeni altul decat; nimic altceva decat; nu in alt mod decat; nu in alt timp decat; nu in alt loc decat; nu din alta cauza decat; nu in alt scop decat; doar; exclusiv. Poate ~ atata. Acesta este ~ inceputul. ◊ Nu ~ (ca) a) pe langa; afara de; b) mai mult decat. ~ asa (sau asa ~) a) de mantuiala; b) fara a se adanci; c) fara nici un rost; fara scop; fara motiv; d) fara a urmari un folos personal; pe degeaba; e) nu altfel; f) printre altele; in treacat. 2) (exprima modalitatea unei actiuni) Gata sa; cat pe ce. Era ~ sa plece. ◊ ~ bun (sau ~ bine) asa cum trebuie; potrivit. 3) (accentueaza continutul celor spuse) ~ de ar vrea. 4) Abia. ~ a intrat si s-a pus pe lucru. 5) In intregime. Pomii sunt ~ floare. /<lat. non magis

VANDAL s.m. 1. Membru al unui vechi trib germanic care, in secolul V, a invadat Imperiul roman de rasarit, producand mari distrugeri. 2. (Fig.) cel care are o comportare necivilizata (fata de operele si bunurile culturii). [< fr. vandale].

AJUTA, ajut, vb. I. 1. Tranz. A da cuiva ajutor. ◊ Expr. A-l ajuta (pe cineva) puterea (sau capul, mintea, etc.) = a avea capacitatea fizica sau intelectuala de a face un anumit lucru. ♦ Refl. A se servi de cineva sau de ceva ca ajutor. 2. Intranz. A fi de folos; a sluji. ◊ Expr. Doamne-ajuta = a) formula de invocare a divinitatii, folosita de catre cei credinciosi la inceputul unei actiuni; b) (substantivat) spor, mers bun al treburilor; c) (substantivat, ir.) lovitura. (Loc. adj.) (Mai) de doamne-ajuta = (mai) de seama, de oarecare valoare. – Lat. adjutare.

DAR conj., adv. 1. conj. insa, totusi. (As vrea sa te cred, ~ am unele indoieli.) 2. conj. ci, insa, numai, (reg.) fara, (Ban. si Transilv.), ci. (Nu-i prost cine da, ~ cel ce rabda.) 3. conj. insa, numai, (prin Transilv.) pedig. (Esti prea buna, ~ nu ma iubesti.) 4. conj. daramite, (rar) incamite, mite, nemite, (inv. si pop.) necum. (Munte cu munte se intalneste, ~ om cu om.) 5. conj. asadar, deci, (livr.) ci. (~, nu ne putem limita la ...) 6. adv. (interogativ) oare? pai? (~ asa sa fie?)

A DETURNA ~ez tranz. 1) (bunuri materiale, fonduri banesti etc.) A folosi in alte scopuri decat cele prevazute legal. 2) (avioane) A face sa-si schimbe directia de zbor (in scopuri de santaj sau ca act de piraterie aeriana). /<fr. detourner

RASA s.f. 1. Varietate a unei specii de animale domestice deosebita de alte varietati ale aceleiasi specii si ale carei caractere distinctive se transmit de la o generatie la alta; soi. ♦ De rasa = de soi bun; select. 2. Grup biologic de oameni care s-a format din cele mai vechi timpuri, avand drept caractere distinctive culoarea pielii si a parului, trasaturile fetei etc., particularitati care nu contrazic unitatea biologica a intregii omeniri si nu constituie un criteriu stiintific pentru diferentierea ei in grupari sociale. [< fr. race, cf. it. razza, germ. Rasse].

BULE s. n. (ant.) Sfatul celor patru sute al unei cetati grecesti, care discuta probleme privitoare la buna functionare a statului si pregatea sedintele adunarii poporului. (< fr., gr. boule)

ACTIV, -A adj. (op. pasiv) 1. Care participa intens la o actiune; harnic, energic. ◊ Membru activ = membru al unei organizatii sau institutii, avand anumite obligatii si bucurandu-se de drepturi depline in cadrul acelui colectiv. ♦ (Mil.) In serviciul efectiv, sub steag; in activitate. ♦ (Chim.; despre corpuri) Care intra usor in reactie. ◊ Vocabular activ = vocabular folosit in mod curent; verb activ = verb a carui actiune este savarsita de subiectul gramatical. 2. (Fin.; despre operatii, conturi, bilanturi) Care se soldeaza cu un profit. // s.n. 1. Grup, colectiv al unei organizatii politice, al unei institutii etc. care cuprinde elementele cele mai devotate si mai bine pregatite, cu sarcini de raspundere. 2. Totalitatea bunurilor mobile si imobile care apartin unei intreprinderi sau institutii; parte a bilantului unde se inscriu aceste bunuri. [< lat. activus < ago – a face, cf. fr. actif. // (1) < rus. (partiinai) aktiv].

CAPUL AcelOR (AGULAHS [əguλəs]), cap in S Africii, situat la 34º52’ lat S si la 20º long. E, cel mai sudic punct al continentului, situat la 155 km SE de Capul bunei Sperante. Meridianul sau desparte apele Oc. Atlantic de ale Oc. Indian.

Chiron, fiul lui Cronus, era cel mai vestit si mai intelept dintre centauri, priceput in tainele lecuirii, iscusit la vinatoare si mester in arta muzicii. Locuia intr-o pestera, pe muntele Pelion. Intelept si bun din fire, Chiron era prietenul nepretuit al oamenilor. El a fost cel care l-a ajutat si aparat pe Peleus, i-a crescut si i-a educat pe Achilles, pe Iason si pe Asclepius. Se spunea ca insusi Apollo l-ar fi avut drept dascal pe Chiron. Cu ocazia luptei lui Heracles cu centaurii, Chiron a fost lovit din greseala de catre erou (v. si Centauri). Prada unor dureri ingrozitoare pe care, cu toata arta sa in ale lecuirii, nu le-a putut alina, Chiron s-a retras intr-o pestera, unde si-a asteptat sfirsitul. Fiind nemuritor, nu si-a putut gasi insa linistea decit dupa ce Prometheus, care era muritor, a primit sa faca schimb cu el, dezlegindu-l in felul acesta de nemurire.

DICHIS, dichisuri, s. n. (Pop. si fam.) 1. (La pl.; adesea fig.) Obiecte marunte, piese, accesorii (lipsite de importanta) care completeaza un sistem si ajuta la buna lui functionare. ◊ Loc. adv. Cu dichis (sau cu tot dichisul) = cu toate cele necesare, fara sa lipseasca nimic; cu grija, ordonat. 2. Podoaba, gateala, ornament. – Din dichisi (derivat regresiv).

ODATA1 adv. 1) Intr-o perioada oarecare de timp; inainte vreme; mai demult; candva; odinioara. *~ si ~ candva; intr-o buna zi; mai devreme sau mai tarziu. 2) In acelasi timp; concomitent; simultan. 3) In cele din urma; in sfarsit. 4) Fara intarziere; imediat; pe neasteptate. /o + data

SPUMA ~e f. 1) Invelis (albicios) de basicute de aer, care apare la suprafata unui lichid agitat sau a celui care fierbe sau fermenteaza. ~a marii. ~ de bere.Ca ~a laptelui foarte bun. A face ~ a spumega. 2) Clabuci de sapun, de sudoare sau de saliva. ◊ Cal in ~e cal inspumat. A face ~ (sau ~e) la gura a) a scoate saliva abundenta (vorbind foarte mult); b) a vorbi cu intaratare; c) a fi foarte furios. 3) fig. Totalitate a elementelor degradate ale unei societati; drojdie; pleava. [G.-D. spumei] /<lat. spuma

DISTANTA s. 1. departare, interval, spatiu, (Transilv.) scopot. (Ce ~ este intre stalpi?) 2. departare, spatiu, (pop.) cale, (inv.) loc. (Intre cele doua orase e o ~ de 40 km.) 3. bucata, interval, (reg.) postata. (A parcurs o buna ~ din drum.) 4. v. lungime.

cutie (cutii), s. f.1. Obiect de lemn, metal etc., in care se pastreaza diferite lucruri. – 2. Etui, toc, trusa. – 3. Sertar. – 4. Cufar, lada. – Cutia milelor, institut national de binefacere, fundat in 1775 de catre domnitorul Alexandru Ipsilanti, condusa din 1793 de marele vornic de cutie si alimentata de bunurile persoanelor care au decedat fara a lasa mostenitori, si o treime de la cei care decedau fara sa lase testament. – Cutia sateasca, specie de piata de grine fundata in sec. XVIII. – 5. Orfelinat. – Copil de cutie, orfan, copil gasit. – Mr. cutie, megl. cutiia. Tc. kutu, kuti (Seineanu, II, 151; Miklosich, Turk. Elem., I, 338; Berneker 653; Lokotsch 1271; Ronzevalle 139); cf. gr. ϰουτί, bg., sb. kutija, alb. kuti.Der. cutier, s. m. (perceptor; negustor ambulant).

ODATA adv., adj. invar. 1. Adv. Intr-un timp nedeterminat, candva; a) (in legatura cu verbe la trecut) odinioara, mai de mult; b) (in legatura cu verbe la viitor sau cu valoare de viitor) de acum inainte, intr-o buna zi, candva. ◊ Expr. Odata si odata = a) de mult de tot, de foarte multa vreme; b) intr-o buna zi, candva, mai curand sau mai tarziu. 2. Adv. (Pop.) Indata, imediat; fara intarziere, brusc; deodata. 3. Adv. In sfarsit, in cele din urma. 4. Adj. invar. In toata puterea cuvantului, intreg; p. ext. foarte reusit, foarte bun, excelent. – O3 + data.

PUTI, put, vb. IV. Intranz. A raspandi un miros greu, neplacut; a mirosi urat. ◊ Expr. A puti locul sub cineva sau a-i puti cuiva urma, se spune despre cineva foarte lenes. A puti a pustiu = a fi gol. Nici nu pute, nici nu miroase = nu-i nici bun, nici rau; e asa si-asa. Parca ii tot pute ceva, se spune despre cel care este mereu nemultumit. A-i puti a... = a simti miros de... ♦ Fig. (Fam.; urmat de determinari introduse prin prep. „de”) A avea ceva in cantitate mare, a fi plin de... Pute piata de mere.Lat. *putire (= putere).

REVENI2, revin, vb. IV. Intranz. 1. A veni din nou, a se intoarce. ♦ A aparea iar; a se manifesta din nou. 2. A se intoarce la o stare anterioara (obisnuita); a-si recapata echilibrul sufletesc, forta etc. ◊ Expr. A reveni la viata = a scapa cu viata dintr-o boala grea. A-si reveni in fire (sau in sine) = a-si recapata cunostinta in urma unui lesin, a unei crize, a unei emotii etc. 3. A se ocupa din nou de un subiect, de o idee, a se opri din nou la...; a relua. ♦ A rectifica, a revoca. 4. A i se atribui un bun cuiva. ♦ A fi de datoria (cuiva), a incumba. ♦ A i se cuveni. 5. A renunta la cele spuse, promise, a nu mai respecta. 6. A costa. – Din fr. revenir.

EXPLOATARE, exploatari, s. f. Actiunea de a exploata si rezultatul ei. 1. (In teoria marxista) Insusirea fara echivalent a unei parti din munca producatorilor nemijlociti de catre cei ce dispun de mijloace de productie. 2. Exploatatie. 3. Totalitatea lucrarilor de punere in valoare a unui bun natural sau a unui sistem tehnic. ♦ Totalitatea operatiilor care constituie procesul tehnologic de extragere a substantelor minerale utile, a rocilor, a titeiului sau a gazelor. ◊ Exploatare la zi = metoda de extragere a substantelor minerale utile in care procesul tehnologic se efectueaza sub cerul liber; cariera. ♦ Loc de unde se exploateaza o substanta utila, un material folositor. 4. Fig. Faptul de a profita, de a trage folos in mod abuziv. – V. exploata.

REFACUT, -A, refacuti, -te, adj. (Despre industrie, agricultura, economie etc.; p. ext. despre regiuni, tari etc.) Readus in starea buna de mai inainte; restabilit. ♦ (Despre o lucrare, o casa etc.) Executat din nou (sau in cea mai mare parte); reconstruit. ♦ Fig. (Despre oameni) insanatosit, intremat, intarit. – V. reface.

STRATEG, strategi, s. m. 1. Comandant militar in unele cetati ale Greciei antice; fiecare dintre cei zece magistrati supremi ai Atenei, alesi pe o durata de un an. 2. Comandant de osti, bun cunoscator al strategiei. – Din fr. stratege, lat. strategus.

ALL GOOD THINGS WHICH EXIST ARE THE FRUITS OF ORIGINALITY (engl.) toate lucrurile bune cate exista sunt roadele originalitatii – J. St. Mill, „Liberty”, Introducere. Efortul creator al omului este cel care confera valoare lucrurilor.

LANCASTER [lænkəstər], Joseph (1778-1838), pedagog englez. In 1818 a emigrat in S.U.A. A fundat (1798) la Southwark prima scoala de ajutor mutual, unde si-a pus in practica propria metoda educativa, organizand elevii in grupe sau clase, supravegheate de monitori (selectati dintre elevii buni), care trebuiau sa asigure mentinerea disciplinei si insusirea lectiilor. Ideile sale novatoare (in competitie cu cele ale lui A. Bell, sustinut de Biserica), expuse in „Sistemul de invatamant britanic”, au influentat considerabil sistemul educational englez din sec. 19.

GAJ, gajuri, s. n. Garantie depusa in contul unei datorii sau al executarii unei lucrari; bun care se depune drept garantie; amanet, zalog. ♦ Obiect depus, la unele jocuri de societate, de catre cel care a facut o greseala si care se rascumpara prin executarea unei pedepse hazlii. ♦ Asigurare, garantie morala data cuiva. – Din fr. gage.

ASIGURARE ~ari f. 1) v. A ASIGURA si A SE ASIGURA. 2) Raport juridic in baza caruia cel asigurat are dreptul la o despagubire din partea asiguratorului in caz de accident, incendiu etc. ~ de bunuri. ~ de stat. ◊ ~ari sociale sistem de ocrotire materiala a oamenilor muncii, prin acordare de pensii, ajutoare materiale etc., in caz de pierdere temporara sau definitiva a capacitatii de munca. /v. a (se) asigura

Fortuna, straveche divinitate romana, care cirmuia soarta oamenilor. Era identificata cu Tyche, din mitologia greaca. Zeita Fortuna era reprezentata tinind in mina Cornul Abundentei, ca datatoare de belsug, cu o cirma, fiind cea care „cirmuia” destinele lumii, si cu ochii legati, intruchipind soarta oarba. Ea le impartea oamenilor, dupa bunul ei plac, fericirea sau nenorocirea, bogatia sau saracia, binele sau raul.

LICITATIE, licitatii, s. f. Vanzare a unui bun facuta in public, dupa reguli speciale, avand drept rezultat atribuirea obiectului de vanzare persoanei care a oferit pretul cel mai mare; mezat. [Var.: licitatiune s. f.] – Din fr. licitation, lat. licitatio, -onis.

RAZbunA, razbun, vb. I. I. 1. Refl. si intranz. A-si face singur dreptate, pedepsind pe cel de la care a suferit un rau, o nedreptate. ♦ A-si varsa focul, mania, necazul pe cineva. 2. Tranz. A da satisfactie cuiva care nu este in masura sa-si faca singur dreptate, pedepsind in numele lui pe cel de la care a suferit un rau. ♦ A rascumpara (4). II. (Pop.) 1. Refl. (La pers. 3) A se face vreme buna, a se lumina, a se insenina. ♦ (Despre nori) A se imprastia. 2. Tranz. (In expr.) A razbuna (pe cineva) de inima sau (refl.) a i se razbuna (cuiva) inima = a (se) inveseli. – Raz- + bun.

A INTRETINE intretin tranz. 1) A tine in stare buna; a pastra in conditii bune; a ingriji. ◊ ~ focul a alimenta focul ca sa nu se stinga. ~ o convorbire a conversa. 2) A asigura cu cele trebuincioase traiului; a hrani. ~ familia. /intre- + a tine

mujdea (mujdele), s. f.1. Recompensa de 50 de lei de aur, care se platea in mod traditional celui care aduce la Curtea din Bucuresti vestea ca Dunarea a inghetat; obicei suprimat de Grigore Ghica, in 1827. – 2. Veste buna. Tc. (per.) muzde (Seineanu, III, 84; Lokotsch 1527). Inv.

CERNE, cern, vb. III. 1. Tranz. A trece un material prin sita sau prin ciur, pentru a alege sau a separa granulele mai mici de cele mai mari sau pentru a inlatura corpurile straine. Sita noua cerne bine (= ceea ce este nou da rezultate bune). ♦ (Poetic) A face sa cada, a presara ca printr-o sita. Zapada si stelele cerneau o lumina potolita (AGIRBICEANU). 2. Tranz. Fig. A distinge. Si-auzul prinde cu-ncetul sa cearna Un ciripit stins (PAUN-PINCIO). 3. Intranz. unipers. Fig. A ploua marunt, a bura. 4. Tranz. Fig. A alege partea buna, valabila (dintr-un studiu, dintr-o idee etc.), eliminand restul; a discerne. – Lat. cernere.

boblet (bobleata), adj. – Prost, netot, tont. – Var. boblete, bobletic. Creatie expresiva (cf. Iordan, BF, II, 183). Etimologia propusa de Korting 1173, din lat. *balbaticus, este „fantastica” (Densusianu, Rom., XXXIII, 275). Nu este mai putin nici cea a lui Pascu, Suf., 70 (calabr. babbu „prost”). Bogrea, Dacor., II, 652, nu pare sa fi venit cu o solutie mai buna, cind se refera la lat. apoplecticus. In sfirsit, Densusianu, GS, IV, 152, pleaca de la un sl. *vablec, der. de la o radacina vab- „a insela”, si atestat numai in forma vabec. In realitate este o forma reduplicata a radacinii expresive ble-, cf. bleau.

SECUNDAR2, -A adj. 1. in al doilea rand ca importanta, interes etc.; accesoriu. ♦ invatamant ~ = forma de invatamant de al doilea grad, care urmeaza celui primar; liceal, mediu; (ec.) sector ~ = ansamblu de activitati economice in care materiile prime sunt transformate in produse industriale sau bunuri de consum; medic ~ = medic care, in urma unui concurs, este admis sa se specializeze intr-o clinica; fenomen ~ = fenomen putin important care apare in cursul unei boli. ◊ (psih.) cu reactii lente, durabile si profunde. 2. care urmeaza dupa primul. ♦ era ~a = mezozoic; propozitie ~a = propozitie subordonata. (< fr. secondaire, lat. secundarius)

credinta f., pl. e (d. cred). Deplina convingere, opiniune: credinta politica, religioasa. Fidelitate: credinta in Dumnezeu, credinta catre (sau pentru) stapin. Incredere: credinta in Dumnezeu). Paharutu cel dintii pe care-l oferea domnului paharnicu. Om de credinta, om fidel, de incredere. A pastra credinta, a raminea fidel. buna credinta, sinceritate. Rea credinta, (fr. mauvaise foi, lat. mala fides), perfidie. Profesiune de credinta, declaratiune a credintei, a opiniunilor. Simbolu credintei, crezu.

RASNITA, rasnite, s. f. 1. Masina rudimentara de macinat sare, porumb etc., compusa din doua pietre suprapuse, dintre care cea de deasupra se invarteste cu ajutorul unui maner. ◊ Expr. A ajunge de la moara la rasnita = a ajunge dintr-o situatie buna intr-una rea; a scapata. A-i umbla cuiva gura ca o rasnita = a vorbi foarte mult; a vorbi intruna; a nu mai tacea din gura. ♦ Moara primitiva miscata cu ajutorul animalelor de tractiune. 2. Instrument de bucatarie cu care se macina boabele de cafea, de piper etc. – Din bg. rasnica.

NA interj. 1) fam. (se foloseste pentru a arata ca o persoana da ceva altei persoane) Poftim; ia; tine. ◊ Na-ti-o buna! se spune pentru a exprima mirare si nemultumire cand se produce ceva neasteptat si, de obicei, neplacut. Na-ti-o buna, ca ti-am dres-o! se spune cand cineva face fara sa vrea ceva rau sau nu este de acord cu cele spuse de altcineva. 2) (se foloseste pentru a exprima nemultumire, surprindere, nerabdare) Poftim; uite; iata. 3) (se foloseste, de obicei repetat, pentru a chema unele animale sa se apropie sau sa stea pe loc). 4) (se foloseste pentru a insoti gestul unei lovituri date unei persoane sau unui animal). 5) (se foloseste, de obicei repetat, ca strigat de voie buna in unele cantece si jocuri populare). /cf. alb., bulg., ung., ngr. na

BOGDAPROSTE interj. (Adesea substantivat) Cuvant prin care se multumeste pentru un bun capatat de pomana. ◊ Loc. adj. De bogdaproste = cerut sau capatat de pomana. ◊ Expr. Ca un pui de bogdaproste = nenorocit, prapadit. ♦ Exprima usurarea celui care a scapat de o nenorocire, de o grija etc. [Var.: bodaproste interj.] – Bg. bog da prosti.

RAPI, rapesc, vb. IV. Tranz. 1. A lua cu sila pe cineva, a duce cu sine in mod silnic pe cineva; a fura. ♦ A lua pe cineva dintre cei vii, a curma viata cuiva. ♦ A smulge pe cineva dintr-un loc. 2. A lua (prin abuz) ceva, a se face stapan pe un bun material care apartine altuia; a jefui. ♦ A cotropi (un teritoriu, o tara etc.). ♦ Fig. A lipsi pe cineva de..., a smulge ceea ce i se cuvine, ceea ce ii revine cuiva. 3. Fig. A fermeca, a incanta, a vraji, a captiva. [Var.: (inv. si pop.) hrapi vb. IV] – Din lat. rapire (= rapere).

EXcelENTA ~e f. 1) Caracter excelent; calitate foarte buna. 2) (in tarile apusene) Titlu onorific, folosit si ca termen de reverenta, acordat ambasadorilor, ministrilor si demnitarilor bisericesti. ◊ Prin ~ in mod foarte reprezentativ; in cel mai inalt grad; eminamente. [G.-D. excelentei] /<fr. excellence, lat. excellentia

CUCUTENI 1. Com. in jud. Iasi; 1.438 loc. (1991). 2. Cultura neolitica (milen. 4-3 i. Hr.) raspindita in Moldova, Muntenia de NE, Transilvania de SE si in reg. dintre Prut si Nipru. Are mai multe faze de dezvoltare, notate cu A, A-B si B, si se caracterizeaza printr-o ceramica de foarte buna calitate, bogat si variat pictata, predominind decorul in spirala. Pe terit. Transilvaniei este cunoscuta sub numele de Ariusd, iar la E de Prut sub cel de Tripolie.

CERNE, cern, vb. III. 1. Tranz. (Adesea fig.) A trece un material prin sita sau prin ciur, pentru a alege sau pentru a separa granulele mai mici de cele mai mari sau pentru a inlatura corpurile straine. 2. Tranz. Fig. A distinge. 3. Intranz. unipers. Fig. A ploua marunt, a bura. 4. Tranz. Fig. A alege partea buna, valabila (dintr-un studiu, dintr-o conceptie etc.), eliminand restul; a discerne. – Lat. cernere.

OFICIU, oficii, s. n. 1. Denumire data unor servicii ale unor intreprinderi sau institutii; serviciu (administrativ); local, birou al acestui serviciu. 2. Indatorire (speciala), functie, slujba. ◊ Loc. adj. si adv. Din oficiu = (care este) in conformitate cu o dispozitie data de o autoritate (si nu la cererea cuiva); fig. in mod automat. ♦ (Inv.) Decizie, decret domnesc. 3. (La pl.) Ajutor, serviciu, inlesnire. ◊ bune oficii = interventie binevoitoare in scopul unei concilieri; servicii facute cuiva. ♦ Rol, functie. 4. Slujba bisericeasca, serviciu religios. 5. (Rar) Incapere anexa a sufrageriei, in care se pregatesc cele necesare pentru servirea mesei. [Var.: (inv.) ofis s. n.] – Din lat. officium, germ. Offizium, fr. office.

POFTIM interj. 1) (se foloseste pentru a invita o persoana sa intre, sa se aseze sau pentru a i se inmana ceva). 2) (se foloseste cand cineva, nedeslusind cele spuse, cere sa i se repete inca o data). 3) (fiind precedat de interjectia ei, exprima indignare, ciuda, protest) Iaca na; (ei) uite; na-ti-o buna. /v. a pofti

OFICIU s.n. 1. Serviciu (administrativ); local, birou al acestui serviciu. ◊ Din oficiu = fara a fi cerut; ca un serviciu obligatoriu; (in mod) oficial. 2. Functie, indatorire, slujba. 3. (la pl.) Servicii, ajutoare, inlesniri. ◊ bune oficii = interventie diplomatica a unui stat in vederea impacarii unor state in litigiu sau beligerante. 4. Slujba religioasa. 5. Mica incapere langa sufragerie in care se depoziteaza cele necesare pentru servirea mesei; camara. [Pron. -ciu, var. ofitiu s.n. / cf. lat. officium, germ. Offizium, fr. office].

OFICIU s. n. 1. serviciu (administrativ); local, birou al acestui serviciu. ♦ ~ diplomatic = misiune diplomatica pe langa o organizatie internationala; din ~ = fara a fi cerut, ca un serviciu obligatoriu; (in mod) oficial. 2. functie, indatorire, slujba. 3. (pl.) servicii, ajutoare, inlesniri. ♦ bune ĩi = interventie diplomatica a unui stat in vederea impacarii unor state in litigiu sau beligerante. 4. slujba religioasa. 5. mica incapere langa sufragerie, in care se depoziteaza cele necesare pentru servirea mesei. (< lat. officium, germ. Offizium, fr. office)

Eurystheus, fiul lui Sthenelus si al Nicippei. Cind Heracles era pe punctul de a se naste, Zeus, voind sa-i faca un dar fiului sau, a hotarit ca tronul cetatii Mycenae sa revina primului nou nascut dintre urmasii lui Perseus. De buna seama, el se gindise la erau. Geloasa, Hera i-a zadarnicit insa planurile, facind sa intirzie nasterea lui Heracles si grabind-o in schimb pe cea a lui Eurystheus. In felul acesta Eurystheus a devenit rege in Mycenae. Temindu-se toata viata de erou, atunci cind oracolul ii porunceste lui Heracles sa-l slujeasca pe Eurystheus, acesta din urma il pune la cele mai grele incercari, cu gindul ascuns sa-l piarda (v. si Heracles). Departe de a-i implini voia, cele douasprezece munci ale lui Heracles, savirsite la porunca lui Eurystheus, nu fac altceva decit sa sporeasca gloria eroului. Dupa moartea lui Heracles, ura lui Eurystheus se revarsa asupra fiilor celui dintii, pe care-i urmareste in toate peregrinarile lor (v. si Heraclidae). In cele din urma, Eurystheus cade rapus intr-o lupta impotriva atenienilor.

HAM2, hamuri, s. n. Ansamblu de curele (sau de franghii) cu care se inhama calul sau alte animale (de tractiune) la un vehicul. ◊ Gura de ham = ham rudimentar format numai din curelele de la pieptul si gatul calului si din cele doua sleauri. ◊ Expr. A trage in (sau la) ham = a trai o viata grea; a munci din greu. ♦ (Precedat de prepozitii) Tractiune (cu cai). Are cai buni la ham. – Din magh. ham.

MARESAL, maresali, s. m. 1. Gradul cel mai inalt din ierarhia militara din unele tari; ofiter care are acest grad. ◊ Maresalul curtii (regale) sau maresalul palatului = persoana care are conducerea administrativa generala a bunurilor unui monarh si raspunde de protocolul de la curte; titlu purtat de aceasta persoana. 2. Nume care se dadea in Rusia si in Polonia presedintelui unui corp nobiliar. – Din fr. marechal.

NA interj. 1. (Fam., cu valoare verbala) Poftim! ia! tine! ◊ Expr. Na-ti-o (buna) sau na-ti-o franta (ca ti-am dres-o) se spune pentru a arata contrarietate, surpriza, deceptie, sau pentru a marca lipsa de acord cu cele spuse de cineva. ♦ Exclamatie care insoteste gestul unei lovituri; p. ext. (in limbajul copiilor, de obicei repetat, cu valoare de substantiv) bataie. 2. (Exprima nerabdare, nemultumire, surprindere fata de un lucru neplacut) Iata! uite! ei! 3. Strigat cu care se cheama sau se gonesc unele animale domestice. 4. (Adesea repetat) Strigat de voie buna folosit ca refren in unele jocuri si cantece populare. – Cf. alb., bg., ngr., magh. na.

CIRCUIT s.n. 1. Miscare circulara facuta pe un drum inchis. 2. Traseu inchis (format din fire sau din dispozitive bune conducatoare de electricitate) prin care poate circula curentul. ♦ Sistem de conducte prin care circula lichide, vapori etc. 3. (Ec.) Trecere a capitalului de la forma baneasca la cea productiva, apoi la forma marfa si din nou la forma baneasca. 4. Transformarea si prelucrarea materiei prime in produse finite. 5. (Sport) Traseu inchis, stabilit pentru a fi strabatut intr-o competitie. [Pron. -cu-it, pl. -te, -turi. / cf. fr. circuit, it. circuito, lat. circuitus].

TERMEN I. s. n. 1. data dinainte fixata pentru executarea unei plati, obligatii etc.; scadenta. 2. interval de timp (dinainte stabilit) in limita caruia trebuie sa se infaptuiasca, sa se intample ceva. 3. eveniment viitor si sigur in ce priveste producerea lui, dar incert in ceea ce priveste data la care se va produce. 4. (despre ostasi) in termen = in curs de satisfacere a serviciului militar. II. s. m. 1. cuvant, vorba, expresie. 2. fiecare dintre elementele unei comparatii. 3. (mat.) fiecare dintre monoamele unui polinom; fiecare dintre numerele ce alcatuiesc o progresie sau un raport. 4. element primar al unui enunt sau sistem logic. ♦ fiecare dintre cele trei elemente constitutive ale unui silogism. 5. (fiz.) termen spectral = marime proportionala cu energia oricareia dintre starile in care se poate afla un atom. 6. (fig.; pl.) relatie (buna sau rea) cu cineva. (< lat. termen, dupa fr. terme)

RIAZIN, oras in Federatia Rusa, situat pe dr. raului Oka, la 196 km SE de Moscova; 521,7 mii loc. (2002). Nod feroviar. Aeroport. Ind. metalurgica, a constr. de masini, electrotehnica, chimica, mat, de constr., prelucr. a lemnului, pielariei si incaltamintei, alim. Monumente: Kremlin (1095); catedrala Uspenski (1693-1699); bisericile Nasterea Domnului (sec. 15, reconstruita in 1826), Sfintii Arhangheli (sec. 16, reconstruit in 1647), Sf. Duh (1642), Adormirea Maicii Domnului a manastirii Spaski (1647), in stil baroc, decorata la exterior cu faianta, buna Vestire (1673), Schimbarea la Fata (1702) s.a. Palat arhiepiscopal (1653-1692). Vechi oras rus intemeiat in 1095 de cneazul Iaroslav Sviatoslavici, cu denumirea Periaslavl Riazanski. Distrus de invazia mongola din 1237 si de cea tatara in 1372 si 1378. De la mijlocul sec. 13 capitala cneazului de Riazin. In 1778 si-a schimbat numele in Riazin.

NEVOIAS, -A, nevoiasi, -e, adj. 1. Care este lipsit de mijloace materiale, care nu are nici cele necesare traiului; sarman, sarac; p. ext. care duce o viata grea; necajit, muncit, trudit, nenorocit. 2. (Pop.) Care este lipsit de vlaga, de putere, slab; incapabil de a face ceva (bun), becisnic, neputincios. [Pr.: -vo-ias] – Nevoie + suf. -as.

REGULA ~i f. 1) Norma potrivit careia se desfasoara o activitate; precept. 2) mat. Mod de rezolvare a unor probleme. ◊ ~ de trei (simpla si compusa) metoda pentru determinarea celei de-a patra marimi date. 3) Principiu calauzitor; linie de conduita. ~ de politete.De ~ in mod obisnuit; de obicei. 4) Asezare a unor obiecte potrivit unor cerinte. ◊ A face ~ a face ordine. In (buna) ~ asa cum trebuie; in ordine. In toata ~a in conformitate cu legea; in deplina ordine. [G.-D. regulii] /<lat. regula, fr. regle

TEHNIC1, -A I. adj. referitor la tehnica; propriu unei arte, unei meserii etc. ♦ termen ~ = termen care denumeste o anumita notiune dintr-un domeniu al stiintei, al tehnicii etc. II. s. f. 1. ansamblu de unelte si deprinderi de productie, dezvoltate in cursul istoriei, care permit omenirii sa actioneze asupra naturii inconjuratoare cu scopul producerii bunurilor materiale. 2. ~ de lupta = totalitatea mijloacelor de lupta si auxiliare cu care sunt inzestrate fortele armate. 3. ansamblu de prescriptii metodologice folosite pentru o actiune eficienta, atat in sfera productiei materiale, cat si a celei spirituale. (< fr. technique, lat. technicus, germ. technisch, /II/ Technik)

ZODIE, zodii, s. f. 1. Fiecare dintre cele douasprezece constelatii ale zodiacului (1); p. ext. constelatie, planeta. ♦ Fig. Interval de timp determinat. 2. Constelatie corespunzand unei anumite luni a anului in care se naste cineva si avand, dupa credintele superstitioase, o influenta (buna sau rea) asupra destinului acestuia; p. ext. destin, soarta, ursita. ◊ Expr. A se naste intr-o zodie buna (sau rea, a norocului, norocoasa etc.) = a avea un destin bun (sau rau, norocos etc.). (Glumet) A se naste in zodia porcului = a fi foarte norocos, a avea noroc porcesc. A se naste in zodia ratelor = a fi mereu insetat. A-i da (cuiva) in zodii = a-i prezice (cuiva) soarta. 3. (Rar) Ursitoare. – Ngr. zodion.

PASA, pase, s. f. 1. (Sport) Transmitere a mingii catre un coechipier. 2. Fiecare dintre miscarile facute cu mana de cel care hipnotizeaza pe cineva. 3. Miza pe care trebuie sa o depuna jucatorii de carti la fiecare nou tur. ♦ (Rar) Tur la unele jocuri de carti. ◊ Expr. A avea (sau a fi in) pasa buna (sau proasta) = a avea noroc (sau ghinion) la jocul de carti; a trece prin imprejurari favorabile (sau nefavorabile); a-i reusi (sau a nu-i reusi) cuiva ceva. 4. (Nav.) Fasie de apa indicata navigatiei intr-o zona cu stanci, bancuri, mine etc. 5. (Tehn.) Trecere a metalului de forjat in tiparele sau in matritele care il fasoneaza. – Din fr. passe, engl. pass.

CUVIINTA, cuviinte, s. f. Regula de buna conduita, atitudine sau purtare cuviincioasa; politete, decenta. ◊ Loc. adv. Dupa cuviinta = asa cum trebuie. ◊ Expr. A gasi (sau a crede, a socoti) de cuviinta = a gasi, a crede etc. ca e bine, potrivit. cele de cuviinta = cele trebuincioase, cele ce se cuvin. [Pr.: -vi-in-] – Lat. convenientia.

SPOR1 ~uri n. 1) pop. Rezultat bun, obtinut in urma depunerii unui efort; reusita; succes; izbanda. Cu ~ eficient.A avea ~ a obtine repede si usor rezultate frumoase. Fara ~ fara randament; incet. ~ la lucru (sau la munca)! formula de urare adresata celui care lucreaza, care incepe sa lucreze sau merge la lucru. 2) rar Parte care se adauga la ceva in vederea completarii; supliment; adaos; anexa. /<sl. sporu

RADU cel MARE, domn al Tarii Romanesti (1495-1508). Fiul lui Vlad Calugarul, care si l-a asociat la domnie in 1492. Bucurandu-se de concursul familiei boierilor Craiovesti, cu care se inrudea si pentru care a creat institutia marii banii, a luat unele marusi privind centralizarea statului. Supus fata de Poarta. S-a aflat in bune relatii de vecinatate cu regele Ungariei si cu regele Poloniei. A acordat o mare atentie vietii culturale (a infiintat o tipografie si l-a adus in tara pe ieromonahul Macarie, care a tiparit cele trei carti de cult – „Liturghierul”, 1508, „Octoihul”, 1510 si „Evangheliarul”, 1512, primele tiparituri aparute pe teritoriul romanesc) si religioase, pentru reorganizarea careia l-a adus in Tara Romaneasca pe Nifon. Prin grija sa a fost construita in mare parte biserica Sf. Nicolae a Manastirii Dealu (1499-1501), terminata de fratele sau, Vlad cel Tanar in perioada 1510-1512, precum si biserica de la Lopusnia (Lopusnja, Serbia, 1501). Dupa moartea sa, scaunul domnesc a fost dobandit, cu ajutor turcesc, de Mihnea cel Rau, fiul nelegitim al lui Vlad Tepes.

A AUZI aud 1. tranz. 1) A percepe cu ajutorul auzului. ~ un zgomot.Sa ma (te...) auda Dumnezeu! sa mi (ti...) se implineasca cele dorite. 2) (vesti, noutati etc.) A cunoaste pe baza unor informatii capatate; a afla. ◊ A nu (mai) voi sa auda de cineva a rupe relatiile cu cineva. Sa (ne) auzim de bine formula de ramas bun. 3) (mai ales interogativ) A patrunde cu mintea; a intelege; a pricepe. 2. intranz. 1) A avea simtul auzului. 2) A capata informatii curente (despre ceva sau despre cineva); a afla. /<lat. audire

ABSURD, -A, absurzi, -de, adj. Care contrazice gandirea logica; care nesocoteste legile naturii si ale societatii; contrar bunului simt. ♢ Loc. adv. Prin absurd = prin admiterea unui rationament fals sau a unei premise false. ♦ Reducere la absurd = metoda de demonstrare a unui adevar aratand ca nici un alt punct de vedere afara de cel propus nu se poate sustine. – Fr. absurde (lat. lit. absurdus).

CORVIDE (‹ fr.; {s} lat. corvus „corb” + gr. eidos „aspect”) s. n. pl. Familie de pasari cu c. 100 de specii cosmopolite, de talie mijlocie si mare, incluzind, cu exceptia pasarilor lira, cei mai mari reprezentanti ai ordinului paseriforme (corbul), migratoare (cioara neagra), sedentare (cotofana), carnivore (corbul), vegetariene (stancuta), omnivore (cioara de semanatura); rapitoare indraznete si viclene, sint in general daunatoare; au instincte sociale dezvoltate, sint foarte bune imitatoare ale oricarei voci si se pot dresa (Corvidae).

SEPARATIE, separatii, s. f. Despartire, separare. ◊ Separatia puterilor = principiu care sustine ca puterea legislativa, puterea executiva si puterea judecatoreasca dintr-un stat pot si trebuie sa actioneze independent una de alta, avand o anumita interdependenta si dreptul de control reciproc. Separatie de domiciliu = dispensa premergatoare divortului prin care se acorda sotilor dreptul de a avea domicilii legale diferite. Separatie de bunuri = (in unele state) regim matrimonial caracterizat prin aceea ca femeia isi pastreaza libera dispunere a bunurilor sale aduse in casatorie pentru sustinerea sarcinilor acesteia. Separatie de patrimoniu = masura luata la cererea creditorilor unei succesiuni ori a legatarilor cu titlu particular de sume de bani, pentru a impiedica confundarea patrimoniului succesoral cu cel al mostenitorului si a evita astfel eventuala concurenta a creditorilor acestuia din urma. – Din fr. separation, lat. separatio.

ELITA s. f. 1. ceea ce este mai bun, mai demn de a fi ales. ♦ de ~ = ales, deosebit. 2. parte a unei societati impartite in clase antagoniste, care are o pozitie superioara in ansamblul grupului social respectiv. ♦ teoria ~lor = elitism. 3. planta izolata care intruneste in cea mai mare masura complexul de caractere si insusiri pentru ameliorare. (< fr. elite)

acel, acea pron demonstrativ, pl. acei, acele (lat. eccu-ille). Arata persoana ori lucru departat, in opoz. cu accest [!]: acel om, acea femeie; omu acela, femeia aceia; acei oameni, acele femei, oamenii aceia, femeile acelea. O bataie ca aceia (Fam.), o bataie teapana (ca aceia pe care o stiti.) Un betiv ca acela, un mare betiv. Eu nu-s de aceia, de acelea, is om onest ori bun (nu din acei oameni ori din acele femei cu nume rau). De aceia, pentru aceia, din acest motiv, de asta. Dupa aceia (nord), dupa asta, pe urma, apoi. Tot acela, acelasi. V. si cel.

REGULA, reguli, s. f. 1. Norma, lege pe baza careia are loc un proces, se desfasoara o activitate sau se produce un fenomen; precept. ♦ Mod de a rezolva o serie de probleme care au anumite caracteristici comune. ◊ Regula de trei = metoda pentru determinarea celei de a patra proportionale a trei numere date. Regula de trei simpla = regula de trei in care numerele sunt direct proportionale. Regula de trei compusa = regula de trei in care cea de a patra proportionala se refera la numere care sunt si ele deduse printr-o regula de trei. ♦ Obicei, linie de conduita, principiu conducator. 2. Randuiala, ordine; regularitate. ◊ Loc. adv. De regula = de obicei, in mod obisnuit. In (buna) regula = in ordine, asa cum se cuvine. In toata regula = dupa toate regulile, in lege. 3. (Pop.) M*********e. – Din lat. regula, it. regola (cu unele sensuri dupa fr. regle).

ZODIE, zodii, s. f. 1. Fiecare dintre cele douasprezece constelatii ale zodiacului (1); p. gener. constelatie, planeta. ♦ Interval de timp determinat cand Soarele se afla intr-un astfel de sector. 2. Constelatie corespunzand unei anumite luni a anului in care se naste cineva si avand, dupa unele credinte, o influenta (buna sau rea) asupra destinului acestuia; interval de timp corespunzator; p. ext. destin, ursita. ◊ Expr. (Glumet) A se naste in zodia porcului = a fi foarte norocos, a avea noroc porcesc. A sa naste in zodia ratelor = a fi mereu insetat. A-i da (cuiva) in zodii = a-i prezice cuiva soarta, viitorul dupa pozitia stelelor. 3. (Rar) Ursitoare. – Din ngr. zodhion.

A CREDE cred 1. tranz. 1) A accepta ca fiind adevarat sau posibil. ~ cele spuse.Cred si eu se intelege de la sine. 2) (de regula, urmat de o completiva) A gasi de cuviinta; a socoti; a considera; a gandi. 3) A pretui printr-o judecata favorabila; a considera; a socoti; a aprecia. Acest semn il credem de bun augur. 4) (persoane) A trata cu ingaduinta, cunoscand situatia; a intelege. 2. intranz. 1) A avea (toata) nadejdea; a se increde. 2) A avea o anumita credinta religioasa; a fi credincios. /<lat. credere

GENIU, genii, s. n. I. 1. Cea mai inalta treapta de inzestrare spirituala a omului, caracterizata printr-o activitate creatoare ale carei rezultate au o mare insemnatate; persoana care are o asemenea inzestrare. ◊ Loc. adj. De geniu = genial. 2. Fire, natura, caracter specific. II. (Mitol.; azi in stilul poetic) Spirit protector; duh (bun sau rau). III. Arma militara care cuprinde trupe specializate pentru executarea lucrarilor de fortificatii, de drumuri, de poduri etc. – Din lat. genius, fr. genie.

VAMA, vami, s. f. 1. Institutie de stat care se ocupa cu evidenta si controlul asupra intrarii si iesirii din tara a marfurilor, mijloacelor de transport etc. si care percepe taxele legale pentru aceste bunuri; loc, punct in care functioneaza aceasta unitate. ♦ Taxa care se plateste ca un bun sa treaca dintr-o tara in alta sau (in trecut) dintr-o regiune in alta a tarii. ◊ Loc. vb. a pune vama = a vamui. ♦ Cantitate de graunte care se percepe la moara ca taxa in natura pentru macinat; uium. 2. (In credintele populare) Fiecare dintre cele sapte (sau noua) popasuri (in vazduh) prin care se crede ca trebuie sa treaca sufletul mortului pentru a ajunge in cer. ♦ Bani pe care trebuie sa-i plateasca mortul ca sa poata trece si calatori pe lumea cealalta. – Din magh. vam.

SORA surori f. (folosit si ca termen de adresare) 1) Persoana de s*x feminin luata in raport cu alta persoana nascuta din parinti comuni. ~ buna (sau dreapta, adevarata). ◊ ~ vitrega sora numai dupa tata sau numai dupa mama. ~ cu moartea strasnic, grozav. Sor-cu-frate planta erbacee semiparazita, cu frunze opuse si cu flori grupate in spice sau in raceme terminale, avand fructul o capsula. ~ de caritate infirmiera. 2) Calugarita de gradul cel mai mic. [G.-D. surorii] /<lat. soror

ABSURD, -A adj. Contrar gandirii logice, legilor naturii, bunului-simt sau uzului comun. // s.n. Calitatea a ceea ce este absurd; lucru lipsit de sens; absurditate; nonsens. ◊ Prin absurd = admitand un rationament fals; reducere la absurd = metoda de demonstrare a unui adevar prin dovedirea ca singurul punct de vedere care se poate sustine este cel propus. [Cf. fr. absurde, lat. absurdus].

SPRANCEANA ~ene f. 1) (la om) Fiecare dintre cele doua dungi arcuite de par de deasupra ochilor. ◊ A incrunta (sau a increti) ~enele (sau din ~ene) a manifesta suparare, dispozitie rea. A privi (sau a se uita) pe sub ~ene a privi incruntat. A alege pe (sau dupa) ~ a alege ce este mai frumos, mai bun etc. Alesi (ca) pe ~ aratosi, chipesi. 2) Extremitate superioara alungita a unui deal sau munte; creasta; culme; coama. 3) fig. Portiune lunga si ingusta; suvita. [G.-D. sprancenei] /<lat. supercina

ACTIV1 s. n. 1. (In oranduirea socialista) Colectiv intr-o organizatie politica sau intr-o institutie de stat, format din elementele cele mai devotate si mai ridicate din punct de vedere politic, carora li se incredinteaza munci de raspundere. ♦ Totalitatea persoanelor care, desi nu fac parte din partidul clasei muncitoare, se identifica ideologic cu acesta si ii sprijina munca, formand elementul de legatura intre el si mase. 2. Totalitatea bunurilor mobile si imobile care apartin unei intreprindere sau unei institutii; parte a bilantului unde se inscriu aceste bunuri. ◊ Expr. A avea ceva la activul sau = a fi autorul unei actiuni grave. A pune ceva la activul cuiva = a pune o actiune grava pe seama cuiva. – (1) Rus. aktiv, (2) fr. actif (lat. lit. activus).

TACIT (Publius Cornelius Tacitus) (c. 55-120), istoric si om politic roman. Scriitor rafinat, maestru al constructiei dramatice, a fost unul dintre cei mai straluciti reprezentanti ai istoriografiei romane. Dintre numeroasele sale lucrari, cele mai importante sunt „Istoriile” (in 12 carti) si „Analele” (in 8 carti, pastrate fragmentar), in care infatiseaza evenimentele din prima parte a Imperiului, de la moartea lui Augustus pana la caderea lui Nero si de la acesta pana la moartea lui Domitian (14-96) de pe pozitiile aristocratiei senatoriale, desi isi afirma de la bun inceput obiectivitatea, sustinand ca scrie „fara ura si partinire” (sine ira et studio). Alte opere: „Despre viata si moravurile lui Iulius Agricola”, „Germania”, „Dialog despre oratori”.

ABANDON (‹ fr.) s. n. 1. Faptul de a renunta la ceva, de a parasi ceva sau pe cineva. ♦ A. de familie = infractiune care consta in savirsirea de catre persoana care are obligatia legala de intretinere, fata de cei indreptatiti la aceasta, a uneia din urmatoarele fapte: a) parasirea, alungarea sau lasarea fara ajutor, expunindu-l la suferinte fizice si morale; b) neindeplinirea cu rea-credinta a obligatiei de intretinere prevazuta prin lege; c) neplata cu rea-credinta a pensiei de intretinere stabilita pe cale judecatoreasca. ♦ A. economic = parasirea unor bunuri materiale proprietate particulara, obsteasca sau de stat (ex.: parasirea navelor naufragiate care dupa o anumita perioada intra in proprietatea statului in ale carui ape terit. au fost abandonate). 2. (SPORT) Renuntare a unui concurent de a continua participarea la o proba in care este angajat.

FIN2 ~a (~i, ~e) 1) (despre obiecte) Care este foarte mic; cu dimensiuni extrem de reduse. 2) Care denota multa gingasie; plin de gingasie. Fata ~a. 3) Care se impune prin grosime foarte mica; foarte subtire (si transparent). Panza ~a. 4) Care se impune prin calitate foarte buna; de calitate superioara. Vin ~. 5) (despre persoane) Care se distinge prin comportament subtil; cu purtari alese; manierat. 6) (despre manifestari ale oamenilor) Care denota o sensibilitate delicata; caracterizat prin nuante subtile. Aluzie ~a. 7) (despre simturi) Care vadeste sensibilitate si rafinament; de acuitate puternica. Gust ~. 8) (despre metale) Care este de o mare puritate; foarte pur. 9) Care discerne cele mai subtile relatii dintre lucruri; caracterizat prin subtilitate spirituala deosebita. Observatie ~a. /<fr. fin

PRIMA s. f. 1. suma care se plateste initial sau periodic de catre asigurat societatii de asigurare (asiguratorului) pentru asigurarea unor marfuri, persoane sau bunuri. 2. recompensa acordata de stat pentru incurajarea unei activitati comerciale sau industriale. ♦ ~ de export = prima, in bani sau sub forma unor scutiri de taxe si impozite, acordata de stat exportatorilor pentru incurajarea exportului anumitor marfuri. 3. retributie suplimentara acordata cuiva pentru indeplinirea exemplara sau depasirea unor conditii de calitate si cantitate privind productia. 4. prima pozitie sau garda la scrima. 5. (muz.) cel mai mic interval, intre doua trepte de aceeasi inaltime. ◊ treapta intai de la o treapta data. (< fr. prime)

POMANA ~eni f. rel. 1) Dar oferit pentru iertarea pacatelor, de sufletul celor morti sau de sanatatea cuiva; binefacere; milostenie. A lua de ~. ◊ De ~ a) in mod gratuit sau la un pret foarte mic; b) in zadar; degeaba. A cere de ~ a cersi. A face ~ cu cineva a-i face un bine cuiva; a ajuta pe cineva. A umbla dupa ~ a cauta sa obtina avantaje nemeritate. De-a cui ~? pentru ce? la ce bun? Ca la ~ in numar mare. 2) bun (apartinand unui decedat) ce se daruieste la/dupa inmormantare. 3) Masa care se face dupa inmormantare sau dupa parastas. /<sl. pomenu

NEGATIV, -A, negativi, -e, adj., s. n. I. Adj. 1. Care exprima o negare sau un refuz, care neaga ceva. 2. Lipsit de insusiri bune, de calitati, rau; care produce rau, care este periculos. 3. (Despre numere, marimi scalare etc.) Care este mai mic decat zero (sau egal cu zero); care se noteaza in scris cu semnul minus. 4. (Despre electricitate, sarcini electrice) Care apare la anodul unui element generator electrochimic. II. S. n. Imagine fotografica obtinuta pe un material (film, hartie etc.), la care distributia luminii si a umbrei este inversa in raport cu cea reala; p. ext. placa, film, sau hartie fotografica pe care s-a obtinut o asemenea imagine. – Din it. negativo, lat. negativus, fr. negatif, germ. negativ.

A TOCA toc 1. tranz. 1) (materiale sau alimente)A taia in bucati mici (cu ajutorul unui cutit sau al unei masini speciale). 2) fig. fam. (bani sau bunuri materiale) A risipi in mod nechibzuit; a irosi; a risipi; a cheltui. 2. intranz. 1) A bate toaca. 2) A vorbi mult si repede (ca o toaca). ◊ A-i ~ cuiva la ureche (sau la cap) a plictisi pe cineva, spunandu-i mereu aceleasi lucruri; a-i bate cuiva capul. ~ la verzi si uscate a flecari. 3) (despre arme) A tacani intruna. 4) (despre pasari, mai ales despre berze) A produce un sunet caracteristic prin lovirea repetata a celor doua parti ale ciocului. /<lat. toccare

MASURA ~i f. 1) Valoare a unei marimi determinata prin raportare la o unitate data. ◊ In mare ~ in mare (sau buna) parte. De o ~ la fel; deopotriva. Pe (sau dupa) ~a cuiva (sau a ceva) potrivit, intocmai cu cineva sau cu ceva. Pe ~ ce cu cat. 2) Valoare, proportie fireasca a lucrurilor; limita pana la care se poate concepe sau admite ceva; marime normala, rezonabila. ◊ Cu ~ atat cat trebuie; cu socoteala. Peste ~ mai mult decat trebuie; exagerat. A intrece ~a a depasi limita permisa. 3) Unitate conventionala pentru masurare. ◊ Cu aceeasi ~ la fel, in acelasi mod. 4) Cantitatea si natura unitatilor ritmice din textul unui vers; structura metrica a versului. 5) Cea mai mica diviziune care sta la baza organizarii si gruparii duratei sunetelor intr-o piesa muzicala. 6) Actiune (mijloc, procedeu) la care se recurge in vederea realizarii unui anumit scop. ◊ A lua ~i a dispune, a hotari cele necesare pentru atingerea unui scop. [G.-D. masurii] /<lat. mensura



Copyright (C) 2004-2020 DEX online (http://dexonline.ro)