Dex cel mult

TOT, TOATA, toti, toate, adj. nehot., pron. nehot., adv., s. n. I. Adj. nehot. 1. (La sg.) Intreg; integral, complet; din care nu lipseste nimeni sau nimic; cat exista, cat este, cat are; cat e de mare, cat se intinde, cat cuprinde; cat dureaza, cat tine. Tot orasul. Tot timpul. ◊ Loc. prep. Cu tot... = in ciuda... 2. (La sg.) Perfect. ♦ (Da ideea de superlativ) Cum nu exista (altul) mai mare, mai mult. ◊ Loc. adj. De tot... = cum nu se poate mai mult. 3. (La sg.) Fiecare (dintre...), oricare; care se repeta. ◊ Loc. adj. De toata ziua sau de toate zilele = care se face, se intampla, se poarta in fiecare zi. ◊ Loc. adv. Peste tot = pretutindeni. 4. (La pl.) Care este in numar complet, fara sa lipseasca nici unul; care este in serie completa, fara sa lipseasca ceva. ◊ Loc. adv. In toate partile = pretutindeni. ♦ (Alcatuieste, impreuna cu un num. card., numerale colective) Toti cinci. ◊ Expr. A vari (sau a baga) pe cineva in toti sperietii = a infricosa. II. Pron. nehot. 1. (La pl.; cu nuanta de num. nehot.) Lucrurile sau fiintele cate intra in discutie sau care sunt de acelasi fel (fara sa lipseasca nici unul). ◊ Loc. adv. Inainte de toate = in primul rand, mai presus de orice altceva. ♦ (Precedat de conj. „si”, rezuma o enumeratie) Restul care n-a fost amintit; celelalte. ♦ (Predomina ideea de varietate, de diversitate) Orice lucru, fara alegere. ◊ Expr. Toate ca toate (sau toatele), dar... (sau insa...) = celelalte ar mai merge, dar...; treaca-mearga, dar... 2. Lucrurile care, considerate impreuna, formeaza un ansamblu. ♦ Loc. adv. Cu totul (si cu totul) = pe de-a-ntregul, in intregime. Cu totul = a) in total; b) cu desavarsire, in intregime. In tot sau (in) totului tot = a) la un loc, una cu alta; in total; b) intr-un cuvant, la urma urmelor. Tot in tot = pe de-a-ntregul. De tot = a) (cu sens modal) cu desavarsire, in intregime; b) (cu sens temporal) pentru totdeauna, definitiv; c) foarte, extrem de... ◊ Loc. prep. Cu tot cu... sau cu (cineva sau ceva) cu tot = impreuna, la un loc. ◊ Expr. Asta-i tot sau atata (ori atata-i) tot = doar atat (si nimic mai mult). 3. (Intra in compunerea unor adjective) Atotcuprinzator. III. Adv. (Exprima continuitatea, persistenta) 1. Si acuma, in continuare, inca; (in constructii negative) nici acuma, pana acuma nu... ♦ Si mai departe, ca si alta data. 2. Mereu, tot timpul, toata vremea, totdeauna, pururea; necontenit, neincetat, intruna. ◊ Expr. Sa tot aiba...= ar putea sa aiba (cel mult)... Sa tot fie... = ar putea sa fie (cel mult)... ♦ Statornic, permanent. 3. De repetate ori, adeseori, de multe ori. 4. (Exprima o gradatie a intensitatii) – Din ce in ce. IV. Adv. (Stabileste identitatea, similitudinea, simultaneitatea) 1. (De) asemenea, la fel; in acelasi chip. ◊ Expr. Tot asa (sau astfel, atata, acelasi) = intocmai, exact asa (sau atata, acelasi). ◊ (In corelatie cu „asa” sau„atat de...”, formeaza gradul de egalitate al comparativului) Tot atat de bun. ◊ Expr. Mi-e tot atata = mi-e perfect egal. 2. (Urmat de substantive si pronume, arata ca fiinta sau lucrul respectiv revine, apare intr-o situatie similara) Iarasi, din nou (sau ca totdeauna). ♦ (Urmat de un substantiv precedat de art. nehot.) Acelasi. ♦ (Urmat de numeralul „unu”) Unu singur. 3. Numai, in mod exclusiv. ◊ Expr. Tot unul si unul = de seama, de frunte, ales. ♦ (Urmat de un adjectiv sau de un substantiv la pl.) Fara exceptie, unul si unul. ♦ De tot, cu totul, in intregime, pe de-a-ntregul, complet. 4. De fiecare data, intotdeauna, regulat. – V. Adv. 1. Si astfel, si asa, oricum. 2. Totusi, si inca. VI. S. n. 1. Intreg, unitate (rezultata din totalitatea partilor), totalitate. ♦ Fig. Lume, univers. 2. Fig. (Art.) Lucru esential (la care se reduc toate celelalte). ◊ Expr. Aici e totul = in asta consta tot, asta explica tot. [Gen.-dat. pl. (a) tuturor, (a) tuturora] – Lat. totus, -a, -um.

REZERVA, rezerve, s. f. 1. Cantitate de alimente, de obiecte, de bani, de materiale etc. pusa deoparte si pastrata pentru a fi intrebuintata mai tarziu; depozit. ♦ (Ec. pol.) Rezerve de stat = cantitate de bunuri materiale dintre cele mai importante acumulate si centralizate cu scopul de a asigura continuitatea procesului de productie si necesitatile de consum ale populatiei, in cazul ivirii unor greutati neprevazute. Rezerve interne = posibilitati existente intr-o intreprindere, a caror descoperire si folosire permit, fara investitii suplimentare mari, sa se realizeze caantitati sporite de produse. (Fin.) Rezerva-aur = cantitatea de aur pe care o pastreaza bancile de emisiune ca garantie pentru biletele de banca puse in circulatie si pentru lichidarea datoriilor catre alte tari, in cazul cand acestea nu pot fi achitate prin livrari de marfuri obisnuite. Rezerva lichida = a) totalitatea mijloacelor banesti, existente sub orice forma, negrevate de nici o sarcina, disponibile la o banca, la o intreprindere etc.; b) aurul disponibil in monede sau in lingouri, precum si valutele si devizele liber convertibile in aur, destinate operatiilor internationale. Rezerva bugetara = parte din veniturile unui buget, constituita ca rezerva in scopul acoperirii unor cheltuieli neprevazute sau in cazul nerealizarii integrale a veniturilor. (Jur.) Rezerva succesorala (sau legala) = parte dintr-o avere succesorala de care testatorul nu poate dispune liber, fiind rezervata de drept unor anumiti mostenitori. (Fiziol.) Rezerva alcalina = cantitate de bicarbonat de sodiu din plasma, exprimata in cm³ de bioxid de carbon care se degajeaza din 100 ml de plasma la presiunea partiala a bioxidului de carbon de 40 mm mercur si la temperatura corpului. ♦ Cantitate de substante minerale utile pe care le contine un zacamant. 2. Camera de spital in care se interneaza un singur bolnav sau cel mult doi. 3. Parte din armata care nu se afla sub arme, formata din persoane care au satisfacut serviciul militar, si care este solicitata numai in caz de razboi sau de concentrare; trupe neangajate in lupta, pastrate pentru a interveni la nevoie. ◊ Ofiter de rezerva = ofiter care nu face parte din cadrele active ale armatei. ♦ Persoana, grup de persoane, obiect etc. destinate sa ia locul altora in anumite conditii sau imprejurari. ◊ Loc. adj. De rezerva = care poate inlocui, la nevoie, o piesa tehnica, un obiect, o persoana. ♦ Spec. (Sport) Jucator care inlocuieste, la nevoie, pe unul dintre jucatorii tilulari angajati in competitie. 4. Obiectie, indoiala, lipsa de incredere. ♦ Loc. adv. Fara rezerva = fara reticente; cu totul, in intregime. Sub toate rezervele = fara nici o garantie. Cu multa rezerva sau cu toata rezerva = cu indoiala, fara siguranta, fara a-si lua raspunderea pentru autenticitatea, veridicitatea,exactitatea sau oportunitatea unui fapt. ♦ Loc. prep. Sub rezerva... = cu conditia... ♦ (Jur.) Manifestare prin care un stat, devenit parte la un tratat, declara ca vrea sa excluda sau sa limiteze aplicarea anumitor clauze cuprinse in acest tratat, ori sa le atribuie un anumit inteles. ♦ Fig. Prudenta, circumspectie; discretie; reticenta; p. ext. raceala, indiferenta; jena. – Din fr. reserve.

RETINERE, retineri, s. f. Actiunea de a (se) retine si rezultatul ei; oprire, rezervare. ♦ Masura luata de organele de cercetare penala, in conditiile prevazute de lege, de a lipsi de libertate o persoana pentru cel mult 24 de ore inainte de punerea sa sub urmarire. ♦ Retentie (3). – V. retine.

CALCAN s.m. In general, peste plat din familia scophtalmidae, avand conturul corpului aproape rombic, cu ochii asezati pe partea stanga. 1. Calcanul-mare (Scophtalmus sau Rhombus maximus), pescuit in Marea Nordului, Baltica si Mediterana, poate fi lung de 1-3 m si atinge o greutate de 35 kg, cel din Marea Neagra (Scophtalmus maeoticus) de 75-90 cm si 15 kg. 2. Calcanul mic, numit si calcan-neted (Scophtalmus rhombus sau Rhombus laevis) ajunge cel mult la 40 cm lungime si 4 kg greutate, fiind preponderent in Marea Nordului.

ARANJAMENT s.n. Acord, intelegere. ◊ Aranjament muzical = transcriere a unei bucati muzicale pentru instrumente sau voci. ♦ (Mat.) Totalitatea posibilitatilor de asezare a unui numar dat de obiecte, astfel incat doua grupe oarecare sa difere intre ele fie prin natura obiectelor, fie prin ordinea lor, fiecare obiect neputand intra decat cel mult o data intr-o grupa. [Pl. -te. / < fr. arrangement].

copil (-ii), s. m. – 1. (Inv.) Bastard, fiu natural, nelegitim. – 2. Fiu, fiica. – 3. Prunc. – 4. Vlastar, mladita. – 5. Virf, sfirc, capat. – Mr. cochil „bastard”, cochila „fecioara”, megl. copil „bastard”, cupilas „flacau”. Origine necunoscuta. S-a raspindit din rom. in toate celelalte idiomuri balcanice: cf. ngr. ϰόπελος „bastard”, ngr. ϰοπέλι „baiat”, ϰοπέλα „fata”; alb. kopilj „bastard, servitor”, kopilje „servitoare”; bg. kopele, kopile, kopelak „bastard”; sb. kopile „bastard”, kopilan „flacau”, v. rus. kopelu „bastard”, rut. kopyl, sl. kopilu „bastard”, mag. kope „haimana”, in ngr., bg. si sb. cu un numar de der. locali. Aceste cuvinte nu se explica prin nici o limba cunoscuta, iar raspindirea lor geografica nu permite sa presupunem un punct de plecare diferit de rom., limba in care, pe de alta parte, o aton si l final (inainte intervocalic) nu permit cautarea unui etimon in fondul lat. ci, cel mult, in cel expresiv. Este cuvint de uz general (ALR, I, 181), insa in Bihor a circulat cu sensul de „bastard”, care este vechi in celelalte regiuni; asupra semantismului, cf. Seineanu, Semasiol., 200. Admit provenienta din fondul balcanic anterior latinei, Miklosich, Slaw. Elem., 10; Miklosich, Etym. Wb., 129; Berneker 564; Sandfeld 94; DAR; cf. Lahovary 325 si Rosetti, II, 115. Incercarile facute pentru a deriva acest cuvint din lat. par a fi esuat (de la pūpilus, dupa Laurian si Scriban, de la *copilis „care serveste paharul”, dupa Meyer 198). Cuvintul rom. a fost considerat uneori ca der. din ngr. (Cihac, II, 651); din sl. (Philippide, Principii, 44; Tiktin); din alb. (Densusianu, Hlr., 37; Meyer, Neugr. St., II, 67; Capidan, Dacor., II, 524; Philippide, II, 708); din limba gepizilor, din cuvintul *kopilo (Diculescu, Dacor., IV, 1552); sau de la o radacina sl. care provine din indoeurop. *(s)kap- „a face” (Mladenov 250); cf. mai multe amanunte in DAR. Nici una din aceste ipoteze nu pare convingatoare, cu atit mai mult, cu cit pare evident ca in ngr., sl. si alb. este vorba de cuvinte imprumutate, care ramin fara explicatie, daca nu se admite originea lor rom. Der. copila, s. f. (fiica naturala, bastarda; fata, tinara); copilet, s. m. (copil; vlastar; scaunel cu trei picioare); copilandru, s. m. (tinar, flacau); copilari, vb. (a-si petrece anii copilariei; a da in mintea copiilor); copilarie, s. f. (perioada a vietii omenesti de la nastere pina la adolescenta; fapta, purtare de copil, naivitate; ramolisment); copilaros, adj. (ca un copil); copilaresc, adj.(al copilului, propriu copilului); copilareste, adv. (in felul copiilor); copili, vb. (a taia lastarii sau crengile care nu poarta rod, a lastari); copila, s. f. (actiunea de lastari porumbul); copilaret (var. copilarime), s. n. (multime de copii); copilitura, s. f. (Trans., bastard).

MAXIMUM I. s. n. 1. punct, limita superioara. 2. cea mai mare cantitate, valoare, intensitate etc. ♦ la ~ = in cel mai inalt grad. II. adv. cel mult. (< fr., lat. maximum)

celA, CEEA, ceia, celea. pron. dem., adj. dem. (postpus). 1. Pron. dem. (Pop.) (Indica o fiinta sau un lucru mai departat, in spatiu sau in timp, de subiectul vorbitor) Acela. ◊ Expr. Toate cele(a) = totul, toate. multe cele(a) = multe si diverse. Alte cele(a) = alteeva; alte lucruri. Ba ceea..., ba ceea... = ba una..., ba alta... ♦ (Intra in formarea unui pronume relativ compus) Ceea ce = ce. 2. Adj. dem. (postpus) (Pop.) Acela. Omul cela. Femeia ceea. [Gen.-dat. sg. celuia, celeia, gen.-dat. pl. celora) Din acela, aceea (cu afereza lui a).

CEL² cea (cei, cele) art. 1) (leaga un substantiv de determinativul lui ) Baiatul cel frumos. Stefan cel Mare. 2) (realizeaza substantivarea adjectivelor) Cel harnic este apreciat. Cei trei au plecat. 3) (serveste la formarea superlativului relativ) Cel mai istet. ◊ Cel putin minimum; macar; barem. cel mult a) maximum; b) in cel mai bun caz. Cel din urma ultimul. In cele din urma in sfarsit; in fine. (Toate) cele bune formula de salut, rostita la despartire. /Din acel, aceea

MAXIMUM² adv. cel mult. /<lat. maximum, fr. maximum

A MUSCA musc 1. tranz. 1) A apuca cu dintii strangand (pana la durere, ranire, invinetire, rupere etc.). ◊ A-si ~ mainile a regreta amarnic, considerandu-se vinovat de ceva; a se cai. A-si ~ limba a regreta mult cele spuse anterior. ~ pamantul (sau tarana) a cadea la pamant ranit sau mort. 2) (despre unele animale, mai ales despre insecte) A intepa producand o senzatie dureroasa; a manca; a ciupi; a pisca. M-a ~t un sarpe. 3) fig. (despre ger, soare etc.) A produce o senzatie dureroasa; a pisca. 4) (o bucata dintr-un aliment) A rupe cu dintii pentru a manca. 5) fig. A ataca rautacios cu ironii sau cu vorbe; a intepa; a inghimpa; a impunge. 2. intranz. (mai ales despre caini) A avea obiceiul de a ataca, ranind cu dintii. /Orig. nec.

preaplange, preaplang, vb. III (inv.) a se cai mult, a regreta mult (cele facute).

MAXIMUM s.n. Cea mai mare valoare pe care o poate lua o marime variabila; maxim. ♦ Punct, limita superioara. ◊ La maximum = in cel mai inalt grad. // adv. cel mult. [< lat., fr. maximum].

verbina (-ne), s. f. – Vervena, planta. – Mr. virghina. Lat. verbena (sec. XIX). – Der. directa din lat. (Pascu, I, 98; REW 9219) este indoielnica si mai mult cea din bg. varbina (Conev 43). Este dubletul lui vervena, s. f., din fr. verveine.

GOLGHETER, golgheteri, s. m. Sportiv care marcheaza cele mai multe goluri in cursul unei competitii sportive. – Din engl. goal-getter.

HARZOB, harzoabe, s. n. (Reg.) 1. Funie groasa folosita la coborarea sau la ridicarea greutatilor din adancime. ◊ Expr. (Ir.) (A se crede) coborat cu harzobul din cer = (a se crede) mult superior celor din jur, (a fi) mandru, ingamfat. A cadea cu harzobul din cer = a veni, a pica pe neasteptate; a se realiza de la sine. 2. Lada care odinioara servea de scena si in spatele careia papusarul manuia papusile; lada papusilor. 3. Cosulet din cetina de brad, in care se pastreaza unii pesti. – Din bg. varzop „legatura”.

TANTAR¹, tantari, s. m. Numele mai multor insecte din ordinul dipterelor, cu corpul si cu picioarele lungi si subtiri, cu aripi inguste, ale caror larve se dezvolta la cele mai multe specii in ape statatoare, iar adultii se hranesc cu sange, unele specii transmitand prin intepaturi frigurile palustre, altele, in stare larvara, atacand culturile de ciuperci, varza, grau etc. (Culex). ◊ Expr. A face din tantar armasar = a exagera. – Lat. zinzalus.

SARMATIAN, -A, sarmatieni, -e, s. n., adj. 1. S. n. Ultimul etaj al miocenului din sud-estul Europei, reprezentat in tara noastra prin straturi de nisipuri si de argile (de care sunt legate cele mai multe zacaminte de gaze naturale). 2. Adj. Care apartine sarmaltianului (1), privitor la sarmatian. [Pr.: -ti-an] – Din fr. sarmatien.

SERVOMOTOR, servomotoare, s. n. Motor (electric, hidraulic sau pneumatic) al unui sistem de comanda automata sau de reglare automata folosit pentru actionarea unui element de executie al unui sistem tehnic, transformand un semnal aplicat la intrare intr-o miscare de cele mai multe ori de rotatie si folosind o sursa auxiliara de energie. – Din fr. servomoteur.

TOM, tomuri, s. n. Fiecare dintre partile unei lucrari, ale unei opere de proportii mai intinse, formand adesea o unitate independenta si purtand, de cele mai multe ori, un numar de ordine; volum. Tomul doi. ♦ P. gener. Carte, opera, lucrare. – Din fr. tome, lat. tomus.

SUBSTANTIV, (1) substantive, s. n., (2) substantivi, adj. 1. S. n. Parte de vorbire care denumeste lucruri, fiinte sau notiuni abstracte si care se modifica, in cele mai multe limbi, dupa numar si caz. 2. Adj. (In sintagma) Colorant substantiv = colorant care vopseste fibrele fara ajutorul mordantilor; colorant direct. – Din fr. substantif, lat. substantivus.

SELECTIE, selectii, s. f. 1. Alegere efectuata dupa un anumit criteriu si cu un scop; selectionare. 2. Proces de supravietuire a indivizilor dotati cu cele mai apte insusiri in lupta pentru existenta. ◊ Selectie naturala = fenomen natural constand in persistenta si continua evolutie a speciilor care au o mai mare putere de adaptare la mediu, in detrimentul celor mai putin dotate. Selectie s*****a = alegere naturala si artificiala care se face in urma eliminarii de la actul reproducator a indivizilor slabi si rau inzestrati. Selectie artificiala = metoda de ameliorare a speciilor animale si vegetale, constand in selectionarea, in vederea reproductiei, a indivizilor care intrunesc cele mai multe calitati biologice. 3. Operatie de extragere a unitatilor dintr-o colectivitate generala, dupa anumite principii; parte dintr-o colectivitate cu ajutorul careia se cerceteaza diversele caracteristici ale intregii colectivitati. [Var.: (inv.) selectiune s. f.] – Din fr. selection, lat. selectio, -onis.

SOLZ, solzi, s. m. 1. Fiecare dintre placile mici, dure si lucioase, de natura tegumentara, care, suprapunandu-se partial, acopera corpul celor mai multi pesti, al celor mai multe reptile, picioarele pasarilor si anumite parti ale corpului unor mamifere. ♦ Fiecare dintre micile placi de metal din care sunt facute armurile sau anumite obiecte de podoaba. 2. Fiecare dintre frunzulitele care acopera si apara bulbii, mugurii si alte organe ale plantelor. 3. Stratul exterior pe care-l prezinta o sectiune transversala facuta intr-o fibra de lana. 4. Fig. (Pop.) Murdarie, jeg care se depune pe piele, in forma de mici cruste. – Refacut din *soldzi (pl. lui *soldu < lat. solidus „moneda de aur”).

RATA, rate, s. f. 1. Nume dat mai multor specii de pasari domestice si salbatice, inotatoare, cu ciocul lat si turtit, cu trunchiul scurt si indesat, si cu picioarele scurte, deplasate in partea posterioara a trunchiului (Anas). ◊ Rata salbatica = stramosul celor mai multe rate domestice, foarte asemanatoare cu acestea si apreciata pentru carnea ei gustoasa (Anas platyrhynchos). Rata domestica = denumire data multiplelor varietati provenite prin domesticirea ratei salbatice si deosebite intre ele prin culoarea penajului, forma corpului, calitatile productive etc. ◊ Expr. (A merge, a se misca, a umbla) ca o rata = (a merge etc.) cu mersul leganat, greoi. 2. U****l. 3. (Art.) Numele unui dans popular; melodie dupa care se executa acest dans. – Cf. alb. rose, scr. raca.

SELECTIONA, selectionez, vb. I. 1. Tranz. A face o selectie, a alege, a tria dupa un anumit criteriu; a selecta; p. ext. a ameliora speciile animale si vegetale prin alegerea, in vederea reproductiei, a indivizilor care intrunesc cele mai multe calitati. 2. Refl. A se supune procesului de selectie naturala. [Pr.: -ti-o-] – Din fr. selectionner.

SILICE s. f. Corp solid, compus al siliciului cu oxigenul, dur, alb sau incolor, insolubil in apa, cu temperatura de topire foarte inalta, care se gaseste in natura in compozitia celor mai multe roci si care se foloseste la fabricarea sticlei, a betonului etc.; bioxid de siliciu. – Din fr. silice, lat. silex, -icis.

CRUSAN, crusani, s. m. Arbust melifer cu flori albe-verzui, cu fructe la inceput rosii, apoi negre, din a carui scoarta se prepara o bautura laxativa, iar din lemn se obtine cel mai mult carbune pentru prepararea prafului de pusca (Rhamnus frangula). – Din ucr. krusyna.

COSGHETER, cosgheteri, s. m. Jucator de baschet care inscrie cele mai multe cosuri (3) intr-o etapa, intr-un campionat. – Din cos (dupa golgheter).

GIGANT ~ti m. si adjectival 1) Persoana care are o talie anormala, ce o depaseste cu mult pe cea medie; om de proportii vadit exagerate. 2) fig. Persoana care se impune prin aptitudini spirituale superioare; geniu. /<lat. gigas, ~antis

GOANGA ~ge f. pop. Animal nevertebrat cu corpul diferentiat in cap, torace si abdomen, cu trei perechi de picioare si, de cele mai multe ori, cu aripi; insecta. ◊ A se tine de ~ge a fi neserios; a face farse. /Onomat.

GOLGHETER ~i m. Sportiv care in cursul unei competitii marcheaza cele mai multe goluri. /<engl. goal-getter

JAZ -uri n. 1) Muzica moderna (de dans) provenita din muzica negrilor americani, avand un ritm viu, sincopat si, de cele mai multe ori, caracter de improvizatie. 2) Orchestra care executa asemenea muzica, formata, mai ales, din instrumente de percutie si de suflat. [Monosilabic] /<engl. jazz

JIGODIE ~i f. 1) Boala infectioasa a cainilor tineri, de cele mai multe ori letala, manifestata prin atrofia muschilor si tulburari generale. 2) pop. fam. Caine jigarit, care trezeste mila si repulsie; javra; jigaraie; potaie; cotarla. 3) fam. Animal salbatic (fioros); dihanie; jivina; jiganie; lighioana. [G.-D. jigodiei; Sil. -di-e] /cf. ung. zsigora

MARGARIT¹ ~e n. 1) Formatie dura si stralucitoare, de cele mai multe ori sferica, extrasa din scoicile unor moluste si folosita la confectionarea bijuteriilor; margaritar; pierla. 2) Obiect de valoare foarte mare; margaritar. /<ngr. margharitis

MARGARITAR¹ margaritare n. 1) Formatie dura si stralucitoare, de cele mai multe ori sferica, extrasa din scoicile unor moluste si folosita la confectionarea bijuteriilor; perla; margarit. 2) fig. Obiect de valoare foarte mare; margarit. /<ngr. margaritari

ORATORIU¹ ~i n. 1) Compozitie muzicala de proportii, scrisa pe un libret cu subiect lirico-dramatic de natura religioasa sau, de cele mai multe ori, laica si interpretata de cor, solisti si orchestra simfonica. /<it., fr. oratorio

ORGOLIU ~i n. Opinie foarte avantajoasa, de cele mai multe ori exagerata, asupra valorii sau importantei personale, care depaseste aprecierile altora. [Sil. -liu] /<it. orgoglio

PREJUDECATA ~ati f. Opinie preconceputa, de cele mai multe ori eronata si defavorabila, impusa de mediu sau de educatie. /pre- + judecata

A RAGE rag intranz. 1) (despre unele animale) A scoate ragete caracteristice speciei; a mugi; a racni; a zbiera. 2) fig. depr. (mai ales despre copii) A plange cu glas tare (de cele mai multe ori fara motiv). 3) fam. (despre persoane) A scoate sunete puternice si prelungi; a tipa; a striga; a racni. /<lat. ragere

SCORER¹ ~i m. 1) Sportiv care marcheaza cele mai multe goluri pe durata unei competitii; golgheter. 2) Persoana care tine evidenta (si afiseaza ) scorul intr-o competitie sportiva. [Monosilabic] /<engl. scorer

URTICACEE ~ f. 1) la pl. Familie de plante erbacee anuale sau perene, de cele mai multe ori cu peri urzicatori (reprezentanti: urzica si parechernita). 2) Planta din aceasta familie. /<fr. urticacees

VOCALIZA ~e f. Exercitii de canto in care denumirile notelor se inlocuiesc cu vocale (de cele mai multe ori cu „a”). /<it. vocalizzo, fr. vocalise

CAPRICIU s.n. 1. Dorinta trecatoare, de cele mai multe ori extravaganta; gust neobisnuit, ciudat; toana. 2. Compozitie muzicala instrumentala, ritmica si cu un tempo viu, fara forma fixa. [Var. caprit, capritiu, s.n. / < fr. caprice, it. capriccio].

COSGHETER s.m. Sportiv care inscrie cele mai multe puncte la baschet (prin introducerea mingii in cosul echipei adverse). [Var. cosgeter s.m. / < cos, dupa golgheter].

SPADA s.f. (Iht.) Peste marin din fam. xiphiide (pesti-sabie), numit si peste-cu-spada sau xifie (Xiphias gladius), cu un corp fusiform de pana la 4 m lungime, ca adult lipsit de solzi, caracterizat prin maxilarul superior alungit in forma de spada, aprox. 1/3 din lungimea sa, lipsit de dinti, cu marginile ascutite ca niste cutite, iar cel inferior mult mai scurt. Se pescuieste preponderent in Marea Mediterana si in Atlantic, fiind foarte apreciat ca peste de consum, cu carne alba, delicata; it. pesce spada; fr. espadon; engl. swordfish; germ. Schwertfisch; v. sabie.

GOLGHETER s.m. (Sport) cel care inscrie (cele mai multe) goluri la fotbal; scorer. [Var. golgeter s.m. / < engl. goal-getter].

MODUL¹ s.m. 1. (Mat.) Valoare absoluta a unei marimi reale (fara sa se ia in considerare semnul algebric). ♦ (Statist.) Varianta a caracteristicii (4) [in DN], inregistrata la cele mai multe unitati ale unei colectivitati statistice; valoare a caracteristicii cu cea mai mare frecventa. ◊ Modul al unui numar complex = radacina patrata a sumei patratelor partii reale si a coeficientului partii imaginare; modul al unui numar real = valoare absoluta a numarului. 2. Coeficient care caracterizeeaza o proprietate mecanica oarecare. ♦ Raportul dintre diametrul primitiv al unei roti dintate si numarul dintilor acesteia. ◊ Modul de elasticitate = marime reprezentand raportul dintre efortul unitar normal si lungirea specifica corespunzatoare a unei piese solicitate la intindere sau incovoiere. 3. Unitate de masura, in special pentru apele curgatoare. ◊ Modul de irigatie = cantitatea de apa necesara in unitatea de timp pentru irigarea unui hectar. [Pl. -li, (s.n.) -luri. / < fr. module, cf. lat. modulus].

fundei, fundeiuri, s.n. (reg.) 1. ramasita dintr-o tramba de panza, din care s-a taiat o bucata. 2. ramasita dintr-o claie de grau, dupa ce s-au luat cei mai multi snopi; asternutul de paie pe care se face stogul de grau. 3. parte de sus a intestinului gros.

preales, -easa, adj. (inv.) 1. care este preferat, care a fost ales dintre cei mai multi. 2. care este foarte bun, extrem de ales.

SELECTIE s.f. 1. Alegere gandita, chibzuita, facuta dupa un anumit criteriu si cu un anumit scop; selectionare. ♦ (Biol.) Selectie naturala = fenomen natural constand in persistenta si continua evolutie a speciilor cu o mai mare putere de adaptare la mediu si disparitia celor mai putin dotate; selectie artificiala = sistem de masuri luate pentru imbunatatirea speciilor animale si vegetale, constand in selectionarea in vederea reproductiei a indivizilor care intrunesc cele mai multe calitati. 2. (Mat.) Orice multime finita de elemente observate. ♦ (Statist.) Parte selectata dintr-o colectivitate statistica spre a servi la o cercetare selectiva; esantion. [Gen. -iei, var. selectiune s.f. / cf. fr. selection, lat. selectio].

corasan (-ne), s. n. – 1. (Inv.) Ciment, mortar. – 2. (Inv.) Planta (Artemisia judaica). Tc. korasan, de la numele provinciei unde se intrebuinta cel mai mult (Cihac, II, 568; Seineanu, II, 145).

COSGHETER s. m. baschetbalist care inscrie cele mai multe puncte intr-o etapa, intr-un campionat. (< cos, dupa golgheter)

DUMPING [DAM-] s. n. 1. export de marfuri la preturi mult inferioare celor de pe piata interna si mondiala, promovat de unele tari capitaliste, cu scopul de a patrunde pe o anumita piata si de a impune apoi preturi de monopol. ◊ ~ valutar = dumping bazat pe decalajul creat intre cursul, micsorat intentionat, al valutei nationale a tarii exportatoare fata de cursul valutei tarii importatoare. 2. ~ sindrom = sindrom care survine postprandial la bolnavii cu gastroectomie, fiind determinat de patrunderea brusca a continutului gastric in jejun si manifestandu-se prin slabiciune, ameteli, transpiratie etc. (< fr., engl. dumping)

ELECTIVITATE s. f. 1. calitatea a ceea ce este electiv. 2. insusire a organismelor vii de a asimila acele conditii de mediu care corespund cel mai mult ereditatii lor. (< fr. electivite)

GOLGHETER s. m. sportiv care inscrie cele mai multe puncte in timpul unei competitii; scorer (1). (< engl. goal-getter)

MODUL s. n. 1. (mat.) valoare absoluta a unei marimi reale. ◊ numar pozitiv egal cu radacina patrata a sumei patratelor componentelor unui numar real. ◊ (stat.) varianta a caracteristicii (4), inregistrata la cele mai multe unitati ale unei colectivitati statistice; valoare a caracteristicii cu cea mai mare frecventa. 2. coeficient care caracterizeaza o proprietate mecanica oarecare. ◊ raportul dintre diametrul primitiv al unei roti dintate si numarul dintilor acesteia. ♦ ~ de elasticitate = raportul dintre efortul unitar normal si lungimea specifica corespunzatoare a unei piese solicitate de intindere sau incovoiere. 3. debitul anual al unui curs de apa. 4. parte componenta a unui ansamblu cu functionalitate proprie. ◊ fiecare din partile detasabile ale unei nave spatiale. 5. (telec.) bloc din microelemente (tranzistoare, diode, bobine), care indeplineste functia de etaj sau de celula intr-un aparat, ori intr-o instalatie electronica. 6. (arhit.) unitate de masura pentru determinarea proportiilor elementelor componente ale unui edificiu. (< engl., fr. module, lat. modulus)

OPISTODONTIE s. f. situare a dintilor frontali ai arcadei inferioare mult inapoia celor superiori. (< fr. opisthodontie)

PLUSA vb. intr. 1. (la jocul de carti) a miza mai mult decat cei dinainte. 2. a da mai mult decat este necesar. (< plus²)

SELECTIE s. f. 1. alegere de persoane sau lucruri dupa un anumit criteriu si cu un anumit scop; selectionare. ◊ (lingv.) operatie prin care sunt alese unitati din axa paradigmatica. 2. (biol.) proces natural ori provocat care favorizeaza supravietuirea sau inmultirea preferentiala a anumitor indivizi. ♦ ~ naturala = supravietuirea si continua evolutie a speciilor animale si vegetale cu o mai mare putere de adaptare la mediu si disparitia celor mai putin dotate; ~ artificiala = metoda de ameliorare a speciilor animale si vegetale in selectionarea in vederea reproductiei a indivizilor care intrunesc cele mai multe calitati biologice. 3. (mat.) orice multime finita de elemente observate. ◊ (stat.) parte selectata dintr-o colectivitate spre a servi la o cercetare selectiva. 4. operatie de alegere efectuata de un selector telefonic pentru a asigura legatura intre doi abonati ai unei centrale automate. (< fr. selection, lat. selectio)

SUPRAPUTERE s. f. stat a carui putere economica si militara este mult superioara celei a altor state. (dupa fr. surpuissance)

BENIOFF 1. Hugo B. (1899-1968), geofizician american. Prof. univ. la Institutul Tehnic din California. A construit seismografe, un traductor de sunete subacvatice etc. A legat distributia socurilor secundare de dimensiunile faliei primare si a emis ipoteza ca distributia epicentrelor este o dovada a originii oceanice a faliei. 2. Plan (zona) B. = zona din vecinatatea unei fose oceanice, sugerind un gigant plan inclinat generat de afundarea litosferei oceanice sub o placa continentala, sau sub un arc insular, ajungind pina la 700 km adincime in manta. Aici sint localizate hipocentrele celor mai multe cutremure.

BIOSTIMULINA (‹ bio + stimul) s. f. Factor biologic produs in cantitati infinitezimale, de cele mai multe ori nedozabil si neidentificabil, de catre tesuturile vii aflate in conditii improprii si eliberat de acestea in momentul revenirii la normal.

BIOTIT (‹ fr. {i}) s. n. Mica feromagneziana, de culoare brun-verzuie pina la neagra, cu luciu sticlos sau sidefos semimetalic si aspect de mase compacte foioase-solzoase. Se formeaza in filoanele pegmatitice si reprezinta un constituient important al celor mai multe roci magnetice acide si intermediare. Este utilizat ca material sclipitor la fabricarea mortarului.

CHAMBERLAIN [tʃæmbəlein], Wilt(on Norman), (n. 1936), bastchetbalist american. Figura dominanta a baschetului mondial intre anii 1959-1973. Joc de mare agilitate si spectaculozitate. Detine recordul celor mai multe cosuri inscrise.

ALELOPATIE (germ. {i}; {s} gr. allelon „reciproc” + pathos „suferinta”) s. f. (BIOL.) Influenta reciproca a plantelor superioare, de cele mai multe ori inhibitoare, prin intermediul substantelor chimice numite coline.

CIRRUS (‹ fr.{i}; {s} lat. cirrus „suvita”) subst. Formatie de nori izolati cu aspect de bancuri sau benzi subtiri, situati la limita superioara a troposferei (c. 10.000 m alt.) si alcatuiti numai din cristale de gheata, avind de cele mai multe ori culoare alba stralucitoare.

anfibol n., pl. uri (vgr. amphibolos, ambiguu, fiind-ca a ramas mult timp nedeterminat din ce se compune). Min. Silicat anidru de protoxid de fer, de magnezie si de calce, de cele mai multe ori supt forma de cristale verzi. – Fals amf-.

JAZ (JAZZ) [dʒæz] (‹ fr., engl.) s. n. 1. Muzica, adesea cu caracter de improvizatie, cu ritm viu, sincopat, reprezentand un mod specific de exprimare a gandirii muzicale, creata catre sfarsitul sec. 19 de negrii din S S.U.A., pe baza unor elemente folclorice traditionale – blues, spirituals (din care s-au pastrat sistemul ritmic, maniera de frazare si modul de tratare a materiei sonore) si a muzicii europene (retinandu-se sistemul melodic, armonic si, in special, instrumentatia); adaptat astazi conditiilor muzicale proprii diferitelor popoare. Caracteristicile fundamentale ale j. sunt: prezenta elementului swing, care rezultat al unei tratari speciale a timpului muzical; vigoarea si spontaneitatea creatiei muzicale, in care improvizatia capata o importanta deosebita; modul propriu fiecarui executant de frazare si tratare a materiei sonore, cele doua conditionandu-se reciproc. Incepand cu 1945, j. are mai multe stiluri, cele mai importante fiind swing, cool, free. 2. Orchestra care executa aceasta muzica; este formata de obicei din instrumente de suflat si percutie. Sin. jazzband.

catur m. (sirb. kotur, vlastar, de unde si cotor. Bern. 1, 591). Hateg. Trunchi retezat ramas la pamint (de unde, de cele mai multe ori, rasar vlastare si se formeaza tufis). Mold. Tufis ratund: sare un iepure din catur.

CORNEREVA, com. in jud. Caras-Severin, pe Bela Reca; 3.959 loc. (1991). Este com. cu cele mai multe sate (40) din Romania.

ROMANY (ROMANI, TIGANEASCA) (‹ (rom²) adj. Limba indo-europeana din ramura indo-iraniana, grupul indic. Are patru mari grupuri dialectale (caldaresc, ursaresc, carpatic si spoitoresc), fiecare cu mai multe graiuri. Limba r., cu c. 3 mil. vorbitori, este utilizata in tari de pe toate continentele, cei mai multi in E Europei. Din 1990 exista un alfabet standard al limbii r., ale carei inceputuri dateaza din prima jumatate a sec. 20. Sin. subst. romanes.

ROGOZ (‹ sl.) s. m. Planta erbacee din genul Carex, familia ciperaceelor, cu tulpina in trei muchii, frunze liniare, flori unisexuate sau hermafrodite, fara invelis floral, grupate in spice. Exista c. 2.000 de specii, raspandite mai ales in locuri umede, in reg. temperate si in cele reci; multe dintre ele sunt plante decorative, medicinale, furajere.

REDON [redo], Odilon (1840-1916), pictor si gravor francez. Reprezentant al simbolismului. A transpus in imagini fantastice sugestiile inconstientului („Ciclopul”, „Paianjenul surazator”), Viziunea sa onirica a influentat pe suprarealisti. Litografii („Florile raului”). cele mai multe din lucrarile sale sunt executate in tehnica litografiei si gravurii in acvaforte („Omagiu lui Goya”, „Tentatiile Sf. Anton”).

ROBOT (‹ fr.; {s} ceh. robota „munca”) s. m. Aparat automat al carui program contine un sistem complex de legaturi inverse (cu reactie) stabilite la anumite e*******i exterioare si care, ca urmare, este capabil de o serie de actiuni dirijate. El poate inlocui efortul uman, desi nu are, in cele mai multe cazuri, vreo asemanare cu omul sau sau un mod de functionare de tip uman. Termenul a fost preluat din piesa „R.U.R.” (1920) apartinand scriitorului ceh Karel Capek. In prezent se utilizeaza r. foarte performanti la fabricarea de automobile, asamblarea de avioane, realizarea de produse electronice sau executa unele lucrari in conditii periculoase pentru om. R. cu forma omeneasca sunt numiti androizi.

SAUROPTERIGIENI s. m. pl. Ordin de reptile fosile acvatice, cele mai multe cu gatul lumg, curpinzand nothosaurii, care au trait in Triasic, si plesiosaurii, mai raspanditi in Jurasic si Cretacic (Sauropterygia).

PACINO, Al (pe numele adevarat Pacino Alfred James) (n. 1940), actor si regizor american de film. Roluri in drame si filme de actiune, cele mai multe fiind expresia unei sfasieri interioare intre bine si rau („Nasul”, „Serpico”, „Dupa-amiaza de caine”, „”Dreptate pentru toti„, ”Autor! Autor!„, ”Pact cu diavolul„, ”Un om, un rege„). A debutat ca regizor cu filmul ”In cautarea lui Richard„, in care a fost si actor si producator. Premiul Oscar: 1992 (”Parfum de femeie„).

ORTOPTERE (‹ fr. {i}; {s} orto* + gr. pteron „aripa”) s. n. pl. Ordin de insecte cu aripile interioare pergamentoase, cele posterioare late si membranoase si cu cele posterioare lungi, adaptate pentru sarit (Orthoptera). Se caracterizeaza prin prezenta organelor auditive (organul timpanal) si a celor cu care produc zgomote (organe stridulante). Unele specii au ovipozitor. Dintre cele 20.000 de specii ale acestui ordin, cele mai multe sunt fitofage (ex. greierii, cosasii), unele daunatoare (lacustele, coropisnitele s.a.), cateva sunt pradatoare.

EPIDERMA, epiderme, s. f. 1. Epiteliu care acopera corpul omului si al animalelor superioare, avand la animalele nevertebrate un singur strat de celule, iar la cele vertebrate mai multe straturi. 2. Tesut vegetal exterior de protectie al plantelor, format de obicei dintr-un singur strat de celule. – Din fr. epiderme, lat. epidermis.

ACORD ~uri n. 1) Intelegere intre doua sau mai multe persoane (juridice sau fizice) din care decurg anumite drepturi si indatoriri. ~ international. ~ comercial. 2) Comunitate de vederi asupra unui lucru; consimtamant; intelegere. ◊ De comun ~ in intelegere deplina. A fi (sau a cadea) de ~ a se invoi cu...; a accepta. De ~! ma invoiesc! bine! Munca in ~ munca normata, remunerata in raport cu rezultatele obtinute. 3) Concordanta de numar, gen, caz si persoana intre cuvintele care se afla in anumite raporturi sintactice. 4) Potrivire perfecta a mai multor sunete muzicale (cel putin trei), produse in acelasi timp; armonie. 5) Garnitura de coarde pentru un instrument muzical. /<fr. accord, it. accordo

LONGEV, -A adj., s.m. si f. (cel) care traieste mult, cu viata lunga. [< lat. longaevus].

MAHDIU s.m. Nume dat de mai multe secte musulmane celor care sunt considerati ca trimisi ai lui Alah, meniti sa desavarseasca opera lui Mahomed. [Pron. -diu. / < fr., ar. mahdi].

MILIARIA s.f. Eruptie de pete rosii pe piept, spate si brate la cei care transpira mult. [Pron. -li-a-ri-a. / < fr. miliaire, cf. germ. Miliaria].

PERORANT, -A s.m. si f. (Rar) cel care vorbeste mult; amator de discursuri. [< perora].

cosulte s.m. sg. (reg.) cel care mananca mult; mancau, gaucios, gaman.

LONGEVIV, -A adj., s. m. f. (cel) care traieste mult. (< longevitate)

MILIARIA s. f. eruptie de pete rosii pe piept, spate si brate la cei care transpira mult. (< fr. miliaire, germ. Milliaria)

PERORANT, -A s. m. f. cel care vorbeste mult; amator de discursuri. (< perora + -ant)

VERBALIST, -A I. adj. care prezinta verbalism. II. s. m. f. cel care vorbeste multe si de toate. (< germ. verbalist, /II/ Verbalist)

VETERAN s. m. 1. ostas roman liberat din armata, improprietarit si declarat cetatean roman (in cazul cand nu era mai dinainte). 2. soldat aflat de multa vreme in armata, care a luat parte la mai multe campanii. 3. (fig.) cel care a imbatranit intr-o functie, intr-o institutie. (< fr. veteran, lat. veteranus)

sete s. f. – 1. Dorinta de a bea. – 2. Pasiune, ardoare. – Mr., megl. seate, megl. sęti, istr. sęte. Lat. sῑtis (Puscariu 1587; REW 7961), cf. vegl. sait, it. sete, prov., cat. set, fr. soif, sp. sed, port. sede. – Der. seteciune, s. f. (inv., sete); setos, adj. (care are sete; pasionat); setila, s. f. (porecla pentru cel care bea mult); inseta, vb. (a avea sete; a face sete; a fi lipsit de apa; a lasa fara apa; a dori); insetosa, vb. (a face sete; a avea sete; a lasa fara apa).

JAN „Magister” (sec. 15), mester pietrar. A realizat, la comanda lui Stefan cel Mare, mai multe pietre funerare pentru necropola domneasca de la biserica Sf. Nicolae din Radauti. Decorul, un camp central acoperit cu motivul palmetei, si chenarul, constituit din inscriptia funerara, tratate in relief plat, se disting prin acuratetea si eleganta desenului.

care pron. rel. si interog., pl. tot asa; cu alte cuvinte, e invariabil la nominativ. In vechime varia: care, f. carea, pl. carii, f. carile (lat. qualis, ce fel; it. quale, pv. pg. qual, fr. quel, sp. cual). Cine, ce: Munte care arunca foc. Care e muntele cela? Munti care (fals cari) arunca foc. Barbatu a carui femeie, femeia al carei barbat, barbatu ai carui copii, femeia ai carei copii, oamenii al caror gind, oamenii a caror tara, parintii ai caror fii, m****e ale caror fiice. – Care de care, fie-care mai mult de cit cel-lalt, unu mai mult de cit altu. – Care... care, unii... altii: s´a (ori s´au) dus care pe jos, care cu caruta. – Care pe care? Cine va invinge? – Fie-care: care, cum vedea, se mira (fie-care, indata ce vedea, se mira; indata ce vedea, fie-care se mira. Care cum formeaza o locutiune si se poate scrie si fara virgula: care cum vedea, se mira). – In est se zice si care e acolo? ild. cine e acolo?

MELOMAN, -A, melomani, -e, s. m. si f. Persoana careia ii place mult muzica (in special cea clasica) si o intelege. – Din fr. melomane.

PREEMTIUNE, preemtiuni, s. f. (Jur.; in sintagma) Drept de preemtiune = privilegiu pe care il are cineva printr-un contract sau printr-o lege, la o vanzare-cumparare, de a fi, in conditii egale, cel preferat dintre mai multi cumparatori. [Pr.: pre-em-ti-u-] – Din fr. preemption.

DISPERS, disperse, adj. n. (Chim.; in sintagma) Sistem dispers = amestec eterogen a doua sau mai multor substante, dintre care cel putin una este divizata in particule foarte mici. – Din lat. dispersus.

COAUTOR ~i m. 1) Fiecare dintre cei doi sau mai multi autori ai unei lucrari (realizari) in raport unul fata de celalalt. 2) jur. Persoana care a comis un delict impreuna cu alta persoana. [Sil. co-a-u-] /<fr. coauteur

CODEBITOR ~i m. Fiecare dintre cei doi sau mai multi debitori in raport unul fata de celalalt. /<fr. codebiteur

COECHIPIER ~i m. Fiecare din cei doi sau mai multi echipieri in raport unul fata de celalalt. [Sil. -pi-er] /<fr. coequipier

URANGUTAN ~i m. Maimuta antropoida, de talie mare, cu membrele anterioare mult mai lungi decat cele posterioare. /<fr. orang-outan

VELOCIPED ~e n. inv. Bicicleta cu rotile inegale (cea din fata fiind mult mai mare decat cea din spate). /<fr. velocipede

FORMALIST, -A adj., s.m. si f. 1. (Om) patruns de formalism. 2. (cel) care tine mai mult la forme, care se conformeaza ingust formelor; birocrat. [Cf. fr. formaliste, rus. formalist].

ABSTRACTIZARE s.f. (Fil.) Actiunea de a abstractiza si rezultatul ei. ♦ Operatie a gandirii constand in a degaja din multimea insusirilor si legaturilor unui obiect (sau mai multor obiecte, fenomene) pe cele fundamentale, esentiale, generale, neluand in considerare, ignorand (vremelnic) pe cele neesentiale. [< abstractiza].

DISPERS, -A adj. (Chim.) Sistem dispers = amestec eterogen de mai multe substante, dintre care cel putin una se gaseste sub forma de particule foarte fine. [< lat. dispersus].

pilafgiu, pilafgii, s.m. (inv.) 1. cel ce mananca pilaf mult (porecla pentru turci). 2. persoana care facea sau vindea pilaf.

POLIGLOT, -A adj., s.m. si f. (cel) care stie mai multe limbi. ♦ Care este scris in mai multe limbi. [< fr. polyglotte, cf. gr. polys – numeros, glotta – limba].

DISPERS, -A adj. obtinut prin dispersare. ♦ (chim.) sistem ~ = amestec eterogen de mai multe substante, dintre care cel putin una se gaseste sub forma de particule foarte fine. (< lat. dispersus)

FORMALIST, -A adj., s. m. f. 1. (om) patruns de formalism; protocolar. 2. (cel) care tine mai mult la forme; birocrat. (< fr. formaliste)

IMPACT s. n. 1. coliziune a doua sau a mai multor corpuri, dintre care cel putin unul este in miscare. 2. ciocnire, incidenta. 3. (fig.) efect de soc, de surpriza. ◊ influenta, efect. ◊ contact, lovire. 4. relatie; intalnire, incidenta. 5. prezenta. (< fr. impact, lat. impactus)

INCLUDERE s. f. actiunea de a include. ◊ (biol.) mutatie prin care lantului de acizi maleici i se adauga una sau mai multe baze noi, intre cele existente. (< include)

POLIGLOT, -A I. adj., s. m. f. (cel) care cunoaste mai multe limbi. II. adj. scris in mai multe limbi; plurilingv. (< fr. polyglotte)

arsenic n. (vgr. arsenikon, masculin, d. arsen, viguros). Chim. Metaloid tri- si pentavalent de doua feluri: cristalizat si amorf. cel cristalizat e cenusiu, metalic, cu densitatea de 5,7 si sfaramicios. Se volatilizeaza fara sa se topeasca la 450°. Supt mai multe atmosfere se topeste. cel amorf e negru si are o densitate de 4,71. Arde cu o flacara verde palida si miroase a usturoi. Arsenicu pur nu e veninos, dar pin [!] oxidare devine veninos si se uziteaza la facerea hirtiii de ucis mustele. Compusii lui sint veninosi. V. soricioaica.

PROTACTINIU (‹ fr., germ. {i}; {s} proto- + actiniu) s. n. Element radioactiv (Pa; nr. at. 91). Are mai multi izotopi dintre care cel mai important este cel cu m. at. 231,04. Face parte din grupa actiniodelor, alb-cenusiu, stralucitor, produs de dezintegrare a uraniului. Emite radiatii α si are o perioada de injumatatire de 32.500 ani.

DARAMITE conj. (Adauga o idee noua la cele spuse mai inainte) Mai mult decat atata, cu atat mai mult; dar¹, dar inca. [Var.: darmite conj.] – Dar(a) + mi + te.

INTREBA, intreb, vb. I. 1. Tranz. si refl. (recipr.) A(-si) pune intrebari, in scopul de a afla un raspuns. ◊ Expr. (Tranz.) Intreaba-ma sa te intreb, se spune cuiva care cere o informatie despre un lucru asupra caruia nici cel intrebat nu stie mai mult. 2. Tranz. si intranz. (Urmat de determinari introduse prin prep. „de” sau „despre”) A cere (cuiva) vesti sau lamuriri despre..., a se interesa, a se informa de..., a cerceta. ◊ Expr. (Tranz.) A intreba (pe cineva) de sanatate = a se interesa de starea in care se afla cineva; a intra in vorba cu cineva. 3. Tranz. A pune cuiva intrebari pentru a-i evalua, din raspunsuri, nivelul cunostintelor; a chestiona, a examina. – Lat. *interroguare (= interrogare).

ARHAIC, -A, arhaici, -ce, adj., s. n. 1. Adj. Care apartine sau este caracteristic unor vremuri extrem de indepartate din trecut. ♦ (Despre cuvinte, expresii, constructii etc.) Foarte vechi, iesit de mult din uz. 2. S. n. Cea mai veche era geologica. ♦ (Adjectival) Care apartine arhaicului (2), privitor la arhaic. Roci arhaice. [Pr.: -ha-ic] – Din fr. archaique.

PLUSA, plusez, vb. I. Intranz. A miza la un joc de carti mai mult decat au mizat toti cei dinainte; a mari miza. – Din plus².

PRIMOGENITURA s. f. Intaietate, prioritate pe care o are (in unele tari) cel dintai nascut dintre mai multi frati in dobandirea anumitor drepturi; primogenit. – Din fr. primogeniture.

MEZIN, -A, mezini, -e, adj., s. m. si f. 1. (Fratele) cel mai tanar dintre mai multi frati, considerat in raport cu acestia. 2. (Pop.) (Fratele) al doilea dintre mai multi frati, considerat in raport cu acestia; (frate) mijlociu. – Din sl. mezinu.

UD² uda (uzi, ude) 1) si substantival (in opozitie cu uscat) Care este imbibat (sau acoperit) cu apa sau alt lichid. Haina uda. Lemne ude. ◊ ~ul de ploaie nu se teme cel care a trecut prin multe greutati nu se sperie usor. Cu ochii uzi cu ochii plini de lacrimi. ~ de sudoare transpirat. 2) (despre copii mici) Care s-a u****t pe el (in scutece, in haine). /<lat. udus

FELDSPAT s.m. Mineral cu structura lamelara, care face parte din compozitia mai multor roci, mai ales a celor eruptive. [< germ. Feldspat, cf. fr. feldspath].

VOAIOR s.m. 1. Spectator atras de o curiozitate mai mult sau mai putin imorala. 2. cel care asista, pentru satisfactia proprie, la un spectacol e****c. (< fr. voyeur)

FRATRIE s.f. 1. Subdiviziune a triburilor grecesti antice (mai ales a celor atice). ♦ Grup de mai multe ginti inrudite intre ele prin legaturi de sange. 2. Grupare mare de plante apropiate genetic. [Gen. -iei. / < fr. phratrie, gr. phratria].

OPTA vb. intr. a alege dintre mai multe solutii, situatii etc. pe cea mai convenabila. (< fr. opter, lat. optare)

BURGUNDIA (BOURGOGNE), [burgon] 1. Prov. istorica in E Frantei. Orase pr.: Dijon, Nevers. Expl. forestiere, de carbuni si min. radioactive. Griu, porumb, sfecla de zahar; cresterea bovinelor si a porcinelor. Viticultura si pomicultura. Dupa destramarea Imp. Carolingian, pe terit. B. s-au constituit mai multe formatii statale, dintre care cea mai importanta a fost Ducatul B. (sec. 9-15), al carui apogeu a fost atins in timpul domniei lui Carol Temerarul; dupa infringerea si moartea acestuia, o parte din B. a fost alipita Frantei. 2. Canalul Burgundiei, canal navigabil in Franta, construit intre 1775 si 1832, care uneste bazinul Senei si cel al Ronului prin riurile Saone si Yonne; 242 km. Traverseaza cimpia omonima si trece prin Dijon. Are 189 ecluze.

ATAT², adv. 1. In asemenea masura, asa de mult (sau de tare, de bine, de scump etc.). ◊ Expr. Atat..., cat... = in acelasi grad, numar, pret etc. ca si... Atat... cat si... = si... si...; nu numai... ci (si)... Tot atat = acelasi lucru, tot una, egal; indiferent. Inca pe atat = (aproape) inca o data aceeasi masura, suma etc. 2. (Indica o gradatie; in expr.) Cu atat mai bine (sau mai rau) = mai convenabil (sau mai dezavantajos). Atat mi-a (sau ti-a etc.) fost = pana aici mi-a (sau ti-a etc.) fost viata, sanatatea etc.; cu asta s-a sfarsit. Atat (numai sau doar) ca... = numai ca..., doar ca... Cu cat... cu atat sau cu atat... cu cat = pe masura ce... tot mai mult... Atat... atat... = in masura in care... Atat stiu, atat spun. 3. Pentru cea din urma oara, mai mult nu. Eu atat iti spun. [Var.: atata adv.] – Lat. eccum-tantum.

coaca (oa dift.) f., pl. e (bg. sirb. kuka, cirlig. V. cocaie, cocirla). Vest. Numele a diferite unelte curbe, precum: cobilita, cujba, scoaba s. a. Dun. (dupa forma gitului curb). Un fel de bitlan mult mai mic de cit cel obisnuit (ardea nycticorax).

OPTA, optez, vb. I. Intranz. (Cu determinari introduse prin prep. „pentru”) A alege, a prefera din doua sau mai multe lucruri, solutii, situatii etc. pe cea considerata mai convenabila; a se decide in favoarea cuiva sau a ceva. – Din fr. opter, lat. optare.

PETIC ~ce n. 1) Bucata rupta, taiata sau ramasa dintr-un material (tesatura, piele, hartie etc.). 2) Bucata de material aplicat pe un obiect rupt sau stricat pentru a-l repara. ◊ ~ de ~ (sau ~ peste ~) carpit de multe ori; cu multe carpeli. A-i curge cuiva ~cele a) a fi zdrentaros; b) a fi foarte sarac. 3) Suprafata mica de teren (cu un anumit specific). Un ~ de pamant. Un ~ de gradina. 4) fig. Portiune mica de ceva. ~ de omat. ~ de umbra. /cf. lat. pittacium

A PREFIGURA ~ez tranz. 1) (obiecte inexistente) A prezenta schematic din inchipuire (ca ceva realizabil in viitor). 2) (lucruri, fenomene, actiuni viitoare) A prezenta cu mult inainte in linii mari, prin cele mai importante trasaturi. Manifestarile in masa au ~at trezirea constiintei nationale. /<fr. prefigurer

CONFRUNTA vb. I. tr. A pune fata in fata (mai multe opere, acte, obiecte, fenomene etc.) pentru a (le) verifica sau a (le) compara. ♦ (Jur.) A pune fata in fata doua sau mai multe persoane pentru a verifica concordanta celor spuse de ele. [P.i. confrunt. / cf. fr. confronter, it., lat.med. confrontare < con – cu, frons – frunte].

LICITATIE s. f. modalitate de vanzare-cumparare publica a unui bun, a unei marfi etc., care se adjudeca celui ce ofera pretul cel mai ridicat; alegere, din mai multe oferte prezentate de unitati specializate, pentru o anumita lucrare, pe aceea care are pretul cel mai scazut. (< fr. licitation, lat. licitatio)

AGHEILA EI ~, localit. in N Libiei, pe litoralul G. Sidra al M. Mediterane. Scena mai multor lupte intre trupele britanice si cele germane, soldate cu infringerea lui Rommel (23 ian. 1942).

CISTRON (‹ fr., engl.) s. m. (GENET.) Segment din molecula de acid deoxiribonucleic, care cuprinde mai multe secvente de nucleotide si este cea mai mare subunitate functionala de gena.

alfabet n., pl. e (lat. alphabetum, vgr. alphabeton, compus din alpha, A, si bēta, B). Totalitatea literelor unei limbi sau unor semne conventionale p. corespondenta secreta. – Alfabetu latin, de care se foloseste mai toata lumea culta, se deriva din cel grecesc, iar acesta are mai multe litere luate de la Fenicieni, care si ei, la rindu lor, au luat mai multe litere din ieroglife. – Vechi alfavita (dupa ngr.).

SAPIENTI SAT (lat.) pentru cel intelept e de ajuns – Terentiu, „Phormio”, act III, scena 3, 8. Unui om inteligent nu-i trebuie multe explicatii. Varianta: „Inteligenti pauca”. („Pentru cel ce intelege, putine cuvinte”).

HERCULE 1. V. Herakles. 2. Constelatie din emisfera boreala, situata intre constelatiile Lyra si Coroana Boreala. Este vizibila mai ales primavara si vara. In H. se afla apexul solar. Cea mai importanta stea din constelatie este giganta rosie α-Herlis sau Ras Algethi. Contine mai multe stele duble si roiuri globulare, cel mai cunoscut fiind M-13 (descoperit, in 1714, de E. Halley), vizibil chiar si cu binoclul. Numele popular: Omul.

OARA¹, ori, s. f. 1. (La sg.; precedat de un num. ord. sau un echivalent al lui) Timpul sau momentul in care are loc un fapt. 2. (La pl.; folosit la formarea numeralului adverbial, adesea cumuland valoarea de numeral multiplicativ) Va construi un bloc de trei ori mai mare decat cel construit anul trecut. ◊ Loc. adv. De multe ori sau (exclamativ) de cate ori! = in repetate randuri, adesea. De putine ori = rareori. De cate ori = de fiecare data. ◊ Loc. conj. Ori de cate ori = in toate randurile, in toate cazurile cand..., de fiecare data. – Lat. hora.

OCARINA, ocarine, s. f. Instrument muzical popular de suflat, de dimensiuni mici, din argila arsa, in forma ovala si cu mai multe gauri, care emite sunete asemanatoare cu cele ale fluierului. – Din it., fr. ocarina.

ORGANUM s. n. Una dintre formele cele mai vechi ale muzicii pe mai multe voci distincte, care consta dintr-un contrapunct improvizat pe o tema de cant liturgic. – Din fr. organum.

COLORAT, -A, colorati, -te, adj. 1. Care are o anumita culoare (alta decat cea alba sau neagra); care are mai multe culori. 2. Fig. (Despre stilul, felul de exprimare al cuiva etc.) Bogat in nuantari sau in imagini; viu, expresiv. – V. colora.

DIN prep. 1. (local) (inv.) ot. (Eftimie ~ Bistrita.) 2. (local) dinspre. (~ apus venea un calaret.) 3. (local) dintru. (Vine ~ acel colt indepartat de tara.) 4. (temporal) dintre. (In una ~ zile.) 5. (temporal) dintru. (O intamplare ~ acea seara.) 6. (arata natura, provenienta) de. (Masa ~ brad.) 7. (partitiv) dintre, intre, printre. (cel mai bun ~ toti.) 8. (partitiv) dintru. (Stie multe ~ ale vietii.) 9. (instrumental) cu. (Pocneste ~ bici.)

NUMAI ll adv. 1) (atribuie celor spuse re-strictie sau exclusivitate) Nu mai mult de; nimeni altul decat; nimic altceva decat; nu in alt mod decat; nu in alt timp decat; nu in alt loc decat; nu din alta cauza decat; nu in alt scop decat; doar; exclusiv. Poate ~ atata. Acesta este ~ inceputul. ◊ Nu ~ (ca) a) pe langa; afara de; b) mai mult decat. ~ asa (sau asa ~) a) de mantuiala; b) fara a se adanci; c) fara nici un rost; fara scop; fara motiv; d) fara a urmari un folos personal; pe degeaba; e) nu altfel; f) printre altele; in treacat. 2) (exprima modalitatea unei actiuni) Gata sa; cat pe ce. Era ~ sa plece. ◊ ~ bun (sau ~ bine) asa cum trebuie; potrivit. 3) (accentueaza continutul celor spuse) ~ de ar vrea. 4) Abia. ~ a intrat si s-a pus pe lucru. 5) In intregime. Pomii sunt ~ floare. /<lat. non magis

multIMILIONAR, -A s.m. si f. cel care poseda o avere de mai multe milioane. [Pron. -li-o-. / cf. fr. multimillionnaire].

REST s.n. 1. Ceea ce ramane (din ceva); ramasita. ♦ Deseu. 2. Suma de bani care se inapoiaza celui care face o plata cu mai multi bani decat suma cuvenita. 3. (Mat.) Rezultatul unei scaderi; diferenta. ♦ Parte indivizibila care ramane dupa efectuarea unei impartiri. [< germ. Rest, fr. reste, ngr., it. resto].

UBICVIST, -A adj. (Despre plante) Care se dezvolta la fel de bine in orice mediu. ♦ (Fam.) cel care pare a fi in mai multe locuri deodata. [< fr. ubiquiste, cf. lat. ubique – pretutindeni].

ADELFOFAGIE s. f. 1. absorbtie a unuia sau a mai multor embrioni animali ori vegetali de catre cel mai dezvoltat dintre ei. 2. devorare a unui animal de catre altul din aceeasi specie ori din specii diferite. 3. unire a doi gameti de acelasi s*x. (< fr. adelphophagie)

REST s. n. 1. ceea ce ramane (din ceva); ramasita. ◊ deseu. 2. suma de bani care se inapoiaza celui care face o plata cu mai multi bani decat suma cuvenita. 3. (mat.) rezultatul unei scaderi; diferenta. ◊ parte indivizibila care ramane dupa efectuarea unei impartiri. (< germ. Rest, fr. reste, ngr., it. resto)

NON multA, SED multUM (lat.) nu multe, ci mult – Quintilian, „De institutione oratoria”, X, 1, 59; Pliniu cel Tanar „Epistulae”, 7. Nu multimea cunostintelor conteaza, ci calitatea lor. Trebuie sa spui mult in cuvinte putine. Varianta: multum, non multa.

RAMPAL, Jean-Pierre (1922-2000), flautist francez. Prof. la Conservatorul din Paris. Entuziasm si stralucire a sunetului. Repertoriu amplu, de la muzica baroca la cea contemporana. Discografie imensa, cuprinzand piese clasice, multe lucrari redescoperite de el si prime auditii absolute.

FIGURAT, -A, figurati, -te, adj. (Despre cuvinte, expresii sau despre sensul lor) Intrebuintat cu alt inteles decat cel obisnuit, propriu, de obicei pentru obtinerea unor efecte stilistice. ◊ (Substantivat, n.) La figurat = intr-un sens deosebit de cel propriu. ♦ (Despre stil, limba etc.) Care contine (multe) figuri poetice; figurativ. – Din fr. figure, lat. figuratus.

LATINISM, (1) latinisme, s. n. 1. Cuvant, forma sau constructie sintactica imprumutate (fara necesitate) din limba latina (si neasimilate inca in limba care a facut imprumutul). 2. Curent aparut in lingvistica si in filologia romaneasca din sec. XIX, care, pentru a demonstra caracterul latin al limbii romane, a incercat sa elimine din ea cuvintele de alte origini si sa modifice astfel forma celor latine, incat sa le apropie cat mai mult de forma originara; a contribuit la generalizarea scrierii cu caractere latine si a adus noi argumente in sprijinul originii latine a limbii romane. – Din fr. latinisme. Cf. latin.

COLORAT, -A, colorati, -te, adj. 1. Care are o anumita culoare (alta decat cea alba sau neagra); care are mai mai multe culori. 2. Fig. (Despre stilul, felul de exprimare al cuiva etc.) Bogat in nuantari sau in imagini; viu, expresiv. – V. colora.

CLIPER, clipere, s. n. Nava rapida cu panze, de mari dimensiuni, cu cel putin trei catarge si cu puntea superioara mult ridicata la prora si la pupa. – Din fr., engl. clipper, germ. Klipper.

COMUNITATE s.f. 1. Faptul de a fi comun mai multor lucruri sau fiinte; posesiune in comun. 2. Totalitatea celor care traiesc in acelasi loc si au aceleasi obiceiuri, aceleasi norme de viata etc.; colectivitate. ♦ (Biol.) Totalitatea organismelor vegetale care ocupa o zona geografica oarecare, avand relatii reciproce. [< lat. communitas, cf. fr. communaute, it. comunita].

UBICUITATE s.f. (liv.) Starea celui care este prezent pretutindeni sau in mai multe locuri in acelasi timp. [Pron. -cu-i-. Var. ubicvitate s.f. / Cf. fr. ubiquite, lat. ubiquitas < lat. ubique – peste tot].

multIMILIARDAR, -A s.m. si f. cel a carui avere se ridica la mai multe miliarde. [Pron. -li-ar-. / cf. fr. multimilliardaire].

ACORD s. n. 1. comunitate de vederi; consens, asentiment; acceptare. ♦ a cadea de ~ = a se invoi; de comun ~ = a) in perfecta intelegere; b) in unanimitate. 2. intelegere privitoare la relatiile de colaborare si de cooperare intre state, partide politice, organizatii. 3. forma de retributie a muncii prestate. ♦ ~ global = forma de organizare si de retribuire a muncii prin care se leaga marimea veniturilor personale cu cantitatea, calitatea si importanta muncii prestate. 4. concordanta in numar, gen, caz, persoana intre care exista raporturi sintactice. 5. (fiz.) egalitate a frecventelor de oscilatie a doua sau mai multe aparate, sisteme etc.; sintonie (1). 6. (muz.) reunire a cel putin trei sunete, formand o armonie; disciplina care studiaza legile de baza ale suprapunerii sunetelor muzicale. (< fr. accord, it. accordo)

PALINODIE s. f. 1. poezie, scriere in care autorul retracteaza cele spuse anterior. 2. (peior.) editie sau scriere prea mult revazuta si adaugita de autor; (p. ext.) schimbare de parere. (< fr. palinodie, lat. palinodia)

CAROL, numele mai multor regi ai Frantei. Mai importanti: 1. C. III cel Simplu (898-923). A cedat, in 911, sefului normand Rollon, partea de NV a Frantei (ducatul Normandiei) si a alipit Lorena; detronat in urma unei rascoale a marilor feudali. 2. C V cel Intelept (1364-1380). In timpul regentei sale (1365-1364) a avut loc rascoala oraseneasca condusa de Etienne Marcel si Jacqueria (1358) si s-a semnat armistitiul anglo-francez de la Bretigny (1360); incepind din 1369, armata franceza, sub conducerea lui Du Guesclin, a recucerit de la englezi aproape intregul teritoriu ocupat. 3. C. VII (1422-1461). A infaptuit o serie de reforme (constituirea armatei permanente, organizarea finantelor) si a incheiat victorios, cu sprijinul Ioanei d’Arc, Razboiul de 100 de Ani. 4. C X (1824-1830), exponent al reactiunii feudale din timpul Restauratiei. Detronat de Revolutia din 1830.

CAROL, numele mai multor regi ai Navarrei. Mai importanti: C. II cel Rau (1349-1387). A inabusit Jacqueria (1358) in Franta si a fost aliat al englezilor in Razboiul de 100 de Ani. 2. C. III (cel Nobil) (1387-1425). A dus o politica de reorganizare a statului.

LAST, BUT NOT LEAST (engl.) ultimul, dar nu cel de pe urma – Expresie intalnita la mai multi scriitori englezi (Pope, Shakespeare s.a.). Un fapt mentionat la urma nu este neaparat si cel mai putin important.

IROD, numele mai multor suverani ai Palestinei antice. Mai importanti: 1. I. cel Mare, rege al Iudeii (37-4 i. Hr.), dependent de Roma. In timpul domniei lui I. puterea sacrala este separata de cea laica, iar marii preoti sunt numiti si revocati de suveran, dupa modelul monarhiilor elenistice. 2. I Antipas, etnarh al Galileii si Pereii (4 i.Hr.-39 d. Hr.), fiul lui I. (1). Potrivit traditiei, la cererea sotiei (Irodiada) si a fiicei acesteia (Salomeea), l-a decapitat pe prorocul Ioan Botezatorul. 3. I. Agrippa, rege al Iudeii (41-44 d. Hr.), nepotul lui I. (1). A dobandit domnia cu sprijinul imparatului roman Caligula.

1) crai m., pl. tot asa (vsl. bg. sirb. kralj, rege, d. vgerm. Karal, Karl, Carol cel Mare al Francilor, care i-a invins de multe ori pe Slavi; ceh. kral, pol. krol, rus. koroli, ung. kiraly, alb. krali, turc. kyral, kral, mgr. kralis, principele Serbiii, Bulgariii sau Ungariii. Cp. cu tar). Vechi. Rege sau domn. Riga, popa (la cartile de joc). Azi. Berbant, strengar, craidon. Cei trei crai de la rasarit, magii care au venit sa se inchine lui Hristos cind s´a nascut.

ADUNARE, adunari, s. f. 1. Actiunea de a (se) aduna si rezultatul ei. 2. Una dintre cele patru operatii aritmetice, care consta in totalizarea mai multor numere intr-unul singur. 3. Intrunire a mai multor persoane in scopul discutarii unor probleme de interes general; grup format din aceste persoane. ◊ Adunare constituanta = adunare alcatuita din reprezentanti alesi in vederea votarii sau modificarii unei constitutii. Adunare legislativa = organ reprezentativ al statului, competent a se pronunta prin vot asupra proiectelor de legi. Adunare nationala = a) organ suprem al puterii de stat in unele tari; b) organ de stat cu functii legislative sau consultative. Adunare generala = adunare cu participarea generala a membrilor in anumite organizatii, intreprinderi etc. 4. Concentrare a unor fiinte intr-un singur loc. 5. (Articulat, cu valoare de interjectie) Semnul dat pentru strangerea intr-o formatie ordonata a unei trupe sau a unui grup organizat. 6. Culegere, colectie (de texte). 7. (Inv. si reg.) Petrecere. – V. aduna.

AMANAT², -A, amanati, -te, adj., adv. 1. Adj. Care a fost sau va fi indeplinit la un moment ulterior celui stabilit initial. 2. Adv. (inv. si reg.) Tarziu, dupa mult timp. – V. amana.

MEMBRANOS, -OASA, membranosi, -oase, adj. Care are structura asemanatoare cu cea a membranei; format din una sau din mai multe membrane. – Din fr. membraneux.

PLUS², (1, 2) plusuri, s. n., (3) adv. 1. S. n. Ceea ce depaseste o cantitate data; prisos. ◊ Loc. adj. In plus = peste ceea ce este obisnuit; pe langa aceasta, pe deasupra. 2. S. n. (Mat.) Semn grafic in forma de cruce, care indica operatia de adunare (a marimilor intre care se gaseste) sau caracterizeaza numerele sau marimile pozitive (daca se gaseste inaintea acestora). (Cu valoare de prepozitie) Cinci plus trei fac opt. ◊ Plus infinit = simbol matematic care arata cresterea nelimitata a numerelor pozitive. ♦ Semn grafic in forma de cruce, care, pus pe langa o nota data scolarilor, ii mareste valoarea. ♦ Semn grafic identic cu cel din matematica, indicand sarcinile electrice pozitive. 3. Adv. Mai mult, si inca. – Din lat. plus.

COSAS, cosasi, s. m. 1. Om care coseste. ◊ Compus: cei-trei-cosasi = cele trei stele din constelatia Orionului. 2. Nume dat mai multor insecte din familia lacustelor, care scot un tarait asemanator cu fasaitul coasei. – Coasa + suf. -as.

STAN-PATITUL s. m. Persoana care a patit multe in viata si care a tras invataminte din cele ce a trait. – Stan (n. pr.) + patit.

FOFELNITA ~e f. 1) Parte a vartelnitei constand din doua brate incrucisate, pe care se pun cele patru fofeze. 2) Limba melitei. 3) fig. Gura care vorbeste mult. /fof[eaza] + suf. ~el + suf. ~nita

POMINA f. Aducere-aminte de ceva sau de cineva (iesit din comun). Zi de ~. ◊ De ~ care nu se va uita datorita semnificatiei sale deosebite; vestit. A ramane (sau a se face) de ~ a se pastra mult timp in memoria oamenilor (datorita caracterului deosebit al celor intamplate). A ajunge de ~ a-si face reputatie proasta. /v. a pomeni

MEZOMERIE s.f. (Chim.) Fenomen de oscilare a structurii unei molecule intre formele ei izomere electronic; structura intermediara. ◊ Teoria mezomeriei = teorie care considera ca, pentru o substanta ce poate fi formulata in mai multe structuri (structuri-limita), adevarata ei structura nu este cea redata prin structurile-limita, ci cea intermediara acestora. V. rezonanta. [Gen. -iei. / < fr. mesomerie].

SIMPLOCA s.f. Procedeu retoric constand din reunirea anaforei cu epifora, astfel incat in mai multe fraze consecutive cuvantul de la inceput si, respectiv, cel de la sfarsit raman aceleasi. [< fr. symploque, cf. gr. symploke].

celEBRU, -A adj. Cunoscut de foarte multa lume pentru calitati exceptionale; renumit, vestit, ilustru. [< fr. celebre, cf. it. celebre, lat. celeber].

COOCUPANT, -A s.m. si f. cel care ocupa (ceva) impreuna cu una sau mai multe persoane. [Pron. co-o-. / cf. fr. cooccupant].

TELEVORBITOR s.n. Instalatie telefonica speciala care permite ca vocea celui care vorbeste sa fie auzita simultan de mai multe posturi. [< tele- + vorbitor].

CONECTIV, -A I. adj. care poate fi conectat, unit. II. s. m. (log.) legatura prin intermediul careia din variabile separate iau nastere expresii; conector. III. s. n. 1. cuvant (prepozitie, conjunctie) care realizeaza o relatie in cadrul propozitiei sau frazei. 2. nerv care reuneste mai multi ganglioni. 3. parte terminala a filamentului staminal care uneste cele doua teci ale anterelor. 4. (mat.) operator (5). IV. s. f. (inform.) operator in calculul propozitional. (< fr. connectivus)

TELEVORBITOR s. n. instalatie telefonica speciala care permite ca vocea celui care vorbeste sa fie auzita simultan de mai multe posturi. (< tele¹- + vorbitor)

ADUNARE, adunari, s. f. 1. Actiunea de a (se) aduna si rezultatul ei. ♦ (Articulat, cu valoare de interjectie) Semnal dat pentru strangerea unei trupe etc. intr-o formatie ordonata. 2. Una dintre cele patru operatii aritmetice, care consta in totalizarea mai multor numere intr-unul singur. 3. Grup de oameni stransi la un loc cu un anumit scop. ♦ (Urmat de determinari) Organ reprezentativ constituit dupa norme dinainte fixate, capabil sa ia anumite hotarari. ◊ Marea Adunare Nationala = organ suprem al puterii de stat in Republica Populara Romana. 4. Culegere, colectie (de texte). 5. (Inv.) Petrecere.

CETATEA LUI NEGRU VODA, nume atribuit mai multor cetati-ruine din Tara Romaneasca si Depr. Fagaras. cele mai cunoscute sint ruinele din com. Cetateni, jud. Arges (cunoscuta si sub numele de Cetatea de la Stoenesti); tot acolo si Schitul Negru Voda; ruinele de pe dealul La Oratii, com. Rucar, jud. Arges (numita uneori Cetatea Dimbovitei); cetatea numita de obicei Poenari, de linga satele Capatineni si Poenari, jud. Arges; ruina din com. Saringa, jud. Buzau; ruinele numite si Cetatea Breaza, sat Venetia, jud. Brasov. Potrivit traditiei, ele ar fi apartinut legendarului domn al Tarii Romanesti, Negru Voda.

adavasesc v. tr. (cp. cu ung. tavozni, a se departa, tavoztatni, a departa, mai ales ca in Trans. vest se zice tavasesc). Vechi. Trans. Mold. Risipesc, ruinez, prapadesc (averea, sanatatea, o turma, un popor). – Si azi in Trans. adavasesc si adevesesc. In Mold. mai vechi adevasesc, iar azi (Bts.) davasesc, stric, hrentuiesc, deteriorez: mi s' a davasit caru pe drumu cel rau. In Olt. (Vc.) davasesc, risipesc, cheltuiesc mult. V. hodorogesc.

biblie f. (vgr. biblos, carte [carte pin excelenta], dim. biblion, pl. biblia). Colectiune de carti sfinte (sfinta scriptura) care cuprinde Testamentu Vechi si Nou. cel vechi cuprinde trei grupe de carti (Pentateucu, Profetii, Agiografii), relative la religiunea, istoria si institutiunile si obiceiurile Jidanilor. cel nou contine cele patru Evanghelii, Faptele Apostolilor, Epistolele si Apocalipsu; el a fost scris intii pe greceste, afara de Evanghelia lui Matei, care a fost pe limba ebraica. Supt Ptalemeu Filadelfu, Testamentu Vechi a fost tradus pe greceste de 72 de Jidani invatati; traducerea lor e cunoscuta supt numele de Septuaginta. In secolul IV, Biblia intreaga a fost tradusa pe latineste de Sfintu Ieronim; aceasta traducere, singura admisa in biserica catolica, se numeste Vulgata, iar pe romaneste s’a tradus la 1688 din ordinu domnului Serban Cantacuzino. Traducerea numita Septuaginta are mai multe opere considerate de Jidani ca apocrife, intre altele cele cinci carti ale Macabeilor, din care cele doua dintii is admise de biserica catolica ca autentice. Se numeste exegeza biblica studiu Bibliii din punctu de vedere al interpretarii intelesului. Fig. Cartea cea mai insemnata a unei literaturi.

cazac m. (rus. kazak, d. turc. kazak, om liber, vagabond). Un fel de cavalerist rusesc. Fig. Om militaros si brutal. – Cazacii is niste Tatari rusificati stabiliti in sudu Rusiii, mai ales pe linga Don. Au fost independenti pina la Petru cel Mare al Rusiii si s´au batut de multe ori cu Polonii, Tatarii, Moscovitii si Romanii. Une-ori mercenari ai Polonilor si ai Romanilor, formau trupe de aparare la hotare. Astazi formeaza cavaleria usoara a Rusiei, iar in vechime erau trupe de Cazaci si la Romani. V. zaporojan.

RECVIEM (< lat. requiem „odihna”) s. n. (In cultul romano-catolic) Slujba religioasa pentru pomenirea mortilor; muzica corala compusa pentru aceasta slujba. ♦ Compozitie muzicala pentru solisti, cor si orchestra, alcatuita din mai multe parti, scrisa pe textul liturgic al misei funebre. cele mai cunoscute r. au fost compuse de Cherubini, Mozart (terminat de elevul sau Franz Sussmayr), Verdi (dedicat memoriei poetului Manzoni), monumentalele r. ale lui Berlioz, Faure, Brahms, Britten.

CURCHI, manastire linga Orhei, Basarabia, intemeiata de Stefan cel Mare. Ansamblul monastic a fost reconstruit de mai multe ori. Biserica Sf. Dumitru (1775); Biserica Nasterea Domnului (1808-1810).

ALT, ALTA, alti, alte, adj. (Arata ca fiinta sau lucrul al carui nume il determina nu este aceeasi sau acelasi cu fiinta sau lucrul despre care a fost vorba, care este de fata sau este cel obisnuit) Alt om. Alt obiect. ◊ Expr. (Pop.) Cate alte = multe. [Gen.-dat. sg.: altui, altei, gen.-dat. pl.: altor] – Lat. alt[(e)rum].

PAI, paie, s. n. Tip de tulpina simpla, in general fara ramificatii si cu internodurile lipsite de maduva, caracteristic pentru cereale (grau, orz, orez etc.) si pentru alte plante din familia gramineelor; (la pl.) gramada de asemenea tulpini ramase dupa treierat. ◊ Expr. Om de paie = om fara personalitate, de care se serveste cineva pentru a-si atinge un scop personal. Foc de paie = entuziasm sau pasiune trecatoare. Arde focu-n paie ude, se zice despre un sentiment, o pornire care mocneste (fara a izbucni). A intemeia (ceva) pe paie = a cladi, a realiza (ceva) pe temelii subrede. (Fam.) Vaduva, (sau, rar) vaduv de paie = sotie sau sot care a ramas o perioada scurta de timp fara sot sau, respectiv, fara sotie. A fugi ca taunul cu paiul = a fugi foarte repede. A stinge focul cu paie sau a pune paie pe(ste) foc = a inrautati si mai mult situatia (dintre doi adversari); a intarata, a atata pe cei care se cearta. A nu lua un pai de jos = a nu face absolut nimic. ♦ Bucata din aceasta tulpina sau tub subtire din material plastic cu care se sorb unele bauturi. – Lat. palea.

VECINATATE, vecinatati, s. f. I. 1. Starea, situatia cuiva sau a ceva care este, se afla, locuieste, traieste alaturi, in apropiere de altcineva sau de altceva; raportul dintre doi sau mai multi vecini. 2. Loc vecin cu cineva sau cu ceva; imprejurime. 3. Cei care sunt sau locuiesc alaturi sau in apropiere (fata de altii sau fata de un loc dat). II. Stare de vecin (II); vecinie, rumanie, iobagie. – Lat. vicinitas, -atis.

FLUIERAR, fluierari, s. m. 1. Persoana care canta din fluier (1); fluieras (2). 2. (Reg.) Mester care face fluiere (1). 3. Nume dat mai multor pasari care emit sunete ca ale fluierului (1), dintre care cea mai cunoscuta are capul si spatele negru cu pete galbene-aurii, ciocul lung si subtire si picioarele lungi (Charadrius pluvialis). [Pr.: flu-ie-] – Fluier + suf. -ar.

CONTRAST, contraste, s. n. 1. Opozitie puternica intre doua sau mai multe lucruri, stari, actiuni etc. 2. Diferenta dintre innegrirea maxima si cea minima a unei imagini fotografice. ◊ Contrastul imaginii = marime caracteristica pentru variatia stralucirii locale in cuprinsul unei imagini de pe ecranul tubului cinescop in televiziune. – Din fr. contraste.

SCAIETE, scaieti, s. m. Nume generic dat mai multor plante erbacee cu frunzele sau capitulele ghimpoase, dintre care cea mai cunoscuta are flori rosii-purpurii; ciulin (Carduus nutans). [Pr.: sca-ie-] – Scai¹ + suf. -ete.

OSTIE¹ ~i f. Unealta de pescuit, cu varf asemanator celui al harponului sau in forma de furca cu mai multe coarne, care se infige in corpul pestelui. [G.-D. ostiei] /<sl. osti

PARIU ~ri n. Intelegere intre doua sau mai multe persoane, care sustin lucruri contrare, ce-l obliga pe cel care nu va avea dreptate sa dea o compensatie materiala (de obicei baneasca) celuilalt; ramasag; prinsoare. /<fr. pari

PRINSOARE ~ori f. 1) Intelegere intre doua (sau mai multe) persoane care sustin lucruri contrare, ce-l obliga pe cel care nu va avea dreptate sa-i dea o compensatie materiala (de obicei baneasca) celuilalt; ramasag; pariu. 2) inv. pop. Loc unde sunt inchisi cei lipsiti de libertate. 3) rar Capcana de prins pasari sau animale. /prins + suf. ~oare

RAMAS¹ ~uri n. 1) v. A RAMANE. ◊ ~ bun (sau bun ~) formula de salut adresata de cel care pleaca. A-si lua ~ bun a) a se desparti de cineva sau de ceva; b) a saluta la despartire pe cei care raman. De ajuns si de ~ din belsug; (foarte) mult. 2) reg. Intelegere intre persoane care sustin lucruri contrare si care se obliga sa dea o compensatie materiala celui ce va avea dreptate; ramasag; pariu; prinsoare. /v. a ramane

PLUS² I. s. n. 1. ceea ce depaseste o anumita cantitate; prisos. 2. simbol matematic (+) care indica o adunare sau, pus inaintea unei marimi, caracterul pozitiv al acesteia. ◊ semn grafic, identic cu cel din matematica, indicand sarcinile electrice pozitive. II. adv. mai mult, si inca. (< lat. plus)

SIMPLOCA s. f. figura de stil constand din reunirea anaforei cu epifora, astfel incat in mai multe fraze consecutive cuvantul de la inceput este acelasi cu cel de la sfarsit. (< fr. symploque, gr. symploke)

ALT, ALTA, alti, alte, adj. (Arata ca fiinta sau lucrul al carui nume il determina nu este aceeasi sau acelasi cu fiinta sau lucrul despre care a fost vorba, care este de fata sau este cel obisnuit) Alt om. Alt obiect. ◊ Expr. (Pop.) Cate alte = multe. ♦ Un nou..., altfel de... [Gen.-dat. sg.: altui, altei, gen.-dat. pl.: altor] – Lat. alt[(e)rum].

RAZVAD, com. in jud. Dambovita, situata in zona de contact a C. Targovistei cu Subcarpatii Ialomitei, pe stg. vaii Ialomitei; 8.516 loc. (2005). Statie (in satul R.) si halta de c. f. (in satul Valea Voievozilor). Expl. de petrol. Punct muzeal cu colectii de istorie si etnografie (in satul R.). In satul Gorgota se afla biserica Schimbarea la Fata, ctitorie din anii 1554-1557 a domnului Patrascu cel Bun, incendiata de turci in 1597 si refacuta de mai multe ori (1612, 1623, 1836, 1968). In satul R., atestat documentar in 1431, exista bisericile Adormirea Maicii Domnului (1859) si Sf. Nicolae (1868), cladirea Primariei (sec. 19), conacul Vladenilor (inceputul sec. 20) si un monument inchinat eroilor Primului Razboi Mondial, iar in satul Valea Voievozilor, biserica Adormirea Maicii Domnului (1824).

RADAR (‹ fr., germ.; engl. ra[dio] d[etecting] a[nd] r[anging], „detectare si localizare prin radio”). s. n. Sistem de radiolocatie in care, cu ajutorul unul tub catodic si al unei aparaturi anexe, se determina directia si distanta la care se afla diverse obiecte indepartate (avioane, obstacole etc.); se bazeaza pe emiterea unor unde radio si receptionarea acestora dupa reflectarea lor de catre obiectul urmarit. Sin. radiolocator. Isi are originea in opera experimentala a lui H. Hertz la sfarsitul anilor 1880. Primul r. a fost realizat in 1904 de germanul C. Hulsmeyer. In 1934, francezul Pierre David a experimentat cu succes un sistem de detectare electromagnetica a avioanelor. A fost dezvoltat in timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial; azi r. este folosit mult mai simplu, in identificarea si monitorizarea satelitilor artificiali pe orbitele pamantene, ca ajutor de navigatie pentru avioane si vasele maritime si pentru controlul traficului aerian in jurul marilor aeroporturi; de asemenea, r. este folosit de politia rutiera pentru a stabili viteza vehiculelor auto.

CALUT, caluti, s. m. 1. Diminutiv al lui cal; calusel (1). 2. Compus: calut-de-mare = peste teleostean marin cu corpul de 8-10 cm, lipsit de inotatoare codala si cu capul asemanator cu cel al calului; cal-de-mare (Hippocampus hippocampus). 3. Nume dat mai multor insecte din familia lacustelor; calusel (3). – Cal + suf. -ut.

ZURGALAU, zurgalai, s. m. (Mai ales la pl.) Glob metalic cu una sau mai multe gaurele si cu o bila in interior, care suna la cea mai usoara miscare sau atingere; clopotel. – Cf. magh. zorogni.

POLITIST, -A, politisti, -ste s. m., adj. 1. S. m. Agent de politie (1), functionar de politie. 2. Adj. Politienesc. ◊ Roman (sau film) politist = roman (sau film) in care sunt infatisate fapte criminale mai mult sau mai putin misterioase, al caror secret este descoperit in cele din urma prin ingeniozitatea unui politist sau a unui detectiv. 3. Adj. (Despre state sau regimuri politice) Care se sprijina pe politie si pe jandarmerie si isi exercita puterea prin metode samavolnice. – Din germ. Polizist.

INTAI² num. ord. (cand preceda un substantiv, se folosesc formele hotarate intaiul, intaia). 1) Care preceda pe al doilea; primul. Locul ~. Clasa ~. Intaiul pacient. ◊ De mana ~ de calitatea cea mai buna; foarte buna. Felul ~ fel de bucate fierbinti, continand mult lichid. Intaiul-nascut copilul nascut inaintea celorlalti copii; primul copil. 2) rar Care este inainte; in frunte (prin importanta sau valoare); care este mai remarcabil. Calitatea ~. /<lat. antaneus

A SE LUA ma iau intranz. 1) (despre culori) A pierde intensitatea initiala (sub actiunea unor factori); a se sterge; a se spalaci; a se decolora. 2) (despre vopsele) A se desprinde de pe obiectul vopsit. 3) (despre barbati sau femei) A se uni prin casatorie cu o persoana de s*x opus; a se casatori. ◊ ~ cu gandul a cadea pe ganduri, fiind absent la cele din jur. ~ cu vorba (sau cu ziua targului) a vorbi mult, uitand de treburi. ~ (cu cineva) a) a-si petrece timpul cu cineva, uitand de griji; a se mangaia; b) a stabili prietenie (cu cineva). ~ dupa cineva a) a fugari (pe cineva); a alunga; b) a porni pe urmele cuiva; c) a urma sfatul (cuiva); d) a imita (pe cineva). /<lat. levare

PUTIN¹ adv. 1) (in opozitie cu mult) In cantitate, in masura mica. A nins ~. A uda ~ florile. ◊ cel ~ minimum. Catusi (sau cat) de ~ in masura cat de mica; macar un pic. Nu mai ~ tot atat; in aceeasi masura. Mai ~ in cantitate, in masura mai mica. ~ cate ~ a) cate un pic; b) fara graba; incet. mult, ~ cat va fi; oricat. Mai mult sau mai ~ v. mult. Pentru ~ raspuns politicos la multumirea cuiva pentru ceva. 2) Un timp scurt. A dormi ~. /<lat. putinus

POLISILOGISM s.n. (Log.) Rationament deductiv complex, format din doua sau mai multe silogisme unite intre ele astfel incat concluzia unuia devine premisa celui urmator. [< fr. polysyllogisme].

TUTIORISM s.n. Tendinta in teologia morala catolica de a obliga la interpretarea cea mai riguroasa a normelor care pot fi interpretate in mai multe feluri. [Pron. -ti-o-. / < it. tuziorismo, cf. lat. tutior – mai sigur].

MARTIR, -A s.m. si f. cel care indura chinuri pentru convingerile sale; mucenic. ♦ Persoana care sufera mult din cauza cuiva. [Cf. fr., lat., gr. martyr].

SISTEM s. n. 1. ansamblu de elemente aflate intr-o relatie structurala, de interdependenta si interactiune reciproca, formand un tot organizat. 2. (anat.) grupare morfologica si functionala unitara de organe sau de structuri. 3. (biol.) ansamblu de elemente aflate in interactiune. ♦ (geol.) succesiune de straturi care corespunde aceleiasi perioade. 4. ansamblu ordonat care apare ca rezultat al unei clasificari. ♦ ~ solar = ansamblu de corpuri ceresti in care intra Soarele, planetele cu satelitii lor (masa atomica, numar de ordine); ~ de ecuatii = grup de mai multe ecuatii cu aceleasi necunoscute; ~ tehnic = ansamblu de corpuri fizice compus, cel putin in parte, din corpuri solide, folosit in tehnica; ~ de unitati = ansamblu de unitati de masura dintr-un numar restrans de unitati fundamentale; ~ audio = combina muzicala. 5. mod de organizare a unui proces, a unei operatii, activitati etc.; metoda de lucru, fel de a lucra. 6. ~ informational = ansamblu de procedee si mijloace de adunare, prelucrare si transmitere a informatiei necesare procesului de conducere a intreprinderilor etc.; ~ ul stiintelor = totalitate a disciplinelor stiintifice, ansamblul cunostintelor teoretice ale oamenilor intr-o anumita etapa istorica. 7. (fam.) mijloc ingenios. (< fr. systeme, lat. systema, germ. System)

balan, -a adj. (vsl. bielu, alb., cu sufixu an). Balai, blond (ob. mai mult la masc.): om, bou, cal balan. Balan sa v’aleaga (cele ce spuneti), d***u s’aleaga (sa’nteleaga) vorbele voastre (Balan pin antiteza ild. cel negru = d***u).

cafea f., pl. ele (turc. [d. ar.] kahve kave; ngr. kafes, it. caffe, fr. cafe). Un copacel rubiaceu african care face niste boabe care se prajesc, se risnesc si se ferb [!] in apa ca sa dea o placuta bautura neagra care se bea indulcita cu zahar (coffea arabica): plantatiuni de cafea. Boabele acestui copacel: un sac de cafea. Bautura facuta din aceste boabe: o ceasca de cafea. – Cafeaua e originara din Abisinia, unde creste salbatica, ca si pin [!] Mozambic si Angola. Azi se cultiva foarte mult la Moka, Ceylan, Martinica si Brazilia (Rio), de unde vin cele mai renumite feluri de cafea. Se zice ca efectele ei au fost observate intiia oara de un cioban ale carui oi mincase [!] frunze ori boabe de cafea si incepuse [!] a sari. Populatiunea Galla (Abisinia) minca boabe de cafea prajite in unt. Pe la sfirsitu seculului [!] XV un Arab descoperi bautura cafelei, care apoi se raspindi iute in tot Orientu. In Francia a fost adusa la 1654, iar la Paris s´a baut la 1669. La inceput, fiind-ca alunga somnu, fu denuntata ca vatamatoare. Dar curind obiceiu de a o sorbi se raspindi in toata lumea. V. caputiner, gingirlie, sfart.

MATCA, matci, s. f. I. 1. Albie (minora) a unei ape curgatoare; pat², fagas, vad, albie. ◊ Expr. A reveni la (sau a reintra in) matca = a reveni la starea obisnuita a lucrurilor, a-si relua cursul normal. A readuce (pe cineva) la matca = a readuce (pe cineva) la calea cea buna. ♦ (Rar) Izvor al unei ape curgatoare. 2. Fig. Origine, obarsie, inceput, izvor; spec. loc de nastere; familie, neam din care se trage cineva. 3. Parte a navodului in care se strang pestii cand navodul este tras din apa; matita. II. 1. Albina femela mai mare decat albinele lucratoare, care depune oua; regina, mama. ◊ Expr. Ca un roi fara matca = dezorientat, zapacit, bezmetic. 2. (Reg.) Stup de cel putin un an, care a roit o data sau de mai multe ori; roi². III. Parte din foile unui chitantier, bonier, dosar etc. care ramane dupa ce s-au rupt partile (sau foile) detasabile; cotor. – Din bg., scr. matka.

ADEVAR s. 1. (FILOZ.) real, realitate. (Notiunea de ~.) 2. realitate, veridicitate, (livr.) veracitate, (inv.) veritate. (Exista mult ~ in acest roman.) 3. autenticitate, exactitate, exactitudine, justete. (S-a confirmat ~ul celor spuse de el.)

AFORTIORI adj. (Liv.) Care se impune cu necesitate, care este necesar. ♦ Forma de rationament constand in trecerea de la o judecata la alta datorita faptului ca in favoarea celei de-a doua judecati exista tot atatea temeiuri sau chiar mai multe. [< lat. a fortiori – cu atat mai mult].

ACCIDENTAT, -A I. adj., s. m. f. (cel) care a suferit un accident. II. adj. (despre un teren) cu multe neregularitati. (< accidenta)

GEN¹ s. n. 1. fel, soi, varietate. ◊ fel de a fi, maniera, atitudine specifica. 2. diviziune a creatiilor artistice in care intra opere cu trasaturi comune in ceea ce priveste forma, stilul, tema etc. ◊ fiecare dintre diviziunile in care se clasifica operele literare. ◊ stil personal, maniera de a compune. 3. totalitatea lucrarilor muzicale reunite prin tematica, mijloace de expresie etc. 4. categorie gramaticala exprimata prin forma pe care o iau cuvintele pentru a arata sexul fiintelor si care s-a extins prin analogie si la substantivele nume inanimate, precum si la cuvintele flexibile care determina substantivul. 5. (biol.) subdiviziune a unei familii din mai multe specii. 6. (log.) clasa de obiecte care au note esentiale comune, cuprinzand cel putin doua specii. (< lat. genus)

PLANETAR, -A adj. 1. referitor la planete, al planetelor. ♦ sistem ~ = totalitatea planetelor care se invartesc in jurul Soarelui; model ~ = model al structurii atomului inspirat de cel al sistemului planetar. 2. (tehn.) mecanism ~ = mecanism in care una sau mai multe roti dintate se invartesc concomitent in jurul axelor proprii si in jurul axei unei alte roti dintate; ax ~ = axul care misca roata motoare a unui automobil, primind miscarea de la diferential. (< fr. planetaire)

ANTICAMERA, anticamere, s. f. (In institutii) Camera in care stau cei care asteapta sa fie primiti. ◊ Expr. A face anticamera = a astepta (mult) pana a fi primit (de un superior, un medic, un avocat etc.). – It. anticamera.

acum (vest) si acuma (est) adv. (lat. eccu-modo, ca cum d. quo-modo. Eccu sau eccum e ild. ecce eum, iacata-l). In acest timp, in acest moment: acuma e fericit, dar alta data a suferit multe. Indata, imediat: acuma plec, plec acuma. Loc. adj. De acuma, actual: cel de acuma. De acum, de acum inainte sau de acum in colo, de azi inainte, pe timpu ramas, incepind din acest moment: de acuma m' am linistit. – Fam. si acu: acu-i acu, acu e momentu hotaritor sau critic; acus si acusa, in nord amu si amus, iar in vechime acmu si iacmu. In sud acusica (dupa vsl. -ka, ca' n bg. tuka, aci; rus. zdieka, aci; s. a.

CALEIDOSCOP, caleidoscoape, s. n. Aparat optic format dintr-un cilindru opac in interiorul caruia se gasesc mai multe oglinzi, dispuse astfel incat mici piese viu colorate, aflate la capatul opus celui prin care se priveste, sa formeze, prin rotirea cilindrului, diferite imagini simetrice. ♦ Rubrica intr-o publicatie periodica, emisiune la radio sau la televiziune etc. cu un continut extrem de variat. – Din fr. kaleidoscope.

SINCRONISM, sincronisme, s. n. Existenta in acelasi timp sau desfasurarea paralela a doua sau a mai multor fapte, fenomene sau evenimente; simultaneitate. ◊ Sincronism sonor = simultaneitate a inregistrarilor sonore cu cele ale imaginilor, in cinematografie si televiziune, realizata cu ajutorul camerei sincrone. – Din fr. synchronisme.

DOTARE s. 1. dotatie, echipare, inzestrare, prevedere, utilare. (~ unei uzine cu cele necesare.) 2. inzestrare. (~ unei fete de maritat.) 3. inzestrare, (fig.) impodobire. (~ din nastere cu multe talente.)

SOCOTEALA s. 1. calcul, (inv. si reg.) socoata, socotinta, (Transilv. si Maram.) samadas, (inv.) schepsis, seama, (inv., in Transilv.) comput. (Face o ~ elementara.) 2. calcul, calculare, socotire. (~ anilor calendaristici.) 3. (MAT.) calcul, operatie. (cele patru ~eli.) 4. cont, seama. (Cate nu i se puneau in ~!) 5. seama. (Vei da ~ de cele facute.) 6. chibzuiala, cumintenie, cumpat, intelepciune, judecata, masura, minte, moderatie, ratiune, tact. (Demonstreaza multa ~.) 7. ratiune, rost. (Are si aceasta o ~.) 8. rost. (Toate au ~ lor.) 9. ordine, regula, randuiala. (Stie ~ lucrurilor.) 10. rost, seama. (Nu mai stia ~ averii lui.) 11. chestiune, lucru, poveste, pricina, problema, treaba. (S-a lamurit ~ aceea?) 12. calcul, gand, idee, intentie, plan, proiect. (Nu si-a putut realiza ~.)

POTOP ~uri n. 1) (in legendele biblice) Inundatie de mari proportii, care a inecat totul in afara de cele ce se aflau pe corabia lui Noe. 2) Ploaie torentiala care tine mai mult timp. 3) fig. Nenorocire mare care se abate asupra unei colectivitati; catastrofa de mari proportii; prapad; dezastru; flagel; calamitate. /<sl. potopu

TUBA ~e f. Instrument muzical de suflat cu clape, constand dintr-un tub de alama, rasucit de mai multe ori, terminat la un capat cu un pavilion larg, care emite sunetele cele mai grave. /<fr., lat. tuba

PROBABILITATE s. f. 1. caracterul a ceea ce este probabil; aparenta de adevar, posibilitate cu multe sanse de realizare. 2. (stat. mat.) raportul dintre numarul cazurilor favorabile si al celor total posibile dintr-o experienta etc. ♦ teoria ~tatii = teorie despre fenomene sau evenimente intamplatoare, repetabile, cu caracter de masa; calculul ~tatilor = capitol al matematicii care se ocupa cu studiul probabilitatilor producerii unui fenomen sau eveniment dintr-un complex de fenomene ori evenimente de acelasi fel. (< fr. probabilite, lat. probabilitas)

rindunea (-ele), s. f. – Pasare calatoare (Hirundo rustica). – Var. rindunica, rindunita, rindurea, rindurica. Mr. (a)lindura, (a)rindura, linduruse. Lat. hirundinem, de la forma dim. *hirundinella (Diez, I, 357; Pascu, I, 32; Philippide, II, 659; REW 4146), cf. it. rondinella, fr. hirondelle; pentru pierderea lui hi- in dialectele din S, cf. S. Pieri, Arch. Rom., XII, 157. Ipoteza din lat. *harundula (Candrea, Elements, 43; Puscariu 1465) nu pare necesara. In uzul actual, este un hibrid morfologic, desi se obisnuieste folosirea sing. rindunica (care inlocuieste tot mai mult pe rindunea) alaturi de pl. rindunele. Der. rindunica, s. f. (ultima din cele cinci pinze de catarg; furcuta la cai); rindunel, adj. (agil, rapid).

GEN, genuri, s. n. 1. Fel, soi, tip (pe care le reprezinta un obiect, o fiinta, un fenomen etc.). ♦ Fel de a fi al cuiva. 2. Diviziune obtinuta prin clasificarea creatiilor artistice dupa forma, stil, tema. ◊ Pictura de gen = pictura care infatiseaza aspecte ale vietii de toate zilele. ♦ Fiecare dintre diviziunile fundamentale in care se impart operele literare si care cuprind creatiile asemanatoare prin modul de a reprezenta realitatea. Genul epic. Genul liric. Genul dramatic. Genul oratoric. 3. Categorie gramaticala bazata pe distinctia dintre fiinte si obiecte, precum si dintre fiintele de s*x masculin si cele de s*x feminin. 4. (Biol.) Categorie sistematica, subordonata familiei, care cuprinde una sau mai multe specii inrudite de plante sau de animale. 5. (Log.) Clasa de obiecte care au note esentiale comune si cuprind cel putin doua specii. – Din lat. genus, -eris.

INSCRIE, inscriu, vb. III. 1. Tranz. si refl. A(-si) scrie, a(-si) trece numele intr-un catalog, intr-o condica etc.; a (se) inregistra, a (se) inmatricula. ◊ Expr. (Refl.) A se inscrie in fals = a sustine in fata unei instante judiciare ca dovada (scrisa) adusa de partea adversa este falsa. ♦ Tranz. A consemna ceva in scris. 2. Tranz. A construi o figura geometrica in perimetrul alteia, astfel incat unele puncte ale celei dintai sa fie tangente la cealalta. 3. Tranz. (Sport) A marca unul sau mai multe goluri, seturi, cosuri etc. [Perf. s. inscrisei, part. inscris] – In + scrie (dupa fr. inscrire).

COMBINA s.f. Masina de lucru care indeplineste simultan mai multe operatii. ♦ Masina agricola care executa simultan atat lucrarile de secerat, cat si pe cele de treierat. ♦ Masina care executa in acelasi timp taierea si incarcarea carbunilor. [Pl. -ne, var. combaina s.f. / < engl. combine, rus. kombain].

primez, primezuri si primeze, s.n. (reg.) 1. perete care desparte doua incaperi. 2. ingraditura, scandura, barna, par, drug care desparte un spatiu in doua sau care se pune in grajd intre vite, stanog. 3. (in forma: primiez) cartilaj care desparte cele doua fose nazale. 4. cercevea in forma de cruce care desparte fereastra in mai multe ochiuri. 5. perdea de padure care se afla intre doua poieni. 6. proptea de lemn cu care se blocheaza usa sau poarta. 7. intaritura facuta in malul unui rau, pentru a-l consolida. 8. proeminenta intr-un lemn cioplit.

BOEING [bouiŋ], William Edward (1881-1956), constructor de avioane american. A realizat mai multe tipuri de avioane de bombardament si pasageri. Fondator (1916) al firmei B., una dintre cele mai puternice pe profil.

MIJLOCIU, -IE, mijlocii, adj. 1. Care se gaseste la mijlocul unei linii, al unei suprafete, al unui spatiu etc. ◊ Deget mijlociu (si substantivat, n.) = deget care se afla intre aratator si inelar. 2. (Adesea substantivat) Care este al doilea dintre mai multi frati, considerat in raport cu acestia; mezin. 3. Care se situeaza intre extrema superioara si cea inferioara in ceea ce priveste dimensiunea, calitatea, valoarea etc.; de mijloc, potrivit, mediu². 4. (Sport; in sintagmele) Categorie mijlocie (mare) (si substantivat, f.) = categorie de greutate la box, lupte si haltere, situata intre semimijlocie si semigrea. Categorie mijlocie (mica) (si substantivat f.) = categorie de greutate care cuprinde sportivii intre 67 si 71 kg la box si 68 si 73 kg la lupte. – Mijloc + suf. -iu.

SABIE s.f. (Iht.) In general, peste marin din fam. xiphiidae (pesti-sabie), caracterizat prin maxilarul superior mai mult sau mai putin alungit. Pestii-sabie propriu-zisi (istiophoridae) populeaza Oceanul Pacific si pe cel Indian, precum si pe cel Atlantic, pe tarmurile de est ale SUA, caracteristic fiind maxilarul superior alungit, curbat, mai scurt ca la pestele-spada, prevazut cu dinti, cel inferior ceva mai lung, corpul fusiform, cu o inotatoare dorsala lunga, inalta (subspeciile Tetrapturus, Makaira; engl. spear-fish, spike-fish, marlin), in variate culori, de la argintiu (white marlin), la albastrui (blue marlin) la negru (black marlin) sau cu dungi (striped marlin); unele istiophoridae au inotatoarea dorsala foarte inalta, ca o panza de corabie sau evantai, numiti de aceea si pesti-evantai (engl. sail-fish; Istiophorus gladius si americanus).

CONDITIONAL, -A adj. Supus unor conditii; care cuprinde o conditie. ◊ E******t conditional = e******t care, sincronizat in mai multe repetitii cu un reflex innascut, sfarseste prin a produce singur un efect identic cu cel al acestui reflex; propozitie conditionala (si s.f.) = propozitie circumstantiala care exprima conditia realizarii actiunii din propozitia regenta; conjunctie conditionala = conjunctie care introduce o propozitie conditionala; mod conditional (si s.n.) = mod al verbului care exprima o actiune a carei realizare depinde de indeplinirea unei conditii. [Pron. -ti-o-. / cf. fr. conditionnel, it. condizionale].

PLUS s.n. 1. Ceea ce trece peste o anumita cantitate; prisos. 2. Semn grafic in forma de cruce, care simbolizeaza adunarea unor marimi intre care se gaseste sau, atunci cand se afla inaintea unei marimi, arata caracterul pozitiv al acesteia. ♦ Semn grafic identic cu cel din matematica, indicand sarcinile electrice pozitive. // Element prim de compunere savanta cu semnificatia „mai mult”, „plural”, „de mai multe ori”, „peste”, „pe deasupra”. [< lat., fr. it. plus].

TIPIZARE s.f. 1. Proces complex de generalizare artistica a realitatii in urma caruia esenta relatiilor sociale, a evenimentelor istorice, continutul luptei dintre nou si vechi se dezvaluie in forma unor imagini, in caractere vii, veridice. 2. Actiunea de standardizare prin care, dintre mai multe produse destinate aceluiasi scop, se elimina tipurile inutile sau foarte asemanatoare, retinandu-se numai cele folositoare si corespunzatoare scopului, pentru a fi reproduse pe scara larga. [< tipiza].

A FORTIORI loc. adv., adj. inv. care se impune cu necesitate. ◊ (log.; despre rationamente) care consta in trecerea de la o judecata la alta pe baza faptului ca in favoarea celei de-a doua judecati exista tot atatea temeiuri. (< lat. a fortiori, cu atat mai mult)

BUCLA s. f. 1. suvita de par rasucita; carliont, zuluf. 2. parte a ochiului unui fir in timpul tricotarii. 3. curba la racordarea aliniamentelor unei serpentine. ◊ cotitura a unui curs de apa. 4. parte dintr-un cablu, dintr-o conducta etc. avand forma unei portiuni dintr-o curba inchisa. 4. (inform.) secventa din instructiunile unui program care se executa de mai multe ori pana se satisfac anumite conditii. 6. (cib.) suita de efecte in care ultimul corespunde celui dintai. (< fr. boucle)

TIPIZARE s. f. 1. actiunea de a tipiza. ◊ proces complex de generalizare artistica a realitatii in urma caruia esenta relatiilor sociale, a evenimentelor istorice, se dezvaluie in forma unor imagini, in caractere vii, veridice. 2. actiunea de standardizare prin care, dintre mai multe produse destinate aceluiasi scop, se elimina tipurile inutile sau foarte asemanatoare, retinandu-se numai cele folositoare si corespunzatoare scopului. (< tipiza)

ALEXANDRIA (EL ISKANDARIYAH), oras in Egipt, port la Marea Mediterana, prin care trece 3/4 din exportul tarii (34 mil. t/an); 3,35 mil. loc. (1986, cu suburbiile). Aeroport international. Termocentrala. Santiere navale. Ind. de rafinare a petrolului, de egrenare a bumbacului, ind. cimentului, hirtiei, metalurgica. Montaj de automobile. Produse alim. Ingrasaminte chimice. Renumita statiune balneara maritima. Universitate (1942). Muzee. Intemeiat de Alexandru Macedon in 332-331 i. Hr., orasul a devenit cap. regatului Ptolemeilor (305-30 i. Hr.); important centru economic si cultural al lumii elenistice si romane. Aici a fost construit in sec. 3 i. Hr. Farul, una din cele sapte minuni ale lumii antice. celebra biblioteca, continind c. 700.000 de volume (arsa in mai multe rinduri).

Amazonides, femei razboinice care salasluiau in regiunea riului Thermodon din Pontus. Li se atribuia intemeierea mai multor orase, printre care se numarau: Ephesus, Magnesia si Smyrna. Erau conduse tot de femei. cele mai vestite dintre reginele lor au fost Antiope, Hippolyte si Penthesilea (v. si numirile respective). Se spunea ca amazoanele isi ucideau copiii daca erau de s*x masculin si nu lasau in viata decit fetele, carora de mici le taiau sinul drept, ca sa poata minui mai bine sulita si arcul. Isi petreceau intreaga viata luptind sau indeletnicindu-se cu exercitii razboinice. Divinitatea lor protectoare era Artemis. Mitologia greaca le pomeneste adesea. Odata au invadat Attica pentru a-l pedepsi pe Theseus, care le rapise regina, pe Antiope. Cea mai importanta dintre expeditiile amazoanelor este aceea facuta cu ocazia razboiului troian, cind au venit in ajutorul lui Priamus. Au fost, cu aceasta ocazie, invinse de armata grecilor, iar regina lor, Penthesilea, ucisa de catre Achilles. Se pomeneste, de asemenea, despre infringerea lor de catre Bellerophon si Heracles.

JUKOV, Gheorghi Konstantinovici (1896-1974), maresal sovietic. Unul dintre marii comandanti militari in razboiul dus impotriva Germaniei naziste. In timpul celui de-al doilea razboi mondial, a fost seful Marelui Stat Major (1941), comandant al mai multor fronturi („de Rezerva”, aug.-sept. 1941; „Leningrad”, sept.-oct. 1941; „Frontul de Vest”, 1941-1942; „Frontul I Ucrainean”, mart.-mai 1944; „Frontul I Bielorus”, 1944-1945) si loctiitor al comandantului suprem (1942-1945). La 8 mai 1945 a primit si semnat capitularea Germaniei ca reprezentant al guvernului sovietic. Comandant al trupelor sovietice si guvernator militar in Germania (1945-1946), Ministru al Apararii al U.R.S.S. (1955-1957). Memorii.

COMBINARE, combinari, s. f. 1. Actiunea de a (se) combina; imbinare, impreunare; combinatie. 2. (Mat.; la pl.) Totalitatea grupurilor care se pot alcatui cu un numar dat de elemente (alese dintr-un numar mai mare), astfel incat fiecare grup sa contina sau numai elemente diferite intre ele, sau numai elemente identice. 3. Fenomen chimic de unire a doi sau a mai multor atomi, molecule sau radicali pentru a forma molecula unei noi substante, cu insusiri diferite de cele ale substantelor de la care s-a pornit. – V. combina.

PRIMITIV ~a (~i, ~e) 1) Care tine de stadiile cele mai timpurii ale societatii umane; de la inceputul omenirii. Om ~. 2) (despre oameni) Care a ramas mult in urma in privinta nivelului de dezvoltare; necivilizat; salbatic. 3) Care se prezinta simplu de tot; elementar; rudimentar. Constructie ~a. 4) fig. (despre oameni sau despre manifestarile lor) Care vadeste lipsa de educatie si de cultura; grosolan; necioplit. 5) Care a ramas asa cum a fost la inceput. Forma ~a. ◊ Cuvant ~ cuvant de la care, cu ajutorul afixelor, sunt formate alte cuvinte. Culori ~e culorile de baza ale spectrului solar. /<fr. primitif, lat. primitivus

CHIFTEA, chiftele, s.f. Preparat culinar sub forma de buleta din carne tocata, mai mult sau mai putin aplatizata, prajita in grasime. Chiftelele foarte mici se numesc indeobste chiftelute, iar cele mari, ca niste turte lunguiete, parjoale.

COD s.m. (Iht.) In general, peste marin din fam. gadidae, avand corpul mai mult sau mai putin alungit, acoperit cu solzi mici, moi si zimtati; este pestele de consum cel mai important din lume, raspandit in zonele nordice ale Oceanului Atlantic si ale celui Pacific. Codul propriu-zis sau morua (Gadus morhua), preponderent in Oceanul Atlantic, atinge lungimea de 1,5 m, are spatele cenusiu cu pete rotunde cafenii (engl. Atlantic cod); cel din Pacific (Gadus macrocepahlus) este mai deschis la culoare, galbui cu pete maronii (engl. Pacific cod, gray cod) si de talie mai mica. Se comercializeaza drept cod patat. Adesea, sub denumirea de cod se comercializeaza si celelalte specii de gadidae; v. eglefin, merlan, bacaliar, merluciu, leng, pollack (cod negru).

CURSA s.f. 1. Drum, distanta de strabatut. ♦ Drum facut de un vehicul (in mod regulat) pe acelasi itinerar dupa un orar stabilit. ♦ (Concr.) Vehicul care parcurge o astfel de distanta. 2. Unghi format de directia in care se misca o nava comerciala cu directia nordului. 3. (Fam.) Alergatura, umblet. 4. (La pl.) Alergari de cai. ♦ (Fig.) Intrecere, competitie, actiune competitiva. 5. Intrecere in care mai multi concurenti parcurg repede o anumita distanta. 6. Lungimea drumului parcurs de un piston in cilindru intre cele doua puncte moarte. [< fr. course, (2) engl. course].

OMONIM, -A I. adj. 1. care are acelasi nume. 2. (muz.; despre relatia dintre doua tonalitati) care au aceeasi tonica, dar mod diferit. II. s. n. 1. cuvant identic ca forma si pronuntare cu un altul, dar deosebit ca sens. 2. joc care cere dezlegatorului sa gaseasca un cuvant cu mai multe intelesuri, fara a i se schimba nici forma grafica, nici accentul. II. s. m. f. cel care poarta acelasi nume cu altcineva. (< fr. h******e)

ALETSCH [aletʃ], cel mai mare ghetar de vale din Europa (Alpii Bernezi). Lungime: 26,8 km; 160 km². Format din mai multe limbi de gheata, care pornesc din Jungfrau si Aletschhorn.

SCHIOP, -OAPA, schiopi, -oape, adj., s. f. 1. Adj. (Adesea substantivat) Care are un picior mai scurt decat celalalt (sau celelalte), caruia ii lipseste un picior; care schiopateaza cand merge, infirm sau bolnav de un picior. ♦ P. a**l. (Despre obiecte) Care nu se sprijina in egala masura pe toate picioarele; care nu are stabilitate. ♦ Fig. (Despre versuri) Cu unitatile metrice incomplete; cu imperfectiuni de ritm sau rima; nereusit, slab. 2. S. f. Masura populara de lungime, egala cu distanta de varful degetului mare pana la varful degetului aratator, cand cele doua degete sunt indepartate la maximum unul de altul. ◊ Expr. De o (sau cat o) schioapa = mult mai mic (sau mult mai mare) decat normal. – Din lat. *excloppus.

CREVETA, crevete, s.f. Rac de mare cu coada lunga (macrura inotatoare), fara clesti, apartinand mai multor specii si genuri (crangonide, penaeide, palaemonide); sunt foarte variate in ceea ce priveste coloritul, de la cele incolore, transparente sau gri, la cele frumos colorate in roz, dar si ca marime, unele mici de 4-5 cm, altele de pana la 16 cm, iar cele uriase de 25-30 cm; se comercializeaza pe plan mondial sub denumirile: fr. crevette, bouquet; engl. shrimp, prawn, king-prawn; it. gamberetto, gamberone, mazzancolla, pannocchia, cicala di mare; germ. Garnele, Krevette, Granat, dar si Nordseekrabbe (crab din Marea Nordului), in functie de provenienta si aspect (ca termen comercial, si masc. crevete, creveti).

OMONIM, -A adj. Care are acelasi nume, cu acelasi nume. // s.n. 1. (Lingv.) Cuvant asemanator ca forma (aspect grafic, pronuntare etc.) cu altul, dar deosebit ca inteles. 2. (Rar) Persoana care poarta acelasi nume cu altcineva. 3. Joc care cere dezlegatorului sa gaseasca un cuvant cu mai multe intelesuri fara a i se schimba nici grafia literala, nici accentul. // s.m. si f. (Rar) cel care poarta acelasi nume cu altcineva. [Cf. fr. h******e, lat. h*******s, gr. h*******s < h***s – asemanator, onoma – nume].

FOSA s. f. 1. depresiune larga si putin adanca la suprafata unei structuri anatomice; cavitate. ♦ ~ nazala = fiecare dintre cele doua jumatati ale cavitatii nazale. 2. depresiune alungita si adanca, pe fundul oceanelor; groapa abisala, depresiune mai mult sau mai putin larga si adanca in sol. 3. loc rezervat orchestrei in salile de teatru muzical. 4. bazin de colectare a dejectiilor. (< fr. fosse, it. fossa)

narui (-uesc, naruit), vb. – 1. A cadea, a se prabusi. – 2. A se ruina. Origine suspecta. Pare sa fie in loc de noroi „a se umple de noroi”, caz in care sensul primitiv ar fi cel de „a egala”, cf. megl. muruies „a nivela solul pardosit”. Cf. si fraze ca au murit multi oameni, cit nu-i puteau ingropa, si-i aruncau prin gropi de-i naruiau (Neculce) sau naruiau muntii in mina de-i facea tarina (Creanga), unde sensurile glosate mai sus nu par sa se potriveasca (in primul ex. se poate intelege „a nivela” sau „a acoperi cu pamint”, iar in al doilea, „a farimita”). Der. din sl. rinati „a impinge” (Cihac, II, 305), din sl. nyrąti „a se scufunda” (Scriban) sau din lat. ruere (Tiktin) nu pare posibila. – Der. naruiala, s. f. (prabusire a unui zid); naruitura, s. f. (ruina).

ACOLADA (< fr., gr.) s. f. 1. Semn grafic care uneste, vertical sau orizontal, cuvinte, formule, cifre, portative muzicale etc. 2. Motiv ornamental rezultat din racordarea fata de un ax de simetrie a mai multor arcuri de cerc formand un unghi. Folosita frecvent atat in arhitectura gotica tarzie, cat si in cea orientala, la incheierea partii superioare a deschiderilor (ancadrament de ferestre, usi, portale etc.). 3. Ceremonial medieval de investire a unui cavaler, constand din imbratisarea data de senior si atingerea umarului cu latul spadei.