Rezultate din textul definițiilor
Heracles, vestit erou grec, neintrecut in forta si vitejie si care, dupa moarte, a fost primit in rindul zeilor, devenind nemuritor. Heracles – numit de catre romani Hercules – era fiul lui Zeus si al Alcmenei. Pentru a se uni cu Alcmene, Zeus a luat chipul si infatisarea sotului ei, Amphitryon, plecat sa lupte impotriva teleboenilor (v. si Amphitryon). Din unirea Alcmenei cu Zeus s-a nascut Heracles, iar din unirea Alcmenei cu Amphitryon, sosit imediat dupa aceea, s-a nascut Iphicles, frate geaman cu Heracles. Dindu-si seama de originea divina a lui Heracles, Amphitryon a consimtit sa-l creasca in casa sa, alaturi de Iphicles. Gelozia Herei fata de Alcmene s-a manifestat insa de timpuriu, inca inainte de nasterea copilului. Fiindca Zeus – ca sa-si ocroteasca viitorul fiu – fagaduise regatul Argosului primului urmas care se va naste din Perseus, Hera a indemnat-o pe fiica ei, Ilithyia, care patrona nasterile, sa intirzie nasterea lui Heracles si s-o grabeasca in schimb pe cea a lui Eurystheus, fiul lui Sthenelus. Datorita acestui fapt, Eurystheus se naste la sapte luni, revenindu-i lui Argosul (v. si Eurystheus), iar Heracles e purtat zece luni in pintece de Alcmene. Minia Herei continua sa se reverse si dupa nastere, de data asta insa asupra copilului. Intr-o noapte, cind cei doi frati se aflau in leaganul lor, ea le trimite doi serpi cu gindul sa-l ucida pe Heracles. Fara sa-si piarda cumpatul, Heracles, desi avea numai zece luni, ii apuca pe fiecare cu cite o mina si-i sugruma, in timp ce Iphicles, ingrozit, trezeste toata casa cu tipetele lui. Este un semn in plus pentru Amphitryon cu privire la originea divina a copilului. El il creste insa mai departe in casa sa, ca pe propriul sau fiu. Cind Heracles creste, el isi inspaiminta parintele, ucigindu-si dascalul, pe Linus, si acest fapt il determina pe Amphitryon sa-l trimitp pe Heracles la tara sa-i pazeasca cirezile. Eroul sta acolo pina la virsta de optsprezece ani, cind savirseste primul sau act de vitejie: ucide leul din Cithaeron, care atacase cirezile tatalui sau. Cu aceasta ocazie el se uneste cincizeci de nopti la rind cu cele cincizeci de fiice ale regelui Thespius, la care sta in gazda tot timpul cit dureaza vinatoarea. Dupa ce ucide fiorosul animal, Heracles se intoarce acasa. Pe drum se intilneste cu solii regelui Erginus, trimisi sa ridice tributul la care erau supusi tebanii. El se lupta cu Erginus si il invinge. Drept multumire ca i-a scapat pe tebani de tributul injositor, regele Creon i-o da in casatorie lui Heracles pe fiica sa, Megara. Cu Megara eroul a avut maui multi copii. Urmarindu-l mai departe cu minia sa divina, Hera ii ia mintile si, intr-un delir furios, il determina sa-si ucida copiii. In urma savirsirii acestei faradelegi, eroul consulta oracolul de la Delphi. Pentru ispasire, Apollo ii porunceste sa-i slujeasca timp de doisprezece ani lui Eurystheus. La cererea acestuia, care-l pune la felurite munci, Heracles savirseste cele douasprezece mari fapte de vitejie cunoscute sub numele de muncile (sau ispravile) lui Heracles.Prima munca este uciderea leului din Nemea, o fiara inspaimintatoare care pustia tinutul respectiv. Eroul il sugruma apoi il jupoaie de pielea ingrozitoare la vedere. Infatisindu-se mai apoi imbracat in aceasta piele lui Eurystheus, acesta, de frica, nu-i ingaduie sa patrunda in cetate ci ii porunceste sa-si depuna prada inaintea portilor. Cu aceasta ocazie eroul infiinteaza Jocurile Nemeiene.A doua munca a lui Heracles este uciderea hidrei din Lerna. Nascuta din Typhon si din Echidna, hidra era un balaur monstruos, a carui rasuflare ucidea pe oricine ii simtea duhoarea. Ea avea nenumarate capete, care pe masura ce erau retezate, cresteau la loc. Unul dintre capete era nemuritor. Heracles a reusit sa-i reteze capetele si, cu ajutorul nepotului sau, Iolaus, sa-i arda carnea in locul unde fusesera, pentru a le impiedica sa mai regenereze. La urma el ii reteaza si capul cel nemuritor si, ingropindu-l in pamint, impinge deasupra lui o stinca uriasa. Singele hidrei era si el aducator de moarte. De aceea, la plecare, eroul si-a m***t sagetile in el, facindu-le astfel veninoase. – A treia munca a lui Heracles este prinderea mistretului de pe muntele Erymanthus. Groaznicul animal a fost urmarit de catre erou prin mijlocul unor zapezi inalte, pina cind, sleit de puteri, a fost prins. – A patra munca a lui Heracles este prinderea unui caprior cu coarne de aur, care apartinea zeitei Artemis. Vestit prin iuteala lui, capriorul a fost fugarit un an incheiat de catre erou, care, in cele din urma, l-a ajuns in Arcadia si, ranindu-l usor, a reusit sa-l prinda. – A cincea munca a lui Heracles este curatarea grajdurilor lui Augias. Augias, regele din Elis, avea peste trei mii de vite si grajdurile care le adaposteau nu mai fusesera curatate de peste treizeci de ani. La porunca lui Eurystheus, Heracles s-a legat sa le curete intr-o singura zi, cerindu-i o rasplata lui Augias, daca avea sa reuseasca. Augias s-a invoit. Atunci eroul a schimbat cursurile riurilor Alpheus si Peneus si, abatindu-le prin mijlocul grajdurilor, a facut ca tot gunoiul sa fie dus de ape pina-n seara. Cind si-a cerut insa plata cuvenita, Augias a refuzat sa-si tina fagaduiala, fapt pentru care avea sa fie pedepsit mai tirziu de catre erou. – A sasea munca a lui Heracles este distrugerea pasarilor stimfalide. In padurile care imprejmuiau lacul Tsymphalis din Arcadia salasluiau puzderie de pasari de prada, care pustiau tinutul. Heracles le-a stirpit ucigindu-le cu sagetile sale otravite. – A saptea munca a lui Heracles este prinderea taurului din Creta. Odinioara, regele Minos voise sa-i sacrifice taurul lui Poseidon dar, cucerit de frumusetea animalului, il crutase. Zeul marii se razbunase, facind taurul sa devina furios. Heracles a reusit sa-l prinda si i l-a adus lui Eurystheus, care insa i-a redat libertatea. – A opta munca a lui Heracles este imblinzirea iepelor lui Diomedes. Diomedes, regele Thraciei, avea niste iepe salbatice pe care le hranea cu carne omeneasca. Heracles l-a ucis pe Diomedes si le-a dat iepelor lui sa-i manince trupul. Dupa ce s-au ospatat din carnea stapinului lor, iepele au devenit blinde si s-au lasat usor prinse. Heracles i le-a dus si pe acestea lui Eurystheus. – A noua munca a lui Heracles este dobindirea cingatorii purtate de Hippolyte, regina amazoanelor. Cingatoarea ii fusese daruita acesteia de insusi Ares, zeul razboiului. Heracles i-o ia, dupa ce se lupta cu amazoanele, si o daruieste fiicei lui Eurystheus. – A zecea munca a lui Heracles este aducerea boilor lui Geryon (v. si Geryon), tot la porunca lui Eurystheus. Cirezile de boi ale lui Geryon se aflau pe insula Erythia, departe, catre apusul lumii. Ca sa ajunga acolo, eroul a strabatut desertul Libyei, apoi Oceanul, iar ca sa puna mina pe boii lui Geryon, l-a ucis mai intii pe Orthrus, ciinele cu doua capete care-i pazea, apoi pe Eurytion, uriasul care-i pastea si, in sfirsit, pe insusi Geryon, monstrul cu trei trupuri, caruia-i apartineau. Dupa multe peripetii, Heracles ajunge cu bine din nou la Eurystheus, nu fara sa fi avut insa de furca pe drumul de intoarcere cu numerosi dusmani care-l atacasera, vrind sa-i fure boii. – A unsprezecea munca a lui Heracles este culegerea merelor din Gradina Hesperidelor. Merele acestea erau de aur, si ele apartineau Herei, care le primise in dar, cu prilejul nuntii ei cu Zeus, de la Gaea. Hera le dusese in Gradina Hesperidelor si i le daduse in paza lui Ladon, un balaur urias cu o suta de capete. Dupa ce cutreiera mari si tari, dupa ce trece prin Caucasus unde-l elibereaza pe Prometheus (v. si Prometheus), Heracles ajunge la hiperboreeni, unde se afla faimoasa gradina, si, cu ajutorul lui Atlas, izbuteste sa fure merele si i le aduce lui Eurystheus. – A douasprezecea – si cea din urma – munca a lui Heracles este aducerea lui Cerberus din imparatia umbrelor subpamintene, cea mai grea incercare la care a fost supus eroul. In indeplinirea acestei sarcini, el a fost ajutat de Hermes si de Athena. Ajuns in Infern, Heracles s-a intilnit cu umbra lui Meleager – caruia, cu aceasta ocazie, i-a fagaduit s-o ia in casatorie pe Deianira (v. si Deianira) – cu Pirithous, cu Theseus si cu Ascalaphus, pe care i-a scapat din chinurile la care erau supusi si, in sfirsit, cu zeul Hades, care s-a invoit sa i-l dea pe Cerberus cu conditia ca eroul sa-l prinda fara sa se serveasca de vreo arma. Stringindu-l cu amindoua miinile de git, Heracles a reusit sa-l stapineasca pe Cerberus si sa-l tirasca dupa el, pe pamint. La vederea lui Cerberus insa, Eurystheus a fost atit de infricosat incit s-a ascuns si n-a vrut sa-l primeasca. Neavind ce face cu el, Heracles l-a adus atunci inapoi in Infern. In afara acestor ispravi, eroul a savirsit, in diferite imprejurari, numeroase alte acte de curaj si vitejie, care i-au dus faima si l-au facut renumit. Printre ele se numara: 1. Expeditia intreprinsa impotriva Troiei. Laomedon, regele Troiei, a refuzat sa-i dea lui Heracles rasplata cuvenita pentru faptul ca eroul a salvat-o pe Hesione, fiica regelui, din ghearele unui monstru ingrozitor. Heracles ataca cetatea, il ucide pe rege impreuna cu toti fiii lui si i-o da de sotie pe Hesione lui Telamon, unul dintre tovarasii lui de arme (v. si Hesione 1.). 2. Razboiul impotriva gigantilor, in care eroul a luptat alaturi de olimpieni (v. Gigantes). 3. Razboiul impotriva lui Augias, intreprins de erou datorita faptului ca regele din Elis refuzase sa-i dea plata cuvenita pentru ca i-a curatat grajdurile. Cu ocazia victoriei, eroul a infiintat Jocurile Olimpice. 4. Expeditia organizata impotriva Pylosului, unde domnea regele Neleus (v. si Neleus), expeditie in cursul careia Heracles il ucide pe rege impreuna cu toti fiii lui in afara de unul singur, Nestor. Cu aceasta ocazie Heracles a ranit mai multi zei, printre care pe Hera si pe Ares. 5. Razboiul impotriva Spartei (v. si Hippocoon), in cursul caruia, desi invingator, eroul este ranit la mina si vindecat apoi de catre Asclepius. 6. Lupta impotriva driopilor, in care, invins la inceput, Heracles iese in cele din urma invingator, ii bate pe driopi si-i pune pe fuga. Motivul izbucnirii conflictului intre erou si driopi a fost faptul ca, o data, pe cind trecea prin tinutul lor calatorind impreuna cu Deianira si cu fiul sau Hyllus, driopii au refuzat sa-i dea sa manince copilului, care era infometat. 7. Lupta cu centaurii, stirniti de mirosul vinului pe care eroul il bause in pestera lui Pholos. Cu aceasta ocazie a fost ucis din greseala de catre Heracles si bunul centaur Chiron. 8. Readucerea Alcestei din regatul subpamintean (v. Admetus). 9. Lupta cu Antaeus (v. Antaeus). 10. Lupta cu Cycnus (v. Cycnus 2.), pe care l-a ucis in drum spre Gradina Hesperidelor. 11. Eliberarea lui Prometeus. Traversind Caucazul, pe drumul spre aceeasi Gradina a Hesperidelor, eroul a ucis vulturul care devora ficatul titanului Prometheus inlantuit de o stinca. 12. Lupta impotriva lui Lycaon, fiul lui Ares si al Pyrenei, care, opunindu-se trecerii lui Heracles spre Gradina Hesperidelor, a fost invins si el de catre erou. 13. Lupta cu gigantul Alcyoneus pe care l-a omorit cu maciuca sa, ajutat fiind si de zeita Athena. 14. Prinderea cercopilor (v. Cercopes). In sfirsit, viata eroului, bogata in peripetii, cuprinde si alte episoade menite sa-i ilustreze forta si vitejia. De pilda, este cunoscut episodul luptei dintre Heracles si zeul apei Achelous, pentru a obtine mina Deianirei, sora lui Meleager, caruia, in Infern, eroul ii fagaduise s-o ia de sotie (v. mai sus). Dupa casatorie, omorind din greseala o ruda a sotiei sale, Heracles este silit sa porneasca in exil impreuna cu Deianira si cu fiul lor, Hyllus. Pe drum Deianira este atacata de centaurul Nessus, care vrea s-o violeze. Heracles il raneste mortal cu una din sagetile sale otravite. Inainte de a muri, centaurul ii daruieste Deianirei un filtru miraculos, filtru care – dupa spusele lui – avea sa i-l aduca inapoi pe Heracles atunci cind ei i se va parea ca eroul n-o mai iubeste. Siretenia lui Nessus si gelozia Deianirei aveau sa pricinuiasca, mai tirziu, moartea eroului (v. Deianira). In urma uciderii nedrepte a lui Iphitus, fiul regelui Eurytus (v. si Iphitus), Heracles e atins de nebunie. Pentru a fi „purificat” el se duce la Delphi, dar acolo, insultind oracolul, isi atrage asupra-si minia lui Apollo. In urma omorului si a sacrilegiului comis, el nu mai poate fi purificat decit daca se va vinde ca sclav, timp de trei ani, pentru a-i sluji unui stapin. Asa ajunge Heracles in slujba Omphalei, regina Lydiei. E rastimpul in care eroul, robit si iubit de regina, participa la vinatoarea mistretului din Calydon. Dupa implinirea termenului, Heracles se razboieste cu regele Eurytus. Pe vremuri, Eurytus ii refuzase mina fiicei sale, Iole. Eroul se lupta cu Eurytus, il ucide si, cum dragostea pentru fiica acestuia persista, o ia cu el pe Iole. Aflind, Deianira ii trimite o camata imbibata cu filtrul lui Nessus, pe care Heracles il ucisese odinioara. Departe de a-i aduce inapoi sotul, filtrul – razbunare perfida a centaurului – Face ca vesmintul o data imbracat sa se lipeasca de trupul eroului si sa ia foc. In zadar se lupta Heracles cu desperare sa scape de camasa ucigatoare. O data cu ea isi smulge de pe trup fisii de carne si flacarile mistuitoare ii ajung pina la oase. Atunci, simtindu-si sfirsitul aproape – in timp ce Deianira ingrozita de fapta ei se sinucide – eroul isi inalta singur un rug si se pregateste de moarte. El o incredinteaza fiului sau Hyllus pe Iole si lasa cu limba de moarte ca, mai tirziu, cei doi sa se casatoreasca. Isi daruieste arcul si sagetile lui Philoctetes si se urca pe rugul de mai inainte pregatit. In timp ce flacarile rugului se inasta, un nor pogoara din ceruri si cade un trasnet. Cind ceata se risipeste, corpul eroului nu mai exista. El a fost luat in Olympus, unde va petrece dupa moarte in rindul nemuritorilor. Vechea urap a Herei se sterge. Ea il primeste acum pe Heracles in lacasul zeilor, casatorindu-l cu fiica ei, Hebe, zeita vesnicei tinereti. Eroul devine nemuritor, drept rasplata pentru vitejia, curajul si nedreptatile indurate pe pamint.

NECTAR s.n. 1. Bautura a zeilor despre care se spunea ca face nemuritor pe cel care o gusta. 2. (Bot.) Suc dulce secretat de unele glande ale florilor. [< lat., gr. nectar, cf. fr. nectar].

NECTAR s. n. 1. (mit. gr.) bautura a zeilor, despre care se credea ca face nemuritor pe cel care o gusta. 2. suc dulce secretat de unele glande ale florilor. 3. (fig.) bautura fermentata; licoare. (< fr., lat. nectar, gr. nektar, germ. Nektar)

ambrozie f. (lat.ambrosia, d. vgr. ambrosia). Mit. O substanta delicioasa (de noua ori mai dulce de cit mierea si care-l facea nemuritor pe cel ce o minca) cu care se hraneau zeii. Fig. Mincare delicioasa. V. nectar.

NEMURIRE s. f. 1. Calitatea de a fi nemuritor (1); faptul de a trai vesnic; stare a celui ce este nemuritor; (in limbajul bisericesc) viata vesnica. ◊ Loc. adv. (Fam.) La nemurire = a) fara sfarsit, vesnic; b) extrem de tare, de intens, de mult. 2. Amintire menita sa reziste timpului, destinata sa traiasca vesnic; glorie vesnica. ◊ Loc. vb. (Rar) A trece la nemurire = a nemuri, a imortaliza. – Din nemuritor (derivat regresiv).

Gorgones, (Euryale, Stheno si Medusa) cele trei fiice monstruoase ale lui Phoreys si Ceto. Dintre ele, primele doua erau nemuritoare. Medusa – considerata prin excelenta „gorgona” – era muritoare. Salasul gorgonelor se afla la capatul lumii, in apropierea Gradinii Hesperidelor. Ele aveau o infatisare inspaimintatoare: in jurul capetelor li se incolaceau zeci de serpi, privirile lor de foc impietreau pe oricine le-ar fi intilnit; aveau brate de bronz si aripi de aur, cu ajutorul carora se inaltau in vazduh. Perseus a reusit sa ucida Medusa in timp ce dormea (v. Perseus). Cind i-a taiat capul, din gitul ei retezat au iesit cei doi fii pe care i-i daruise Poseidon, singurul dintre zei care avusese curajul sa se impreune cu ea: Chrysaor si calul inaripat Pegasus. Mai tirziu, zeita Athena si-a impodobit egida cu chipul Medusei, a carei simpla vedere transforma pe orice muritor in stana de piatra. Singele ei, adunat de Perseus, putea fi folosit cind ca o otrava ucigatoare, cind ca un leac tamaduitor.

Chiron, fiul lui Cronus, era cel mai vestit si mai intelept dintre centauri, priceput in tainele lecuirii, iscusit la vinatoare si mester in arta muzicii. Locuia intr-o pestera, pe muntele Pelion. Intelept si bun din fire, Chiron era prietenul nepretuit al oamenilor. El a fost cel care l-a ajutat si aparat pe Peleus, i-a crescut si i-a educat pe Achilles, pe Iason si pe Asclepius. Se spunea ca insusi Apollo l-ar fi avut drept dascal pe Chiron. Cu ocazia luptei lui Heracles cu centaurii, Chiron a fost lovit din greseala de catre erou (v. si Centauri). Prada unor dureri ingrozitoare pe care, cu toata arta sa in ale lecuirii, nu le-a putut alina, Chiron s-a retras intr-o pestera, unde si-a asteptat sfirsitul. Fiind nemuritor, nu si-a putut gasi insa linistea decit dupa ce Prometheus, care era muritor, a primit sa faca schimb cu el, dezlegindu-l in felul acesta de nemurire.



Copyright (C) 2004-2020 DEX online (http://dexonline.ro)