Rezultate din textul definițiilor
TELEFONIC, -A, telefonici, -ce, adj. Care apartine telefonului sau telefoniei, privitor la telefon sau la telefonie; (despre o convorbire) care se face prin telefon. ◊ Aviz telefonic = aviz prin care cineva este instiintat ca la o anumita ora va fi chemat la telefon (de obicei la o centrala telefonica) pentru o convorbire interurbana. – Din fr. telephonique.
TELEFONIST, -A, telefonisti, -ste, s. m. si f. Persoana care face serviciu la o centrala telefonica neautomata, stabilind legaturile telefonice. – Din fr. telephoniste.
COMBINOR, combinoare, s. n. Organ suplimentar al fiecarui selector dintr-o centrala telefonica automata, folosit pentru a produce schimbari succesive in constitutia circuitelor. – Combina + suf. -or.
SELECTOR ~oare n. 1) Dispozitiv pentru operatii de selectare. ◊ ~ telefonic dispozitiv de comutatie intr-o centrala telefonica automata, care selecteaza linia ceruta de abonat. 2) Masina agricola pentru curatarea semintelor de impuritati si impartirea lor pe calitati. /<fr. selecteur
TELEFONIST ~sta (~sti, ~ste) m. si f. Lucrator la o centrala telefonica. /<fr. telephoniste
COMBINOR s. n. organ suplimentar intr-o centrala telefonica automata, care schimba succesiv circuitele. (dupa fr. combinateur)
CENTRALIST, -A adj. Conform centralismului. // s.m. si f. Operator intr-o centrala telefonica sau telegrafica. [Cf. fr. centraliste].
COMBINOR s.n. Organ suplimentar intr-o centrala telefonica automata, care schimba succesiv circuitele. [Dupa fr. combinateur].
SELECTOR s.n. 1. Dispozitiv al aparatelor de radioreceptie care le face selective. ♦ Selector telefonic = mecanism intr-o centrala telefonica automata, servind la alegerea liniei care corespunde numarului telefonic cerut. 2. Masina agricola folosita la selectionarea si sortarea semintelor pe calitati. [Cf. fr. selecteur].
TELEFONIST, -A s.m. si f. Cel care face serviciu la o centrala telefonica. [Cf. fr. telephoniste].
SELECTOR s. n. 1. dispozitiv al aparatelor de radioreceptie care le face selective. ♦ ~ telefonic = mecanism intr-o centrala telefonica automata la alegerea liniei care corespunde numarului telefonic cerut. 2. masina agricola la selectarea si sortarea semintelor pe calitati. 3. organ al mecanismelor unei masini de tricotat care selecteaza acele in vederea realizarii desenelor in tricot. (< fr. selecteur)
TELEFONIST, -A s. m. f. cel care face serviciu la o centrala telefonica. (< fr. telephoniste)
APEL, apeluri, s. n. 1. Strigare (a numelor membrilor unei colectivitati, spre a verifica prezenta lor). ♦ Chemare adresata maselor (oral sau in scris). ♦ Cerere, rugaminte, indemn. ◊ Expr. A face apel la cineva (sau la ceva) = a se adresa cuiva cu o rugaminte, cu o cerere. 2. ( Inv.) Actiune facuta la o instanta judecatoreasca superioara, spre a obtine anularea unei sentinte date de o instanta inferioara. 3. Producerea unui semnal sonor sau luminos intr-un post telefonic, telegrafic sau intr-o centrala telefonica. – Fr. appel.
CENTRALIST2, -A, centralisti, -ste, s. m. si f. Persoana care lucreaza intr-o centrala (telefonica). – centrala + suf. -ist.
TELEFON, telefoane, s. n. 1. Telecomunicatie in care se realizeaza convorbiri la distanta prin mijlocirea undelor electromagnetice propagate de-a lungul unor fire; ansamblul instalatiilor necesare pentru acest scop. 2. Aparat prevazut cu un transmitator si un receptor si care, legat de o instalatie telefonica centrala, permite convorbiri la distanta. ♦ Chemare telefonica. ♦ Numarul pe care il poarta telefonul (2) unui abonat. – Din fr. telephone.
REPARTITOR, repartitoare, s. n. Dispozitiv cu ajutorul caruia se poate face schimbarea legaturilor dintre liniile exterioare si cele interioare ale unei centrale telefonice. – Din fr. repartiteur.
CENTRALIST2 ~sta (~sti, ~ste) m. si f. Persoana care lucreaza intr-o centrala (telefonica). /<fr. centraliste
REGISTRU s.n. 1. Condica in care se consemneaza diferite date si acte oficiale. 2. Dispozitiv cu ajutorul caruia se regleaza tirajul sau inchiderea unui canal, a unui cilindru. 3. Suprafata dintre doua profiluri orizontale care se intind pe lungimea unei fatade. 4. Intinderea scarii muzicale pe care o poate emite un instrument sau o voce. ♦ (Concr.) Garnitura de tuburi de orga (sau de coarde de clavecin) cu acordaj diferit, dar cu acelasi timbru. 5. Dispozitiv folosit in centralele telefonice automate la dirijarea selectiei legaturilor. ♦ Registru de memorie = dispozitiv care face parte din organele de comanda si calcul ale unui calculator electronic. 6. (Poligr.) Ansamblul semnelor de reper care indica suprapunerea exacta a tiparului pe ambele fete ale hartiei. [< fr. registre, it. registro, germ. Register].
JAC s.n. (Tehn.) Piesa de legatura la care se leaga firele unui circuit electric pe un singur ax, folosita in centralele telefonice. [Pl. -curi. / < fr. jack, cf. engl. jack-knife].
REPARTITOR s.n. Dispozitiv cu ajutorul caruia se poate face schimbarea legaturilor dintre liniile exterioare si cele interioare ale unei centrale telefonice. [< fr. repartiteur].
CENTRALIST, -A I. adj. conform centralismului. II. s. m. f. operator intr-o centrala (telefonica). (< fr. centraliste)
JAC [GEAC] s. n. 1. dispozitiv in centralele telefonice care permite, prin intermediul unei fise, stabilirea legaturii intre doua linii. 2. dispozitiv de interconectare electrica a unor magnetofoane sau casetofoane. (< fr., engl. jack)
REGISTRU s. n. 1. condica in care se consemneaza diferite date si acte oficiale. ♦ ~ de stare civila = condica in care sunt inregistrate nasterile, casatoriile, decesele etc. 2. dispozitiv cu ajutorul caruia se regleaza tirajul sau inchiderea unui canal, a unei conducte. 3. (arhit.) suprafata orizontala de decoratie intre doua chenare sau delimitata compozitional. 4. intindere a scarii muzicale pe care o poate emite un instrument sau o voce. ◊ garnitura de tuburi (la orga), de butoane (la acordeon) sau de coarde (la clavecin) cu acordaj diferit, dar cu acelasi timbru. ◊ (fig.) trasaturile particulare, tonalitatea proprie unei opere literare, a unui discurs etc. ◊ ansamblu de idei, de teme etc. 5. dispozitiv folosit in centralele telefonice automate la dirijarea selectiei legaturilor. 6. (si s. m.) circuit, dispozitiv din organele de comanda si de calcul ale unui calculator electronic destinat memorarii. 7. (poligr.) ansamblul semnelor de reper care indica suprapunerea exacta a tiparului pe ambele fete ale hartiei. 8. (mar.) institutie de stat, societate care stabileste normele de constructie a navelor, ce trebuie respectate de proprietar sau armator. (< fr. registre, it. registro, germ. Register)
REPARTITOR s. n. dispozitiv cu ajutorul caruia se poate face schimbarea legaturilor dintre liniile exterioare si cele interioare ale unei centrale telefonice. (< fr. repartiteur)
centrala ~e f. 1) Ansamblu de instalatii tehnice care produc si furnizeaza un anumit tip de energie. ~ hidroelectrica. ~ termoelectrica. 2) Statie de baza prin care se efectueaza toate legaturile dintr-o retea de telecomunicatii. ~ telefonica. [G.-D. centralei] /<fr. centrale
INTERIOR, -OARA adj. Care este situat inauntru, de dinauntru; intern. ◊ (Fig.) For interior = constiinta. // s.n. 1. Partea dinauntru a unui lucru, a unei locuinte, a unei camere etc.; ceea ce este cuprins inauntrul unei camere, al unei locuinte etc.; spatiul dinauntrul unui obiect, al unei incaperi etc. ♦ Reprezentare figurativa a interiorului incaperilor, mai ales in pictura. 2. Post telefonic care functioneaza printr-o centrala care leaga exteriorul cu diferitele camere, birouri etc. ale unei cladiri, ale unei institutii etc. 3. (Fig.) Latura launtrica, natura morala a omului. [Pron. -ri-or. / < lat. interior, cf. it. interiore, fr. interieur].
INTERIOR, -OARA I. adj. situat inauntrul unui spatiu limitat, al unui lucru etc.; intern. ♦ (fig.) for ~ = constiinta. II. s. n. 1. partea dinauntru a unui lucru, spatiu, apartament etc.; ceea ce este cuprins intr-un asemenea spatiu. ◊ reprezentare figurativa a interiorului incaperilor (in pictura). 2. post telefonic care functioneaza printr-o centrala ce leaga exteriorul cu diferitele camere, birouri ale unei institutii etc. 3. (fig.) latura launtrica, natura morala a omului. (< lat. interior, fr. interieur)
SELECTIE s. f. 1. alegere de persoane sau lucruri dupa un anumit criteriu si cu un anumit scop; selectionare. ◊ (lingv.) operatie prin care sunt alese unitati din axa paradigmatica. 2. (biol.) proces natural ori provocat care favorizeaza supravietuirea sau inmultirea preferentiala a anumitor indivizi. ♦ ~ naturala = supravietuirea si continua evolutie a speciilor animale si vegetale cu o mai mare putere de adaptare la mediu si disparitia celor mai putin dotate; ~ artificiala = metoda de ameliorare a speciilor animale si vegetale in selectionarea in vederea reproductiei a indivizilor care intrunesc cele mai multe calitati biologice. 3. (mat.) orice multime finita de elemente observate. ◊ (stat.) parte selectata dintr-o colectivitate spre a servi la o cercetare selectiva. 4. operatie de alegere efectuata de un selector telefonic pentru a asigura legatura intre doi abonati ai unei centrale automate. (< fr. selection, lat. selectio)
DISC1 ~uri n. 1) Obiect rotund si plat. ◊ ~de plug piesa care inlocuieste brazdarul la plug. ~ul lui Newton placa circulara impartita in sapte sectoare ce reproduc culorile spectrului solar si care, prin rotatie rapida, pare alba, demonstrand sinteza luminii albe. ~ de apel dispozitiv al aparatului telefonic automat, avand rolul de a forma numarul de apel spre centrala automata. 2) Placa circulara si plata, de o anumita greutate, folosita de atleti pentru aruncari la distanta. 3) Proba sportiva care se practica cu acest obiect. 4) Piesa de masa plastica sau de ebonita pe care sunt imprimate v******i ale vocii sau ale instrumentelor muzicale, pentru a fi reproduse; placa. 5) Semnal mobil, de forma circulara, care indica reducerea vitezei pe caile ferate. 6): ~ intervertebral cartilaj fibros situat intre doua vertebre. /<fr. disque, lat. discus
CONCENTRATOR (‹ fr.) s. n. 1. (ELT.) Echipament electronic care multiplexeaza un set de linii de comunicatie de mica viteza, pe o singura linie de mare viteza. ♦ Dispozitiv de comutatie care serveste un numar mare de posturi telefonice. 2. (INFORM.) Dispozitiv ce regrupeaza datele de la mai multe terminale (2) intr-o unitate centrala.
INTERIOR1 ~oare n. 1) Parte de dinauntru a unui obiect sau a unui spatiu inchis. 2) Mobilier al unei incaperi. 3) fig. Natura morala a unei persoane; univers spiritual. 4) Post telefonic instalat in camerele unei cladiri, unei institutii etc. care face legatura cu liniile exterioare printr-o centrala. [Sil. -ri-or] /<lat. interior, ~oris, fr. interieur
telefonic ~ca (~ci, ~ce) 1) Care tine de telefonie; propriu telefoniei. 2) Care se transmite prin telefon. Mesaj ~. ◊ Aviz ~ instiintare prin care cineva este anuntat ca, la o anumita ora, va fi chemat la telefon (la o centrala) pentru o convorbire interurbana. /<fr. telephonique