Rezultate din textul definițiilor
CICLARE, ciclari, s. f. (Rar) Integrare intr-un ciclu de invatamant. – Din ciclu.

INFERIOR, -OARA, inferiori, -oare, adj. 1. Care este asezat dedesubt sau mai jos. ♦ (Despre ape curgatoare sau despre regiuni de pe cursul lor) Situat mai aproape de varsare decat de izvor. 2. Care este din punct de vedere numeric mai mic decat altul. 3. Care are un rang, o functie sau un grad mai mic decat altul. ♦ (Substantivat) Subaltern, subordonat (intr-o functie). 4. Care este de calitate mai proasta, valoreaza mai putin sau are importanta mai mica decat altul. ◊ (In vechea organizare a scolii) Curs inferior = ciclu de invatamant cuprinzand primele patru clase ale liceului. [Pr.: -ri-or] – Din fr. inferieur, lat. inferior.

PROMOTIE, promotii, s. f. Serie de absolventi ai unei scoli, ai unei facultati etc.; totalitatea persoanelor care absolvesc in acelasi an un ciclu de invatamant. – Din fr. promotion, lat. promotio, -onis.

absolvi (a~) (a termina un ciclu de invatamant, a scuti de pedeapsa) vb., ind. prez. 3 absolva, imperf. 3 sg. absolvea; conj. prez. 3 sa absolve

PROMOTIE s. f. 1. serie de absolventi ai unei scoli; totalitatea celor care absolvesc deodata un ciclu de invatamant. ◊ totalitatea militarilor care au primit grad de ofiter in acelasi timp. 2. denumire speciala pentru casatorii dintr-o anumita perioada de timp. (< fr. promotion, lat. promotio)

ABSOLVENTA s. f. Terminare a unui ciclu de invatamant (dupa care urmeaza examenele pentru primirea diplomei); absolvire. – Din absolvent.

ABSOLVI, (1) absolvesc, (2) absolv, vb. IV. Tranz. 1. A termina un an scolar sau un ciclu de invatamant. 2. A scuti pe un acuzat de pedeapsa. – Germ. absolvieren (lat. lit. absolvere).

PROMOTIE1, promotii, s. f. Serie de absolventi ai unei scoli, ai unei facultati etc.; totalitatea persoanelor care absolva in acelasi an un ciclu de invatamant. – Din fr. promotion, lat. promotio, -onis.

LICEU ~e n. ciclu de invatamant superior gimnaziului. /<fr. lycee, lat. lyceum

TRIVIUM s.n. 1. (Liv.) Punct in care se intalnesc sau se intretaie trei drumuri. 2. (In evul mediu) ciclu al invatamantului elementar, cuprinzand gramatica, retorica si dialectica. [Pron. -vi-um. / < fr. trivium, cf. lat. trivium – raspantie unde se intalnesc trei drumuri].

TRIVIUM s. n. primul ciclu al invatamantului elementar medieval (gramatica, retorica si dialectica), urmat de quadrivium. (< lat., fr. trivium)

ABSOLVENT, -A, absolventi, -te, s. m. si f. Persoana care a terminat un ciclu anumit de invatamant. – Germ. Absolvent (lat. lit. absolvens, -ntis).

absolvi vb. tr. 1. a termina un ciclu, o forma de invatamant. 2. (jur.) a elibera nepedepsit un acuzat cand faptul imputabil nu este prevazut de lege; a scuti de pedeapsa. (< germ. absolvieren, lat. absolvere)

LICEU s. n. ciclu in sistemul de invatamant, superior scolii generale. (< fr. lycee, lat. lyceum)

ABSOLVENT, -A, absolventi, -te, s. m. si f. Persoana care a terminat un ciclu sau o forma de invatamant. – Din germ. Absolvent, lat. absolvens, -ntis.

ABSOLVI (1) absolvesc, (2) absolv, vb. IV. Tranz. 1. A termina un an scolar, un ciclu sau o forma de invatamant. 2. A scuti pe cineva de pedeapsa; a ierta. – Din germ. absolvieren, lat. absolvere.

CURS s.n. I. 1. Expunere, predare a unei materii, facuta la o catedra de invatamant superior sau forma unui ciclu de lectii sau prelegeri; (p. ext.) ora sau totalitatea orelor de program afectate acestei expuneri. 2. Volum care reuneste un ciclu de lectii sau de prelegeri. II. Pret al unitatii banesti dintr-o tara, exprimat in unitatile banesti din celelalte tari; pret variabil, stabilit la bursa, pentru valuta, hartii de valoare etc. [Cf. lat. cursus, fr. cours].

ABSOLVENTA, absolvente, s. f. Terminare a unui ciclu sau a unei forme de invatamant; absolvire. – Din absolvent.

CURS1 s. n. 1. ciclu de lectii sau prelegeri tinute la o catedra de invatamant superior. 2. volum care reuneste un asemenea ciclu. (< fr. cours)

PROPEDEUTIC, -A I. adj. referitor la propedeutica. II. s. f. 1. disciplina care constituie o introducere in studiul unei alte discipline. 2. (in unele tari) ciclu preparator (de un an) la treapta de invatamant superior. 3. ramura a medicinei la invatamantul pregatitor clinic. (< fr. propedeutique, /II/ germ. Propadeutik)

CURS2 ~uri n. 1) Expunere a unei materii de studiu sub forma unui ciclu de lectii sau de prelegeri. 2) Totalitatea orelor de program destinate acestei expuneri. 3) Carte cuprinzand un ciclu de lectii sau prelegeri. 4) la pl. Forma de invatamant (ridicare a calificarii, reprofilare etc.) de scurta durata. ~uri serale. /<fr. cours

UNIVERSITATE s.f. Institutie de invatamant superior care cuprinde mai multe facultati. ♦ (Iesit din uz) Universitate de partid = scoala superioara in sistemul invatamantului de partid. ♦ Universitate populara = institutie pentru educatia adultilor, avand ca principala forma de activitate cicluri de prelegeri in diverse domenii. ♦ Cladirea unde este instalata o asemenea institutie. [Cf. fr. universite, lat. universitas].

GIMNAZIU s. n. 1. (in Grecia antica) institutie de invatamant public pentru exercitii atletice. 2. (la noi, in trecut) scoala secundara cu patru clase, cursul inferior al liceului; (astazi) ciclul al doilea al scolii generale (clasele V-VIII). (< lat. gymnasium, germ. Gymnasium, fr. gymnase)

UNIVERSITATE s. f. institutie de invatamant superior organizata pe facultati si sectii, care pregateste specialisti de inalta calificare. ♦ ~ populara = institutie pentru educatia adultilor, avand ca principala forma de activitate cicluri de prelegeri in diverse domenii. ◊ cladirea unei asemenea institutii. (< fr. universite, lat. universitas)

UNIVERSITATE, universitati, s. f. Institutie de invatamant superior cu mai multe facultati si sectii. ◊ (Iesit din uz) Universitate de partid = scoala superioara in care se preda ca disciplina de baza marxism-leninismul. Universitate populara = institutie pentru educatia adultilor, avand ca forma principala de activitate ciclul de prelegeri din domenii variate. ♦ Localul acestor institutii. – Din fr. universite, lat. universitas, -atis.

ciclu ~ri n. 1) Ansamblu de fenomene care se produc in evolutia unui proces si care constituie un cerc inchis. ~ de ardere. ~ anual de rotatie a Pamantului. ◊ ~ geografic schimb succesiv al etapelor de dezvoltare a reliefului scoartei Pamantului. ~ vital totalitate a fazelor de dezvoltare, prin care trece un organism pentru a deveni matur si capabil de a se reproduce. 2) Succesiune de manifestari avand o tema comuna. ~ de conferinte. ~ de concerte. 3) Lant inchis de atomi in molecula unor compusi chimici. 4) Grupare a claselor in invatamant. ~ primar. 5) Hemoragie fiziologica la femei, care se produce lunar; m*********e. /<fr. cycle, lat. cyclus



Copyright (C) 2004-2020 DEX online (http://dexonline.ro)