Rezultate din textul definițiilor
obreaza s.f. (reg.) cingatoare lata de piele, cu nasturi.
CENTURA, centuri, s. f. 1. Curea lata de piele, mai rar de panza, cu care se incing militarii peste mijloc si de care agata sabia, baioneta etc.; centiron. ◊ Expr. Pana la centura = de la umeri pana la talie. ♦ Centura de gimnastica = cingatoare lata, folosita pentru a sustine corpul la unele exercitii de gimnastica. Centura ortopedica = dispozitiv folosit in unele afectiuni ale sistemului osos, pentru mentinerea corpului in pozitie corecta. Centura de salvare = dispozitiv fixat in jurul taliei, care serveste la mentinerea unui naufragiat deasupra apei; colac de salvare. Centura de siguranta = dispozitiv de protectie a muncitorilor care lucreaza pe stalpi la inaltime, constituita dintr-o cingatoare lata si o franghie de sustinere. 2. (In expr.) Cale ferata de centura = cale ferata care inconjura un oras. Centura de forturi = zona fortificata in jurul unei asezari care prezinta interes strategic. 3. (In expr.) Centura pelviana = oasele bazinului. – Fr. ceinture.
BRAU, (I) braie, (II) brauri s. n. I. 1. cingatoare lata de lana, de piele, de matase etc. pe care o poarta taranii. ♦ Fasie de tesatura (de lana), de blana etc. pe care o poarta in jurul mijlocului (sub imbracaminte) unii oameni suferinzi. ♦ cingatoare lata pe care o poarta preotii ca semn al unui grad ierarhic sau in timpul slujbei. 2. Parte a corpului omenesc pe care o incinge braul (II); mijloc. 3. Ornament care inconjura usile, ferestrele, fatadele etc. unei case. 4. Sir, lant (muntos, deluros etc.). II. (Cor.) Braulet (2). [Var.: (pop.) brana s. f.] – Cf. alb. bres, brezi.
CHIMIR ~uri n. (in portul popular barbatesc) cingatoare lata din piele (ornamentata) prevazuta cu buzunare; serpar. ◊ A avea la ~ a avea bani. /<turc. kemer
SERPAR1 ~e n. rar cingatoare lata din piele (ornamentata) prevazuta cu buzunare, purtata de tarani; chimir. /sarpe + suf. ~ar
BRAU, braie, s. n. I. 1. (Adesea fig.) cingatoare lata, de lana, de piele, de matase etc., pe care o poarta taranii. ◊ (Placinte) poale-n brau = placinte facute din bucati patrate de aluat, la care colturile se intorc peste umplutura de branza. ◊ Expr. A sta cu mainile in brau = a nu face nimic. ♦ cingatoare lata pe care o poarta preotii ca semn al unui grad ierarhic; cingatoare la fel cu odajdiile purtata in timpul slujbei de preoti si arhierei. 2. Partea corpului pe care o incinge braul (1); mijloc. 3. Ornament colorat sau in relief care inconjura usile si ferestrele sau incinge un zid; p. ext. dunga. ♦ Fasie de teren acoperita cu iarba care strabate un perete de stanca. 4. Sir, lant. Braul muntilor. II. (Cor.) Braulet (2). – Comp. alb. bres, brezi.
briu n., pl. briie, briuri, si brine ca friu. (vsl. brunia, chiurasa. V. birnet). cingatoare de pinza lata si invirtita de mai multe ori in prejuru corpului: i-a crescut barba pina la briu, apa le venea pina la briu. Un fel de dans si o melodie taraneasca. Dunga in prejuru unei case ori unei coloane. Orice dunga in general: briie de lumina. Munt. Podina la stog, baza claii de jos pina unde incepe conu. V. chimir.
CORDON ~oane n. 1) Fasie din piele sau din alt material care serveste la incins sau la ajustat imbracamintea; cingatoare; centura; curea; brau. 2) Panglica lata de matase purtata diagonal pe piept, pe care sunt prinse decoratiile. 3): ~ ombilical organ care face legatura intre placenta fetala si corpul mamei. 4) Succesiune de elemente omogene; serie; rand; sir. 5) inv. Linie de demarcatie care desparte diferite tari; granita; frontiera; hotar. /<fr. cordon
betelie f. (din bertelie [Lex. Bud.] infl. d. bata-bete si ruda cu it. bertelle si fr. bretelles, bretele, d. vgerm. brittil, friu. Dac., 2, 651). cingatoarea izmenelor, pantalonilor sau fustei (o bata lata cusuta de aceasta imbracaminte). – In Olt. betelca, pl. i (Cdr.).
CORDON, cordoane, s. n. I. 1. cingatoare (de material plastic, de panglica, de panza, de piele etc.); centura, curea. ♦ Panglica lata de matase purtata diagonal pe piept, de care sunt prinse anumite decoratii inalte; gradul cel mai inalt al unei decoratii. 2. (Geogr.; in sintagma) Cordon litoral = fasie de uscat care desparte o laguna sau un liman de mare; sageata litorala, perisip. 3. Ansamblu de fire electrice foarte flexibile, folosite in telefonie. 4. (Anat.; in sintagma) Cordon ombilical =ombilic. 5. Margine a unei monede cu grosimea mai mare decat partea centrala. II. 1. Sir de posturi militare insarcinate cu un serviciu de paza; linie compacta, formata de obicei din soldati care au ca sarcina sa asigure ordinea in cazul unei afluente de oameni. ◊ Cordon sanitar = ansamblul masurilor de izolare la care este supusa o localitate sau o tara unde bantuie o boala molipsitoare; (concr.) patrula sau grup de patrule care asigura aceasta izolare. 2. (Inv.) Frontiera, granita. – Din fr. cordon.
BRAU1 ~ie n. 1) Fasie din piele sau din alt material care serveste la incins sau la ajustat imbracamintea; cingatoare; curea; centura; cordon. ◊ A fi cu cutitul la ~ a fi foarte bataus. 2) Fasie lata, confectionata, de obicei, din lana colorata, facand parte din costumul national. 3) Fasie lata purtata de preoti, servind drept indice al gradului in ierarhia bisericeasca. 4) Parte a corpului omenesc dintre solduri si coaste; mijloc; talie; cingatoare. ◊ A sta cu mainile in ~ a sta degeaba; a nu face nimic. 5) arhit. Element decorativ inelar, in relief, care inconjoara o coloana; bratara. [Monosilabic] /Cuv. autoht.
CENTURA s.f. 1. Curea lata de piele, de panza etc., folosita mai ales de militari; centiron. ◊ Centura de salvare = dispozitiv format din corpuri plutitoare care se fixeaza in jurul taliei, servind la mentinerea unei persoane la suprafata apei fara sa inoate; colac de salvare. 2. cingatoare. ◊ Centura pelviana = oasele bazinului. ♦ (Sport) a) Linie imaginara la nivelul ombilicului sub care nu sunt permise loviturile la box; b) procedeu tehnic de prindere a mijlocului adversarului cu mainile la lupte. 3. (Mil.) Centura de fortificatii = zona fortificata aflata la o distanta potrivita pentru a le feri de focul armelor grele ale unui eventual dusman; cale ferata de centura = cale ferata care inconjura un oras. 4. Fasie continua de table de otel care formeaza bordajul unei nave. 5. Grinda orizontala din beton armat, rezemata pe toata lungimea ei pe zidurile exterioare ale unei cladiri, avand rolul de a le lega intre ele. 6. Cadru de forma circulara. 7. Centuri de radiatie = zone de grosime variabila, care inconjura Pamantul, caracterizate printr-un nivel ridicat de radiatie corpusculara ionizata. [< fr. ceinture].
GAICA, gaici, s. f. 1. Banda (lata) de stofa cusuta la o haina, in spate si in dreptul taliei, pentru a strange creturile, in scop decorativ etc. 2. Fiecare dintre bentitele de stofa sau de snur fixate in talie la unele haine, prin care se petrece cordonul, cureaua, cingatoarea. ♦ Cheotoare la o haina, facuta din snur sau din gaitan. ♦ Siret cusut la o haina pentru a o putea agata in cui; atarnatoare, agatatoare. – Cf. rus. gaika „placa de metal cu gauri pentru a lega doua obiecte; piulita”.