Rezultate din textul definițiilor
pevet (-ti), s. m. – Dascal, cintaret. Sl. pevici (Tiktin). Sec. XVII, slavism cultural, ca si der. peveti, vb. (a cinta la biserica); pevetie, s. f. (cintare bisericeasca), toate inv.
bisericeste adv. Ca la biserica: a cinta bisericeste.
cintaret, -eata s., pl. f. ete. Care stie sa cinte din gura. Care are profesiunea de a cinta din gura. Dascal [!], acela care cinta la strana in biserica. Fig. Poet, rapsod, bard. – Fem. si cantatrice.
2) cor n., pl. uri (vgr. horos, lat. chorus. V. hora). In tragediile vechi, reuniune de persoane care cintau si dansau: coru muzelor. Cintecu lor. Azi, reuniune de cintareti din gura. Cintec executat pe mai multe voci. Locu unde sta coru in biserica. – Mai vechi hor (dupa ngr.).
canon n., pl. oane, si (pop.) canun, pl. uri (ngr. kanonas, d. vgr. kanon, baston, linie, regula, model, principiu, d. kanna, trestie; ar. turc. kanun; bg. kanon; rus. kanun, ajun, veghere. V. canula). 1. Decretu unui conciliu: canoanele conciliului din Trident au reformat adinc catolicizmu. 2. Decret, lege, regula religioasa: canoanele Bisericii. (V. cod, indreptar). Fam. A nu avea nici un canun, a nu avea nici o regula, nici un inteles, nici un haz, nici un chichirez: fugi de aici, ca n´ai nici un canun! 3. Fig. Regula, norma, obicei: cinta dupa canonu lui. 4. Lista oficiala a cartilor Scripturii. 5. Pedeapsa religioasa data unui pacatos pentru ispasirea pacatelor. 6. Fig. Suferinta, tortura, pedeapsa, cazna, chin: ce canon pe capu meu! 7. Tropar. 8. (turc, kanun). Un fel de citera cu 72 de coarde, cite 3 pe un ton, numita si psalteriu.