Rezultate din textul definițiilor
CĂCẮU, căcắi, s. m. Dumbrăveancă, cioară pucioasă (Coracias garrula). (din căca)
CIOÁRĂ, ciori, s. f. 1. Nume dat mai multor specii de păsări din familia corbului, cu penajul negru sau cenușiu, cu cioc conic și puternic (Corvus). ◊ cioară pucioasă = dumbrăveancă (Coracias garrulus). ◊ Expr. Cât (sau ca) cioara în par= foarte puțin, sporadic. (Fam.) Cum (sau ce) ciorile? = (exprimă nemulțumire) cum (sau ce) naiba? cum (sau ce) d****l? 2. Epitet dat unui om brunet, oacheș. – Cf. alb. sorrë.
CIOARĂ-PUCIOÁSĂ s. v. ceucă, dumbrăveancă, stancă, stăncuță.
DUMBRĂVEÁNCĂ s. (ORNIT.; Coracias garrulus) (reg.) căcău, cioară-pucioasă, corb-albastru.
STĂNCÚȚĂ s. (ORNIT.; Coloeus monedula) ceucă, stancă, (reg.) cioacă, ciochiță, ciorică, ciovică, crancău, lisarcă, stăncușoară, cioară-gulerată, cioară-pucioasă, papagal-țigănesc, porumbel-țigănesc.