Rezultate din textul definițiilor
BATLANAS, batlanasi, s. m. Pasare din ordinul picioroangelor, cu ciocul lung si cu penele roscate si negre (Ardea minuta). – Din batlan + suf. -as.
BECATA, becate, s. f. Numele dat mai multor pasari calatoare cu ciocul lung, cu carnea gustoasa, care traiesc in regiuni mlastinoase; becatina. (Capella). – Din ngr.becatsa. Cf. fr. becasse.
BOU, boi, s. m. 1. Taur castrat, cu talia mai mare decat a vacii, folosit ca animal de tractiune si mai ales pentru carne (Bos taurus). ◊ Bou sur = bour. ◊ Expr. A nu-i fi (cuiva) toti boii acasa = a fi rau dispus. S-a dus bou si s-a intors vaca, se spune despre cineva care n-a reusit sa invete nimic, care nu s-a lamurit. A scoate (pe cineva) din boii lui = a enerva (pe cineva). ♦ Epitet injurios la adresa unui barbat. 2. Compuse: bou-de-mare = peste marin mic, de culoare cafenie sau cenusie-inchis, cu capul gros si lataret si cu ochii asezati in partea superioara a capului (Uranoscopus scaber); bou-de-balta = a) nume dat la doua specii de broasca, una avand pe pantece pete rosii (Bombinator igneus), iar cealalta pete galbene (Bombinator pachypus); buhai-de-balta; b) pasare de balta cu ciocul lung si ascutit, galbena-verzuie pe spate, cu capul negru si cu gatul alb; buhai-de-balta (Botaurus stellaris); c) (si in forma bou-de-apa) gandac mare de apa de culoare neagra, cu picioarele acoperite de peri desi si lungi si adaptate la inot (Hydrophilus piceus); bou-de-noapte = bufnita; boul-lui-Dumnezeu sau boul-Domnului = a) radasca; b) (si in forma boul-popii) buburuza. – Lat. bovus (= bos, bovis).
LOPATAR, lopatari, s. m. I. 1. Vaslas, barcagiu. 2. Lucrator cu lopata. II. Pasare migratoare din grupul picioroangelor (3), de culoare alba, cu ciocul lung si lat ca o lopata si cu un mot de pene pe cap; cosar (Platalea leucorodia). – Lopata + suf. -ar.
TIGANUS, tiganusi, s. m. 1. Diminutiv al lui tigan (I 1); tiganas, tiganel. 2. Pasare de balta cu picioarele inalte, cu ciocul lung si incovoiat in jos, cu spatele si aripile negre cu reflexe verzui si ruginii (Plegadis falcinellus). 3. Peste rapitor cu corpul scurt si indesat, de culoare inchisa, stropit cu puncte negre (Umbra krameri). – Tigan + suf. -us.
SITAR1, sitari, s. m. Pasare calatoare de marimea unui porumbel, cu ciocul lung, drept si subtire si cu pete cafenii, cautata de vanatori pentru carnea ei gustoasa (Scolopax rusticola). – Et. nec.
VULTUR, vulturi, s. m. 1. Numele mai multor pasari rapitoare de zi, cu ciocul lung, ascutit si coroiat, cu aripi lungi si cu picioare puternice, cu gheare tari, care se hranesc cu animale vii si cu starvuri; vultan. ◊ Ochi (sau privire) de vultur = privire foarte agera, patrunzatoare. ◊ Compuse: vultur-barbos sau vultur-cu-barba, vultur-negru = vultur impunator, cu spatele brun-cenusiu, aripile negre, pantecele si pieptul galben-ruginiu; zagan (Gypaetus barbatus); vultur-plesuv = vultur cu gatul gros, cu penele de culoare brun-inchis, cea mai mare pasare rapitoare din Europa (Aegypius monachus); vultur-pescar = specie de vultur, de culoare brun-inchis pe partea dorsala si alba pe partea ventrala, care se hraneste cu peste (Pandion heliaetus). ♦ Fig. Barbat viteaz, curajos, maret, falnic. 2. Stindard al legiunilor romane, infatisand de obicei un vultur (1); figura simbolica reprezentand un vultur, pe stemele, monedele, pecetile sau steagurile unor tari. 3. (Art.) Constelatie boreala, situata la sud de constelatia Lebedei si vizibila vara. [Acc. si: vultur] – Lat. vultur, -uris.
PERUS, perusi, s. m. Specie de papagal cu ciocul lung si cu coada ascutita, care imita sunetele articulate; p. gener. papagal. – Din fr. perruche.
PESCARAS, pescarasi, s. m. I. (Rar) Diminutiv al lui pescar (I). II. Pasare de apa cu corpul scurt, cu ciocul lung, conic, cu penajul colorat in tonuri de albastru-verzui; pescarel (a) (Alcedo atthis). – Pescar + suf. -as.
PINGUIN, pinguini, s. m. Nume dat unor genuri diferite de pasari palmipede marine, cu ciocul lung, cu aripile scurte, negre, improprii pentru zbor, servind ca inotatoare, cu picioarele scurte, situate la extremitatea posterioara a trunchiului, cu pieptul alb, cu mersul leganat, care traiesc in grupuri in regiunile polare sudice. – Din fr. pingouin.
PRIGOARE, prigori, s. f. Pasare migratoare zvelta, de marimea unei turturele, viu colorata (cu rosu, galben, negru, albastru-verzui), cu ciocul lung si subtire, care traieste pe malurile lutoase ale apelor si se hraneste mai ales cu albine si viespi; albinarel (Merops apiaster). [Var.: prigorie s. f.] – Din prigori (derivat regresiv).
PUPAZA, pupeze, s. f. 1. Pasare insectivora migratoare, cu penaj pestrit, cu ciocul lung si curbat si cu o creasta de pene mari, portocalii, in varful capului (Upupa epops). ◊ Expr. A-i merge (cuiva) gura ca pupaza = a vorbi mult, a fi flecar. A-i canta (cuiva) pupaza = a-i merge rau, a nu avea noroc. 2. Fig. (Fam.) Persoana flecara. ♦ Femeie imbracata sau fardata strident; p. ext. femeie de moravuri usoare. 3. (Reg.) Colac (in forma de pasare sau de cuib de pasare). ◊ Expr. Colac peste pupaza sau pupaza peste colac, se spune cand peste un necaz deja existent vine altul (si mai mare). – Cf. alb. pupeze.
CIOC2, ciocuri, s. n. 1. Partea anterioara, terminala, lunguiata si cornoasa a capului pasarilor, care inlocuieste sistemul dentar; plisc, clont. ♦ Cantitatea de lichid sau de hrana care incape o data in cioc (1). ♦ Fig. Gura a omului. 2. Parte sau prelungire ascutita a unor obiecte; capat, varf (ascutit). 3. Barbison, tacalie. ◊ Expr. (Arg.) A pune ciocuri = a minti sau a deforma realitatea. 4. Compuse: ciocul-berzei = planta erbacee cu frunzele paroase, adanc crestate si cu flori violete-purpurii (Geranium pratense); ciocul-cucoarei = mica planta erbacee cu tulpina paroasa intinsa pe pamant, cu frunze compuse, flori rosii, roz sau albe si fructe lungi, asemanatoare cu un cioc (Erodium cicutarium); cioc-intors = pasare calatoare cu penajul alb patat cu negru, cu ciocul lung, subtire si usor arcuit in sus, cu picioarele inalte (Recurvirostra avosetta). – Cf. alb. cok, rom. cioc1.
FLUIERAR, fluierari, s. m. 1. Persoana care canta din fluier (1); fluieras (2). 2. (Reg.) Mester care face fluiere (1). 3. Nume dat mai multor pasari care emit sunete ca ale fluierului (1), dintre care cea mai cunoscuta are capul si spatele negru cu pete galbene-aurii, ciocul lung si subtire si picioarele lungi (Charadrius pluvialis). [Pr.: flu-ie-] – Fluier + suf. -ar.
SCORTAREL, scortarei, s. m. Pasare insectivora mica cu spinarea cenusie patata cu alb, cu pantecele alb si cu ciocul lung si ascutit, care isi face cuibul in scorburi; scortar (2), scortaras (Certhia familiaris). – Scortar + suf. -el.
CRISTEI, cristei, s. m. Pasare calatoare mai mare decat mierla, cu penajul brun-masliniu-roscat, care traieste pe camp si in stufarisul din apropierea baltilor si care se recunoaste mai ales prin sunetele ei scartaitoare (Crex crex). ◊ Compus: cristei-de-balta = pasare calatoare acvatica, cu aripi scurte, cu ciocul lung si ascutit, cu penajul brun-masliniu (Rallus aquaticus). [Var.: crastel, carstel s. m.] – Din sl. krastelĩ.
CULIC, culici, s. m. (La pl.) Gen de pasari de mlastina cu ciocul lung si indoit in jos, cu penajul brun inchis sau brun-ruginiu (Numenius); (si la sg.) pasare din acest gen. – Et. nec.
CULIC ~ci m. 1) la pl. Gen de pasari de mlastina cu ciocul lung si arcuit in jos, cu penajul brun-inchis sau brun-ruginiu. 2) Pasare din acest gen. /<rus. kuliku
IBIS ibisi m. Pasare din regiunile Africii si Americii, asemanatoare cu o barza, avand penajul alb-rosu si ciocul lung, curbat in jos, considerata sfanta de catre egiptenii antici. /<lat., fr. ibis
KIWI1 f. invar. Pasare nocturna de talie medie, cu aripile atrofiate, cu ciocul lung si ascutit, cu pene f******e, care se hraneste cu larve si insecte si este raspindita numai in Noua Zeelanda. /< fr. kiwi, germ. Kiwi
PERUS ~i m. Specie de papagal avand ciocul lung si coada ascutita, care imita sunetele articulate. /<fr. perruche
KIWI s.m. Pasare din Noua Zeelanda, de marimea unei gaini, cu ciocul lung si ascutit, care nu poate zbura, avand aripile atrofiate. [Scris si kivi. / < fr. kiwi].
CORMORAN s.m. Pasare palmipeda de culoare neagra-verzuie, cu ciocul lung si incovoiat la varf, care se hraneste cu pesti; corb-de-mare. [< fr. cormoran, cf. v.fr. corp marenc – corb-de-mare].
culichiu, culichii, s.m. (reg.) pasare de balta cu ciocul lung; snep.
fusar, fusari, s.m. (reg.) 1. om care face sau vinde fuse. 2. tipar, sular, fus. 3. pasare de apa cu ciocul lung si rotund ca un fus si cu picioarele inalte.
porcaras1, porcarasi, s.m. (reg.) 1. pasare de balta cu ciocul lung; fluierar, snep, ploier. 2. baiat tanar care ingrijeste porcii; purcarel.
PELICAN s.m. Pasare acvatica din ordinul palmipedelor, cu ciocul lung si cu un sac elastic sub maxilarul inferior; (pop.) babita. [< fr. pelican, lat. pelicanus].
CORMORAN s. m. pasare acvatica palmipeda neagra-verzuie, cu ciocul lung si incovoiat la varf, care se hraneste cu pesti; corb-de-mare. (< fr. cormoran)
PELICAN s. m. pasare palmipeda cu ciocul lung si cu un sac elastic sub maxilarul inferior. (< fr. pelican, lat. pelicanus, gr. pelekan)
PERUS s. m. papagal cu ciocul lung si coada ascutita, cu penajul colorat. (< fr. perruche)
BATLANAS, batlanasi, s. m. Pasare din ordinul picioroangelor, mai mica decat batlanul, cu gatul si cu ciocul lung si cu penele roscate si negre (Ardea minuta). – Batlan + suf. -as.
BECATINA (dupa fr. becassine) s. f. Pasare migratoare din ordinul caradriiformelor, de pasaj in Romania, cu ciocul lung, drept, subtire si flexibil, cu penaj maroniu dungat cu galben si negru, cu carnea gustoasa, care traieste in regiunile mlastinoase (Gallinago); becata.
kiwi s.f. invar. 1. pasare acarinata din Noua Zeelanda, cu ciocul lung si ascutit, usor curbat, avand aripile atrofiate; apterix. 2. fruct exotic, asemanator cu para, cu scoarta paroasa si pulpa verde si dulce ♦ bautura racoritoare din acest fruct (‹ fr., engl. kiwi).
BECATA, becate, s. f. Numele a trei pasari calatoare cu ciocul lung, cu carnea gustoasa, care traiesc in regiuni mlastinoase. (Capella gallinago, media, Limnocryptes minimus). – Dupa fr. becasse.
CIOCINTORS (‹ cioc) s. m. Pasare calatoare, de c. 43 cm, buna zburatoare si inotatoare, din ordinul caradriiformelor, zvelta, cu penaj alb cu negru, cu ciocul lung, subtire, curbat in sus si picioare inalte, subtiri (Recurvirostra avosetta). Monument al naturii.
CULIC s. m. Gen de pasari de mlastina cu ciocul lung si indoit in jos si cu penajul brun-inchis sau brun-argintiu, care cuibaresc in Delta sau sint doar de pasaj. In Romania se cunosc trei specii: c. mare (Numenius arquata), cu pete lanceolate, cafenii-deschis, pe spate: c. mic (N. phaeopus), cu doua dungi inchise pe cap; c. cu cioc subtire (N. tenuirostris), cu pete cafenii, mari pe spate.
BOU, boi, s. m. 1. (Adesea fig.) Taur castrat, folosit ca animal de tractiune, a carui carne e folosita ca aliment (Bos taurus). ◊ Expr. S-a dus bou si s-a intors vaca, se spune despre cineva de care nu s-a prins invatatura sau care s-a intors tot nelamurit de undeva. A nu-i fi (cuiva) (toti) boii acasa = a fi rau dispus. A lasa (pe cineva) in boii lui = a da (cuiva) pace. A scoate (pe cineva) din boii lui = a enerva (pe cineva). 2. Compuse: bou-de-mare = peste mic de mare, cu capul gros si lataret si cu ochii asezati in partea superioara a capului (Uranoscopus scaber); bou-sur = bour; bou-de-balta = a) nume dat la doua specii de broasca, una avand pe pantece pete rosii (Bombinator igneus), iar cealalta pete galbene (Bombinator pachypus); b) pasare de balta cu ciocul lungaret si ascutit, galbena-verzuie pe spate, cu capul negru si cu gatul alb (Botaurus stellaris); c) (si in forma bou-de-apa) = gandac mare de apa, de culoare neagra, cu picioarele acoperite de peri desi si lungi si adaptate la inot (Hydrophilus piceus); bou-de-noapte = bufnita; boul-lui-Dumnezeu sau boul-domnului = a) radasca; b) (si in forma boul-popii) buburuza. – Lat. bobus (= bos, bovis).
IBIS, ibisi, s. m. Pasare asemanatoare cu barza, de culoare alba (Threskionis aethiopica) sau rosie (Guara rubra), cu cioc lung si curbat in jos, cu penajul alb sau rosu pe corp si negru pe cap si pe coada, care traieste in tarile calde si se hraneste cu insecte. – Din fr., lat. ibis.
PELICAN, pelicani, s. m. Pasare acvatica migratoare de talie mare, cu pene albe, cu cioc lung si puternic, cu un sac elastic sub maxilarul inferior, in care aduna pestii cu care se hraneste; babita (Pelecanus onocrotalux). [Var.: pelecan, s. m.] – Din ngr. pelekan, lat. pelicanus, fr. pelican.
STIUCA, stiuci, s. f. Peste rapitor de apa dulce, cu corpul lung, aproape cilindric, cu gura mare inarmata cu multi dinti si cu botul turtit ca ciocul de rata; marlita (Esox lucius). ◊ Compus: stiuca-de-mare = peste de 50-80 cm, cu corpul asemanator cu al sarpelui, cu spinarea verzuie si pantecele alb, cu gura in forma unui cioc lung (Belone belone). – Din bg., scr. stuka.
CORMORAN, cormorani, s. m. Gen de pasari acvatice palmipede, daunatoare pentru ca se hranesc cu peste, avand penele de culoare neagra-verzuie, impestritate cu alb pe cap si pe gat, cu cioc lung si incovoiat la varf si cu coada lunga, rigida; corb-de-mare (Phalacrocorax); pasare care face parte din acest gen. – Din fr. cormoran.
BABITA ~e f. pop. 1) Pasare migratoare acvatica, de talie mare, cu cioc lung si gros, cu o punga sub maxilarul inferior, in care isi depoziteaza hrana; pelican. 2) (nume generic) Ciuperca care creste pe copaci si din care se prepara iasca. /<bulg., sb. babica
BECATA ~e f. Pasare migratoare, de talie mica, cu cioc lung si cu penaj pestrit, care tra-ieste prin locuri mlastinoase si este vanata pentru carnea ei. ~ mare. [G.-D. becatei] /<ngr. becatsa, fr. becasse
CORMORAN ~i m. Pasare acvatica cu penaj negru si cu cioc lung, incovoiat. /<fr. cormoran
FLUIERAR2 ~i m. Pasare de talie medie, cu cioc lung si subtire, cu picioare lungi, care traieste in regiuni mlastinoase si scoate sunete asemanatoare cu cele ale fluierului. [Sil. flu-ie-] /fluier + suf. ~ar
GASCA gaste f. 1) Pasare salbatica sau domestica, inotatoare, de talie mare, avand gat si cioc lung, picioare palmate si penaj, de obicei, suriu pe spate si alb pe piept. ◊ Asta-i alta ~ asta e complet altceva. A (nu) strica orzul pe gaste a (nu) da cuiva un lucru pe care acesta nu stie sa-l pretuiasca la justa lui valoare. Talpa-gastei a) totalitate a ridurilor care se formeaza la coada ochiului (la oamenii in varsta); b) planta erbacee cu tulpina e****a, in patru muchii, cu frunze mari, paroase, de forma unei labe de gasca, si cu flori de culoare rosie-inchisa, folosita in scopuri medicinale. 2) Carne de astfel de pasare. ~ fripta. 3) fig. fam. Femeie naiva si bleaga. [G.-D. gastii] /<bulg. gaska
PASARE pasari f. Animal vertebrat ovipar, avand corpul acoperit cu pene, aripi adaptate, de obicei, pentru zbor, si un cioc in partea anterioara a capului. ~ domestica. ~ de padure. ~ migratoare. ◊ ~ calatoare pasare care pleaca iarna in tarile calde. ~-musca pasare tropicala de talie foarte mica, cu cioc lung, subtire, cu penaj viu colorat, stralucitor, care poate zbura foarte iute; colibri. ~-lira pasare australiana cu coada in forma de lira (la barbatusi). ~ea-paradisului v. PARADIS. ~ maiastra pasare inzestrata in credintele populare cu puteri supranaturale; pasare nazdravana. [G.-D. pasarii] /<lat. passer
PELICAN ~i m. Pasare migratoare acvatica, de talie mare, cu penaj alb, avand cioc lung si gros, sub care se afla o punga, unde isi depoziteaza hrana. /<ngr. pelekan, lat. pelicanus, fr. pelican
PESCAREL ~i m. Pasare cu penaj brun-negricios, avand coada scurta si ridicata in sus, care traieste in apropierea raurilor de munte. ◊ ~ albastru pasare de talia unei vrabii, avand cioc lung, conic, si penaj albastru-verzui stralucitor, care se hraneste cu peste. /pescar + suf. ~el
PTERODACTIL ~i m. Reptila fosila zburatoare din era mezozoica, de marimea unei vrabii, cu cioc lung. /<fr. pterodactyle
PUPAZA ~eze f. 1) Pasare migratoare de talie mica, cu cioc lung, subtire si putin incovoiat, cu mot stufos si inalt (in evantai) pe cap si cu penaj divers colorat. 2) fig. Femeie fardata sau imbracata tipator. 3) fig. fam. Persoana guraliva. 4) reg. Colac asemanator la forma cu o pasare (sau cu un cuib de pasari). ◊ Colac peste ~ v. COLAC. [G.-D. pupezei] /cf. alb. pupeze
SCORTAREL ~i m. (diminutiv de la scortar) Pasare migratoare, de talie mica, de culoare cenusie, cu pete albe, cu cioc lung, ascutit si incovoiat, care isi face cuibul in scorburi si se hraneste cu insecte si larve de sub scoarta copacilor. /scortar + suf. ~el
SITAR1 ~i m. Pasare migratoare, de talie mica, cu cioc lung si subtire si cu penaj cafeniu, vanata pentru carnea ei gustoasa. /Orig. nec.
STEGANIPOD ~e n. 1) la pl. Ordin de pasari acvatice migratoare de talie medie sau mare, cu cioc lung si puternic (reprezentant: pelicanul, fregata etc.). 2) Pasare din acest ordin. /<fr. steganopodes
TIGANUS ~i m. (diminutiv de la tigan) 1) Pasare de balta, migratoare, de talie medie, cu cioc lung si coroiat, cu picioare lungi si cu penaj aproape negru. 2) Peste dulcicol, rapitor, de talie mica, de culoare neagra pe spate, raspandit in apele mocirloase. /tigan + suf. ~us
VULTAN ~i m. 1) pop. Pasare sedentara rapitoare, de talie mare, cu cioc lung si coroiat, cu gheare si aripi lungi, puternice, care se hraneste cu animale vii si cu starvuri; vultur. 2) fig. Om curajos si mandru. /vult [ur] + suf. ~an
VULTUR ~i m. 1) pop. Pasare sedentara rapitoare, de talie mare, cu cioc lung si coroiat, cu gheare si aripi lungi, puternice, care se hraneste cu animale vii si cu starvuri. ◊ ~-plesuv vultur cu gatul gol si cu penaj brun-cenusiu. ~-pescar vultur care se hraneste cu peste. ~-imperial vultur raspandit in regiunile montane; acvila; pajura. Ochi (sau privire) de ~ ochi (sau privire) agera. 2) fig. Om curajos si mandru. 3) Simbol reprezentand o astfel de pasare, care se imprima pe steme, steaguri, monede. 4) art. Constelatie din emisfera boreala, vizibila vara. /<lat. vultur, ~uris
RAMFORINCUS s.m. Reptila zburatoare fosila de marimea unui uliu, avand un cioc lung, dinti puternici si coada lunga. [< fr. rhamphorhynque, lat.sc. ramphorynchus, cf. gr. rhamphos – cioc, rhynchos – bot].
MEROPIDE s. f. pl. familie de pasari migratoare, viu colorate, cu cioc lung si curbat si cu coada lunga si ascutita: prigoriile. (< fr. meropides)
RAMFORINCUS s. m. reptila zburatoare fosila, din ordinul pterozaurienilor, cu cioc lung, dinti puternici si coada lunga, puternica, terminata cu o paleta. (< fr. rhamphorhynque, lat. ramphorynchus)
SFIRENIDE s. f. pl. familie de pesti cu corpul asemanator cu al sarpelui si cu gura in forma de cioc lung: stiuca-de-mare. (< lat. sphyraenidae)
CODOBATURA (lat. codobatulla) s. f. Gen de pasari calatoare mici (c. 17-18 cm), din ordinul paseriformelor, cu picioare robuste si lungi, cioc gros si coada lunga pe care o misca intruna. Traiesc pe linga ape, aproape exclusiv pe sol. In Romania traiesc trei specii: c. alba (Motacilla alba), frecventa pe malul baltilor, lacurilor, riurilor de la ses pina la munte; c. de munte (M. cinerea), care cuibareste pe vaile riurilor din Carpati; c. galbena (M. flava), frecventa in special in Delta Dunarii.
CICONIIFORMA, ciconiiforme, s. f. (La pl.) Ordin de pasari mari, cu gatul lung si picioarele lungi, cu ciocul conic; (si la sg.) pasare din acest ordin. [Pr.: -ni-i-] – Cf. fr. ciconiides.
FALCONIFORM, falconiforme, s. n. (La pl.) Ordin de pasari rapitoare de zi, cu corpul puternic, aripi lungi, cu ciocul gros si incovoiat, care se hranesc cu prada vie; (si la sg.) pasare care face parte din acest ordin. – Din fr. falconiformes.
CICONIIDE s.f.pl. Familie de pasari de talie mare, cu gat si picioare lungi si cioc alungit, care traiesc de preferinta prin locuri mlastinoase si pe marginea apelor (barza, egreta, batlanul etc.); (la sg.) pasare din aceasta familie. [Pron. -ni-i-. / < fr. ciconiides, cf. lat. ciconia – barza, gr. eidos – aspect].
CICONIIFORME s. f. pl. ordin de pasari de talie mare, cu gat si picioare lungi si cioc mare, care traiesc prin locuri mlastinoase si pe marginea apelor: barza, egreta, batlanul. (< fr. ciconiiformes)
FALCONIFORME s. f. pl. ordin de pasari rapitoare de zi cu corpul puternic, cu aripi lungi si ciocul incovoiat: soimul, uliul, acvila, vulturul-plesuv, condorul etc. (< fr. falconiformes)
CRISTEI DE BALTA (‹ sl.) s. m. Pasare calatoare din ordinul gruiformelor, cu viata ascunsa, mai mult nocturna, strins legata de mediul acvatic, buna inotatoare, de c. 28 cm, cu penaj cenusiu-brun, patat pe spate si cu dungi brune pe flancurile cenusii-deschise, avind ciocul mai lung decit capul (Rallus aquaticus).
CARADRIIFORMA, caradriiforme, s. f. (La pl.) Ordin de pasari comestibile, cu ciocul si picioarele lungi; (si la sg.) pasare din acest ordin. – Cf. fr. charadriides.
NAVODAR, navodari, s. m. 1. Pescar cu navodul. 2. Lucrator (in industria textila) care face sfori, franghii, plase de pescuit etc. 3. Pasare de balta cu pene negre si albe, cu picioare lungi si cu ciocul incovoiat in sus (Recurviostra avocetta). – Navod + suf. -ar.
ACVILA ~e f. Pasare rapitoare, de talie mare, cu gheare lungi si ascutite, cioc puternic si incovoiat la varf, raspandita in regiuni montane; pajura. [G.-D. acvilei] /<lat. aquila
IBRIC ~ce n. 1) Vas de metal, cu coada lunga si cu cioc, folosit, indeosebi, pentru a fierbe cafeaua. 2) Vas de metal sau de lut asemanator cu un urcior, in care se tine apa. [Sil. i-bric] /<turc. ibrik
GUILEMOTA s.f. Pasare palmipeda asemanatoare pinguinului, cu ciocul drept si lung, care isi face cuibul pe coastele arctice. [Pron. ghi-le-. / < fr. guillemot].
IBIS s.m. Pasare exotica cu ciocul si picioarele lungi, cu pene rosii sau negre. [< fr. ibis].
BECATA s.f. Pasare migratoare de balta, cu ciocul si picioarele lungi, a carei carne este foarte gustoasa. [Cf. fr. becasse, it. beccaccia].
CARADRIIFORME s.f.pl. (Zool.) Ordin de pasari comestibile, cu ciocul si picioarele lungi; (la sg.) pasare din acest ordin. [Sg. caradriiforma. / cf. fr. charadriides].
BECATA s. f. pasare migratoare de balta, cu ciocul si picioarele lungi, gustoasa; becatina. (dupa fr. becasse)
CARADRIIFORME s. f. pl. ordin de pasari limicole, alergatoare, cu ciocul si picioarele lungi. (< fr. charadriiformes)
GUILEMOTA GHI-/ s. f. pasare palmipeda asemanatoare pinguinului, cu ciocul drept si lung, care isi face cuibul pe coastele arctice. (< fr. guillemot)
IBIS s. m. pasare exotica cu ciocul si picioarele lungi, cu penaj alb sau rosu. (< fr., lat. ibis)
BATLAN, batlani, s. m. Pasare de balta din ordinul picioroangelor, inalta de un metru si chiar mai mult, cu pene cenusii, cu gatul, cu ciocul si picioarele lungi si cu un mot de cateva pene date pe ceafa; starc cenusiu (Ardea cinerea). – Din bg. batlan.
ciocANITOARE (‹ ciocani) s. f. Nume dat la c. 200 de specii de pasari specializate in locomotia prin catarare, de talie mijlocie (16-48 cm), rele zburatoare, cu pene rigide, limba cilindrica, lunga si protractila, cioc conic, ascutit, gheare ascutite si dezvoltate. In Romania traiesc 10 specii, de ex.: c. pestrita mare (Dendrocopus major), cu penaj alb, negru, rosu; c. verde (Picus viridis), cu penaj verde-galbui cu rosu; c. neagra (Drycopus martius), cea mai mare c. din Romania.
IBRIC, ibrice, s. n. Vas cilindric, de metal, cu cioc si cu coada lunga, care serveste indeosebi la fiert cafeaua, ceaiul etc. ♦ Vas de metal sau de pamant in forma de urcior, uneori ornamentat, in care se tine apa. – Din tc. ibrik.
STARC, starci, s. m. Nume dat mai multor specii de pasari de balta cu ciocul, gatul si picioarele lungi si de obicei cu un smoc de pene pe cap (care se hranesc cu peste). ◊ Starc cenusiu = batlan. – Din sl. struku.
ACVILIDA ~e f. 1) la pl. Familie de pasari rapitoare, de talie mare, cu gheare lungi si taioase, cu cioc incovoiat (reprezentant: acvila). 2) Pasare din aceasta familie. /<fr. aquilides
COCOSTARC ~ci m. Pasare migratoare din ordinul picioroangelor, cu ciocul, gatul si picioarele lungi si cu penele albe, varfurile aripilor fiind negre; barza. /cocor + starc
PICIORONG ~oange m. 1) Pasare semiacvatica de talie medie, cu cioc si cu aripi lungi, cu picioarele rosii, lungi, si cu penaj brun-cenusiu. 2) (nume generic) Pasare care are cioc, gat si picioare lungi. 3) Fiecare din cele doua prajini perechi prevazute cu un suport care serveste pentru a inalta piciorul la umblat; catalig. 4) la pl. iron. Picioare lungi si subtiri; catalige. /Din picior
PRUNDARAS ~i f. Pasare acvatica migratoare de talie mica, cu cioc drept, cu picioare lungi, avand penaj alb-negru sau variat colorat. /prund + suf. ~aras
RANDUNICA ~ci f. 1) Pasare migratoare insectivora, de talie mica, cu cioc scurt, cu aripi lungi si cu coada bifurcata, avand penajul negru-albastru pe spate si alb pe pantece. ◊ ~ de mare a) pasare din ordinul pescarusilor, care traieste pe malul marii si se hraneste cu pesti mici; b) peste marin, de talie medie, care se misca pe fundul apei cu ajutorul unor aripi pectorale. 2) Ultima (a cincea) panza din varful unui catarg. [G.-D. randunicii] / <lat. hirundinella
ULIU ~i m. Pasare sedentara rapitoare, de talie medie, cu ciocul coroiat, cu gheare lungi, curbate, cu aripi late si scurte, rotunjite si cu coada lunga; erete; coroi. /< ung. olyu
MUSCICAPIDE s.f.pl. (Zool.) Ordin de pasari cu ciocul turtit, cu aripi lungi si coada taiata drept; (la sg.) pasare din acest ordin. [ Sg. muscicapida, < fr. muscicapides].
FAETON s.n. 1. Trasura eleganta, inalta si usoara, deschisa, de diferite forme. 2. Sareta inalta cu doua roti. // s.m. Pasare palmipeda din marile tropicale, cu cioc ascutit si coada lunga. [Pron. fa-e-. / < fr. phaeton].
FAETON2 s. m. pasare palmipeda din marile tropicale, mare, cu cioc ascutit si coada lunga. (< fr. phaeton)
MUSCICAPIDE s. f. pl. ordin de pasari cu ciocul turtit, cu aripi lungi si coada taiata drept. (< fr. muscicapides)
BARZA (cuv. autohton) s. f. Gen de pasari migratoare din ordinul ciconiformelor, foarte mari, avind 17 specii raspindite in reg. calde si temperate. ciocul, gitul si picioarele lungi, sint tinute in linie perfect orizontala in zborul planat; nu au glas, clampanesc prin deschiderea si inchiderea ritmica a ciocului; cuibaresc in arbori sau pe stincarii si se hranesc cu artropode si vertebrate mici. In Romania exista doua specii: b. alba (Ciconia ciconia) si b. neagra (C. nigra); cocostirc.
BARZA, berze, s. f. Pasare calatoare cu ciocul rosu, gatul si picioarele lungi si cu penele, de obicei, albe, afara de varfurile aripilor, care sunt negre; cocostarc (Ciconia ciconia). – Cf. alb. bardhe.
CICONIIFORMA ~e f. 1) la pl. Ordin de pasari de talie mare, cu ciocul conic, gatul si picioarele lungi (reprezentanti: barza, ibisul, tiganusul, starcul etc.). 2) Pasare din acest ordin. [Sil. -ni-i-] /<fr. ciconiiformes
COROI ~ m. pop. Pasare sedentara de prada, de talie medie, cu cioc scurt, incovoiat, cu aripi lungi, cu gheare curbate, ascutite, si cu coada lunga in forma de furca; soim. [Sil. -roi] /<ung. karvaly
GAIE gai f. Pasare migratoare rapitoare, de talie medie, cu cioc puternic, incovoiat, avand coada lunga, bifurcata, si penaj brun-inchis; sorlita. ◊ A-l lua (pe cineva) gaia a nimeri intr-o situatie neplacuta; a o pati. De-a puia-gaia (sau de-a baba-gaia) v. BABA. A se tine ~ dupa cineva a deranja in permanenta pe cineva. [Sil. ga-ie] /Orig. nec.
PAJURA ~i f. 1) Pasare rapitoare de munte, de talie mare, cu cioc puternic si cu gheare lungi si ascutite; acvila. 2) Simbol care reprezinta o pasare de acest fel, cu unul sau doua capete, servind drept semn distinctiv pe stemele, steagurile, pecetile si monedele unor tari. 3) Stema sau emblema cu asemenea simbol. [G.-D. pajurei] /<ucr. pazera
STANCA stanci f. Pasare sedentara, de talia unui porumbel, cu cioc scurt, putin curbat, coada lunga si penaj negru-cenusiu; ceuca. /Din Stanca n. pr.
BARZA, berze, s. f. Pasare calatoare din ordinul picioroangelor, cu ciocul, gatul si picioarele foarte lungi si cu penele albe, afara de varfurile aripilor care sunt negre (Ciconia Ciconia); cocostarc. – Comp. alb. bardhe.
PAJURA, pajuri, s. f. 1. Pasare rapitoare mai mica decat vulturul, dar mult mai puternica si mai iute in miscari decat acesta, cu cioc puternic si taios, cu gheare lungi si ascutite, care traieste in regiunile de munte; acvila (1), acera (Aquila chrysaetos). ♦ (In mitologia populara) Pasare uriasa, cu infatisari variate, de obicei fioroase, inzestrata cu puteri miraculoase. 2. Figura simbolica reprezentand o pajura (1) sau vultur (cu unul sau doua capete, de obicei cu aripile intinse), care serveste ca semn conventional distinctiv pe stemele, steagurile, pecetile sau monedele unor tari; p. ext. stema, emblema avand o asemenea figura. [Var.: (inv.) pajera, pajora s. f.] – Din ucr. pazera „fiinta lacoma, nesatioasa”.
PRESURA1, presuri, s. f. Gen de pasari (cantatoare) migratoare, de marimea unei vrabii, cu ciocul scurt si gros, cu coada lunga si bifurcata, cu spatele brun si dungat (Emberiza); pasare care face parte din acest gen. – Et. nec.
COCOR, cocori, s. m. Pasare migratoare cu ciocul ascutit, cu gatul si picioarele lungi, cu penele cenusii, cu o pata rosie pe cap (Grus grus). [Var.: cucor s. m., cocoara, cucoara s. f.] – Et. nec.
BARZA berze f. Pasare migratoare, de talie mare, cu cioc rosu, cu gat si picioare lungi, cu penaj alb, avand doar varfurile aripilor negre; cocostarc. [G.-D. berzei] /Cuv. autoht.
CEUCA ~ci f. Pasare de talie mica, cu ciocul scurt, putin curbat, cu coada lunga si cu penaj negru-cenusiu; stanca. [Sil. ceu-ca] /<bulg., sb. tavka
ERETE ~ti m. Pasare sedentara rapitoare de talie medie, cu cioc scurt si coroiat, cu gheare lungi si aripi late; uliu. /Orig. nec.
PAPALUDA ~e f. Pasare de talie medie, cu corp de forma lunguiata, cu aripi lungi, ascutite, avand gat scurt si cioc mic, putin incovoiat. /Orig. nec.
CORMORAN (‹ fr.) s. m. Gen de pasari acvatice, bune inotatoare si scufundatoare, care traiesc pe coastele marilor, prin balti si pe malurile riurilor inconjurate de vegetatie; au ciocul terminat cu un cirlig, git lung, coada rotunjita formata din pene rigide; mari consumatoare de peste. In China si Japonia sint dresati in vederea pescuitului. In Rominia se intilnesc in Delta Dunarii: c. mare (Phalacrocorax carbo), cu guler de pene cafeniu; c. mic (Ph. pigmaeus), c. motat (Ph. aristotelis).
ALUNAR ~i m. 1) Pasare sedentara de munte, cu cioc putin incovoiat spre varf, cu coada lunga si cu pene negre, care se hraneste cu alune, ghinda, seminte de conifere si insecte; gaita-de-munte. 2) Specie de soareci de padure care se hranesc cu alune. /aluna + suf. ~ar
FALCONIDA ~e f. 1) la pl. Familie de pasari sedentare, rapitoare, de talie mare, cu cioc scurt, gros si incovoiat, cu aripi lungi si cu gheare tari (reprezentanti: vulturul, pajura, uliul, soimul etc.). 2) Pasare din aceasta familie. /<fr. falconides
GAITA ~e f. 1) Pasare sedentara de talie medie, cu penaj pestrit, viu colorat, care poate imita sunetele scoase de alte pasari. ◊ ~ de munte pasare de munte sedentara, cu cioc putin incovoiat spre varf, cu coada lunga si cu penaj negru (care se hraneste cu alune, ghinda, seminte de conifere etc.); alunar; nucar. 2) fig. fam. Persoana, mai ales femeie, care vorbeste mult si fara rost. [Sil. ga-i-] /Din gaie
GAINUSA1 ~e f. (diminutiv de la gaina) 1) Pasare salbatica semiacvatica, migratoare, de talia unei prepelite, cu cioc scurt si cu penaj cafeniu-verzui. ◊ ~ de alun pasare sedentara de talia unui porumbel, avand penaj cenusiu cu puncte negre, apreciata pentru carnea ei gustoasa; ierunca. ~ de balta pasare acvatica de talie medie, cu cioc scurt, rosu la baza, avand picioare lungi, verzui, si penaj divers colorat; corla. 2) Insecta de talie medie, cu elitre tari, de culoare bruna-cafenie, care apare la inceputul lunii mai si ataca culturile agricole; carabus; gandac de mai. 3) art. astr. pop. Ansamblu de stele din constelatia Taurului; Closca-cu-Pui; Pleiada. /gaina + suf. ~usa
NUCAR ~i m. 1) reg. Pasare sedentara de munte, de talie medie, cu cioc putin incovoiat spre varf, cu coada lunga si cu pene negre (care se hraneste cu alune, ghinda, seminte de conifere etc.); alunar; gaita-de-munte. 2) Gandac mic a carui larva se hraneste cu alune. /nuc + suf. ~ar
RATISOARA, ratisoare, s. f. 1. (Zool.) Ratusca. 2. (Entom.) Gen de insecte coleoptere lungi, brune-cenusii, cu rostrul latit, asemanator cu ciocul de rata, care ataca porumbul, sfecla, ovazul etc. (Tanymecus). 3. (Bot.; la pl.) Planta erbacee perena, cu rizom si frunze lungi, cu tulpina scurta, cu flori mari, albe, galbene sau violacee (Iris pumila). – Rata + suf. -isoara.
FLAMINGO ~gi m. Pasare acvatica migratoare, de talie mare, cu cioc incovoiat, cu gatul si picioarele deosebit de lungi si cu penaj alb-roz. /<germ. Flamingo
LARIFORMA ~e f. 1) la pl. Ordin de pasari acvatice palmipede cu aripile lungi si late, cu capul rotund si cu ciocul curbat (reprezentant: pescarusul). 2) Pasare din acest ordin. /<fr. lariformes
PAPALUDA, papalude, s. f. Pasare de culoare cenusie, cu corpul lunguiet, cu aripi lungi, inguste si ascutite, cu gatul scurt si cu ciocul mic (Caprimulgus europaeus). – Et. nec.
ciocARLAN ~i m. 1) Pasare sedentara de talie mica, cu un mot pe cap, cu picioare lungi si cu penaj brun-cenusiu. 2) reg. Barbatusul ciocarliei. /cioc + irla + suf. ~an
PRESURA ~e f. Pasare migratoare cantatoare, de talie mica, cu cioc scurt si gros, cu aripi bombate si cu coada lunga, bifurcata. /Orig. nec.
ACVILA, acvile, s. f. Nume dat mai multor specii de pasari rapitoare din familia acvilidelor, cu cioc puternic si incovoiat, cu gheare puternice si cu aripile lungi si ascutite. ♦ Stema reprezentand o acvila; pajura. – Lat. lit. aquila (it. aquila).
SOIM ~i m. 1) Pasare sedentara rapitoare, de talie medie, cu cioc scurt si incovoiat, cu gheare curbate si ascutite si cu coada lunga in forma de furca, care se hraneste numai cu prada vie. 2) fig. Barbat viteaz si semet. 3) fig. Cal sprinten si aprig. /<ung. solyom
SFRANcioc ~ci m. Pasare migratoare de prada, de talie medie, cu cioc scurt si incovoiat la varf, cu gheare ascutite, puternice, si cu coada lunga; lupul-vrabiilor. /<sb. svratak
ACVILA, acvile, s. f. 1. Gen de pasari rapitoare de zi, mari, din familia acvilidelor, cu ciocul drept la baza si incovoiat la varf, coltul gurii ajungand sub ochi, cu gheare puternice si cu aripi lungi si ascutite; pajura, acera (Aquila). 2. Stema reprezentand o acvila (1); pajura. – Din lat. aquila, it. aquila.
cioc2 ~uri n. 1) (la pasari) Formatie cornoasa care constituie o prelungire a gurii; plisc; clant. ◊ ~ul-berzei planta erbacee mirositoare, cu tulpina e****a, cu frunze digitat-lobate si cu fructul o capsula. ~-intors pasare migratoare acvatica, de talie mare, cu plisc subtire, intors in sus, cu picioare lungi si cu penaj alb-negru. 2) fig. Parte terminala alungita si ascutita a unui obiect; varf. 3) Barba mica si ascutita, lasata sa creasca numai pe varful barbiei; barbison; tacalie. Om care poarta ~. 4) Gura subtiata si alungita a unui vas. 5) depr. Gura a omului. /Cuv. autoht.
COSAS (‹ coasa) s. m. 1. Persoana care coseste. 2. Nume dat unor insecte ortoptere cu antene lungi si cu organe stridulante care produc un tiriit caracteristic (ex. Tettigonia viridissima). 3. Peste teleostean, dulcicol, semimigrator, originar din apele Asiei de Est, de c. 60-115 cm si 7,4-32 kg, cu corpul fusiform, gros, solzi cenusii-verzui si albiciosi (Ctenopharyngodon idella). 4. Pasare mica (c. 18 cm), daunatoare, din ordinul paseriformelor, care traieste in Peru, Bolivia, Argentina, Chile, cu cioc puternic, ferestruit si penaj cafeniu-inchis-caramiziu (Phytotoma rara).