Rezultate din textul definițiilor
TERMOSTAT, termostate, s. n. 1. aparat automat sau instalatie care serveste pentru reglarea si mentinerea unei temperaturi constante intr-o incinta sau intr-un circuit; termoregulator. ♦ Regulator automat al temperaturii unui motor cu ardere interna, instalat in circuitul apei de racire. 2. Incinta in care se mentine o temperatura constanta in vederea efectuarii unor operatii tehnologice, a desfasurarii in anumite conditii de temperatura a unor procese chimice sau biologice etc. – Din fr. thermostat.
TERMOSTAT s.n. 1. aparat care serveste la mentinerea unei temperaturi prestabilite; termoregulator. ♦ Regulator automat al temperaturii unui motor cu ardere interna, instalat in circuitul apei de racire. 2. aparat, incapere unde exista o temperatura constanta. [< fr. thermostat, cf. gr. thermos – cald, statos – stare].
HIDROMETEOROLOGIE s. f. disciplina care studiaza procesele privind circuitul apei in atmosfera. (< fr. hydrometeorologie)
AUTOCIRCULATIE s.f. Mentinere a deplasarii apei in circuitul inchis de vaporizare al unor caldari acvatubulare. [< fr. auto-circulation].
AUTOCIRCULATIE s. f. mentinere a deplasarii unei ape in circuitul inchis de vaporizare al unor caldari acvatubulare. (< fr. autocirculation)
TURN ~uri n. 1) Constructie inalta cu sectiune transversala mica, ridicata separat sau in cadrul unui complex arhitectural. ◊ ~ de apa turn folosit drept rezervor de apa. ~ de racire racitor de apa dintr-un circuit inchis al unei instalatii termice. ~ de fildes simbol al izolarii de realitate. 2) Piesa la jocul de sah reprezentand un turn crenelat care poate fi miscat numai in linie dreapta si in doua directii; tura. /<germ. Turm
LIMNIFON s. n. statiune de supraveghere, inregistrare si transmitere automata, prin circuit telefonic, a nivelului apelor. (< fr. limniphone)
DERIVATIE, derivatii, s. f. 1. Ramificatie secundara, temporara sau permanenta, a unui curs de apa, a unei canalizari, a unui circuit electric, a unei conducte de fluid sau a unei cai de comunicatie. 2. Abatere a unui proiectil din planul de tragere, cauzata de rotatia in jurul axei sale. 3. Derivare (1). 4. Operatie in cadrul analizei matematice, folosita pentru a gasi derivata unei functii. [Var.: (inv.) derivatiune s. f.] – Din fr. derivation, lat. derivatio, -onis.
DERIVATIE s.f. 1. Ramificatie, brat al unei ape, al unei canalizari, al unui circuit telefonic, electric etc. 2. Deviere a unui proiectil din planul de tragere, provocata de miscarea sa de rotatie. 3. Derivare (3) [in DN]. 4. Abatere a sangelui sau a umorilor dintr-o parte a corpului in alta. ♦ Modificare a tulburarilor organice prin producerea unei reactii dintr-o alta zona. [Gen. -iei, var. derivatiune s.f. / cf. fr. derivation, it. derivazione, lat. derivatio].
MOTOCROS, motocrosuri, s. n. Cursa de motociclism care se desfasoara pe teren accidentat si in care plecarile se dau de obicei in grup, pe clase, dupa capacitatea cilindrica a motocicletei. ◊ Motocros nautic = cursa care se desfasoara pe apa, cu ambarcatii speciale, pe trasee in circuit sau in linie dreapta; motonautica. – Din fr. moto-cross.
MOTOCROS s. n. concurs de motociclism in circuit, pe un teren foarte accidentat. ♦ ~ nautic = cursa pe apa cu ambarcatii mici cu motor, in circuit sau in linie dreapta; motonautica. (< fr. motocross)
CONTOR (dupa fr. compteur) s. n. Instrument care masoara, prin insumare sau integrare, numarul elementelor unei multimi de obiecte sau de fenomene, energia electrica absorbita, cantitatea de fluid scursa etc. intr-un interval de timp dat. ◊ C. electric = contor care masoara si inregistreaza energia electrica absorbita de un receptor sau, in cazul circuitelor de curent continuu, sarcina electrica. ◊ C. de apa = apometru. ◊ C. de particule = dispozitiv pentru inregistrarea si numararea particulelor elementare existente intr-un mediu. ◊ C. Cerenkov = c. folosit pentru inregistrarea particulelor foarte rapide si determinarea energiei acestora, al carui principiu de functionare se bazeaza pe efectul Cerenkov. ◊ C. Geiger-Muller = c. utilizat pentru inregistrarea radiatiilor beta sau gama.
DERIVATIE ~i f. 1) v. A DERIVA. 2) Ramificatie secundara a unui curs de apa, a unei cai de comunicatie sau a unui circuit electric. 3) Deviere a unui proiectil de la linia de tragere cauzata de rotatia in jurul axei sale. [Art. derivatia; G.-D. derivatiei; Sil. -ti-e] /<fr. derivation, lat. derivatio, ~onis
PIPA s.f. 1. Conducta cu sectiunea de iesire sau de intrare mai mare decat sectiunea curenta. ♦ Tub de portelan curbat folosit pentru protejarea conductoarelor electrice impotriva apei de ploaie la intrarea acestora in peretii unei cladiri. 2. Piesa rotitoare care inchide succesiv circuitele electrice ale bujiilor unui motor cu electroaprindere. [< engl., fr. pipe].
PIPA s. f. 1. conducta cu sectiunea de iesire sau de intrare mai mare decat cea curenta. ◊ tub de portelan curbat pentru protejarea conductoarelor electrice impotriva apei de ploaie la intrarea acestora in peretii unei cladiri. 2. piesa rotitoare care inchide succesiv circuitele electrice ale bujiilor unui motor cu electroaprindere. (< engl., fr. pipe)
DERIVATIE s. f. 1. ramificatie secundara a unei cai de comunicatie, a unui circuit telefonic, electric etc. 2. deviere a unui proiectil din planul de tragere. 3. lucrare hidrotehnica pentru transportul apei intre conducta principala sau sursa si punctul de utilizare. 4. (lingv.) derivare (2). 5. abatere a sangelui sau a umorilor dintr-o parte a corpului in alta. ◊ modificare a tulburarilor organice prin producerea unei reactii intr-o alta zona. (< fr. derivation, lat. derivatio)
VOLTAMETRU s.n. aparat de electroliza a apei sau a unei solutii a sarii unui metal folosit pentru a determina cantitatea de electricitate care a strabatut circuitul in care e montat aparatul. [< fr. voltametre].
PIPA, pipe, s. f. 1. Obiect format dintr-o parte mai groasa si scobita, in care se pune tutunul, si dintr-un tub (curbat) prin care se trage fumul; p. restr. partea mai groasa si scobita a acestui obiect; p. ext. (cantitatea de) tutun care intra in aceasta parte a obiectului; lulea. 2. Piesa de portelan curbata la un capat, folosita pentru protejarea instalatiilor electrice impotriva apei de ploaie la intrarea lor in peretii unei cladiri. 3. Piesa a distribuitorului motorului cu aprindere electrica, care inchide succesiv circuitele electrice ale bujiilor motorului. – Din magh. pipa.
circuit ~e n. 1) Miscare pe un cerc inchis cu revenire la punctul initial ◊ ~ul capitalului miscare a capitalului industrial in sfera productiei (bani-marfa-bani). 2) Sistem de medii sau de conducte prin care circula ceva (lichide, vapori, gaze, electricitate etc.). ◊ ~ul apei in natura proces continuu de circulatie a apei in diferitele ei stari. ~ electric ansamblu de fire, bune conducatoare de electricitate, care constituie un traseu inchis pentru circulatia unui curent. /<fr. circuit, lat. circuitus
CASCADA s. f. 1. cadere naturala de apa de la o mare inaltime; cataracta2. 2. (fig.) suita de lucrari care se produc in sacade. ♦ ~ de ras = ras sacadat si prelungit; ~ de aplauze = aplauze puternice. 3. montaj in ~ = mod de legare a unor aparate, masini sau circuite electrice astfel incat curentul de la intrare sa fie egal cu cel de la iesirea elementului anterior. ♦ succesiune de uzine hidroelectrice pe un curs de apa regularizat. 4. cadere libera, pe sol, a unui acrobat sau cascador. (< fr. cascade)
RECEPTOR, -OARE I. adj. care recepteaza (o actiune mecanica, un curent, o unda etc.). II. s. n. 1. sistem tehnic destinat sa primeasca o anumita forma de energie pentru a o transforma in alta utilizabila. 2. aparat care transforma oscilatiile electromagnetice dintr-un circuit electric in oscilatii acustice; ansamblu, cuprinzand un amplificator, care serveste pentru a asculta si a vorbi la telefon. 3. mediu natural (rau, lac, mare) care primeste apele de evacuare. III. s. m. organ de simt la nivelul caruia se realizeaza transformarea energiei stimulului extern in influx nervos. IV. s. m. f. 1. (lingv.) persoana care primeste si decodeaza un mesaj realizat potrivit regulilor unui cod specific: interlocutor, cititor. 2. cel care primeste sange de la un donator. (< fr. recepteur)
CASCADA s.f. 1. Torent de apa care cade de la o mare inaltime; cataracta. ◊ Cascada de ras = ras sacadat si prelungit. 2. Montaj in cascada = mod de legare a unor aparate, masini sau circuite electrice astfel incat curentul de la intrare sa fie egal cu cel de la iesirea elementului anterior. [< fr. cascade, cf. it. cascata – cadere].
CASCADA (‹ fr.) s. f. 1. Cadere naturala de apa pe cursul unui riu, fluviu sau torent provocata de o ruptura de panta in profilul longitudinal al vaii. Frecvente in regiunile calde si umede peste fostele praguri glaciare, in unitatile inalte de relief unde bancurile de roci dure alterneaza cu altele mai moi. C. cu cea mai inalta cadere de apa din lume este Angel (Venezuela, 979 m). In Romania cea mai inalta c. este Izvorul Cailor (M-tii Rodnei, 150 m). ♦ C. de hidrocentrale = grup de centrale hidroelectrice, in componenta unui sistem hidroenergetic amenajate in serie pe un curs de apa, ce pot avea sau nu lacuri proprii de acumulare. ♦ Expr. Cascada de ris = ris zgomotos, sacadat si prelungit. 2. (TEHN.) Montaj in c. = mod de legare a unor aparate, masini sau circuite electrice pentru a imbunatati factorul de putere sau pentru a modifica fara pierderi turatia acestora.
CONDENSATOR (‹ fr. {i}) s. n. 1. (TEHN.) Schimbator de caldura intr-o instalatie termica, racit cu aer sau apa, in care fluidul refrigerent, prealabil comprimat, trece din starea de vapori in stare lichida. 2. C. electric = sistem de doua conductoare electrice (armaturile c.) separate printr-un mediu izolant si care se incarca cu sarcini electrice egale si de semne contrare daca se aplica o tensiune continua; se foloseste ca acumulator de sarcina electrica sau ca element al circuitelor de curent alternativ, caracteristica sa fiind capacitatea electrica.