Rezultate din textul definițiilor
PLEANA, plene, s. f. Bucatica de lemn cu care se intepeneste coada toporului, cercurile butoiului etc.; ic.

BALTAG, baltage, s. n. topor cu coada lunga, intrebuintat si ca arma. ♦ Fig. Lovitura aplicata cu acest topor. [Pl. si: baltaguri. - Var.: (reg.) baltac s. n.] – Cf. tc. balta.

toporISCA, toporisti, s. f. topor cu coada scurta (folosit altadata si ca arma de lupta). – Din bg. toporiska.

TOPORASTE ~i f. coada de topor, de secure sau de coasa. /<bulg. toporiste

toporISCA ~ti f. pop. topor cu coada scurta si cu taisul lat, folosit la cioplit; barda. /<bulg. toporiska

baltag (baltage), s. n.topor cu coada lunga, arma. – Var. baltac, baltag, baltac. Tc. baltak (Roesler 588; Seineanu, II, 37; Lokotsch 207; Ronzevalle 46), cf. cuman. balta (Kuun 124). Mentionat din sec. XVII. Din tc. provin si ngr. μπαλτᾶς, bg. baltija. Der. baltagiu, s. m. (soldat inarmat cu baltag), din tc. baltaci (sec. XVIII), este inv.

artar m. (ruda cu lat. acer, artar). Un fel de copac din neamu paltinului si jugastrului (acer platanoides). Are un lemn alb si tare, din care se fac rindele, coade de topor s. a.

toporASTE, toporasti, s. f. coada de coasa, de topor, de secure. [Var.: toporiste s. f.] – Din sl. toporiste.

toporaste, toporasti, s.f. (reg.) 1. coada de coasa, de topor, de secure. 2. loc in padure unde se taie copacii numai cu toporul.

BALTAG, baltage, s. n. 1. topor mic si usor, cu coada lunga, intrebuintat ca arma. ♦ (Inv. si arh.) topor cu doua taisuri si cu coada lunga. 2. Maciuca; ghioaga. ♦ Fig. Lovitura de baltag. [Pl. si: baltaguri.Var.: (reg.) baltac s. n.] – Tc. balta.

topor, topoare, s. n. Unealta pentru taiat copaci, pentru despicat lemne etc., formata dintr-un corp de otel cu tais la un capat si cu un orificiu la partea opusa, in care se fixeaza o coada de lemn tare. ◊ Loc. adj. si adv. Din topor = fara finete; grosolan, necioplit. ◊ Expr. A fi topor de oase = a avea de indurat greutati mari, a suferi mult. A sta cu toporul la brau = a fi totdeauna gata de cearta, de bataie. – Din sl. toporu.

BALTAG ~ge n. 1) topor mic, de obicei cu doua taisuri si cu coada lunga, folosit in trecut si ca arma (mai ales de catre ciobani). 2) Lovitura aplicata cu o asemenea arma. [Pl. si baltaguri] /<turc. balta

BALTAG (‹ tc.) s. n. (In ev. med. in Moldova) topor mic si usor, cu doua taisuri si cu coada lunga de lemn, folosit ca arma; era si semnul distinctiv al demnitatii de aga ♦ (In N Moldovei) topor mic, ornamentat, purtat de vatasel la nunta.

topor ~oare n. Unealta formata dintr-un corp de otel cu tais si cu o gaura in care se fixeaza o coada de lemn, folosit pentru taiat lemne. ◊ (Ca) din ~ grosolan; necioplit. coada de ~ om servil prin intermediul caruia se fac lucruri condamnabile. /<sl. toporu



Copyright (C) 2004-2020 DEX online (http://dexonline.ro)