Rezultate din textul definițiilor
DECEMVÍR s.m. 1. Fiecare dintre cei zece magistrați romani care formau comisia care urma să dea romei un cod de legi în anul 451 î.e.n. 2. Membru al unui colegiu sacerdotal din roma antică. [< lat. decemvir, cf. fr. décemvir].

DECEMVÍR s. m. 1. fiecare dintre cei zece magistrați romani care formau comisia ce urma să dea romei un cod de legi în anul 451 a. Chr. 2. membru al unui colegiu sacerdotal din roma antică. (< lat. decemvir, fr. décemvir)

PONTÍF, pontifi, s. m. (În roma antică) Preot din colegiul sacerdotal suprem, însărcinat cu supravegherea cultului religios și a celorlalți preoți; p. ext. grad înalt în ierarhia sacerdotală la diferite popoare; (astăzi) înalt demnitar ecleziastic, arhiereu, prelat. ♦ Șeful suprem al Bisericii catolice; papă. ♦ Fig. (adesea ir.) Persoană care are pretenția sau este considerată a fi o autoritate indiscutabilă într-un anumit domeniu. – Din fr. pontife.

PONTÍF ~i m. 1) (în roma antică) Membru al colegiului sacerdotal suprem. 2) (în biserica catolică și protestantă) Preot de rang superior; prelat. 3) Șef suprem al bisericii catolice. ◊ Marele ~ papa de la roma. 4) fig. depr. Persoană care se crede o autoritate indiscutabilă într-un domeniu. /<fr. pontife



Copyright (C) 2004-2020 DEX online (http://dexonline.ro)