Rezultate din textul definițiilor
strategist, strategisti, s.m. (inv.) comandant de osti, bun cunoscator al strategiei militare; strateg.
stratilat, stratilati, s.m. (inv.) comandant de osti in oranduirea feudala; hatman.
STRATEG s. m. 1. (in Grecia antica) general, comandant al unui polis; fiecare din cei 10 magistrati supremi ai Atenei, alesi pe un an. 2. comandant de osti cunoscator al strategiei. 3. cel care conduce cu competenta un oarecare numar de operatii, care se descurca cu abilitate in anumite situatii politice. (< fr. stratege, lat. strategus, gr. strategos)
AVERESCU, Alexandru (1859-1938, n. Ismail), maresal si om politic roman. A parcurs toate gradele militare, de la sublocotenent (1881), la general de brigada (1906) si maresal (1930). Comandant al Scolii Superioare de Razboi (1894-1895). Atasat militar la Berlin (1895-1898); ca sef al Marelui Stat Major (1911-1913) a elaborat planul de lupta al armatei romane in timpul celui de-al doilea razboi balcanic; ministru de razboi (1907-1909). Exceptional comandant de osti, erou al primului razboi mondial, A. a obtinut rasunatoarele victorii de la Marasti si Oituz (1917). Ministru in repetate rinduri, prim-ministru (1918, 1920-1921, 1926-1927), ministru secretar de stat si consilier regal (1938). A infiintat (1918) si condus Liga (din 1920 Partidul) Poporului; a militat pentru consolidarea statului national unitar roman, impotriva curentelor extremiste, pentru un regim parlamentar-constitutional. Teoretician si ginditor militar („Tactica”, „Notite zilnice din razboi. 1916-1918”). M. de onoare al Acad. (1923).
BANDIERA, bandiere, s. f. (Inv.) Steag al unei tari inaltat pe vapoarele sale si pe cladirile unde se aflau reprezentantii ei in strainatate. ♦ Stegulet intrebuintat pe vapoare pentru semnalizari. ♦ Steag al unei armate sau al unui comandant de ostire; stindard, drapel. [Pr.: -di-e-] – It. bandiera.
SKANDERBEG (pe numele adevarat Gjergj Kastrioti) (c. 1405-1468), comandant de osti, erou national al Albaniei. A condus intre 1443 si 1468 lupta impotriva Imp. Otoman, obtinand victorii la Torvioll (1444), Oranik (1456), Mokra (1462), eliberand o mare parte din terit. albanez, cu centrul in orasul Kruje.
HATMAN (HATMAN), hatmani, s. m. (In evul mediu) 1. Boier de divan in Moldova, care era insarcinat de domn cu comanda intregii ostiri, avand in acelasi timp si functia de parcalab si portar al Sucevei; mare spatar; titlu purtat de acest boier. 2. Titlu purtat de marii comandanti ai ostilor polone si ai celor cazacesti; persoana avand acest titlu. – Din pol. hetman.
SERDAR, serdari, s. m. 1. (In sec. XVII-XVIII, in Tara Romaneasca si Moldova) comandant de oaste, mai ales de calarime. ◊ Marele serdar sau serdarul mare = comandant de oaste facand parte dintre boierii de divan. Serdar de mazili = comandantul calarimii formate din boierii mazili. 2. (In sec. XVIII-XIX) Boier de rang mijlociu. – Din tc. serdār.
VOIEVOD, voievozi, s. m. 1. (In evul mediu) Titlu dat domnilor Moldovei si Tarii Romanesti, precum si guvernatorului Transilvaniei (pana in 1571), domn, voda; p. ext. principe; persoana care avea acest titlu. 2. (Inv.) comandant de oaste; capitan. ♦ (In credinta ortodoxa, crestina) Capetenie a cetelor de ingeri. 3. Mai-marele unei cetati, al unui tinut; guvernator; p. ext. boier de rang mare. 4. Capetenie a unei cete sau a unui salas de tigani. [Var.: voivod s. m.] – Din sl. vojevoda.
STRATEG, strategi, s. m. 1. Comandant militar in unele cetati ale Greciei antice; fiecare dintre cei zece magistrati supremi ai Atenei, alesi pe o durata de un an. 2. comandant de osti, bun cunoscator al strategiei. – Din fr. stratege, lat. strategus.
DIADOH ~i m. 1) Nume dat marilor comandanti de osti ai lui Alexandru Macedon. 2) (in Grecia moderna) Mostenitor al tronului. [Sil. di-a-] /<fr. diadoque, germ. Diadoche
SERDAR ~i m. 1) (in evul mediu) comandant de oaste si, mai ales, de calarime. 2) (in sec. XVIII-XIX) Boier de rang mijlociu. /<turc. serdar
serdar, serdari, s.m. (inv.) 1. (in sec. XVI-XVII) comandant de oaste, mai ales de calarime. 2. (in sec. XVIII-XIX) boier de rang mijlociu. 3. general de cavalerie in armata otomana. 4. (reg.) calau.
STRATEG s.m. 1. Titlu dat generalilor care aveau conducerea treburilor militare in vechea Atena. 2. comandant de osti cunoscator al strategiei. [Cf. fr. stratege, lat. strategus, gr. strategos < stratos – armata, ago – a conduce].
strateg (-gi), s. m. – comandant de osti. Fr. stratege. Este dubletul lui stratig, s. m. (general), din gr. στρατηγός, sec. XVII, inv., der. arhistratig, s. m. (generalisim), inv. din gr. ἀρχιστρατηγός. – Der. strategie, s. f., din fr. strategie; strategic, adj., din fr. strategique; stratagema, s. f., din it. stratagemma, sec. XVIII, la Sincai.
CROMWELL [crɔmuəl], Oliver (1599-1658, n. Huntington), om politic englez. comandant de osti, conducatorul Revolutiei Burgheze din sec. 17. A reorganizat armata Parlamentului si a infrint armata regala la Marston Moor (1644) Naseby (1645); a inabusit miscarile levellerilor (1649) si diggerilor (1651) si miscarea de eliberare nationala din Irlanda (1649-1652). In 1653 a instaurat in Anglia un regim dictatorial, C. devenind lord-protector. A obligat Olanda sa recunoasca Actul de navigatie, punind bazele suprematiei maritime a Angliei.
SPATAR2, spatari, s. m. Inalt demnitar la curtea domneasca in timpul feudalitatii, care avea la inceput functia de a purta la festivitati spata domneasca, iar mai tarziu pe cea de sef al armatei si al politiei. ◊ Mare spatar = comandant suprem al ostilor tarii. – Ngr. spatharis.
HATMAN ~i m. 1) (in Moldova medievala; folosit si ca titlu pe langa numele respectiv) Boier de divan care avea in grija ostirile tarii; comandant suprem de osti (in lipsa domnitorului); mare spatar. 2) (la cazaci si polonezi; folosit si ca titlu pe langa numele respectiv) Mare conducator de osti. [Acc. si hatman] /<pol. hetman
SPATAR2 ~i m. (in evul mediu) Dregator mare la curtea domneasca care purta la ceremonii spada si buzduganul domnitorului si comanda ostirea in timp de razboi. ◊ Mare ~ comandant suprem al ostii in lipsa domnitorului. /<ngr. spatharios
CAPITAN, capitani, s. m. 1. Grad de ofiter superior locotenentului-major si inferior maiorului; persoana care are acest grad. ◊ (Mar.) Capitan-locotenent = grad corespunzator capitanului din armata de uscat sau din aviatie; ofiter care are acest grad. Capitan de rangul intai (sau al doilea, al treilea) = grad corespunzator colonelului (sau locotenent-colonelului, maiorului); ofiter care are acest grad. Capitan de vas (sau de slep, de remorcher) = persoana care conduce un vas (sau un slep, un remorcher). Capitan de port = comandant insarcinat cu conducerea activitatii unui port sau a unui oficiu portuar. 2. (Inv.) Persoana care comanda o ostire sau o parte a ei; comandant. ◊ Capitan-pasa = comandantul flotei turcesti. ♦ Capitan de posta = administratorul unei poste. ♦ Capetenie (de haiduci, de hoti etc.). 3. (Sport) Jucator care in timpul unei competitii este reprezentantul si conducatorul unei echipe. – It. capitano.
chehai si (mai nou) chihai m., si chehaia si (mai nou) chihaia f., pl. iele (turc. kehaya si kiaia, d. pers. kethuda, stapinu casei [ket, casa, si huda, stapin]. Vechi. Intendentu unui vizir sau al unui pasa. Capuchehai. Ceaus, sef peste zece soldati (Balc. Chehaia-bei, al doilea comandant al ienicerilor. comandantu general al ostii turcesti pornite contra zavergiilor la 1821. Azi. Mold. Chihaie (f., ca sluga, pl. ai). Sef de padurari. Pin [!] Pt. si cheia (f.), intendent la vie.
SALADIN (SALᾹH ad-DῙN Yūsuf ibn Ayyub) (c. 1138-1193), comandat de osti si diplomat arab de origine kurda. Intemeietorul dinastiei Aiubizilor. Vizir al califului fatimid al-Adid (1171), s-a proclamat sultan al Egiptului (din 1171), ceea ce a marcat sfarsitul dinastiei Fstimizilor si a Califatului siit si reintoarcerea la islamul sunnit, si al Siriei (din 1774), supunand autoritatii sale Siria, Palestina, Arabia apuseana si Nubia. In 1187-1188, in urma bataliei de la Hattῑn (5 iul. 1187), a cucerit posesiunile cruciatilor (Accra, Ierusalim, Askalon), ceea ce a constituit una dintre cauzele Cruciadei a III-a (1189-1192). A luptat cu Richard I Inima de Leu, regele Angliei, si Filip II August, regele Frantei. In literatura medievala, simbol al principelui intelept si generos, el este considerat unul dintre cei mai valorosi comandanti musulmani.