Rezultate din textul definițiilor
BENZEN, benzeni, s. m. Hidrocarbura lichida, incolora, insolubila in apa, extrasa din gudroanele carbunilor de pamant sau din petrol, si care se foloseste, ca decolorant, ca materie prima la fabricarea unor compusi organici etc. – Din fr. benzene.
CARBOID, carboide, s. n. (Chim.) Nume dat unor compusi organici din asfalturile naturale, din reziduurile de la cracare etc. – Din fr. carboides.
CETONA, cetone, s. f. Nume generic dat unor compusi organici, care se obtin mai ales prin oxidarea alcoolilor secundari, a hidrocarburilor etc. intrebuintati in sinteza multor substante organice. – Din fr. cetone.
HALOCROMIE s. f. (Chim.) Fenomen de colorare a unor compusi organici cand se transforma in saruri. – Din fr. halochromie.
HETEROCICLIC, -A, heterociclici, -ce, adj. (Chim.; despre compusi organici) Care are in ciclu, pe langa atomi de carbon, si atomi ai altor elemente. – Din fr. heterocyclique.
TITEI, (2) titeiuri, s. n. 1. Amestec lichid de hidrocarburi solide, lichide si gazoase, precum si de alti compusi organici, care se gaseste in pamant sub forma de zacamant si din care, prin distilare, se obtine benzina, petrol lampant, uleiuri minerale, vaselina, motorina etc.; petrol. 2. (La pl.) Diferite feluri de titei (1). – Et. nec.
PETROL s. n. 1. Roca sedimentara lichida, uleioasa, de culoare bruna-negricioasa, mai rar galbuie, cu reflexe albastre-verzui, cu miros specific, formata dintr-un amestec natural de hidrocarburi si de alti compusi organici, care se extrage din pamant si care serveste drept materie prima in industria chimica; titei. ◊ Petrol sintetic = combustibil cu proprietati asemanatoare cu cele ale titeiului, obtinut pe cale sintetica din carbune sau din oxid de carbon, prin hidrogenare catalitica. 2. Derivat lichid al petrolului (1), folosit la arderea in lampi cu fitil pentru iluminat sau incalzit; gaz. – Din fr. petrole.
PECTINA, pectine, s. f. (La pl.) Clasa de compusi organici care se gasesc in tesuturile celulelor vegetale si care, prin amestecare cu apa si prin fierbere, capata forma unei gelatine, fiind folositi in industria alimentara, farmaceutica si in cosmetica; (si la sg.) compus organic vegetal din aceasta clasa. – Din fr. pectine.
VITAMINA, vitamine s. f. Nume dat unor compusi organici indispensabili vietii, care se gasesc in alimente sau se prepara sintetic, cu rol esential in mentinerea proceselor celulare vitale. – Din fr. vitamine, germ. Vitamin.
ETERAT, -A, eterati, -te, adj., s. m. 1. Adj. Care are mirosul eterului (1). ♦ Fig. Subtil, diafan, fin. 2. S. m. Combinatie rezultata prin evaporarea solutiilor eterice ale unor compusi organici micsti. – Din fr. ethere.
CETONA ~e f. Grup de compusi organici, cu miros caracteristic, intrebuintati in sinteza unor substante organice. /<fr. cetone
A CLORURA ~ez tranz. (molecule ale unor compusi organici) A trata cu atomi de clor. /<fr. chlorurer
A HALOGENA ~ez tranz. (compusi organici) A trata cu halogen. /<fr. halogener
PETROL n. Hidrocarbura lichida, uleioasa, de culoare inchisa, formata dintr-un amestec natural de compusi organici, intrebuintata drept combustibil si ca materie prima in industria chimica; titei. /<fr. petrole
STEROL ~i m. 1) la pl. Clasa de compusi organici care intra in structura celulelor vegetale si animale, avand un rol important in metabolismul organismului. 2) Compus organic din aceasta clasa. /<fr. sterol
AMONIFICARE s.f. Proces de formare a amoniacului prin descompunerea proteinelor si a altor compusi organici din sol sub actiunea microorganismelor. [Dupa fr. ammonisation].
ARSINE s.f.pl. Nume dat unor compusi organici (folositi ca gaze de lupta stranutatoare) care au arsenic in compozitie. [< fr. arsines].
COACERVAT s.n. (Biol.) Formatie speciala gelatinoasa macromoleculara, in stare coloidala, nascuta din amestecul solutiilor de albuminoide in compusi organici asemanatori, reprezentand prima faza de organizare a materiei vii. [Pron. co-a-. / < fr. coacervat, cf. lat. coacervatus – gramadit].
FOSFINE s.f.pl. (Chim.) Clasa de compusi organici derivand din hidrogenul fosforat. [Sg. fosfina / < fr. phosphines].
VITAMINA s.f. Nume dat unor compusi organici complecsi necesari organismului pentru activitatea sa vitala. [< fr. vitamine].
AZOIC2, -A adj. (Despre compusi organici) Care contine azot. [< fr. azoique].
CETONA s.f. Nume care inglobeaza anumiti compusi organici, rezultati in general prin oxidarea alcoolilor secundari sau a hidrocarburilor. [< fr. cetone].
CONCRETIONARE s.f. Operatie de transformare printr-un tratament termic a unui conglomerat de pulberi de metale, de metaloizi sau de compusi organici intr-un corp solid. ♦ (Geol.) Formare de concretiuni. [< concretiona].
HALOCROMIE s.f. Fenomenul de colorare a unor compusi organici cand acestia se transforma in saruri. [Gen. -iei. / < fr. halochromie, cf. gr. hals – sare, chroma – culoare].
HETEROCICLIC, -A adj. (Despre compusi organici) Care are in ciclu, pe langa atomi de carbon, si atomi ai altor elemente. [< fr. heterocyclique].
HIDRAT s.m. Compus chimic anorganic care contine molecule de apa. ◊ Hidrati de carbon = compusi organici formati din carbon, hidrogen si oxigen, care servesc in corpul animalelor ca sursa de energie; zaharuri. [Cf. fr. hydrate].
SERIE s.f. 1. Insirare de termeni care se succeda potrivit unei anumite legi; insiruire, succesiune de fiinte, de lucruri sau de fapte de acelasi fel sau asemanatoare. ♦ Repetare a aceluiasi tip, a aceleiasi actiuni etc. ♦ In serie = (produs, fabricat) in numar mare, dupa acelasi tip. 2. Grup de compusi organici care se caracterizeaza prin aceea ca fiecare are in molecula lui cate un atom de carbon si doi atomi de hidrogen mai mult decat compusul precedent al grupului. 3. Expresie matematica formata dintr-o infinitate de termeni dedusi unul din altul dupa anumite reguli si legati prin semnele plus sau minus. 4. (Geol.) Succesiune de terenuri care corespunde in timp unei epoci. 5. Totalitatea fiintelor, lucrurilor sau faptelor care urmeaza deodata la rand. ♦ Totalitatea marcilor postale emise cu o anumita ocazie sau care au o anumita tema. ♦ Parte dintr-o colectie sau publicatie periodica, avand uneori un titlu aparte, in afara de cel general. 6. Numar de ordine aplicat pe marfurile fabricate intr-un numar mare de exemplare de acelasi tip; numar de fabricatie. 7. (Fon.) Grup de sunete sau de foneme caracterizate printr-o trasatura comuna. [Gen. -iei. / < fr. serie, it. serie, lat. series].
AMONIFICARE s. f. proces de formare a amoniacului prin descompunerea proteinelor si a altor compusi organici din sol sub actiunea microorganismelor. (dupa fr. ammonisation)
ARSINA s. f. denumire generica a unor compusi organici ai hidrogenului arseniat. (< fr. arsine)
AZOIC2, -A adj. (despre compusi organici) azotat. (< fr. azoique)
BICICLIC, -A adj. 1. cu doua cicluri. ◊ (despre compusi organici) care contine doua cicluri inchise in formula. 2. (bot.) dispus in doua verticile sau cercuri. (< fr. bicyclique)
CARBOCICLIC, -A adj. (despre compusi organici) al caror lant inchis nu contine decat atomi de carbon. (< fr. carbocyclique)
CARBOIDE s. f. pl. compusi organici care se gasesc in asfalturi naturale, in reziduurile de la cracare etc. (< fr. carboides)
CETONA s. f. denumire data unei clase de compusi organici obtinuti prin oxidarea alcoolilor secundari sau a hidrocarburilor. (< fr. cetone)
CLORURA vb. tr. a combina cu clor anumiti compusi organici. (< fr. chlorurer)
FOSFINE s. f. pl. clasa de compusi organici din hidrogenul fosforat. (< fr. phosphines)
FTALEINA s. f. denumire generica data unor compusi organici prin condensarea anhidridei ftalice cu fenoli. (< fr. phtaleine)
HALOCROMIE s. f. fenomen de inchidere a culorii unor compusi organici cand acestia se transforma in saruri. (< fr. halochromie)
HETEROCICLIC, -A adj. 1. (despre compusi organici) care are in ciclu, pe langa atomi de carbon, si atomi ai altor elemente. 2. (despre flori) cu verticile neuniforme sau cu piese inegale. (< fr. heterocyclique)
H********C, -A adj. 1. (despre compusi organici) care contine un ciclu inchis de atomi de carbon in molecula. 2. (despre flori) cu verticile uniforme sau cu acelasi numar de piese. (< fr. h**********e)
MONOCICLIC, -A adj. 1. (biol.; despre unele specii) care prezinta o singura perioada de inmultire pe an. 2. (despre flori) dispus intr-un singur verticil. 3. (despre compusi organici) care contine un singur ciclu in formula. (< fr. monocyclique)
PETROL I. s. n. roca organogena lichida cu aspect uleios, dintr-un amestec natural de hidrocarburi si alti compusi organici. II. adj. inv. bleu ~ = nuanta de bleu catre gri-verde. (< fr. petrole)
POLICICLIC, -A adj. 1. care prezinta mai multe fenomene de frecventa diferita. 2. (despre compusi organici) cu mai multe cicluri de atomi in molecula. 3. (despre flori) cu mai multe verticile. (< fr. polycyclique)
VITAMINA s. f. denumire data unor compusi organici complecsi necesari organismului pentru activitatea sa vitala. (< fr. vitamine, germ. Vitamin)
BALABAN, Alexandru T. (n. 1931, Timisoara), inginer chimist roman. Acad. (1990), prof. univ. la Bucuresti. Cercetari teoretice si experimentale prividn aplicatii ale teoriei grafurilor in chimie, aromaticitatea, compusii heterociclici (saruri de piriliu, piridine etc.), compusi organici marcati.
BENZEN (‹ fr. {i}) s. m. Substanta chimica, cap de serie al hidrocarburilor aromatice; lichid incolor volatil, insolubil in apa, solubil in alcool in orice proportie, obtinut din gazele de cocserie, din gudroanele carbunilor de pamint sau din fractiile petroliere bogate in hidrocarburi aromatice; este materia prima importanta la fabricarea unor compusi organici (anilina, nitrobenzen, stiren, fenol, hexaclorciclohexan etc.), in sinteza colorantilor, a medicamentelor, a parfumurilor; bun solvent. Impropriu este numit benzol.
BIOGAZ (‹ fr. {i}) s. n. 1. Amestec de gaze continind in cea mai mare parte metan, rezultat din descompunerea unor compusi organici (ex. celuloza, uree, pectine etc.) de catre microorganismele anaerobe. 2. Combustibil obtinut printr-un proces de fermentatie dirijata a biomasei, avind puterea calorica de 19.000-25.000 kJ/Nm3.
BENZEN, benzeni, s. m. Hidrocarbura lichida, incolora, obtinuta din gudroanele carbunilor de pamant sau din petrol, folosita ca decolorant, ca materie prima la fabricarea unor compusi organici etc. – Fr. benzene.
ACETILARE, acetilari, s. f. Proces chimic de introducere a radicalului acetil in molecula unui compus organic. – Din acetil.
ACILA, acilez, vb. I. Tranz. A introduce, pe cale chimica, un radical acil in molecula unui compus organic in scopul obtinerii de cetone, esteri si amide. – Din fr. aciler.
ALCHILARE, alchilari, s. f. (Chim.) Introducere a unui alchil in molecula unui compus organic. – Dupa fr. alkylation.
AMIDA, amide, s. f. compus organic obtinut prin inlocuirea unui atom de hidrogen al amoniacului cu radicalul unui acid. – Din fr. amide.
AMINA, amine, s. f. compus organic derivat al amoniacului. – Din fr. amine.
AMINOALCOOL, aminoalcooli, s. m. (Chim.) compus organic care contine amina si alcool. [Pr.: -no-al-co-ol] – Din fr. aminoalcool.
BROMURARE s. f. Reactie chimica prin care se introduc atomi de brom in molecula unui compus organic. – Din brom.
CARBENA, carbene, s. f. compus organic care se gaseste in asfalturi; amestec de substante de culoare neagra, casante, cu aspect de huila, care, in cantitate de peste 1% degradeaza calitatile bitumului. – Din fr. carbenes.
CIANHIDRINA, cianhidrine, s. f. compus organic care contine in molecula un hidroxil si un nitril, folosit la obtinerea aminoacizilor si a unor materiale plastice. [Pr.: ci-an-] – Din fr. cyanhydrine.
CICLIZARE s. f. (In sintagma) Reactie de ciclizare = reactie chimica prin care lantul de atomi din molecula unui compus organic se inchide si formeaza un ciclu. – Dupa fr. [reaction de] cyclisation.
HALOGENARE, halogenari, s. f. Reactie chimica de introducere a halogenilor in molecula unui compus organic. – V. halogena.
HETEROCICLU, heterocicluri, s. n. compus organic ciclic care contine, pe langa atomi de carbon, si atomi de azot, sulf, oxigen etc. – Din fr. heterocycle.
HETEROPROTEIDA, heteroproteide, s. f. (Biol.) Substanta organica compusa dintr-o proteina si o substanta neproteicaVezi nota. [Var.: eteroproteida s. f.] – Din fr. heteroproteide.
HIDROLIZA, hidrolize, s. f. Reactie chimica intre ionii unei sari si ionii apei, care formeaza un acid slab sau o baza slaba. 2. Reactie chimica intre un compus organic si apa, produsa in prezenta unui catalizator. – Din fr. hydrolyse.
NUCLEOPROTEIDA, nucleoproteide, s. f. compus organic alcatuit din acizi nucleici si din proteine bazice, care intra in structura tuturor celulelor animale si vegetale. [Pr.: -cle-o-pro-te-i-] – Din fr. nucleoproteide.
UROBILINOGEN, urobilinogene, s. n. compus organic format in intestin prin reducerea bilirubinei, reabsorbit apoi numai in parte prin peretele intestinal si redat ficatului. – Din fr. urobilinogene.
LACTAMA s. f. compus organic obtinut din aminoacizi si folosit ca materie prima pentru fabricarea unor fibre sintetice. – Din fr. lactame, germ. Laktam.
FREON, freoni, s. m. (Chim.) compus organic al fluorului utilizat in special ca agent frigorific. [Pr.: fre-on] – Din fr. freon.
PENTOZA, pentoze, s. f. compus organic din grupul glucidelor, avand cinci atomi de carbon in molecula. – Din fr. pentose.
PIROL, piroli, s. m. compus organic sub forma de lichid incolor cu miros de cloroform, produs prin distilarea uleiului de oase si folosit la fabricarea unor coloranti. – Din fr. pyrrol.
POLIFENOL, polifenoli, s. m. compus organic din clasa fenolilor, care contine doua sau mai multe grupari hidroxil legate de un radical aromatic. – Din fr. polyphenol.
BENZOILARE s.f. Introducere a radicalului benzoil in molecula unui compus organic. (dupa fr. benzoylation)
PURINA, purine, s. f. compus organic din acidul uric. – Din fr. purin.
FENOL, (2) fenoli, s. m. (Chim.) 1. Compus organic derivat din benzen prin inlocuirea unui atom de hidrogen cu un hidroxil, folosit in farmacie si in industrie; acid fenic. 2. Nume generic dat compusilor organici derivati din hidrocarburile aromatice prin inlocuirea unuia sau a mai multor atomi de hidrogen cu hidroxili corespunzatori. – Din fr. phenol.
ENZIMA, enzime, s. f. compus organic de natura proteica, prezent in celule vii, care dirijeaza procesele de sinteza si de degradare din organismele animalelor, plantelor si microorganismelor, producand si pastrand energie; ferment. – Din fr. enzyme.
METILCETONA s. f. compus organic lichid cu miros caracteristic, utilizat ca solvent si ca intermediar la fabricarea unor medicamente si rasini sintetice; butanona. – Din fr. methylcetone.
CLORAMINA, cloramine, s. f. compus organic cu puternice proprietati oxidante si antiseptice. – Din fr. chloramine.
CLOROFORM s. n. compus organic al clorului, lichid incolor, volatil, cu miros caracteristic, intrebuintat in medicina ca narcotic, anestezic etc. – Din fr. chloroforme.
CLORURARE s. f. Reactie chimica prin care se introduc unul sau mai multi atomi de clor in molecula unui compus organic. – V. clorura.
CLORURA, cloruri, s. f. Sare a acidului clorhidric; combinatie a clorului cu un element chimic sau cu o substanta organica. ◊ Clorura de sodiu = sare de bucatarie. Clorura mercurica = sublimat corosiv. Clorura mercuroasa = calomel. Clorura de var = substanta obtinuta prin introducerea de clor in varul stins si intrebuintata decolorant si dezinfectant. Clorura de vinil = compus organic gazos obtinut prin clorurarea etilenei. Clorura de polivinil = produs macromolecular obtinut prin polimerizarea clorurii de vinil, folosit ca material de constructie, la fabricarea pieii artificiale etc.; policlorura de vinil. – Din fr. chlorure.
NICOTINIC, -A, nicotinici, -ce, adj. Care se refera la nicotina; care este produs din nicotina. ◊ Acid nicotinic = compus organic, cristalizat, incolor, obtinut pe cale sintetica si folosit la prepararea vitaminei PP. ♦ (Substantivat; f. pl.) Grupa de substante care actioneaza asupra neuronilor din ganglionii vegetativi si asupra receptorilor din sistemul nervos central. – Din fr. nicotinique.
DIZAHARIDA, dizaharide, s. f. compus organic format din doua molecule de monozaharide prin eliminarea dintre ele a unei molecule de apa. – Din fr. disaccharide.
TIMOL, (2) timoluri, s. n. 1. compus organic din clasa fenolilor, care se gaseste in unele uleiuri eterice sau se prepara pe cale sintetica, fiind folosit in special ca medicament. 2. (Med.) Proba de laborator pentru verificarea functiilor ficatului. – Din fr. thymol.
DEHIDROGENA, dehidrogenez, vb. I. Tranz. A elimina hidrogenul din molecula compusilor organici. – Din fr. deshydrogener.
CRACARE, cracari, s. f. Procedeu industrial de descompunere, la temperaturi si presiuni inalte, a unui compus organic in molecule mai simple, folosit mai ales in industria petroliera; cracaj. – V. craca.
ALBUMINOID1 ~e n. la pl. compus organic din grupul proteinelor, care constituie o parte importanta a materiei vii. /<fr. albuminoide
ALDEHIDA ~e f. chim. compus organic obtinut prin oxidarea unor alcooli, folosit in industria farmaceutica. /<fr. aldehyde
CAPROLACTAMA f. chim. compus organic folosit la obtinerea fibrelor sintetice de relon, capron etc. /<fr. caprolactame
CLOROFORM n. compus organic al clorului, lichid incolor, volatil, cu miros caracteristic, intrebuintat in medicina ca narcotic si anestezic. /<fr. chloroforme
COLESTEROL n. compus organic care se gaseste in structura celulelor animale, mai ales, in sange, si care, la dereglarea metabolismului, se depune pe peretii vaselor sangvine sau sub forma de calculi. /<fr. cholesterol
A DEHIDROGENA ~ez tranz. (molecule ale compusilor organici) A elibera de atomii de hidrogen pe cale termica sau catalitica. /<fr. deshydrogener
ETER ~i m. 1) compus organic volatil si inflamabil, obtinut prin fierberea alcoolului etilic cu acid sulfuric, care este folosit in industria materialelor plastice, a fibrelor sintetice si in medicina. 2) Mediu material care ar umple spatiul din univers. 3) fig. Invelis gazos care inconjoara Pamantul; aer; atmosfera; vazduh; cer. /<fr. ether, lat. aether
FENOL ~i m. compus organic sub forma de substanta cristalizata, incolora, toxica, cu miros specific, intrebuintat la fabricarea maselor plastice, a colorantilor si in medicina; acid fenic; acid carbolic. /<fr. phenol
FOSFATIDA ~e f. Substanta organica compusa, care contine fosfor si care intra in componenta celulelor vegetale si animale, mai ales a celor din tesutul nervos. /<fr. phosphatide
FREON ~i m. compus organic al fluorului, folosit ca producator de frig. [Sil. fre-on] /<fr. freon
HIDROCARBURA ~i f. compus organic, constituit din atomi de carbon si de hidrogen. [Sil. hi-dro-] /<fr. hydrocarbure
NAFTOL ~i m. compus organic derivat din naftalina, avand diferite intrebuintari (in industria colorantilor, la prepararea unor medicamente etc.). /<fr. naphtol
NUCLEOPROTEIDA ~e f. Substanta organica compusa din acizi nucleici si proteine bazice, care se afla in nucleul si in plasma tu-turor celulelor organice. [Sil. -cle-o-pro-te-i-] /<fr. nucleoproteide
POLISTIREN ~i m. compus organic sub forma de substanta solida, incolora sau galbuie, obtinut prin polimerizarea stirenului si intrebuintat la fabricarea obiectelor de larg consum. /<fr. polystyrene, engl. polystyrene
PTOMAINA ~e f. compus organic toxic rezultat din putrezirea proteinelor de origine animala. /<fr. ptomaine
TIMOL ~i m. 1) compus organic sub forma de cristale incolore, extras din unele uleiuri eterice sau obtinut pe cale sintetica, folosit in medicina ca antihelmintic si antiseptic. 2) med. Analiza prin care se verifica functiile ficatului. /<fr. thymol
ADENOZIN-FOSFORIC adj. m. Acid adenozin-fosforic = Compus chimic care contine adenina, glucoza si acid fosforic, putand inmagazina energia eliberata din compusii organici metabolizati. [< fr. adenosin-phosphorique].
ARILARE s.f. Introducere pe cale chimica a unui radical aril, in molecula unui compus organic. [Dupa fr. arylation].
CACODILIC adj. Acid cacodilic = compus organic arseniat. [< fr. cacodylique].
CARBOXILARE s.f. (Chim.) Introducere a gruparii carboxil in molecula unui compus organic. [< carboxil, dupa fr. carboxylation].
DEHIDROGENA vb. I. tr. A elimina, termic sau catalitic, hidrogenul din molecula compusilor organici. [P.i. -nez, var. deshidrogena vb. I. / < fr. deshydrogener].
DEZAMINARE s.f. Inlaturare a amoniacului sau a unei amine dintr-un compus organic. [Dupa fr. desamination].
OZONIDA s.f. (Chim.) compus organic obtinut prin adaugarea ozonului la o olefina. [< fr. ozonide].
PURINA s.f. compus organic derivat din acidul uric, zeama murdara scursa din balegar sau din gunoaie. [< fr. purin].
ACETILARE s.f. Reactie de introducere a radicalului acetil in molecula unui compus organic. [Cf. fr. acetylation].
ACILA vb. I. tr. (Chim.) A introduce pe cale chimica un radical acil in molecula unui compus organic. [< fr. acyler].
ALDEHIDA s.f. compus organic obtinut prin oxidarea unor alcooli, folosita in industria farmaceutica. ◊ Aldehida formica = formaldehida. [< fr. aldehyde].
AMIDA s.f. compus organic obtinut din amoniac prin inlocuirea unui atom de hidrogen cu radicalul unui acid. [< fr. amide].
BENZOILARE s.f. Introducere a radicalului benzoil in molecula unui compus organic. [Cf. fr. benzoylation].
BROMURARE s.f. Reactie chimica de aditie sau de substitutie prin care se introduc unul sau mai multi atomi de brom in molecula unui compus organic. [Cf. fr. bromuration].
CARBENA s.f. (Chim.) compus organic care se gaseste in asfalturi. [< fr. carbenes].
CARBOIDE s.n.pl. compusi organici care se gasesc in asfalturi naturale, in reziduurile de la cracare etc. [Pron. -bo-i-, sg. carboid. / < fr. carboides].
CIANHIDRINA s.f. compus organic care contine in molecula un hidroxil si un nitril, servind la obtinerea aminoacizilor si a unor materiale plastice. [Pron. ci-an-. / < fr. cyanhydrine].
CICLIZARE s.f. Reactie de ciclizare = reactie chimica prin care lantul de atomi din molecula unui compus organic se inchide, formand un ciclu. [Pl. -zari. / dupa fr. (reaction de) cyclisation].
CLOROFORM s.n. Lichid volatil incolor, care este un compus organic al clorului si se foloseste in medicina. [< fr. chloroforme].
COMPOST s.n. Ingrasamant organic compus din resturi de bucatarie, nutreturi alterate etc., supuse unui proces de fermentatie lenta. [< engl., fr. compost].
ETER s.m. 1. (In filozofia antica) Al cincilea element constitutiv al cosmosului (alaturi de foc, apa, aer si pamant). 2. compus organic obtinut din alcooli sau din fenoli, foarte intrebuintat in industrie. 3. Fluid ipotetic care ar exista pretutindeni in spatiu si ale carui oscilatii ar constitui undele electromagnetice. // s.n. (Fig.) Spatiul atmosferic. [Pl. -ri, (s.n.) -ruri. / < fr. ether, cf. gr. aither – aer curat].
FENOL s.m. compus organic derivat din hidrocarburile aromatice; acid fenic. [< fr. phenol, cf. gr. phainein – a straluci].
FLUORESCEINA s.f. compus organic fluorescent. [Pron. flu-o-. / < fr. fluoresceine].
FREON s.n. compus organic al fluorului, folosit ca agent frigorigen. [Pron. fre-on. / < fr. freon – nume comercial].
HETEROPROTEIDE s.f.pl. Substante organice compuse dintr-o parte proteica si una neproteica. [< fr. heteroproteides].
HIDRAZINA s.f. compus organic bazic, combinatie a azotului cu hidrogenul. [< fr. hydrazine].
HIDROCARBURA s.f. compus organic alcatuit din carbon si hidrogen. [< fr. hydrocarbure].
HIDROLIZA s.f. 1. Descompunere a unor compusi prin actiunea apei. 2. Reactie chimica intre un compus organic si apa, care se produce in prezenta unui catalizator. [< fr. hydrolyse, cf. gr. hydor – apa, lysis – disolutie].
LACTAMA s.f. compus organic ciclic, servind ca materie prima pentru fabricarea fibrelor sintetice. [< germ. Laktame, fr. lactame].
METOL s.m. compus organic alb, cristalizat, folosit ca developator in fotografie; genol. [< fr. metol, germ. Metol].
PIROL s.m. compus organic lichid, incolor si cu miros de cloroform, obtinut prin distilarea uleiului de oase. [< fr. pirrol].
PROTEIDA s.f. compus organic rezultat din combinarea unei proteine cu o substanta neprotetica. [Pron. -te-i-. / < fr. proteide].
SALICILIC adj.m. Acid salicilic = compus organic folosit in industria colorantilor si a conservelor alimentare, precum si in medicina ca antiseptic. [< fr. salicylique].
TIMOL s.m. 1. compus organic cu miros aromatic si gust piscator, care se gaseste in esenta de cimbrisor. 2. (Med.) Proba de laborator pentru verificarea functiilor ficatului. [< fr. thymol].
ACETILARE s. f. introducere a radicalului acetil in molecula unui compus organic. (dupa fr. acetylation)
ACILARE s. f. reactie chimica de introducere a unui radical acil in molecula unui compus organic. (dupa fr. acylation)
ALCHILARE s. f. reactie chimica de introducere a unui alchil in molecula unui compus organic. (dupa fr. alkylation)
AMIDA s. f. compus organic obtinut prin deshidratarea sarurilor amoniacale. (< fr. amide)
AMIDURA s. f. compus organic obtinut din amoniac, prin inlocuirea unui atom de hidrogen cu un metal. (< fr. amidure)
AMINA s. f. compus organic din amoniac, prin substituirea atomilor de hidrogen cu radicali organici. (< fr. amine)
AMINOALCOOL s. m. denumire a compusilor organici cu functie de amina si de alcool. (< fr. aminoalcool)
ARILARE s. f. introducere a unui radical aril in molecula unui compus organic. (dupa fr. arylation)
BIOSINTEZA s. f. sinteza a unui compus organic la nivelul celulei vii. (< fr. biosynthese, engl. biosynthesis)
BROMURARE s. f. reactie chimica de aditie sau de substitutie prin care se introduc unul sau mai multi atomi de brom in molecula unui compus organic. (dupa fr. bromuration)
CACODILIC adj. acid ~ = compus organic arseniat. (< fr. cacodylique)
CARBENA s. f. compus organic, care se gaseste in asfalturi. (< fr. carbene)
CARBOXILARE s. f. introducere a gruparii carboxil in molecula unui compus organic. (dupa fr. carboxylation)
CICLIZARE s. f. reactie chimica prin care lantul de atomi din molecula unui compus organic se inchide, formand un ciclu. (< cicliza)
CLOROFORM s. n. compus organic al clorului, lichid incolor, volatil, cu miros caracteristic si gust dulceag, folosit in medicina, ca solvent etc.; triclormetan. (< fr. chloroforme)
DEBENZOILARE s. f. suprimare a radicalului benzoil dintr-un compus organic. (dupa fr. debenzoylation)
DEHIDROGENA vb. tr. a elimina, termic sau catalitic, hidrogenul din molecula compusilor organici. (< fr. deshydrogener)
DEZAMINARE s. f. eliminare de catre unele enzime a amoniacului sau a unei amine dintr-un compus organic. (dupa fr. desamination)
DIZAHARIDA s. f. compus organic apartinand grupului de zaharuri, din condensarea a doua monozaharide, prin eliminarea unei molecule de apa. (< fr. disaccharide)
ENZIMA s. f. compus organic produs de anumite celule vii, care accelereaza mersul reactiilor chimice din celula; ferment; diastaza (1). (< fr. enzyme)
ETER1 I. s. m. 1. (ant.) al cincilea element consecutiv al cosmosului (alaturi de foc, apa, aer si pamant). 2. compus organic rezultat, prin elimintarea apei, din combinarea unui alcool cu un acid. 3. compus organic obtinut prin fierberea alcoolului etilic cu acid sulfuric, lichid incolor, foarte volatil si inflamabil, cu miros aromatic specific, folosit ca solvent in industrie, in medicina etc. II. s. n. (fig.) aer, atmosfera, cer, vazduh. (< fr. ether, lat. aether, gr. aither, cer)
FENOL s. m. compus organic oxigenat al benzenului, folosit in industria colorantilor, a medicamentelor, rasinilor sintetice etc.; acid fenic. (< fr. phenol)
FOSFOCREATINA s. f. compus organic cu rol important in contractia musculara; fosfagen. (< engl. phosphocreatine)
FOSFORILARE s. f. transformare metabolica in adaugarea unei grupari fosfatice la un compus organic. (< fosforila)
FREON s. m. compus organic al fluorului, agent frigorigen, precum si la prepararea aerosolilor cosmetici. (< fr. freon)
GENOL s. n. compus organic alb, cristalizat, folosit ca developator in fotografie; metol. (< fr. genol)
HEM1 s. n. compus organic care intra in compozitia hemoglobinei, substanta coloranta din globulele rosii. (< fr. heme)
HETEROCICLU s. n. compus organic heterociclic (1). (< fr. heterocycle)
HETEROPROTEIDA s. f. denumire generica data substantelor organice compuse dintr-o parte proteica si una neproteica. (< fr. heteroproteide)
HEXACLORCICLOHEXAN s. n. compus organic sintetic din mai multi izomeri, ca insecticid; analcid. (< fr. hexachlorcyclohexane)
HIDRAZINA s. f. compus organic bazic, toxic, combinatie a azotului cu hidrogenul, folosit ca agent reductor, antioxidant, anticorosiv si de vulcanizare etc. (< fr. hydrazine)
HIDRAZONA s. f. compus organic obtinut prin condensarea hidrazidei. (< fr. hydrazone)
HIDROCARBURA s. f. compus organic din carbon si hidrogen. (< fr. hydrocarbure)
HIDROLIZA s. f. 1. descompunere a unor compusi prin actiunea apei. 2. reactie chimica intre un compus organic si apa, care se produce in prezenta unui catalizator. (< fr. hydrolyse)
ISATINA s. f. compus organic, in forma de cristale oranj, solubile in apa, folosit in sinteza unor coloranti. (< fr. isatine)
LACTAMA s. f. compus organic ciclic, obtinut prin deshidratarea, la incalzire, a unor aminoacizi; materie prima pentru fabricarea fibrelor sintetice. (< fr. lactame)
LACTOZA s. f. compus organic dulce, din lapte, folosit in industria de medicamente; lactobioza. (< fr. lactose)
LEUCODERIVAT s. m. compus organic obtinut prin reducerea unor coloranti si care, prin oxidare, formeaza din nou colorantul din care a provenit; leucobaza. (< germ. Leukoderivat, fr. leucoderive)
MALTOZA s. f. compus organic natural din doua molecule de glucoza. (< fr. maltose, germ. Maltose)
MULTIVITAMINA s. f. compus organic complex cu mai multe vitamine. (< engl. multivitamin)
NAFTOL s. m. compus organic derivat din naftalina, folosit in industria colorantilor, in farmaceutica etc. (< fr. naphtol)
NICOTINIC, -A I. adj. 1. referitor la nicotina. ♦ acid ~ = compus organic cristalin, incolor, din nicotina. 2. produs de nicotina. II. s. f. pl. grupa de substante care au aceeasi actiune ca nicotina. (< fr. nicotinique)
NITRARE s. f. introducere a gruparii nitro in molecula unui compus organic; nitratie. (< nitra)
NITRIL s. m. compus organic, ester al acidului cianhidric, folosit ca sinteza organica. (< fr. nitrile)
NITRODERIVAT s. m. compus organic obtinut prin nitrare. (< germ. Nitroderivat)
NITROZARE s. f. introducere a unei grupari nitrozo in molecula unui compus organic. ◊ transformare, in sol, a amoniacului sau a sarurilor amoniacale in acid nitros. (dupa fr. nitrosation)
OZONIDA s. f. compus organic prin adaugarea ozonului la o olefina. (< fr. ozonide)
PICRIC adj. acid ~ = compus organic cristalizat, galben, cu gust amar, toxic si exploziv, prin actiunea acidului nitric asupra fenolului; trinitrofenol. (< fr. picrique)
POLIPEPTIDA s. f. compus organic din mai multe peptide. (< fr. polypeptide)
PURINA s. f. compus organic heterociclic, unitate de baza a acidului uric, component al acizilor nucleici. (< fr. purine)
TETRACLORURA s. f. combinatie a clorului cu un element tetravalent. ♦ ~ de carbon = compus organic lichid, incolor, cu miros placut, in unele aparate de stins incendiile, ca solvent neinflamabil, la fabricarea lacurilor, a insecticidelor etc. (< fr. tetrachlorure)
TIMOL s. n. 1. compus organic cu miros aromatic si gust piscator, in unele uleiuri eterice, antiseptic. 2. proba de laborator pentru verificarea functiilor ficatului. (< fr. thymol)
TIOFENOL s. m. 1. (pl.) derivati organici ai hidrogenului sulfurat. 2. compus organic lichid cu miros patrunzator. (< fr. thiofenol)
URONIC adj. acid ~ = acid-aldehida utilizat in organism in reactii de cuplare cu compusii organici toxici. (< fr. uronique)
TIMOL, timoli, s. m. compus organic din clasa fenolilor, care se gaseste in unele uleiuri eterice sau se prepara pe cale sintetica, fiind folosit in special ca medicament. – Fr. thymol.
AMIDA, amide, s. f. compus organic obtinut prin inlocuirea unui atom de hidrogen al amoniacului cu radicalul unui acid. – Fr. amide.
AMINA, amine, s. f. compus organic derivat al amoniacului. – Fr. amine.
ANORGANIC, -A, anorganici, -e, adj. Care e de origine minerala; care nu apartine clasei mari de compusi ai carbonului. ◊ Chimie anorganica = ramura a chimiei care studiaza proprietatile chimice ale elementelor si compusilor lor, in afara de compusii organici. – Fr. anorganique.
BROMURA, bromuri, s. f. 1. Sare a acidului bromhidric cu un metal; nume dat bromurii de potasiu, intrebuintata in medicina drept calmant al sistemului nervos. 2. compus organic rezultat prin inlocuirea unui atom de carbon din molecula unei hidrocarburi printr-un atom de brom. – Dupa fr. bromure.
CETONE (‹ fr., {s} gr. [a]cetone) s. f. pl. compusi organici care contin una sau mai multe grupari carbonil legate de cite doi radicali organici diferiti, saturati sau nesaturati, ciclici sau aciclici. Utilizate ca solventi, intermediari in sinteza organica etc.
CLORAMINA (‹ fr. {i}) s. f. compus organic obtinut prin clorurarea la atomul de azot a aminelor, amidelor, sulfonamidelor, imidelor si iminelor; are proprietati oxidante si un puternic efect antiseptic. Ex.: cloramina T (p-toluen-clorsulfonamida sodata), utilizata ca dezinfectant pentru rani si pentru apa de baut.
CLORHIDRINA s. f. (‹ fr.) compus organic care contine in molecula atomi de clor si grupari alcoolice; se obtine prin aditia acidului hipocloros la dublele legaturi olefinice (ex. etilenclorihidrina).
HALOGENARE (‹ dupa fr.) s. f. Reactie chimica prin care se introduc unul sau mai multi atomi de halogen in molecula unui compus organic. Se foloseste (in special fluorurarea si clorurarea) la obtinerea unor solventi, freoni, polimeri, coloranti etc.
ROBINSON [robinsn], Sir Robert (1886-1975), chimist britanic. Prof. univ. la Sydney, Liverpool, Manchester si Oxford. cercetari fundamentale in domeniul compusilor organici naturali (alcaloizi, coloranti, hormoni, antibiotice). A detectat structura chimica a morfinei (1925) si a stricninei (1946). Premiul Nobel pentru chimie (1947). M. de onoare al Acad. Romane (1965).
METIL s.m. Radical organic monovalent, compus dintr-un atom de carbon si din trei atomi de hidrogen. [< fr. methyle].
METILEN s.m. 1. Radical organic bivalent, compus dintr-un atom de carbon si doi de hidrogen. ◊ Albastru de metilen = materie coloranta albastra, intrebuintata in vopsitorie si ca dezinfectant in medicina. 2. Alcool metilic. [Pl. -ni, (s.n.) -nuri. / < fr. methylene, cf. germ. Methylen].
COMPOST s. n. ingrasamant din resturi organice si compusi minerali, supusi unui proces de fermentatie lenta. (< fr. compost)
CROMOFOR (‹ fr. {i}; {s} cromo- + gr. phoros „care aduce”) s. m. si adj. 1. S. m. Grupare de atomi care, introdusa in molecula combinatiilor organice, formeaza compusi coloranti. 2. Adj. (Despre unele microorganisme sau celule) Care produc sau transporta o substanta colorata sau un pigment.
A SE CONCRETIONA se ~eaza intranz. (despre compusi metalici sau organici) A se transforma in concretiune; a deveni solid ca urmare a unui tratament termic. [Sil. -ti-o-] /<fr. concretionner
LACTIC ~ca (~ci, ~ce) Care contine lapte. compus ~. ◊ Acid ~ acid organic care se afla, mai ales, in laptele acru. /<fr. lactique
COREY [cɔri], Elias James (n. 1928), chimist american. Prof. la Universitatea Harvard. Cercetari in domeniul spectroscopiei si sintezei organice. A obtinut numerosi compusi naturali cu structuri complexe, biologic activi. Contributii la dezvoltarea letodelor de sinteza a produsilor farmaceutici. Premiul Nobel (1990).
AMIL1 s. m. radical organic monovalent care intra in compusi amilici. (< fr. amyle)
SILICON, siliconi, s. m. compus macromolecular cu structura analoaga corpurilor organice, in stare fluida sau sub forma de rasini, alcatuit din lanturi sau cicluri de atomi de siliciu care alterneaza regulat cu atomi de oxigen. – Din fr. silicone.
organic, -A adj. 1. Care tine de structura, de esenta, de functiile unui organ sau ale unui organism. ♦ Unitar, inseparabil. ♦ (Fig.) Care se refera la constitutia, la structura unei lucrari, a unui tratat etc. 2. Care intra in compozitia chimica a organismului vietuitoarelor. ♦ Chimie organica = parte a chimiei care studiaza compusii carbonului cu hidrogenul si derivatii acestora. [Cf. fr. organique, lat. organicus].
ESTER s.m. compus chimic format prin combinarea unui acid organic cu un alcool. [< fr. ester, germ. Ester].
FLUORURA s. f. compus al fluorului cu diferite elemente sau radicali organici; sare a acidului fluorhidric. (< fr. fluorure)
SULFURA, sulfuri, s.f. 1. Sare a acidului sulfhidric. 2. compus al sulfului cu un metal, metaloid sau radical organic. (din fr. sulfure)
ESTER ~i m. compus chimic rezultat dintr-un alcool si un acid organic sau anorganic oxigenat prin eliminare de apa. /<fr. ester, germ. Ester
FLUORURA ~i f. compus al fluorului cu un metal sau cu un radical organic; sare a acidului fluorhidric. /<fr. fluorure
FLUORURA s.f. 1. compus al fluorului cu un metal sau cu un radical organic. 2. Sare a acidului fluorhidric. [Pron. flu-o-. / < fr. fluorure].
HALOGENURA s.f. compus al unui halogen cu alte elemente chimice sau radicali organici. [< fr. halogenure].
HALOGENURA, halogenuri, s. f. compus al unui halogen cu un element chimic, cu un radical organic sau anorganic. – Din fr. halogenure.
FLUORURA, fluoruri, s. f. compus al fluorului cu un element chimic sau cu un radical organic; sare a acidului fluorhidric. [Pr.: flu-o-] – Din fr. fluorure.
BROWN [braun], Herbert Charles (1912-2004), chimsit american. Prof. la Universitatea Purdue (Indiana). Contributii la dezvoltarea chimiei compusilor cu bor si fosfor si la aplicarea acestora in sintezele organice („Hydroboration”). Premiul Nobel (1979) impreuna cu G. Wittig.
CARTIER, cartiere, s. n. 1. Parte a unui oras deosebita de celelalte prin caracteristici proprii (geografice, istorice etc.) si care formeaza o unitate organica. ♦ Locuitorii acestei parti a orasului. 2. Parte din comandamentul unei mari unitati, compusa din personalul de deservire si din mijloacele de transmisiuni. ◊ Marele cartier general = (in timp de razboi) organul suprem de conducere a armatei in frunte cu comandantul sau suprem. ♦ Loc (intarit) unde stationeaza trupele timp mai indelungat in vederea efectuarii de exercitii practice pe teren, cu efective mari de unitati; tabara. 3. Fiecare dintre partile laterale ale navei de la mijlocul ei spre pupa. [Pr.: -ti-er] – Din fr. quartier.
CUATERNAR, -A I. adj. format din patru unitati; divizibil cu 4. ◊ (chim.; despre substante organice) din patru elemente (carbon, hidrogen, oxigen si azot). ◊ (despre masura, ritm) compus din patru elemente ritmice. II. adj., s. n. (din) ultima perioada a neozoicului, in care apare omul; antropogen. (< fr. quaternaire, it. quaternario, lat. quaternarius)
SULFURA, sulfuri, s. f. compus al sulfului cu un metal, cu un metaloid sau cu un radical organic; sare sau ester al acidului sulfuric. ◊ Sulfura de carbon = combinatie de carbon cu sulf, in forma de lichid incolor si toxic, cu miros neplacut, folosita in industrie si in agricultura. – Din fr. sulfure.
SULFURA s.f. compus al sulfului cu un metal, cu un metaloid sau cu un radical organic. [Cf. fr. sulfure].
compus2 ~si m. chim. Substanta rezultata din unirea a doua sau a mai multor elemente chimice; combinatie. ~si organici. ~si metalici. /v. a compune
CHELATORI s. m. pl. compusi chimici capabili sa formeze structuri ciclice stabile numite cicluri chelatice; chelati. Au utilizari in chimia analitica, chimia organica, chelatoterapie.
FOSFORIT s. n. roca sedimentara, compusa in special din fosfati de calciu proveniti prin precipitarea din mediul marin sau prin acumularea si transformarea unor resturi organice. (< fr. phosphorite)
FIBRA s.f. 1. Fir subtire, flexibil, obtinut din anumite tesuturi vegetale sau pe cale sintetica si folosit la fabricarea tesaturilor, a hartiei etc. 2. (Anat.) Formatie cu aspect de fir care alcatuieste un tesut organic. // (In forma fibr-, fibri-, fibro-) Element prim de compunere savanta cu sensul de „(referitor la) fibra”, „cu aspect de fibra”, „compus din fibre”. [< fr. fibre, it., lat. fibra].
OSTROGOVICH 1. Adrian O. (1870-1953, n. Lecce, Italia), chimist roman de origine italiana. Prof univ. la Cluj. Colaborator al lui C. I. Istrati. Contributii in domeniul combinatiilor chimice heretociclite (triazine simetrice). 2. Giorgio-Ugo-Augosto O. (1904-1984, n. Bucuresti), chimist roman. Fiul lui O. (1). M. coresp. al Acad. (1974), prof. univ. la Timisoara. Studii in domeniul compusilor heterociclici cu azot, al chimiei biuretului si derivatilor sai si in domeniul catalizei omogene. Autorul unui important „Compendiu de elemente de stereochimie organica”.
BIOXID s. m. compus chimic in a carui molecula intra doi atomi de oxigen pentru fiecare atom al celuilalt element; dioxid. ♦ ~ de carbon = gaz incolor in natura sau care se formeaza in procesele de oxidare a substantelor organice, de fermentatie etc. (< fr. bioxyde)
COMBINATIE (‹ fr.) s. f. 1. Reunire, imbinare, combinare. ♦ (Fam.) Aranjament, plan, calcul. 2. (CHIM.) Substanta omogena compusa din doua sau mai multe elemente chimice diferite, prezente in proportii definite; compus (2); corp compus. ◊ C. complexa = combinatie care se obtine prin legarea la un ion metalic a unui numar definit de molecule de aceeasi specie sau de specii diferite, neutra din punctul de vedere al reactivitatii chimice. ◊ C. organometalica = c. organica continind un atom al unui metal legat printr-un atom de carbon de radicalul organic. ◊ C. de incluziune = c. moleculara constituita din doi componenti, in care moleculele unuia dintre componenti sint capabile sa retine moleculele celui de-al doilea, fara ca intre ele sa se stabileasca legaturi chimice obisnuite, ci numai forte de interactiune, slabe de tip Van der Waals (ex. aducti, clatrati).
DESCOMPUNE, descompun, vb. III. l.Tranz. A desface in partile componente. ♦ Refl. Fig. A se destrama, a se dezmembra. 2. Refl. (Despre materii si corpuri organice) A se altera, a se strica; a putrezi. 3. Refl. Fig. (Despre oameni) A-si schimba prin deformare caracterul, infatisarea morala sau fizica; (despre fata, trasaturi etc.) a se crispa, a se contracta. [Perf. s. descompusei, part. descompus] – Des1- + compus (dupa fr. decomposer).
organic, -A adj. 1. care tine de structura, esenta, functiile unui organ(ism); referitor la organe si organisme. ◊ unitar, inseparabil. ◊ (fig.) care se refera la structura unei lucrari, a unui tratat. 2. care intra in compozitia chimica a organismului vietuitoarelor. ♦ chimie ~a = parte a chimiei care studiaza compusii carbonului cu hidrogenul si derivatii acestora. (< fr. organique, lat. organicus)
A SE DESCOMPUNE ma descompun intranz. 1) (despre corpuri) A se separa in elementele constitutive; a se desface; a se disocia; a se dezagrega; a se dezasambla. 2) fig. (despre comunitati) A-si pierde coeziunea interna; a se dezmembra; a se dezagrega; a se destrama; a se dezarticula. 3) (despre substante organice) A pierde proprietatile pozitive (sub influenta factorilor externi); a se strica; a se inacri; a se altera. 4) (despre persoane) A-si modifica aspectul moral sau fizic. 5) (despre fata) A se convulsiona momentan si involuntar sub actiunea unei suprasolicitari nervoase; a se crispa; a se contracta. /des- + compus