Rezultate din textul definițiilor
LAY-OUT s.n. (Tehn.) 1. Dispoziția elementelor grafice ale unei tipărituri. 2. Schemă a instrucțiunilor de lucru. 3. Reprezentare grafică și planimetrică a unor construcții industriale. [Pron. lei-aut. / < engl. lay out].

LAY-OUT [LEI-ÁUT] s. n. 1. dispunere a elementelor grafice ale unei tipărituri. 2. schemă a instrucțiunilor de lucru. 3. reprezentare grafică și planimetrică a unor construcții industriale. (< engl. lay out)

ADLER, Ladislau (1913-1989, n. Arad), arhitect român. Autorul unor lucrări de orientare funcționalistă, specializat în construcții industriale.

LAYOUT, layouturi, s. n. 1. Dispozitiv al elementelor grafice ale unei tipărituri. 2. Schemă a instrucțiunilor de lucru. 3. Reprezentare grafică și planimetrică a unei construcții industriale. [Pr.: léĭaut] – Cuv. engl.

LAPRANDE [laprád], Albert (1883-1978), arhitect și urbanist francez. Lucrări de orientare funcționalistă (cartier nou în Casablanca, Rezidența generală din Rabat, garajul Marbeuf din Paris); construcții industriale (barajele hidrocentralelor din Génissiat și Donzére); preocupat de restaurarea unor vechi cartiere pariziene.

ANTREPRÍZĂ, antreprize s. f. Întreprindere care execută lucrări industriale, comerciale, de construcții etc.; lucrarea propriu-zisă. ◊ Expr. A da în antrepriză = a da o lucrare spre executare unei întreprinderi sau unui antreprenor. A lua în antrepriză = a lua conducerea unei lucrări. – Din fr. entreprise.

ANTREPRÍZĂ, antreprize, s. f. Formă de organizare și executare a construcțiilor capitale de către o organizație specială de construcții; (în regimul capitalist) întreprindere particulară care execută lucrări industriale, comerciale, de construcții etc.; conducere particulară a unor lucrări. ◊ Expr. A da în antrepriză = a da o lucrare spre executare unei întreprinderi sau unui antreprenor. A lua în antrepriză = a lua conducerea unei lucrări. – Fr. entreprise.

ANTREPRÍZĂ s.f. Formă de organizare și de executare a construcțiilor capitale de către o organizație specială de construcții; întreprindere comercială sau industrială care preia executarea de lucrări (mari) al căror preț este plătit cu anticipație după un deviz întocmit dinainte; lucrare făcută de o astfel de întreprindere. ◊ A lua în antrepriză = a lua conducerea unei lucrări. [< fr. entreprise].

COMPLÉX2 ~e n. 1) Unitate economică care reunește mai multe întreprinderi cu activitate de producție interdependentă; combinat. ◊ ~ agroindustrial unitate agricolă care se ocupă cu producerea și prelucrarea industrială a materiei prime. 2) Ansamblu de construcții reunite în funcție de utilitatea lor. ~ turistic. ~ sportiv. 3) Ansamblu de sentimente, de tendințe și de stări de spirit inconștiente, formate în copilărie, care condiționează comportamentul ulterior al unei persoane. ◊ A avea ~e a fi timid. Fără ~e care acționează în mod firesc; fără ezitare. ~ de inferioritate sentiment de neîncredere în forțele proprii. ~ul Edip atașament e****c față de un părinte de s*x opus. /<fr. complexe, lat. complexus

CASTÉL s. n. 1. construcție fortificată, medievală, cu turnuri, înconjurată cu ziduri mari și șanțuri, servind ca reședință seniorilor feudali. ♦ ĕ în Spania = visuri irealizabile, planuri fantastice; himere; ~ de apă = rezervor, construcție înaltă, destinată acumulării apei potabile sau industriale și distribuirii ei. 2. fiecare dintre construcțiile metalice sau de lemn deasupra punții superioare a unei nave. (< lat. castellum, it. castello)

PREFABRICÁT1 ~e n. 1) Produs industrial aflat într-o fază intermediară de prelucrare. 2) Element de construcție fabricat în prealabil într-o întreprindere pentru a fi montat și asamblat cu alte elemente pe șantier. /<fr. préfabrique

ȘANTIÉR s. n. 1. loc pe care se construiește o clădire, un obiectiv industrial etc. și unde sunt amplasate instalațiile necesare executării acestei construcții. 2. întreprindere unde se construiesc și se repară nave. 3. (fig.) perioadă de efectuare a unei munci de creație literară, artistică și științifică. (< fr. chantier)

PREFABRICÁT, -Ă adj. Care servește ca material pentru fabricarea unui produs industrial finit. // s.n. 1. Piesă aflată într-o fază intermediară de prelucrare. 2. Element de construcție sau parte componentă a unui element de construcție, confecționat dinainte în fabrică sau în atelier pentru a fi numai montat sau ansamblat cu alte piese pe șantier. [Cf. fr. préfabriqué].

HÁLĂ s. f. 1. piață acoperită. 2. construcție de dimensiuni mari, acoperită, cu una sau mai multe deschideri, folosită în scopuri industriale, ca depozit, expoziție etc. (< fr. halle, germ. Halle)

UZÍNĂ ~e f. Întreprindere industrială de mari proporții, care produce, în special, utilaje și semifabricate. ~ de mașini agricole. ~ de f*******e. ◊ ~ (termo)electrică complex de instalații și de construcții pentru transformarea energiei termice în energie electrică. [G.-D. uzinei] /<fr. usine

PLATFÓRMĂ s. f. I. 1. suprafață orizontală plană, planșeul mobil sau fix (la un vehicul, la un vagon etc.). ♦ vagon, (auto)camion care are o suprafață plată, deschisă. ♦ parte a unui tramvai, autobus etc. pe unde urcă sau coboară călătorii. 2. loc rezervat la bordul unor nave pentru apuntarea avioanelor și elicopterelor. ♦ suprafață de teren pe care se ridică noi construcții. ♦ ~ de lansare = loc amenajat pentru lansarea rachetelor mari; ~ spațială = satelit artificial de mari dimensiuni, bază de lansare de pe orbită a navelor interplanetare; ~ industrială = zonă în care sunt concentrate mai multe unități industriale. 3. parte a unei clădiri, formată dintr-o suprafață orizontală plană. ♦ rampă pentru încărcarea și descărcarea vagoanelor. 4. (sport) instalație orizontală rigidă de pe care se execută sărituri în apă. 5. porțiune mai rigidă și mai solidă a scoarței terestre. ♦ ~ continentală = zonă a fundului mării care se înclină ușor de la țărm spre povârnișul continental. ♦ construcție plutitoare sau fixă destinată forajului marin. ♦ loc șes (pe un deal, pe un munte). II. (fig.) program, expunere de principii ale unui partid politic, ale unei grupări oarecare, bază teoretică. (< fr. pate-forme)

SCHÉLĂ, schele, s. f. 1. construcție auxiliară provizorie, metalică sau de lemn, servind ca suport muncitorilor care lucrează la înălțime; eșafodaj. 2. Punte improvizată sau fixă care face legătura între o navă și țărm sau chei. 3. Unitate industrială care se ocupă de exploatarea unui zăcământ de țiței. ♦ Fiecare dintre sondele care alcătuiesc această unitate. 4. (Înv.) Port pe malul unui fluviu; p. restr. debarcader. ♦ Punct vamal situat într-un asemenea port (sau lângă o apă). 5. (Înv. și reg.) Târg; piață de mărfuri. – Din scr. skela, bg. skelja.

CUPTÓR ~oáre n. 1) construcție pentru copt pâinea și alte produse de panificație. 2) Cantitate de pâine, de plăcinte etc. care se coc odată. 3) Parte de deasupra a acestei construcții, care se încălzește. ◊ A sta (sau a dormi) pe ~ a fugi de lucru; a lenevi. A aduce noră pe ~ a se însura. 4) Despărțitura de jos la mașina de gătit, în care se coc prăjituri sau alte preparate. 5) Instalație industrială pentru topirea metalului sau pentru alte operații tehnice. ◊ ~ de var instalație unde se arde piatra de var; varniță. 6) fig. Căldură mare și dogoritoare; caniculă. ◊ Luna lui ~ luna iulie. /<lat. coctorium



Copyright (C) 2004-2020 DEX online (http://dexonline.ro)